Inspirații de tot râsul

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – O cafea, vă rog! Fără lapte, fără zahăr…
– O doriți neagră?
– Aveți și alte culori?

* – Vasile îl vede pe Ion că trece cu căruța și, observând că-i atârnă lanțul, strigă la el:
– Ioane,vezi mă că-ți atârnă lanțul de la căruță!
– Ce, mă?
– Vezi, mă țărane, că-ți atârnă lanțul de la căruță!
– Ce, mă?!
– Vezi, mă prostule, că-ți atârnă lanțul de la căruță!
– Apoi, no, că nu te aud, că-mi atârnă lanțul de la căruță și face mult zgomot…

* – De ce te cerți mereu cu nevastă-ta și pe soacră o respecți?
– A fost singura care s-a opus căsătoriei.

* Începând cu 1 martie, la internarea în spital pacienții sunt obligați să aibă: extinctor, trusă de prim ajutor și lanternă de semnalizare.

* Un arab este întrebat:
– Cum poți trăi cu două sau trei femei în același timp?
– La fel ca voi, doar că noi nu ne ascundem…

* Ați mâncat parizer toată viața și acum nu vă vaccinați că ”nu știți ce se bagă în vaccin”…

* La spitalul de nebuni.
– Eu sunt Ștefan cel Mare!
– Mai avem noi aici câțiva domnitori, o să vă simțiți bine.
– Eu nu sunt domnitor, eu sunt bulevard.

* – O cafea, vă rog!
– Lapte, zahăr, să pun?
– Fără săpun!

* Rai – Salariu american, casă englezească, mâncare chinezească, soție româncă.
Iad – Soție americancă, mâncare englezească, casă chineză, salariu românesc.

* Dacă ar fi să sacrificați o țară pentru a ne salva de COVID-19, ce țară ați alege și de ce Ungaria?

* – De ce ai venit la mine?, întrebă un dentist pe un țigan care avea toți dinții îmbrăcați în aur.
– Am venit să-mi pui o alarmă…!!!

* De ce sunt acceptate mai ușor teoriile conspirative decât cele științifice?
Pentru a le înțelege pe cele științifice, trebuie să înveți.

* – Pe o scară de la 1 la 10, cât ești de sărac?
– Nici scară n-am.

* Vaccin COVID-19:
Bărbaților li se va implementa un cip, iar femeilor li se va da telecomanda!

* – Aveți șampon?
– Numai de ouă.
– Și pe restul cu ce mă spăl?!

* Am visat toată noaptea că slăbeam…
Așa de mult slăbeam, încât am mâncat repede o ciocolată și trei gogoși, să nu ajung, Doamne ferește, piele și os!
Hmmmm…, nu-i de glumă cu sănătatea!

* În fiecare an, în lume sunt tăiate 3 miliarde de flori pentru ziua de 8 Martie.
Protejați planeta, domnilor! Cumpărați diamante!

* Țineți minte când de Crăciun râdeați de fete că vine moșul la ele?
Să văd ce faceți în Martie, când vin babele voastre!

* – Iubi, ce îmi cumperi de 8 Martie?
– Nimic.
– Poți să-mi spui măcar că sunt frumoasă?
– Îți spun de 1 Aprilie!

* – Cine își mai amintește? Pe vremea noastră, când se lua curentul, ne uitam cu lumânarea la televizor!

* Aseară mi-am comandat niște aripioare de pui și m-am așezat la masă. La știrile ProTv arăta un reportaj despre o familie de țigani săraci care locuiau într-o baracă, umblau desculți prin zăpadă, erau subnutriți…
Atunci, un nod mi s-a pus în gât, lacrimile au început să-mi curgă pe obraji și mi-am zis: ”Morții mă-sii, ce picante sunt aripioarele astea!”

* Soțul meu m-a enervat foarte tare astăzi, așa că am turnat niște apă pe jos, în fața mașinii de spălat…
De 2 ore încearcă să-și dea seama care e problema!

