Gusturi pierdute

Cea mai veche ciocolata din Romania - GALERIE FOTO

Caut plăcerile de-altădată,
Arome ce mă-ntoarnă în trecut,
Cum ar fi cel de primă ciocolată
Sau amețeala primului sărut.

Nu pot uita nici dulcea limonadă,
Băută sub un soare arzător,
După minute lungi de stat la coadă,
În fața unui singur vânzător.

Îmi amintesc de mărul din grădină,
Acea savoare n-o mai regăsesc,
Iar orice încercare mi-e străină
De gustul pe care mi-l amintesc.

Nici bradul de Crăciun n-are mireasma
Pe care o știam de mic copil,
Și îmi provoacă an de an fantasma
Că am fost condamnat la un exil.

Nu vreau să se-nțeleagă că am mofturi,
Dar nu-ncetez mereu să mă uimesc:
Au dispărut de tot acele gusturi
Sau eu nu știu să le mai regăsesc?

66 thoughts on “Gusturi pierdute

    1. Într-adevăr, e doar o nostalgie, dar permanentă și de fiecare dată dornică de a fi satisfăcută. Te îmbrățișez și sper să-ți transmit o bucurie spirituală, așa cum o simt eu!

  1. Stai liniştit, cred că nimeni, odată cu trecerea timpului, nu mai regăseşti plăceri din trecut, mici sau mari, vinovate sau mai puţin.

    1. Am bănuit adevărul crud, dar când și tu îmi afirmi că nu mai am speranțe, îmi rămâne doar să visez la acele arome pe care le simțeam amândoi… atunci… cândva… parcă ieri.

  2. Am avut si eu tendinta sa reinviu parfumul amintirilor, dar era concomitent cu aflarea adevarului ca din trecut luam numai ce ne foloseste pentru a merge inainte. Nimeni nu cred ca vrea sa mearga inapoi, ca maine sa vina ziua de ieri, poimaine sa fie alaltaieri si tot asa… Provocarea omului e sa poata merge inainte luand cu el ceea ce il ajuta sa inainteze, nu sa-l franeze. De aceea am ajuns usor la concluzia ca ce e in trecut e sansa de a avea 1. amintiri placute 2. experiente care ne-au imbogatit sufleteste si ne-au ajutat sa fim ceea ce am ajuns, oameni mai puternici, mai cumpatati… sau nu, dupa caz, dar neaparat sa ajungem sa fim mari iubitori de viata si intelegatori ai ei.
    Bucura-te ca ai amintiri pretioase, minuneaza-te acum ca te minunai la diferite varste de primul sarut, de parfumul unei flori, de prima ciocolata… Fa-ti mici placeri, mici bucurii, redescopera mirajul rasaritului care e altfel de fiecare data sau alte aparitii insolite, daca suntem atenti la detalii. Incearca prima cafea cu ardei iute… incearca prima supa dintr-o farfurie plata si friptura din farfurie adanca! Eu beau cafea cu chilli, dupa ce cineva a zis ca bea cu ciușcă, probabil ardei iute cum ii zice pe acolo. Fa diferite combinatii si redescopera micile bucurii! ❤

    1. Amintirile sunt cu totul altceva, le pot retrăi în minte și mă întineresc spiritual. Dar gusturile unice pe care le-am simțit în copilărie și tinerețe, nu vor fi egalate niciodată. Îmi amintesc de cel mai bun pahar cu suc de zmeură, oferit de educatoarea din internat, pe care l-am sorbit cu mare poftă. De prima bere întreagă, care m-a amețit complet și mi-a făcut mama să se minuneze de cum arăt, sau de primul sărut, la 15 ani, când simțeam că am devenit bărbat.
      Toate acestea, și multe altele, și-ar fi găsit loc în mai multe versuri, dar cred că m-am făcut înțeles în cele expuse. 🙂

      1. E firesc sa ramana de neegalat. Numai o data, in prima parte a vietii, se intampla asa ceva. Totusi, iubirea neconditionata si constientizarea a ceea ce sunt si cat de maret e acest univers, imi ofera senzatii cel putin la fel de tari ca atunci. ❤

      2. Despre iubire nu pot să fac comparații, până nu găsesc un exemplu de actualitate. Însă la primul sărut am avut emoții care nu au putut fi egalate de niciunul din cele care au urmat. 🙂

  3. Foarte frumoasa poezia.Si eu imi aduc cu nostalgie aminte cat de inalt mi se parea bradul de Craciun si cum ma masuram in fiecare an pe langa el.

