Pe urmele tatălui (29)

Nimănui nu-i place să-i intre poliția în casă, pe neașteptate. Chiar dacă se crede om cinstit, cu frica de Dumnezeu și de legile pământești, pe care știe că le-a respectat cu sfințenie. Cei mai temători sunt oamenii cu o educație precară, suspicioși pe felul cum își fac agenții de poliție treaba și temători că vor fi trași la răspundere pentru te miri ce. La urma urmei, e bine că există Poliția, atâta vreme cât stă la locul ei și te apără fără să se apropie prea mult de tine, gândesc acei cetățeni simpli.

Așa gândea și Podină, capul unei familii numeroase care-și ducea traiul într-o comună din apropierea municipiului. Ar fi fost normal să-i spunem ”domnul” Podină, doar că avea oroare de acest apelativ, față de care folosea des urarea: ”Roade-n pomi și boală-n domni!”. Avea de întreținut șapte copii, dintr-un singur salariu de muncitor constructor. El venea cu banii – mult prea puțini pentru câte nevoi se iveau -, iar nevasta cu munca în gospodărie, îngrijirea lor. Băieții erau în număr de cinci și aveau între doi și zece ani, iar fetele împliniseră cincisprezece și, respectiv, șaptesprezece primăveri. Cheltuielile cele mai mari erau cu Ioana, care a înflorit precum un trandafir și trebuia să fie întreținută pe măsură. Doar curată, frumos îmbrăcată, bine educată și, mai ales, neprihănită avea șanse să-și găsească un băiat cu stare și să scape astfel de sărăcia în care a crescut. Iar pentru asta trebuia să asculte de tată-său, un om dur și răzbunător, mai ales după ce-și bea porția zilnică de tărie.

Într-o astfel de stare l-a găsit echipajul de poliție compus din Cosmin și Chiuzbăian. La intrarea lor, gazda și-a reprimat instinctele de mascul amenințător și a devenit la fel de blând ca soția sa, Florica. Erau la cină cu toată familia, dar pofta de mâncare le-a dispărut până și celor mai mici dintre copii. Părinții s-au ridicat automat în picioare, timizi și cu un zâmbet serviabil.

– E vreo problemă, domnilor polițiști?, întrebă cu o voce tremurândă femeia.

– Poate nu-i niciuna, răspunse tânărul care părea să fie mai incisiv. Aveți o fată cu numele de… Ioana?

Femeia își duse mâna la gură de spaimă și se uită la fata cea mare. Apoi se întoarse spre polițist și îngăimă:

– Avem, domnule, dar de ce întrebați?

– Trebuie să purtăm o discuție cu ea, nimic mai mult. Aceea e fătuca în cauză?, întrebă Cosmin, arătând spre o domnișoară frumoasă, cu ochii căprui și o roșeață accentuată în obraji.

Florica a dat din cap a aprobare, în timp ce Podină fierbea în suc propriu. Ceilalți copii priveau cu o teamă amestecată cu curiozitate. Cosmin i-a făcut fetei un semn poruncitor:

– Hai cu mine până la mașină, că mă cuprinde greața dacă mai stau aici.

Domnișoara se ridică cu teamă în priviri și ieși de la masă, dar mă-sa ar fi vrut să i se alăture.

– Cred că ar trebui să merg cu ea, pentru că-i tânărucă și nu a mai avut de-a face cu poliția, încercă ea să-l convingă.

– Tu n-auzi, femeie, că domnii vor să vorbească numai cu ea?, strigă Podină, revărsându-și astfel frustrarea.

– Ascultă ce-ți zice omul, îi recomandă polițistul cel tânăr. De altfel, colegul meu o să stea cu voi până terminăm noi de vorbit.

La reproșul tacit al lui Chiuzbăian, Cosmin zâmbi nepăsător și o pofti pe fată să iasă prima. Mașina era parcată în fața porții, iar cei doi au ocupat locurile de pe bancheta din spate. Polițistul îi ridică bărbia cu mâna și o ținti pe copilă cu o privire de gheață.

– Am auzit că ți-ai făcut de cap cu cineva, iar apoi te-ai dat virgină în fața medicului, rosti el pe un ton la fel de glacial.

A fost suficient pentru ca ochii fetei să se topească în lacrimi dese și fierbinți, în timp ce glasul i se căznea să-și facă auzite cele câteva cuvinte de apărare.

– Eu…, nu…, am…

– Tu nu ai ce?, o intimidă și mai tare polițistul. Lasă că vă cunosc eu pe voi, târfulițe de doi bani. Vă îmbrăcați provocator, ademeniți tinerii cu bani, iar apoi, dacă nu iese cum ați vrut, vă dați fete mari în fața cretinilor de părinți. Numai ei ar putea să creadă în fecioare care rămân grele.

