Pe urmele tatălui (28)

E greu când te zbați o lungă perioadă să afli un secret, dar și mai dificil este după ce îl descoperi și nu știi ce să faci cu el. Dacă e ceva mai puțin important și ai niște prieteni cu care să-l împarți, poate deveni cel mult un subiect de bârfă sau amuzament. Dar când e vorba de un lucru foarte grav și nici nu ai cu cine să-l împărtășești, se transformă într-o piatră care-ți apasă inima și îți chinuie gândurile. Așa simțea și Delia, după ce și-a dat seama că în mâinile ei se afla dovada care putea schimba complet viețile a cel puțin doi oameni.

Care ar fi calea prin care această descoperire să-și producă efectul just? Nu avea cu cine să se sfătuiască, nu se putea baza pe vreun sprijin din partea colegilor, ostili și invidioși pe o tânără care putea să le umbrească aspirațiile profesionale. Suspectul de crimă era cel mai apreciat din secție, dar și cel mai influent, datorită tatălui care-l susținea de departe. Nimeni nu avea curajul să-l calce cumva pe bătături, chiar dacă era tânăr și libertin, atât la serviciu, cât și în familie. Iar faptul că – nu se știe prin ce noroc – a reușit să rezolve unele cazuri răsunătoare, devenind astfel cel mai evidențiat polițist, îl făcea intangibil în fața oricui, cu excepția șefului.

Dar și Marele Mic putea să-i țină partea, în ciuda cuvintelor grele pe care i le-a aruncat la ultima ședință. Doar era prieten foarte bun cu tatăl tânărului, care l-a ajutat în a-i lua locul de comandant. Nea Matei era omul acela din umbră, cu puteri nevăzute, pe care le exercita prin intermediari, cel mai important din ei fiind tocmai șeful. Dacă i-ar fi dezvăluit bănuielile, risca să fie considerată o turnătoare, o persoană care aruncă o pată asupra întregii secții, din invidie și dorința de a se afirma pe socoteala colegilor. În acest caz, singura alternativă ar fi fost să-și dea demisia și să-și găsească refugiul în cea mai îndepărtată ascunzătoare.

Nu-și putea șterge din minte ultima căutătură pe care i-a aruncat-o Cosmin, după ce și-a ridicat tabloul de jos și l-a scuturat de cioburi. Atunci a privit-o cu mare atenție, căutând să afle cauza care a determinat reacția Deliei. S-ar putea să fi ghicit, pentru că și-a dus instinctiv mâna la legătura de chei, după care s-a uitat la ea cu niște ochi de gheață. A fost suficient doar o secundă, pentru a-și inhiba și mai mult colega, deja înspăimântată. Probabil că niciunul din ceilalți nu au observat acest schimb de necuvinte, dar ei i-au rămas întipărite adânc în memorie, iar acum îi provocau coșmaruri, zi și noapte. Era aproape sigur că presupusul criminal îi bănuia descoperirea, iar asta o făcea să se simtă cu sabia lui Damocles deasupra capului.

În cine mai putea avea încredere? Cu cine ar putea să se consulte? Frații îi erau departe, mama s-ar fi necăjit prea tare, iar nea Matei – care-i promisese sfaturi și ajutor – făcea parte din această intrigă. Pașii au dus-o din nou către celula lui Florin, omul pe care-l putea salva și care, la rândul lui, îi aducea o liniște aparte. Câteva cuvinte blânde și o melodie veselă ar face mai mult decât orice pastilă de calmare. Doar că și aici a avut parte de dezamăgiri, din primul moment de la intrare. Ochii tânărului erau mai triști ca niciodată, probabil din cauză că nu mai avea nicio chitară care să-i domolească singurătatea.

– Mi-au fost luate, a fost explicația cu care a întâmpinat-o deținutul. Le primesc înapoi doar dacă recunosc din nou că sunt vinovat.

Delia s-a așezat iarăși pe capătul patului, după care a scos țigările și a aprins pentru amândoi. Doar aici simțea nevoia să fumeze, probabil ca să-i țină lui tovărășie.

– Florine, știu ce ți-am promis, dar tot avem nevoie de un avocat, rosti ea cu glasul stins.

– Avocații sunt slujitorii diavolului, ai banilor și funcțiilor, răspunse tânărul cu amărăciune. Am încredere doar în tine.

– Pe bună dreptate, pentru că am găsit dovada nevinovăției tale. Dar mai departe sunt proceduri pe care numai un avocat le poate pune în aplicare. Eu sunt doar o polițistă și nu pot să te reprezint în fața judecătorului. Și sunt singură…, atât de singură…

Florin sesiză durerea din expresia tinerei și îi atinse ușor părul cu mâna. Un fior plăcut îi străbătu corpul tinerei, din cap și până în vârful picioarelor.

