Pe urmele tatălui (30)

Perdeaua de lacrimi din ochii și mintea care i-o luase razna au fost cele mai evidente motive pentru care Ioana nu a nimerit calea spre ușa casei, deși era vorba doar de câțiva metri. O distanță pe care, în alte împrejurări, ar fi făcut-o cântând, cu pleoapele lăsate și cu gândul la frații care o așteptau cu drag. Acum însă, ceva o împingea spre o direcție anume, mai întâi la șosea și apoi către orașul unde era elevă de liceu. Nu vedea nimic și nici auzul nu o mai ajuta, capul îi era plecat, inima îi bătea nesăbuită, iar creierul i se zbătea într-o mare de îndoieli și dezamăgiri. Oamenii pe lângă care trece o priveau ca pe o zăludă, șoferii din mașini o claxonau și chiar o înjurau când nu o ținea pe marginea drumului. Unul s-a oprit s-o ia, dar s-a răzgândit după ce și-a dat seama că nu-i băgat în seamă. Era în pericol de a fi accidentată în orice moment, dar ei nu-i păsa, mergea mai departe, măcinată de întrebări fără răspuns.

Se știa o fată frumoasă și avea speranță în viitor, până a intrat în acest necaz. Și la învățătură se afirma printre cei mai buni, iar băieții începuseră să-i facă ochi dulci, ceea ce o făcea să uite că provine dintr-o familie săracă, cu un tată bețiv și bătăuș. I s-a spus de mii de ori că singura avere pe care se putea baza era formată din frumusețe, hărnicie și, mai ales, feciorie. Mama i-o repeta mereu în cuvinte, în timp ce tatăl îi amintea prin câteva lovituri în cap sau în coaste, să nu se vadă. S-a obișnuit cu câte o astfel de corectură, venită întotdeauna după câteva pahare de băutură.

Deși nu ieșea din cuvântul părinților, s-a întâmplat ca o dată să plece cu colegii la un club și apoi să ajungă prea târziu acasă. Atunci a fost bătută mai rău, dar și-a zis că o merita. Vlad a fost cel care a convins-o să meargă cu el la un dans, doar pentru o jumătate de oră. Colegul o plăcea și se ținea aproape de ea în ultima vreme, însă nici Ioana nu-l putea neglija, fiindcă arăta bine, era nebunatic și o făcea să râdă prin glume și năzbâtii. S-a simțit minunat de bine atunci, seara fiind așternută pe când au ieșit din local. Fiorul unei presimțiri sumbre au încercat-o atunci pe Ioana, la gândul pumnilor care o așteptau acasă.

Vlad s-a oferit să o conducă până la autobuz, nu înainte de a-și mai trece în cont o aventură. Ceva mai încolo, peste drum de ieșirea din club, staționa un autoturism închis la culoare și cu geamurile întunecate. Era o marcă străină, cu trei ștergătoare de parbriz în față și două în spate, însă tânăra nu ar fi băgat-o în seamă dacă nu-i atrăgea atenția colegul. Aveau ei un joc prin care se luau la întrecere care compune mai repede un cuvânt din cele trei litere de pe plăcuța de înmatriculare. Ioana câștiga de multe ori și a primit provocarea imediat. Literele erau ”PDN” și, timp de câteva secunde, fata a căutat combinația câștigătoare.

– ”Podină”, sări băiatul cu răspunsul. E numele tău de familie.

– ”Pedant” e mai corect, îl atenționă Ioana. Nu se folosesc nume proprii.

– Da, dar ”podină” e și un substantiv comun, i-o întoarse băiatul. Știu că înseamnă ceva.

Fata râse și acceptă că, de data asta, a pierdut.

– Recunosc că am trișat puțin, o lămuri Vlad. Mașina asta am tot văzut-o staționând pe aici, mai ales seara. O fi vreun baștan plin de bani, care se dă mare în fața fetelor. Ia să-i las o amintire, poate își mută mașina într-o parcare, nu pe trotuar.

