Ajungem la o vârstă-n care
Uitarea-i precum bălăria
Ce crește des și tot mai mare,
Încețoșând copilăria.
Dar ne-or rămâne-n amintire
Și le-om gusta ca pe-o dulceață,
Cuvinte vechi, o însușire
Care ne-a colorat o viață.
Când ne jucam pe lângă casă
Cu alți copii țipând în cor,
Iar mama îmi striga, nervoasă,
Să nu ies cumva din odor*.
Cine să o mai bage-n seamă,
Căci noi făceam doar ce ne place,
Iar seara venea biata mamă
Să mă culeagă din aroace*.
Și la mâncare făceam nazuri,
Cu preferințe derutante,
De pildă-n multe dintre cazuri,
Plângeam că n-aveam în blid cioante*.
Seara venea nenorocirea,
Căci somnul nu-mi era pe plac
Și până m-apuca dormirea
Mă perpeleam pe sormojac*
Noaptea, visam că dimineață
Voi rătăci pe alte câmpuri
Și ca să fiu în siguranță
Mă voi ascunde după dâmburi*.
odor – curte, aroace – șanțuri de pe marginea drumului, cioante – oase, sormojac – saltea, dâmburi – coline
racoltapetru6 
Drăguț amestec de regionalisme! Pacat ca nu prea o face nimeni! Din pct. asta de vedere nemtii ne sunt superiori fiind f. mandri sa foloseasca dialectul regiunii din care provin!
Sunt și la noi, numai trebuie căutați… O cunoașteți pe Lia Mureșan?
https://rolia2012.wordpress.com/2012/03/18/din-neguri-de-timp-uitate1/
Ma bucur! M-am abonat😉!
Cum să n-o știu pe Lia noastră din Maramu’? Doar că nu am citit acest text, în care sunt multe cuvinte pe care le foloseau și părinții mei. Proza sau versurile cu rimă albă îți oferă o plajă largă de exprimare în această privință, iar felul în care a făcut-o prietena noastră e admirabil! Mulțumesc încă o dată pentru că ești atât de generoasă cu link-uri la care eu nu am avut plăcerea să ajung. Cred că sunt prea superficial, comod sau neatent. Mea culpa!
Mă bucură aprecierea ta, mai ales că nu am fost convins de oportunitatea unor astfel de regionalisme în versuri. Unii ar putea crede că, dacă sunt unele de origine maghiară, ar trebui să le uităm, dar eu simt că fiecare din acele cuvinte reprezintă o nostalgie dulce a timpurilor dulci de care am avut parte. Limba română e bogată tocmai fiindcă are multe rădăcini.
Nu suntem roboti si eu consider ca oricat s-ar stradui UE sa ne uniformizeze trebuie sa ramanem cum am fost!
Ar fi ideal să luăm doar ce-i bun din Uniunea Europeană și să păstrăm ce ne definește. Știu că e greu, dar cred că apele se vor liniști în cele din urmă, chiar dacă vor avea un debit mai mic. Omenirea e la o răscruce de care îi depinde soarta.
Nu știu de unde știu că o cunoști… 🙂
Era o vreme când ne vizitam des și ne comentam reciproc pe bloguri. Acum o facem uneori pe facebook. 🙂
Unele regionalisme îmi sună ca aici, unde avem cuvinte care există doar în limba spargă a Ninei Cassian:
Știi și tu că s-ar putea continua cu multe alte cuvinte familiare nouă, celor din nordul țării, dar m-am limitat la câteva exemple. Îți mulțumesc că le-ai completat atât de frumos printr-o melodie și un text în fața căruia mă înclin, dragă Zaraza! ❤
Doar pe dâmb l-am recunoscut… și dorul de copilărie adus de cuvintele tale cu gust de dulceață de cireșe amare.
Am crezut că vei spune la fel și despre ”cioante”, pentru că eu trăiesc cu impresia că multă lume folosește expresia ”e înghețat ciont”. Dar cu atât mai mult mă bucur că te-am luat prin surprindere, tocmai pe tine, o profesoară pe care o admir foarte mult!
nuu, Moldova mea nu e cu cioante, doar cu cioturi, și văd că au sens tare diferit 🙂
așa că ne unesc doar… dâmbul și dragostea de poezie!