* Se spune că minciuna are picioare scurte. Deci toate astea care aveți sub 1,60 sunteți niște mincinoase. Nu avem ce discuta! 🙂

* Cercetătorii canadieni au descoperit că cercetătorii americani i-au descoperit pe cercetătorii britanici.

* Armonie în familie.
Noaptea, femeia simulează orgasmul… și ziua, bărbatul laudă mâncarea.

* Îmi amintesc, copil fiind, cât așteptam să cresc mare, să am un servici, responsabilități…
Acum mi-e clar…, de mic am fost tâmpit.

* – Mamă soacră, ce faci la fereastră?
– Mă gândesc dacă să sar sau s-o închid.
– Sari, c-o închid eu!

* – Iubitule, te rog, spune-mi ceva electrizant!
– Trăsni-te-ar Dumnezău!

* La intrarea în ascensor:
Bărbatul: – Mergeți la 4?
Tipa: – Doamne ferește!, eu merg doar la Costică!

* La petrecere, Rozi toarnă în ea cel de-al cincilea pahar de țuică, când Gheorghe îi spune încet:
– Măcar strâmbă-te și scutură-te un pic, femeie!

* Polițistul: – Doamnă, aveți idee de ce v-am oprit?
– Sunt la fel de confuză ca și dumneavoastră!

* Bulă: – Nu zic că ești mic de înălțime, însă, când plouă, tu ești ultimul care află!

* Fosta mea iubită îmi zice să scriem pe o foaie 4 persoane cu care ne-am culca dacă am avea ocazia. Ea a scris:
– Brad Pitt
– George Clooney
– Cristiano Ronaldo
– Gerard Butler
Eu am scris:
– vecina de la 3
– educatoarea copilului
– vara ei de la Galați
– Veta, prietena ei cea mai bună
Noi bărbații suntem așa, mai simpli, nu căutăm lux.

* Pe vremuri, moții din Apuseni au primit niște ajutoare din Germania. Printre pachete era și o cutie plină cu lingurițe mici. Ion, mirat, întreabă:
– Mă, Gheo, ce-s aistea, mă?
Gheo se uită atent, cugetă îndelung și zice:
– Mă, Ioane, aruncă-le dracului, că alea sigur îs sămânță dă lopată!

* – Mamă, m-am îndrăgostit.
– Cum o cheamă? Gătește bine? Dar cine-i sunt părinții? Ce studii are? Măcar e frumoasă? V-ați pupat? De ce nu mi-ai spus mai devreme?
– Tată, m-am îndrăgostit.
– Femeie?
– Femeie.
– Bine.

* Fiecare borcan cu gem ascunde sub capac tragedia unor prune ce puteau deveni pălincă! Mănânc și plâng…

Dulceata de Prune si Pere de Casa 2020 Negresti • OLX.ro

 

A apărut ”Fetița care visa pentru alții”

”Pe pământ avem de toate”