  4. O astfel de susținere căutam, pentru că mă simțeam ca un om care nu-și găsește explicația decât în simptomele covidului, deși aceste nostalgii sunt de cu totul altă natură. Sărut-mâna pentru apreciere și rezonanță, Camelia!

  5. Înainte de ’80, câteva cofetării din Bucale aveau ceva produse de soi. De exemplu Turn (P-ța Palatului) vindeau “langue de chat” – de forma biscuiților de astăzi cu același nume, cu concentrație mare de cacao, sau “trufe” – niște “nuci” din cremă densă de cacao, date prin pudră de cacao. Aveau un preț piperat (peste 100 lei/kg, cred cam 200 lei de azi), dar erau delicioase. Ei, cacaua a reapărut, dar produse de calitatea asta nu mai face nimeni. Sau parfe de ciocolată cu înveliș de ciocolată – surprinzător, cel mai bun nu se găsea în cofetării, ci era comercializat la Gara de Nord.

    1. În acea perioadă eram și eu prin Capitală, dar nu cred că mi-aș fi permis să gust acele delicii, din puținii bani de buzunar al unui elev. În schimb, rețin cât de mult mă bucuram să găsesc câte o cișmea cu apă răcoroasă, după câteva ore de colindat prin diferite zone cu cinematografe și anticariate. Era caniculă mare și am învățat amplasamentul fiecăreia, calculând să ajung la cea mai apropiată. Păcat că multe dintre cișmelele vechi au fost desființate, la cererea celor care vindeau răcoritoare prin apropiere.

  6. Unde ești, copilărie, cu pădurea ta cu tot?
    Au mai dispărut si ele, dar nici noi nu mai sîntem cei ce ne bucuram de ele…
    Nostalgii. Singurul lor lucru bun e că nasc versuri frumoase 🙂 ❤

    1. Și eu mă gândesc că adevărul e la mijloc. Dar tot cred că salamul de pe vremea lui ceașcă era mai bun decât cel care se vinde acum. Fie că era italian sau de vară. Mulțumesc frumos, Issa! ❤

      1. Sau parizer! Ce bunatate! Astazi insa nu mai savurez carnea… desi nu pot rezista tentatiei cu sarmale! Ma simt mai bine cu legume si alte produse naturale.

  7. Frumoase versuri Petru! Gusturile de zice că ni le formăm în copilărie. Apoi le și pierdem.. 😟 Gustul pâinicii, de atunci, in tuci, coapta pe plita, nu mai exista..

    1. Aleasă recunoștință pentru compliment, Ina! Pentru gustul pierdut al pâinii se duce o luptă pe mai multe fronturi. Unii și-o fac singuri, cu aparate adecvate din comerț, alții sunt clienți ai brutăriilor care păstrează tradițiile din trecut, ori aleg din ofertele diferitelor firme, așa cum fac și eu. Doar că astăzi există, iar mâine dispare de pe piață și trebuie să caut alta.

  8. Asa este,cu ce placere ne aducem aminte de lucruri minunate care am trait in tinerete,gusturiile de atunici nu se mai gasesc desi erau foarte bunesi mai ales sanatoase.O seara faina iti doresc!:)

    1. Au fost multe gusturi pe care le-am depozitat în memorie și visăm să le regăsim cu diferite ocazii. Dar nu țin minte să fi reușit vreodată. Gânduri bune și sentimente nobile îți transmit, dragă Gabi! 🙂

    1. Am crezut că scap neatins de această remarcă, dar uite că a venit spre final. 😀
      Nu, nu e de la Covid, deoarece simt încă gustul plăcut al mustului și înclin să cred că-i printre puținele care nu s-a schimbat… încă.

  9. Aceste versuri sunt rasfaturi, nostalgii,
    Create de perceptia-nvechita mostenita.
    Noi credem ca putem sa fim etern copii,
    Luptând cu sinele si omorând vechea ispita.

    Un Weekend minunat, binecuvântat, cu gust de ciocolata dulce-amaruie, parfumat si aromat !

    1. Dacă viața mai uită să ne răsfețe,
      S-o facem noi prin amintiri plăcute,
      Întorcându-le pe diferite fețe,
      În texte publice sau doar pe tăcute.

      Gânduri bune, cu nostalgii minunate, îți doresc la rândul meu!