– Dar doctorul…

– Doctorul e un prost care a vrut să-ți liniștească tatăl. Ca să nu te omoare, după cum a jurat. Tu însă, dacă mai ai un pic de minte în căpșorul ăla, ai să semnezi această hârtie, prin care recunoști că ai făcut sex cu cine vrei tu. Altfel te duc la secție și o să simți ce înseamnă un viol în grup. Ai priceput sau vii cu noi chiar acum?

Cosmin a luat mâna de pe chipul fetei tremurânde și a scos de la piept o hârtie gata scrisă. I-a întins-o fetei, împreună cu un pix ivit din același buzunar. Suspinând din abundență și stropind cu lacrimi marginile foii, copila reuși în cele din urmă să-și comande mâinii și să aștearnă cea mai grea semnătură din viața ei. După care a ieșit ca dintr-o cușcă de foc și a fugit fără să vadă încotro.

 

Prins Imagini - Descarcă imagini gratuite - Pixabay

 

33 thoughts on “Pe urmele tatălui (29)

  1. Brr, ce urat! Și eu as fi semnat la 15 ani in fața unei așa amenințări și a unei familii simple.. și din partea unei autorități. Doamne fer’! Și faca-se dreptate! 😟😔

  2. Of, pe vremea mea fetele pana pe la 12 ani nici nu stiau cum se fac copiii. Ar fi crezut orice poveste indrugata de politisti, inclusiv ca berzele aduc copiii.

    1. Se pare că oamenii au evoluat nu numai în tehnologie, ci și în procreare. Vedem tot mai des mame care au doar 12-13 ani, iar multe altele, pe la 35-40 de ani, nu mai pot rămâne însărcinate.

  3. Fain episod. Merci !
    Asta pare o secventa dintr-o epoca de trista amintire, în care militia, medicii si popii (cu mici exceptii) într-o secreta colaborare obscura si diabolica, rezolvau toate problemele comunitatii si societatii, chiar si cele intime, sufletesti si spirituale, printre care aveau întotdeauna infiltrate mici “vulpite” intelectuale, sirete, iscoditoare, turnatoare si lingusitoare al sistemului dictatorial.
    O seara superba binecuvântata, alaturi cei apropiati, draga Petru !

    1. Încă mai sunt polițiști care au fost milițieni, iar despre concepțiile moștenite nici nu mai trebuie să amintesc. Nu uniforma îl face pe om, ci omul e cel care trebuie să cinstească uniforma. Doar că oamenii, în marea lor majoritate, au rămas cam la fel în gândire. Cei care n-au plecat în alte zări.
      Să-ți fie ziua senină, așa cum se întrezărește și în Seini, dragă Iosif!

  4. Aoileu ,iar se complica treaba ,apar eroi noi 🙂

    Sa citim si noi ceva
    Savurând inc-o cafea,
    Ziua saiti fie plina
    De racoare si lumina!
    La o cafea amaruie
    Soarele sa te mângaie,
    Doar vesti bune sa primesti
    Sa fi iubit si sa iubesti! ❤

    1. Așa e-n cărți, ca și în viață. Unii apar, iar alții dispar definitiv sau temporar. Până ajungem la final… cu bine.
      Foarte îmbietoare și cafeaua de astăzi, pentru a cărei servire și acompaniament în versuri îți mulțumesc din toată inima! De asemenea, îți trimit iar un mănunchi de raze solare reci, dar luminoase, dragă Anușka! ❤

    1. Bună dimineața și bună să-ți fie inima, Anușka! 🙂
      Încă nu știu ce va face soarele, dar frigul se simte cu siguranță, la această oră. Trag, totuși, nădejdea că ne va binecuvânta cu razele lui, iar ziua ne va fi așa cum ai urat în versuri, pentru toți, dar mai ales pentru tine, dragă prietenă! ❤

  5. Chiar dacă-i construiesti sub ochii noștri, tot revoltă reală simt, pentru că e incredibil de posibil, dacă nu si întîmplat. Sper să-i sapi groapa cît mai repede. Fă-i și lui tac-su ceva, bonus 🙂

    1. Mă bucură simțămintele tale, chiar dacă-i vorba de revoltă, un semn că acțiunea și personajele sunt veridice. Sfaturile și părerile cititorilor mă ajută să aleg cala cea mai bună de parcurs. Mulțumesc frumos! 🙂

    1. Sărut-mâna pentru lectură și frumoasele aprecieri, Cristina! Sper să ne bucurăm împreună de așezarea lucrurilor pe făgașul lor și pedepsirea celor care au făcut atâta rău celor din jur. Duminică benefică și binecuvântată!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.