Salutăm cu bucurie și emoție o nouă apariție editorială a unui autor cu reală vocație scriitoricească – domnul Petru Racolța, a cărui scriitură ne-a emoționat de la primul volum, dedicat copiilor, după propria mărturisire – „Revolta din ogradă” (2014).
Noi am adăuga că această carte este și cred că poate fi plăcută la orice vârstă, redescoperind alegoria.
Apoi au apărut, rând pe rând, volumele: „Povestirile unui maramureșean”, volumul I (2015), volum ancorat în realitate, ca de altfel și cel de-al doilea volum, cu același titlu, apărut în 2017. Urmează „Planeta Paradis” (2016) – scriere științifico-fantastică.
În anul 2019, oferă cu dărnicie „Versuri pentru suflet și cuget”, ca tot în acest an, să plonjeze din nou în SF, cu volumul „Metamorfoza”.
Se pare că autorul este atras tot mai mult de acest gen de literatură, astfel, posibilitatea invenției care ne aruncă într-un soi de scenariu, neomologat de realitate. Invențiile par reale. Construcția realistă a unei societăți lacome se armonizează cu prezentarea stărilor personajelor sale – bune sau rele.
Este atras de latura misterioasă a vieții, fiindcă, după părerea noastră, însăși taina existențială a omului e încă o enigmă.
”Carcasa”, acest înveliș carnal, adăpostește spiritul a cărui înzestrare, uneori, bulversează „muritorii de rând, îi chiar înspăimântă, determinându-i să-i izoleze, sau să le facă rău celor a căror dotare cu puteri, denumite în studii numeroase ale unor personalități de seamă din lumea științei, paranormale.
Cunoaștem atât de puțin despre noi, despre puterile care, poate, zac în trupurile, în mintea noastră, fiindcă suntem într-o continuă legătură cu baza de date universală, legătură enigmatică existentă dincolo de voința noastră. Tocmai de aceea regăsim mereu încercarea de a dezlega aceste mistere.
Studiile științifice, literatura s-au aplecat cu interes asupra unor astfel de fenomene mecanice și psihologice datorate unor forțe și puteri necunoscute ce există, se pare, latent în inteligența umană. Aceste studii au început încă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, și continuă sub denumirea de parapsihologie,  până în zilele noastre.
Îmbinând unele cunoștințe științifice de acest gen cu inventivitatea, fina observație a unor realități, plus ficțiunea, autorul ne convinge prin personajele sale că temelia unei bune conviețuiri ar fi încercarea de a înțelege fenomenele ieșite din comun, sau măcar acceptarea lor ca un dat, o formă a pozitivismului ființei umane, la care se adaugă o logică și o judecată sănătoasă, fiindcă aceste procese deosebite nu sunt decât mărturia unei alte lumi care se află dincolo de noi și care încă rămâne necunoscută.
Autorul ne introduce firesc în poveste. Întâlnirea cu personajele e incitantă. Percepțiile extrasenzoriale ale personajului principal, o fetiță de 10 ani, sunt prezentate ca ceva ieșit din comun, văzut ca ceva diavolesc de cei din jur. Misterul acestui dar, cel de premoniție a unui fapt ce urma să i se întâmple unei persoane din preajmă, dar nedescifrat, aflat încă dincolo de înțelegerea lui, reprezintă o limită a cunoașterii, limită ce provoacă din partea majorității spaima, teama permanentă, teamă generatoare de respingere a celui înzestrat cu astfel de puteri inexplicabile, provocând chiar violența. Devine astfel, un fel de paria al colectivității, care, la rândul ei provoacă schimbări în interiorul insului. Eul său poate deveni de cele mai multe ori un rău în sine – rău provocat de oamenii din jur.
Un astfel de rău se instalează în micuța Lena Popan, care, spre disperarea mamei, „părea impasibilă la tot ce se întâmplă în jurul ei, o prizonieră a unei împrejurări neplăcute” – decesul tatălui, eveniment anunțat de copil dimineața dinaintea tragediei.
Facem cunoștință cu iubitoarea și neliniștita mamă, dar și cu doctorul Oșan, care o liniștește, în același timp încercând să înțeleagă fenomenul.