      1. Eu cred ca noi am devenit prea exigenti,
        Azi toate sortimentele fiind din abundenta.
        Nemultumiti de “Mana”, cerem “castraveti”,
        Dorind mereu mai mult, uitam de existenta.

      2. Așa e firea omului, de la Creație,
        Veșnic nemulțumit, mereu în competiție,
        El nu găsește niciodată satisfacție
        Și va-ncerca mereu o altă investiție.

  10. Asa este Petru suntem in exil dupa revolutie 😦
    Eu pe vremuri stateam la rand sa ma racoresc cu braga ,era excelenta ,nu am mai gasit dupa revolutie si da tot ce gasim acum ,mai ales fructele si chiar gutuile care aveau un parfum ……… de neuitat.
    Acum totul este fara gust ,fara miros ,iar rosiile sunt gumate fara gust si mancam multe chimicale,numai Dumnezeu stie cat vom rezista .
    Felicitari ptr. versurile frumoase si cu mult adevar !
    Aaaaaa,singura placere in zilele de azi este sa mananc ciocolata Heidi amaruie cu 80% cacao,este excelenta ,demic copil mancam cioclata amaruie Poiana ii spunea ,alta nu-mi place
    Un sfarsit de saptamana cu realizarile implinite! ❤

    1. Mi-ai amintit că încă nu am avut plăcerea să simt gustul de bragă, atât de des întâlnită în textele și povestirile auzite de-a lungul vieții. Dar ieri am avut marea surpriză să primesc doi litri de must, de la un prieten din Viile Apei, foarte dulce și bun, firește. Așa că, timp de patru zile mă voi îndulci cu aroma sucului de struguri. 😉
      Sărut-mâna pentru cafeluță și frumoasele aprecieri la adresa versurilor, Anușka! 🙂
      Primește, din partea mea, numai gânduri din cele mai bune și sentimente din cele mai nobile, dragă prietenă! ❤

      1. N-am baut braga decat o data, probabil. Nici nu mai stiu cu ce ocazie si unde… Apoi am baut, datorita inventivitatii unui unchi, ceva asemanator: prepari bors dupa reteta traditionala din Moldova, apoi cand e gata, iei deoparte partea tulbure de la mijloc, fara tărâțele care se depun in partea de jos. Pui zahar dupa gust si ai obtinut o bautura foarte buna, originala, relativ apropiata de braga. Ca sa fie braga mai trebuia sa piște un pic si sa aiba inca ceva aroma subtila.

  11. Cat de minunat ne ai trimis în amintiri draga Petru, versuri cu mult adevăr, nu pot sa spun ca am fost sau sunt o pretențioasă, când îmi desfășuram activitatea în Pasajul Victoria, vi zavi de telefoane, coboram sa mâncăm profiterol (nu am mai mâncat niciodată ca la Capșa), iar mici find, ai dreptate, mirosul de brad nu mai este la fel, ca cel din copilărie, felicitări!! 👋❤️

    1. Uite încă un desert pe care tot am vrut să-l gust, dar n-am avut ocazia: profiterolul. Iar dacă voi avea vreodată prilejul, nu voi ști niciodată dacă e la fel ca înainte sau și-a schimbat și el gustul. Mă bucur că ți-am stârnit amintiri plăcute și sper să ai surprize plăcute în ce privește regăsirea unor gusturi de neuitat. Poate chiar de Crăciunul care se apropie. O zi de vineri cu bucurii, dragă Mica! ❤

  12. Nu mai regăsim nici gusturi, nici arome de demult. Rar, dar rar de tot mai dăm peste ceva care are doar un crâmpei din ce a fost odată, ca niciodată. Frumoase versuri, Petru, felicitări!

    1. Măcar avem de fiecare dată speranța că vom regăsi ceea ce am pierdut, chiar dacă se întâmplă atât de rar. Bucuria e cu atât mai mare. Mulțumesc din suflet pentru apreciere, Aura!

  13. O poezie tare frumoasă cu ritm, muzicalitate plină de nostalgie care mi-a adus aminte de Proust, În căutarea timpului pierdut, de gustul prăjiturii din copilărie servită duminică dimineața de mătușa lui, Leonie…
    Felicitări, toate cele bune și un plăcut sfârșit de săptămână !

    1. Mă bucură mult și mă onorează cuvintele tale atât de frumoase. Cu toții tânjim după anumite momente din viață, iar gusturile de atunci vin la pachet cu anumite sentimente și emoții, la fel cum vin și unele miresme. Am impresia că dacă aceste nostalgii sunt împărtășite cumva, devin mai ușor de înțeles și suportat.
      Mii de mulțumiri și tot atâtea urări benefice!