Ne unesc multe alte lucruri, printre care sentimentele sunt cele mai importante. De-alea de dor, de iubire și de prietenie. Așa cum ai demonstrat-o mereu.
Știam de aici din Năsăud de cuvântul “cioante”, dar de expresia “înghețat ciont” încă nu auzisem. 🙂
Frumos ai îmbinat !
A fost odată ce n,o să mai fie 😔
O zi frumoasă !🤗
N-o să mai fie pentru generațiile viitoare, dar noi nu vom uita cât vom trăi. Și ne-ar plăcea să transmitem câte ceva mai departe. 😉
Mă înclin cu gânduri și sentimente binecuvântate! 🙂
Ai reînviat zile din copilărie! Mulţumesc, Petru! Am zburdat aşa cum făceam cândva.
Sunt doar câteva frânturi, izvorâte din prea puține cuvinte. Dar îți mulțumesc mult că ai rezonat le ele, Potecuță!
Recunosc ca nu am recunoscut regionalismele din versuri, doar cioante m am gândit la oase, de versuri ce sa spun draga Petru, iar ne ai trimis în copilărie, amintiri, amintiri!!! ❤️
Cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre a fost copilăria, de aceea nu ne putem abține în a o pomeni cu orice ocazie, chiar dacă am uitat multe momente. Mintea noastră le adună din cioburi și le reconstituie după cum îi place ei. Îți mulțumesc că ai poposit în odorul meu, dragă Mica! ❤
Cu mare drag!!! ❤️
Copilaria e ceva sacru. Ne ai amntit de mofturi si placeri, pe care, fiecare le am avut. Frumos le ai impacheta. Seara faina!
Ne place să credem că am avut o copilărie frumoasă, să uităm supărările inerente de copil și să ne împachetăm doar amintiri din cele mai dragi, chiar dacă unele sunt afectate de memoria tot mai îmbătrânită. Mulțumesc frumos pentru vizită și cuvintele plăcute, Ane! O zi cu gânduri bune!
Ai reamintit copilaria noastra,ce frumos a fost dar nu uit mirosul placut de la sormojac! O seara faina de tot iti doresc! : )
Era ceva sărbătoresc când părinții noștri umpleau sormojacul cu paie proaspete, iar noi urcam mai greu pe el, până se mai tasa. Mireasma umplea toată casa. O zi de vineri de toată frumusețea îți urez, dragă prietenă! 🙂
Foarte tare!
Multumesc!
Mulțumesc și eu!
O zi cu toate cele bune!
Of,imi pare rau ca nu am intalnit pana acum aceste regionalisme,dar amintirea despre copilarie m-a facut sa-mi fie dor si mi-as dori sa revi la copilarie 🙂 🙂 🙂
Un sfarsit de saptamana cu multe impliniri! ❤
Nici eu nu sunt familiarizat cu regionalismele din zona ta sau din alte părți ale țării. Sunt convins că și tu ai cuvinte dragi, moștenite de la părinți și folosite în perioada copilăriei.
Mii de mulțumiri pentru cafeaua asortată cu zăpada de afară și tot atâtea urări eficiente și benefice, dragă Anușka! ❤
Asa este
Uitasem doua din cinci: sormojac și odor. L-am sunat pe un consătean și mi-a confirmat că și noi aveam/avem aceste cuvinte. A recitat o poezie cu ” iarba mare pân odor”…
Să ai bucurii!
Firește că avem în zestre cam aceleași cuvinte, doar suntem născuți mejdași. Mi-am amintit și de mojarul în care pisam piperul sau făceam zahăr praf, care cred că tot aceeași denumire o avea și în Pomi.
Salve călduroase dintre zăpezi!
Ciudat că mojarul este un cuvânt uzual în terminologia industriei chimice și are același sens. Este un obiect din porțelan sau ceva asemănător rezistent, în care se obține pudră din diverse substanțe granulate. Fărâmițarea o făceam cu un pistil. Floarea are și ea un pistil, dar e foarte delicat și servește la înmulțirea ei.
Mojarul nostru era făcut dintr-un metal greu și masiv, la fel ca pistilul. Țin minte că eu eram responsabil cu pisatul, ori de câte ori eram acasă.
Plina de nostalgie si frumusete , poezia ta. draga Petru !
