Pe urmele tatălui (27)

”Nota autorului. Azi, nu mi-am băut cafeaua planificată. Sper să nu se simtă prea tare”

Mare agitație în biroul Marelui Mic, de la prima oră de lucru. Se auzea cum tună vocea barosanului, de câte ori intra sau ieșea vreunul din ghinioniștii chemați la raport. Primul a fost Cosmin cu partenerul său, Chiuzbăian. Au urmat Ivanciuc și Labo, iar la puțin timp a fost poftită și Delia printre cei care se înghesuiau în încăperea prea strâmtă pentru atâtea persoane. Tânăra s-a văzut nevoită să rămână în picioare, toate scaunele fiind ocupate. Șeful era atât de nervos, încât nici toate gumele de mestecat din bol nu ar fi putut să-l tempereze, dar asta nu o intimidă deloc. Și ea era nemulțumită de multe, iar acum poate venise timpul să se aducă unele lămuriri și schimbări. Șeful a luat-o tare, imediat când a intrat:

– Agent Delia, cu ce ți-ai ocupat timpul în ultimele săptămâni?, i se adresă cu reproș.

– Nimic important, din păcate, răspunse ea cu calm. Am fost îngropată din nou în dosare cu raporturi, sesizări mărunte și audieri ale unor borfași de duzină.

– ”Nimic important”, în timp ce cazuri importante cad pe capul meu ca o avalanșă, strigă Marele Mic. Am vrut să vă am pe toți în față, pentru că sunt dezamăgit de fiecare. Iar tu, arătă șeful către ea, ești cea care a lucrat la fiecare dintre aceste dosare nesoluționate.

– Da, dar…

– Fără niciun ”dar”, din partea nimănui. Trebuia să-mi veniți cu rezolvări, dovezi și vinovați. În schimb, ce văd? Cazul cu inseminările tergiversează. La fel și cel cu furtul unui cadavru de la morgă sau moartea colegului vostru.

– Dacă îmi dați voie…, se ridică Ivanciuc. Criminalul este deja încarcerat și așteptăm doar judecata.

– Ești sigur, omule? Tot tu mi-ai spus că și-a recunoscut fapta, iar acum aud că se declară nevinovat. În timp ce te bazezi doar pe telefonul găsit asupra lui. Stai jos și fă-ți treaba până la capăt. În schimb, ridică-te tu, Cosmine!

Tânărul se supuse în silă, afișând o figură mirată.

– Ce lămuriri ai adus în cazul preluat de la Delia?, îl iscodi barosanul, ducând simbolic palma deschisă în spatele urechii, ca o antenă. Să nu-mi spui aceeași poveste cu cai verzi pe pereți!

– Nu e nicio poveste, deși unele doamne și domnișoare inventează tot felul de bazaconii. Acele așa zise inseminări sunt scorneli pentru a-și justifica sarcinile accidentale. După câteva investigații amănunțite, bănuielile mele, și nu numai, au fost confirmate, iar alte cazuri nu au mai apărut.

Marele Mic se ridică, la rândul lui, în picioare, dând impresia că-i gata să explodeze. Avea în mână un teanc de hârtii pe care le aruncă înspre Cosmin.

– N-au apărut alte cazuri?!, urlă el din nou. Dar astea ce mama dracului sunt? Două femei care au născut deja câte un bastard cu aceeași grupă sanguină, diferită de cele ale părinților. Alte trei fete reclamă că au rămas însărcinate în același fel, una dintre ele murind în timpul chiuretajului. Astea nu ți se par cazuri relevante, băiete?

Barosanul încercă să se potolească, prea multă tensiune nu i-ar face deloc bine. Își întinse mâna dreaptă, luă un tablou de pe perete și îl arătă tânărului.

– Vezi această fotografie?, întrebă el cu o voce mai domoală. A fost făcută anul trecut, când ai luat diploma de Polițistul Anului, după ce l-ai capturat pe Dulău, împreună cu cele aproape o sută de kilograme de heroină. Atunci mi-am zis că pășești pe urmele tatălui tău, te-am felicitat cu toții, iar eu m-am gândit de pe atunci că-mi vei lua locul, când mă voi retrage. Sunt sigur că și tu te mândrești cu acest titlu, cu realizările de până acum, dar dacă nu o ții pe același drum, ești uitat și surclasat de alții, mai ambițioși și consecvenți. Uită-te bine la poză și admiră-te pentru ce ai fost. Crezi că mai poți fi și anul ăsta la fel?

Marele Mic întinse tabloul, însă Delia a fost cea care l-a preluat, oferindu-l celui vizat. Tânărul aruncă o privire, fără să-l atingă, dădu din cap a înțelegere și spuse:

– Dați-mi o săptămână să aprofundez cazurile și promit că le voi rezolva pe toate.

– Ar fi bine, pentru că altfel vin cei din Capitală și multe capete vor cădea, îl asigură șeful.

Delia a rămas un timp cu fotografia în mână, privind pentru prima dată mai atent la polițistul al cărui chip radia de bucurie. Arăta impecabil în uniforma nou-nouță, cu ochii sclipind de fericire de sub chipiu, mâinile țineau deasupra centurii diploma de merit, iar de mijloc îi erau expuse o parte din dotările profesiei: pistolul, bastonul de cauciuc, stația de emisie-recepție și legătura de chei. Dintre acestea din urmă ieșea în evidență un breloc albastru în formă de… delfin. Cum de i-a scăpat până acum?, se întreba tânăra, în timp ce-și mută privirea către cheile care atârnau acum de centura lui Cosmin. Fără niciun breloc! Nu putea să creadă că-i doar o coincidență, iar bănuiala îi pătrundea tot mai adânc în minte, făcând-o să-și piardă controlul simțurilor și să scape din mână tabloul. Sticla se sparse în zeci de cioburi, însă nu putea spera că ar fi un semn de noroc.