  14. Draga Petru, exprimi in versuri inspirate un adevar cu care ne confruntam, cred eu, cu totii. Inaintand in varsta s-au “tocit” simturile cu care apreciam anume lucruri ce tineau de placeri si bucurii, cum era inghetata pe bat, tin minte si acum, o savuram mergand pe strada…Nici acele lucruri in sine nu mai sunt, multe din ele, au fost inlocuite de corespondentele lor apartinand epocii de consum, facute in serie. In amintire, gusturile au ramas aceleasi adica cele de atunci. Bunica facea un serbet din flori de salcam pe care ni-l servea – obligatoriu – intr-o lingurita alaturi de un pahar cu apa rece de la gheata. Inchid ochii si simt pe moment aroma si gustul de neegalat. Pentru mine cel putin, acele gusturi”sacre” ale copilariei si tineretii au ramas in urma, odata cu timpul in care le traiam, totul s-a pierdut inclusiv atmosfera legata de ele care le dadea un plus de savoare. Nu le mai simtim ca atunci dar le avem in amintiri ca suveniruri de suflet. Inchidem ochii si…

    1. Sunt convins că ai dreptate în ce privește tocirea simțurilor, dar tot atât de adevărat este că sufletul nostru nu vrea, adesea, să accepte această uzare. El nu se simte îmbătrânit precum trupul, ci visează chiar la nemurire, în care să rămână mereu tânăr. Au trecut prea multe decenii de când am mâncat șerbet – nici nu mai știu din care – în internatele școlilor și saloanele spitalelor. Rețin, totuși, că avea un gust delicios, însă nu cred că l-aș mai recunoaște. Bine că ne-au rămas în zestrea amintirilor și, mai mult ca sigur, în subconștientul cel misterios. Iar visele frumoase de acolo se adapă.
      Sărut-mâna cu recunoștință pentru popas, Cristina! Week-end minunat!

  15. Cine se trezește de dimineață, departe ajunge. Cine se trezește de dimineață, cască toată ziua. La cum te știu pe tine, cine se trezește dimineață, este binedispus toată ziua. Să ai o zi cu mult soare și multe proiecte reușite!

    1. Mă cunoști bine, ba chiar cred că ne cunoaștem reciproc. Sper, de fiecare dată, să ajung cât mai departe… în lumea asta virtuală. 😉
      Bună dimineața, cu mare mulțămire pentru cafeaua de week-end și vizita prietenească, Anușka! Să ai parte de zile însorite și satisfacții la fiecare pas! ❤

  16. Tare frumos, însă din păcate gusturile sunt pierdute. Ne aducem aminte cu drag și dor! Chiar și de acel zaharel cub de gheață, era tare bun. Iar fructele erau parfumate, aromate ca și iubirea din fiecare anotimp 😉 Mulțumiri pentru răsfăț! 💯🤗🍀

    1. Sunt ele pierdute, dar amintirea lor ne stimulează amintiri de neuitat, bune și ele pentru visuri și speranțe în încercările de a le regăsi, măcar parțial. Parcă toate erau altfel în acele vremuri, dar să nu uităm că din acel ”toate” facem parte și noi. Sărut-mâna pentru vizita plăcută și binefăcătoare spiritului! 🙂

      1. Adevărat! S-au așezat la temelia „eu-lui” nostru, ca niște cărămizi…
        Zilele trecute am trecut printr-o cofetărie din oraș. Prăjituri frumoase, arătoase. Am cerut pentru acasă mai multe din vitrina ce făcea cu ochiul cumpărătorilor. Și totuși…. îmi lipsește acea aromă inconfundabilă de cofetărie din copilărie. Eram fermecați când treceam pe lângă „magazinul cu prijituri”. Iar gustul Amandinei (preferata noastră), nu l-am mai regăsit în nicio variantă din zilele noastre. Era un vis!
        Vorba cuiva de mai sus: noi nu mai suntem aceiași!
        O dimineață minunată, dragă Petru! 🙂

      2. Trebuie să recunoaștem că aspectul bunătăților e cu mult mai atrăgător decât cel pe care-l aveau pe vremea noastră. Dar ce păcat că gustul ne dezamăgește prea des, așa cum face ambalajul pentru atâtea produse. Și eu am fost păcălit de nenumărate ori de imaginile din vitrină, dar tot nu mă învăț minte. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.