– Amândoi suntem singuri, murmură el în timp ce-și cobora degetele de-a lungul pletelor bogate. N-aș vrea să ai probleme din cauza mea, de aceea fă ce crezi că-i mai bine. Sunt sigur că știi un avocat cinstit.

– Necazul e că nici eu n-am încredere în ei, dată fiind situația. Îți amintești cum îl chema pe avocatul tatălui tău?

– Ce fel de om e și ăla, dacă sfatul lui a fost să fugă din țară?!, se burzului tânărul.

– Măcar te cunoaște și are o datorie morală față de tine, îi argumentă Delia. Știa el ceva, din moment ce și-a dat seama că nu-l putea apăra.

– Nu mai știu precis cum îi zice, murmură Florin. Un nume foarte comun… Pop sau Popa Vasile…sau Ion.

Democracy.MD - Avocat stagiar, cercetat penal pentru comiterea actelor de  corupţie

32 thoughts on “Pe urmele tatălui (28)

  1. Frumoasa secventa aceasta romantica, încarcata de sentimentele magiei iubirii, al energiilor libere, infinite, adevarate, absolute, atemporale, eliberatoare, paradoxale nepatrunse si necunoscute de catre stiintele fizico-chimice, matematice si biologice cele mai avansate, ori ale filozofiei, bioingineriei genetice, (eu)genezei, (eu)geniei, psihiatriei, psihologiei, parapsihologiei culte & oculte contemporane. Magnific ! Merci !
    O dupa amiaza binecuvântata cu soare, libertate, bucurie, pace si candoare, alaturi de toti cei dragi !

    1. O descriere care mă lasă fără replică, după atâtea epitete elogioase și cuvinte care mă onorează!
      Îmi rămâne doar să-ți mulțumesc și să sper că și celelalte capitole să facă o impresie cât mai apropiată de cea pe care ai transmis-o.
      Gânduri din cele mai bune și urări pe măsură, dragă Iosif!

  2. Sa vedem cum se continua povestea celor doi ,eu sper sa gaseasca un avocat bun de incredere! O seara frumoasa iti doresc!:)

  3. Of,Doamne ajuta sa reuseasa Delia deznodamantul sa le crape inima celorlalti 🙂
    Anii trec si-n goana lor,
    iau clipe frumoase-n zbor,
    din suflet iti daruiesc
    o cafea si-o floare,
    un gand bun si-o-mbratisare! ❤

    1. Sărut-mâna pentru cafeluța deosebită, Anușka! 🙂
      Cu mulțumiri și pentru gândurile bune pe care le-ai lăsat în ce privește demersurile Deliei pentru justiție. Avem nevoie de sprijinul cititorilor, pentru că Muza e mai inspirată când simte sprijinul lor. 😉
      Nu am soare pe cer, astăzi, dar îți transmit sentimente frumoase și călduroase, dragă prietenă! ❤

  4. Mi-a plăcut mult cum ai început episodul de azi: „E greu când te zbați o lungă perioadă să afli un secret, dar și mai dificil este după ce îl descoperi și nu știi ce să faci cu el.” Foarte adevărat, cu secretele astea, într-o lume în care atâtea și atâtea lucruri sunt bine tăinuite…
    Mulțumesc mult pentru lectură, dragă Petru. Sănătate, numai bine și o zi frumoasă! 🙂

    1. Meandrele vieții și capriciile sorții ne oferă ocazia să învățăm pe pielea noastră ce e bine și ce e rău, ce oameni ne pot ajuta și care ar vrea doar să profite de noi. Cugetările înțelepte ale înaintașilor sunt pilduitoare, doar că nu se prind de noi așa cum se întâmplă când învățăm din propria experiență. Mulțumesc, la rândul meu, pentru vizită și aprecieri, dragă Alex! Toate cele bune, frumoase și sănătoase! 🙂

  5. Petru, eu sunt tare curioasă ce va face Delia cu dovada, pentru că doar ea are certitudinea întâmplării. El poate susține că a pierdut brelocul oriunde.
    Aștept nerăbdătoare urmarea. 🙂

    1. De aceea e nevoie de un avocat bun și fără frică, care să poată convinge instanța cu prin dovezi și argumente specifice profesiei lor. Poate există și printre ei unul, așa cum și în poliție există Delia. 😉
      Mulțumesc pentru interes, Constanța! 🙂

    1. Bună dimineața, simpatică și generoasă prietenă, Anușka! 🙂
      Mii de mulțumiri pentru licoarea de început a zilei, precum și pentru urările frumoase și eficiente, sunt convins! ❤

    1. Mulțumesc din toată inima și îți doresc, la rândul meu, tot ce-i mai bun și frumos pentru astăzi, dragă prietenă! ❤
      Iaca acuma închid laptopul și mă îmbrac pentru ieșirea în tumultul lumii. 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.