Cu aceste vorbe, băiatul scoase o cheie din buzunar și se apropie de autoturismul cu pricina. Degeaba l-a avertizat Ioana să nu fie nesăbuit, că poate există camere de luat vederi prin preajmă, colegul nu s-a lăsat până ce nu a realizat o zgârietură adâncă pe portierele mașinii. Ciudat i s-a părut Ioanei că în acel moment a simțit o durere ascuțită mai jos de buric, de parcă ea ar plăti pentru isprava colegului. Uluiți au fost când mașina a pornit și a plecat imediat de pe loc, fără ca șoferul să-și arate chipul. Oare de ce nu a vrut să se dea jos și să-l ia la rost pe huliganul pus pe stricăciuni?

De atunci nu a mai avut Ioana liniște. Bătăi, certuri, groaza că nu-i mai vine ciclul, vizita la medic și diagnosticul acestuia că-i însărcinată. Cum se poate explica asta, dacă nu prin pedeapsa lui Dumnezeu? Era printre puținele eleve din clasă care s-a ferit de sex, iar altă explicație nu găsea, decât pronia divină. Polițistul o fi avut dreptate când i-a spus târfă, însă aceasta însemna sfârșitul vieții. A rămas fără cinste, averea cea mai de preț, deci nu mai avea motiv să trăiască. Luminile tot mai puternice ale orașului au trezit-o parcă dintr-un vis. Era timpul să adoarmă la loc, într-un somn etern, unde va scăpa de acest corp batjocorit și își va purifica sufletul. Trebuia să găsească doar mașina potrivită pentru a-i curma suferința.

Imagini xenoane, kit xenon

 

32 thoughts on “Pe urmele tatălui (30)

  1. Frumos descrise în proza, sentimentele depresiei adolescentei, perioada vietii cea mai paradoxala si complexa, pe care doar traind-o în realitate, poti sa o exprimi în cuvinte si fraze, iar pentru anumite trairii sufletesti extreme, este chiar foarte dificil sau imposibil sa gasesti expresiile pentu a le reda în scris. Merci ! Felicitari pentru interesantul traseu al povestii !
    O seara relaxanta, binecuvântata cu liniste si pace sufleteasca, draga Petru!

    1. Mă înclin și de data asta în fața observațiilor atât de pertinente și încurajatoare pe care le așterni cu generozitate, dragă Iosif! Traseul personajelor intră în curând pe calea dreaptă a rezolvărilor și sper ca toate problemele să-și găsească rezolvarea pe măsura așteptărilor.
      O dimineață bună și o zi din cele mai frumoase îți doresc din toată inima!

    1. Ajungem noi și la nemernic, dar trebuie să o facem cu eficiență.
      Sărut-mâna cu recunoștință pentru cafeluță, Anușka! 🙂
      Cu gânduri din cele mai bune și urări pe măsură, dragă prietenă! ❤

  2. Foarte trist.
    Saracuta, sper sa fie puternica, chiar de e tinerica, greutatile te intaresc!
    Nu trebuie sa renunte, astept cu nerabdare ce va urma!
    O zi cu soare si bucurii ! ☕🤗🍀

    1. Întărirea vine prin încercări grele și suferință. Pentru cine are puterea să le suporte și nu își pune capăt zilelor, așa cum vedem atât de des și la adulți, nu numai la tineri.
      Și eu sper să găsesc calea cea mai bună pentru o continuare pe placul cititorilor.
      Toate cele bune și frumoase! 🙂

  3. Buna dimineata! Petru

    Fie ca inima voastra să fie plină de iubire.
    🌹🌹🌹 Va doresc tot binele din lume 🌹🌹🌹.
    ✿ ░ ♥️.•* ‘ ̄ 🌹 Multe îmbrățișări si un weekend frumos !♥️

    1. Bună să-ți fie inima și mereu călduros sufletul, Anușka! 🙂
      Sărut-mâna pentru vizită, cafea și frumoasele urări, în întâmpinarea cărora vin cu gânduri la fel de generoase și sentimente din cele mai nobile, dragă prietenă! ❤

    1. Salve prietenești din Seini, Alioșa! 🙂
      Nu e nevoie de multă minte pentru a ne da seama cu cine să votăm duminică. Aproape că putem vota cu ochii închiși, numai să nu nimerim dreptunghiul în care apare partidul supranumit și ”ciuma roșie”, cel care ne-a tot împins în coada Europei, prin conducători corupți și/sau analfabeți. În primul rând, e esențial să mergem cu toții la vot, altfel îi votează neamurile și ceilalți baroni, mulți de tot.
      Zile cu soare și liniște în suflet, Sandule! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.