În continuare povestea devine ciudată, stranie, fascinantă. Totul pare atât de simplu și, totuși, complex. Fenomenele așezate în țesătura faptelor ce se derulează într-o avalanșă de legături felurite, devin surprinzătoare. Această țesătură simplă creează impresia de adevăr, de realitate.
Totul se adună într-un nucleu organic de fapte și idei, stârnind curiozitatea. Descoperim că potențialitatea celor înzestrați cu forțe paranormale rămâne neînțeleasă multora dintre noi. Adesea, acestea sunt încărcate cu mesaje tainice, sporindu-le puterea. Aflăm că, totuși, printre cei mulți și ignoranți există și unii oameni înzestrați nu numai cu o anumită curiozitate, ci și cu forța de a înțelege acele fenomene nedeslușite majorității. Așa se dovedește a fi profesorul Bogdan, căruia i s-a alăturat doctorul Oșan, cât și un grup de persoane bine-intenționate, cu o pregătire profesională deosebită. Facem cunoștință și cu personaje asemeni bunicuței Anița, care nu numai că sunt benefice într-o societate marcată de rău, dar conferă multă „sare și piper” desfășurării acțiunii.
Revenind asupra cercetărilor științifice, autorul reliefează, prin prezentarea întâmplărilor, faptul că știința – îndeletnicire a spiritului omenesc , intră în natura umană – formă a căutărilor permanente -, dând răspunsul multiplelor necunoscute, nefiind decât o prezență justificată a omului în centrul creației.
Coerentă în arhitectura sa, acțiunea își desfășoară scenariul în Centrul Privat de Îngrijire și Recuperare aparținând profesorului Bogdan.
Lena va face cunoștință cu alte trei personaje principale: Poligraf, Sentimente, un băiețel de 7-8 ani și Șoc, singurul adolescent, plus cele câteva personaje adulte din personalul centrului.
Suntem plăcut surprinși de cursivitatea descrierii locului în care atât Lena Popan, cât și ceilalți actori ai scenariului, își vor continua existența dezvăluindu-i-se totodată și stările sufletești prin care trece personajul principal. Delicatețea interlocutoarei nou-venite e bine pusă în valoare odată cu mișcările celor două fetițe.
Chiar poreclele marchează înzestrările copiilor, scoțându-le în evidență. Cititorii iau parte la toate manifestările și acțiunile celor din centru. Asistă firesc la integrarea în colectiv a Lenei, la recuperarea ei psihică, descoperind în același timp și părțile dificile, greu de surmontat, al unui comportament agresiv, dacă ar fi fost într-un alt colectiv. Așa sunt cele ale lui Șoc, adolescentul mereu revoltat, al cărui țel, pentru moment, era doar răzbunarea.
Pas cu pas, luăm parte la schimbările în bine a psihicului „pacienților” centrului. Descoperim beneficitatea harurilor cu care sunt înzestrați copiii, care se bucură de toată atenția, îngrijirea și dragostea celor din jur. Dar viața liniștită din centru ia cu totul altă întorsătură, odată cu gestul disperat al adolescentului a cărui neînțelegere și, îndeosebi, a lipsei răbdării, îl determină să se adreseze mass-mediei în speranța de a grăbi, cu precădere, recuperarea sa fizică.
În cuvântul său, mentorul celor patru copii încearcă să le explice primejdia care îi amenință, afirmând: „inevitabil veți ajunge în centrul atenției. Lumea o să afle secretul și veți deveni cei mai vânați oameni de pe planetă. Mai ales ea, pe care toți lacomii lumii o să vrea să pună mâna și o să o țină închisă, ca pe o gâscă ce face ouă de aur”.
Încărcătura romantică te farmecă prin ineditul, frumusețea, gingășia descrierii locului unde va avea loc picnicul celor mici, pe care aceștia îl savurează.
Curgerea liniștită a vieții se întrerupe odată cu intervenția trimișilor guvernamentali. Smulgerea copiilor din centru întrerupe brusc viața lor calmă, provocând deznădejde. Discursul fanfaronard e real, creând în cititor revolta, indignarea, fiindcă din tot ce afirmă domnul Vâlvoi, se poate trage o singură concluzie: totul se rezumă la minciună, înșelătorie, interes personal. Însăși amenințarea acestui domn, adresată profesorului cu scopul intimidării, relevă adevăratele intenții.