Mobila pentru bucataria: Ce inseamna cioburi sparte

32 thoughts on “Pe urmele tatălui (27)

  1. Eh, asta da…!
    Deși n-aș vrea să se înțeleagă că lipsa cafelei face bine în vreun fel, dar faza cu delfinuțul e super ❤❤ Și mai e timp de cafea 🙂

  2. Totul este atât de real, cu exceptia numelor personajelor, iar scenele care s-au consumat pâna acum sunt reale, si se desfasoara (înca) în Românika sub ochii închisi, somnambuli ai guvernantilor sistemului haotic politico-religios lipsit de Legea Cuvântului AAAE si de iubirea lui Hristos ! Felicitari sincere pentru inspiratia fascinanta. Muza buburuza, este de partea ta ! 🙂 ))
    O zi binecuvântata cu liniste, pace, bucurii si împliniri sufletesti, în toata LIBERTATEA, draga Petru !

    1. Realitatea bate și de data asta povestea, dar dacă am ști tot adevărul din spatele ușilor închise, am deveni noi înșine ținte ale serviciilor secrete aflate în slujba unor baroni. Ne rămân presupunerile și imaginația, cu care încercăm să compensăm lipsa de transparență, adesea motivată doar de interese personale.
      Mulțumesc frumos pentru urări și aprecieri, cu gânduri din cele mai bune și sentimente nobile, dragă Iosif!

      1. Salutare , Petru ! 🙂

        Cele postate de tine mai sus 🙂 m-au determinat să dau frâu IMAGINAȚIEI
        și să te ÎNTREB direct :

        – DE CE Municipiul BAIA MARE
        în care RATA de INFECTARE cu COVID-19 a AJUNS la 6,47 la MIA de locuitori 😦 😦 😦
        a intrat începând de MIERCURI ,11 NOIEMBRIE 2020 , ora 17.00 ,

        în CARANTINĂ pentru 14 ZILE 🙂 😦 🙂

        iar municipiul SIBIU,
        care are o RATĂ de INFECTARE de 11,18 la MIA de locuitori 😦 😦 😦
        cea mai MARE RATĂ din ROMÂNIA 😦 😦 😦

        NU a intrat în CARANTINĂ ??? 🙂 😦 🙂

        Mai multe pe
        http://aliosapopovici.wordpress.com/2020/11/09/

        Sfârșit de săptămână așa cum ți-o dorești ! 🙂

        Alioșa .

      2. Salve prietenești din Seini, care încă nu-i în carantină, Alioșa! 🙂
        Ce explicații aș putea să-ți dau eu, când lumea întreagă e dată peste cap și mulți nu mai înțeleg nimic? Cred că fiecare județ are dreptul și obligația să ia o decizie, în funcție de cum interpretează ei măsurile de siguranță și legea. S-a văzut că aplicarea carantinei e benefică, doar că politicienii se tem să o aplice, ca să nu le scadă popularitatea și șansa de a fi aleși. O tactică eficientă, dar criminală pentru popor.
        Să fii iubit și niciodată atins de Covid, Sandule! 🙂

    1. Încă o dovadă care arată că oricât ai fi de bun și perseverent în ceea ce faci, e nevoie și de un dram de noroc. Iar apoi să știi cum să-l fructifici. Sărut-mâna cu mulțumiri pentru lectură și intervenție!

    1. Așa cred și eu, doar că mai trebuie să-i netezim calea, la câte piedici are de trecut.
      Bine ai venit cu cafeluța nelipsită și mereu delicioasă, Anușka! 🙂
      Nu ca aia pe care am vrut să mi-o fac ieri dimineață și n-am reușit. 😉
      Mii de mulțumiri și urări pentru o zi frumoasă, în ciuda norilor care se storc din când în când! ❤

      1. Săracul Mare Mic!… Sunt sigur că își trăgea indispoziția și din starea autorului, nu numai din pricina cazurilor nerezolvate. 🙂 Ah, maestre! Evrika! îmi vine să spun, ca bătrânul Arhimede. Știu acum de ce rămâneau fetele însărcinate, am dezlegat misterul! Nu, desigur că n-am să divulg nimic… 🙂

      2. Felicitări pentru revelație și abia aștept să văd dacă te gândești la același lucru ca mine! Până când se deconspira secretul, sper să rămână între noi doi, altfel se pierde surpriza pe care mă bazez spre final. Deci mai este ceva cale până atunci. 🙂

    1. Mii de mulțumiri pentru cafeaua care-mi va da energie pentru ieșirea la piață, Anușka! 🙂
      Multă vigoare și mult spor îți doresc, la rândul meu, în tot ce ți-ai pus în gând să faci astăzi, toate încununate de succes, dragă prietenă! ❤

  3. Cum cioburile aduc noroc 😉 , delfinul e cu noroc pe mai departe? posibil sau nu… abia astept…😉
    Cafeluta aduce un dulce sufletesc 🤗 ☕🍀

    1. Prejudecata care spune că aduc noroc cioburile, are o justificare în a scuza pe cei mai neîndemânatici. 😉 Nu-i și cazul în cel de față.
      Sărut-mâna cu aleasă considerație! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.