Nu ne părăsește nostalgia nici dacă am vrea, că-i parte din noi și ne alină. Sănătate și bucurii îți doresc, dragă Cornel!
“Unde ești copilărie??? ”
Mi-a plăcut mult și m-am recunoscut în mofturi și în alergări fără țintă și-n visele de dimineață. Eu cred că a îmbogățit versul cuvintele neaoșe, chiar de nu le-am înțeles sensul imediat. Am recitit după explicații, am mai copilărit un pic.
Mulțumesc, Petru! Weekend plăcut! 🙂
”Cu pădurea ta cu tot”
E bine când ne stimulăm reciproc amintirile cele mai vechi și mai dragi sufletului. Fiecare după cum îl îndeamnă inima și îl ajută memoria, chiar dacă pe cea din urmă o ajutăm cu puțintică imaginație, atunci când șchioapătă. Mulțumesc frumos că te-ai prins în joaca mea copilărească, Ina! Zile feerice și binecuvântate! 🙂
Sărut mâna cu recunoștință pentru urările în versuri și cafeaua care le completează cum nu se poate mai benefic, Anușka! 🙂
Un sfârșit de săptămână cu căldură din calorifere și, mai ales, din sufletele celor dragi și apropiați, îți doresc la rândul meu, dragă prietenă! ❤
Multumesc! ❤
Salutare , Petru ! 🙂
La mine NINGE liniștit 🙂
în CASĂ duduie centrala 🙂
pe internet eu am găsit ,
ceva ce m-a răvășit ! 😦
https://amintiriamintiri.wordpress.com/2021/01/17/la-vacuna-de-la-muerte/
O duminică cu ninsoare liniștită ! 🙂
Alioșa .
Bună dimineața, Alioșa! 🙂
Și la mine duduie centrala, iar afară fulguiește ușor, dar constant. Semn că e de stat în casă și de intrat în lumea virtuală, chiar dacă unele articole ne răvășesc. Tratamentul cel mai bun sunt bancurile. 😉
O zi cu voie bună și pace în suflet, Sandule! 🙂
O duminica calduroasa sa ai Petru! ❤
La mine este soare acum dar sunt si -11 grade in acest moment ,crapa pietrele 🙂
Bine ai sosit cu cafeaua fierbinte și sufletul cald, Anușka! 🙂
N-are ce să ne facă frigul, atâta vreme cât ne încălzim unul pe altul, prin cuvinte și postări care ne înflăcărează inimile și pentru care îți sunt recunoscător. Gânduri bune și din partea mea, alături de urări pe măsură, dragă prietenă! ❤
Asa este ,multumesc! ❤
Cât imi aminteste de copilaria mea…ooo, minunat!Felicitări ție…!
Mă bucur mult dacă am generat un efect benefic. Mii de mulțumiri!
Minunată poezie, dragă Petru! M-au emoționat profund amintirile din copilărie. Iar regionalismele „delicioase” sunt precum cireșele pe tort. Purtăm cu toți în suflet nostalgia după anii copilăriei, după acel timp magic pe care tare ni l-am mai dori să-l retrăim… O facem prin amintiri neprețuite…
Îți mulțumesc din suflet pentru acest moment poetic! 🙂
Poate că tocmai asta-i calitatea cea mai de preț: faptul că nu mai putem retrăi acele momente ale copilăriei, decât prin ochii copiilor din jurul nostru. Dacă am face-o iar și iar, s-ar pierde farmecul și ar deveni ceva banal, ca o ieșire la iarbă verde. Pe care nu o prea pomenim în versuri, fiind preocupați să o tot repetăm.
Eu îți mulțumesc că te-ai alăturat atât de frumos în călătoria printre vechile cuvinte, dragă Alex! 🙂
Frumos, frumos, mi-a plăcut plimbarea asta printre cuvinte vechi; le-am folosit și-n cărțile mele, ar fi păcat să se piardă. Cuvinte ce-ar fi bine să le punem în puiuc, lângă năfrămuțe, în credențul din casa de din ‘nainte, cu ninta și busuiocul puse la uscat. 😁
Mi-a plăcut că ai venit cu încă un cuvânt folosit des de părinți și păstrat cu drag în memorie de noi: ”credenț”. Și mai sunt încă multe pe care, precum bine zici, ar trebui să le punem într-un puiuc și să le scoatem din când în când pentru a condimenta scrierile.