Timpul rămâne mereu o enigmă, ca multe alte forme de manifestare ale unor fenomene misterioase. Factori externi voinței noastre acționează asupra ființei umane și permanent, într-un fel sau altul, se manifestă, astfel că însăși viața prinde traiectorii ce uneori generează spaime, temeri.
Anii ce s-au rostogolit peste doamna Popan, ani plini de zbucium, de durere pentru mama disperată, care nu pregetă să-și caute copila bătând la toate porțile ce rămân mereu închise, îi marchează viața. Alături îi sunt doctorul Oșan și profesorul Bogdan, chiar dacă, aparent, par a fi abandonat ideea de căutare a celor două fete. În această luptă, doctorul Oșan și Violeta Popan se apropie sufletește și-și unesc destinele – fapt firesc -, urmând firul veții.
În ciuda amenințărilor, căutările continuă. Corolar al eforturilor lor, reușesc să stârnească interesul unei energice și inimoase jurnaliste, care, prin eforturi deosebite, dă de urma fetelor și contribuie cu succes la recuperarea lor. De asemenea, profesorul Bogdan, după ce trece printr-o depresie puternică în urma pierderii celor doi băieți răpiți, Sentimente și Șoc, reușește să depășească starea sa de deprimare, aducându-și cu succes contribuția la repunerea în jocul vieții a firescului, învingând împreună cu toți factorii de bine răul, fiindcă lumina interioară a fiecăruia transformă energiile, depășind limitele trupești. Luminile acestea se unesc și împreună reușesc să impună, să învingă răul.
Asistăm cum voința lor devine mai puternică și prin încercările la care au fost supuși simțim că au devenit mai buni, mai curajoși, mai puternici: adevărați luptători împotriva răului.
Din urmărirea drumului de formare a celor patru protagoniști ai acțiunii, se poate trage concluzia că, alianța dintre minte, trup și câmpul energiei universale, la care se adaugă forțele pozitive ale umanității, pot învinge acele personaje malefice, adevărați factori distructivi ai rasei umane, care mai repede ar fi în stare să distrugă lumea decât să renunțe la așa-zisa lor putere.
Urmărim cum în spiritul uman se pot defini drumuri, se nasc noi idei, devenind izvor de speculații superioare. Totodată, farmecul eroismului, dar și al exuberanței, ori al revoltei juvenile cărora li se adaugă ca o cărare de lumină iubirea, dăruirea, ce adună toți factorii pozitivi, fiind și factori de transformare a răului, inoculează optimismul – stare sufletească întâlnită și în celelalte lucrări ale autorului.
Verbul are prospețime. Autorul și, alături de el și noi, cititorii, acceptăm misterul, ființa nonconformistă total diferită față de majoritatea umană. De aici decurge stabilirea unei ordini, a coordonatelor ce marchează limpezirea și prospețimea scriiturii.
Încrucișarea existenței cu o ordine total deosebită, mai presus de înțelegerea noastră, dar care se impune ca o prezență, se confirmă, iar acceptarea lui constituie un salt al spiritului peste prudențele, obișnuințele confortabile, peste temeri și spaime. Contradicțiile și absurdul sunt depășite, sunt rezolvate uneori, poate puțin facil, asemeni faptelor unui Făt-Frumos, ori smulse din jocurile arcade, sau din filmele SF. Dar, oare, nu s-au dovedit ulterior toate invențiile literare ori cinematografice, cuceriri ale omului perfect adaptate și acceptate ca ceva firesc în existența umană?
Știința pozitivă a ajutat la întărirea încrederii omului în puterea lui de a depăși orice problemă și credință că orice obstacol poate fi înlăturat prin inteligență.
Însăși această lume stresată, mereu în goană după ceva, de multe ori manifestându-și răutatea, lăcomia, încercată de o mulțime de boli, provocând „pandemii” ce ne schimbă viața clipă de clipă, poate fi obligată să-și schimbe cursul în bine. Cel puțin acesta este unul dintre mesajele principale ale cărții domnului Petru Racolța.

prof. Rodica Scutaru-Milaș (membru al Uniunii Scriitorilor din România)

Sursa foto: Editura SIONO

Pe urmele tatălui (40)

Poate ați observat că multe din afaceri și parteneriate s-au inițiat în restaurante, în fața unei farfurii cu mâncare și al unui pahar cu băutură. E un cadru în care oamenii se mai debarasează de inhibiții, își dau frâu liber gândurilor, care așteaptă să fie transformate în idei oportune. Comisarul șef știa această strategie, din care a reținut nemulțumirile chestorului, ca niște sugestii pe care trebuia să le ia în considerare, chiar dacă nu-i erau pe plac. Una dintre ele era rechemarea Deliei la muncă, măcar până trece controlul și rămâne iar stăpân pe situație.

Tânăra trebuia să-și întrerupă, în mare măsură, rolul de protectoare pentru Florin, însă îl considera un test pentru încrederea de care căuta să se convingă că o merită. Oricum, talentatul chitarist primise un serviciu temporar în cadrul Tribunalului Județean, unde era omul bun la toate: distribuirea dosarelor, servirea personalului cu cafele și gustări, ba chiar și curățenie, când avea timp. Acolo era sub aripa Mihaelei, iar seara venea rândul Deliei să-i țină companie și să-i dea sfaturi de viață, împletite cu speranțe pentru viitor. Mai erau și discuțiile prin telefon, prin care agenta de poliție îi urmărea orarul și starea de spirit.

Dacă tot veni vorba de urmărit, și ea se simțea ținută sub observație, în ultimele zile. Pe șosea, pe trotuar sau de câte ori intra sau ieșea din vreo clădire. Nu reținea vreun chip deosebit, care să-i trezească bănuieli, nici o mașină anume, doar instinctul o punea mereu în gardă și o făcea să întoarcă mai des capul. Acest sentiment l-a avut și în prima misiune de după întrerupere, inevitabila vizită la vila lui nea Matei. ”Bătrânul” polițist pensionar nu a mai călcat pe la secție de când cu controlul, dar avea el ”antenele” lui, iar Marele Mic era cel care-l ținea la curent cu toate. Acum îi revenise tocmai ei misiunea ingrată de a-i pune întrebări, să-i ia o declarație și să-i dea speranțe că fiul său trăiește și va fi găsit. Îi era groază de această întâlnire și prostiile pe care trebuia să le spună, chiar dacă îl avea alături pe Chiuzbăian, fostul partener al lui Cosmin. Nici acesta nu părea încântat, dar erau nevoiți să facă echipă, amândoi rămânând fără partener.

Așa cum era de așteptat, au fost întâmpinați cu răceală, iar Delia n-a fost învrednicită nici măcar cu un salut. Chiuzbăian a fost acela care început interogatoriul și tot el l-a continuat, cât se poate de sumar. Tânăra îi mai arunca o privire fugară, atunci când credea că nu-i observată, după care se adâncea în gânduri zdrențuite de trăiri contradictorii. Începând din vremea când aproape că-l venera pe acest om și ajungând acum să oscileze între dezgust și dispreț. E drept că nu putea vorbi despre ce o frământa, fără dovezi care să-i susțină afirmațiile, dar sentimentele dureroase nu puteau fi înfrânate. După ce formalitățile au fost îndeplinite, vocea acelui personaj răscolitor i se adresă:

– Spune-mi măcar unde e fiul meu, ca să-l pot îngropa creștinește, au fost cuvintele care au lovit-o ca o palmă. N-a fost el ușă de biserică și nu știu ce a fost între voi, dar sunt tată, și sângele apă nu se face. L-ai ucis sau l-ai lăsat să moară ca pe un câine?

Delia a trebuit să-și înghită întâi nodul de revoltă care-i stătea în gât, după care și-a găsit și tăria de a răspunde fără să-și de-a în vileag starea de spirit.

– Nu l-am ucis și nici mort nu este, vă asigur. Însă, după felul în care m-a tratat pe mine și pe alte fete tinere, ar fi meritat să moară. Mă gândeam că poate știți unde se ascunde.

– Te-ai schimbat mult în rău, mai rosti nea Matei. Unde e fetița aceea inocentă, cu ochii luminoși și vorba dulce, pe care o iubeam ca pe fiica mea? Tatăl tău s-ar răsuci în mormânt să vadă cum te comporți.

– Tatăl meu se tot răsucește, până i se va face dreptate, izbucni tânăra. Iar eu sper ca, în curând, să-și găsească liniștea.

A fost replica prin care Delia a încheiat acest dialog nociv, ieșind afară înaintea colegului său. Nu-și permitea să spună prea multe la supărare și nici să se consume inutil. Se simțea vlăguită, iar copilul din ea se revolta prin mișcări și lovituri dure. Avea nevoie de odihnă, timp în care să-și liniștească și gândurile, înainte de a-l întâlni pe Florin și să se trateze cu muzică. Chiuzbăian a urmat-o la puțină vreme, după ce și-a cerut scuze de la gazdă, asigurându-o de ajutorul lui în orice situație. ”Un pupincurist ca mulți alții”, s-a gândit Delia în timp ce-l privea cum face plecăciuni în fața pensionarului. Au pornit în liniște și tot așa au ținut-o câțiva kilometri, de fapt nici nu aveau ce să-și spună. Două firi diferite, cu două concepții total opuse, care ridicau un zid ce nu mai putea fi dărâmat după atâția ani în care a fost consolidat.

– Du-mă acasă la mine, i-a spus Delia. Faci tu raportul și îl semnez mâine dimineață, mi-a ajuns pentru astăzi.

Colegul s-a conformat și, câteva minute mai târziu, tânăra agentă cobora în fața blocului ei. Avea aceeași senzație că-i urmărită, însă nici de data asta nu a văzut ceva concret. Se grăbi să urce în fugă scările, pentru a se refugia în locul cel mai sigur. Încă mai întorcea capul până a deschis și apoi a închis ușa după ea, după care a răsuflat ușurată. O să se arunce în patul răcoros și primitor, dar înainte trebuia să se hidrateze cu un suc de portocale făcut dimineață. Cu aceste gânduri s-a apropiat de frigiderul din sufragerie, dar a observat carafa pe masă, iar pe un scaun stătea o persoană la vederea căreia tresări amar. Primul gând a fost să o ia la fugă, părăsindu-și locuința, dar Cosmin o țintuia amenințător cu un pistol.

va urma

Jus De Pêche Dans Un Verre Et Carafe Sur Un Fond Blanc Banque D'Images Et  Photos Libres De Droits. Image 37344108.

În șagă… și nu numai

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Am mers să îmi schimb buletinul.
Mi-au zis că trebuie să mă ia cineva în spațiu!
Ce mă fac, că NASA nu mă vrea!

* Proverb evreiesc: ”De departe, toți oamenii par buni! Nu te apropia prea mult!!!

* Cum ar zice Gică Contra: Frigul nu există! Sunt interese mari ale producătorilor de țuică!

* Cum îl refuzi în 2021. ”Nu pot să ies, am măștile la uscat pe sârmă”.

* -Claudia, mi-e dor de tine!
– Sunt Diana, idiotule!
– Și de tine mi-e dor.

* Proverb românesc: ”Ca să te lași de băutură, îți trebuie multă tărie!”

* Secretul succesului depinde de cinste și de decență. Dacă nu ai aceste calități, succesul este garantat.

* – Doctore, e adevărat că mă vor opera studenții?
– Da.
– Și dacă nu mă operează bine?
– O să le dăm o notă mai mică.

* El: – Te iubesc!
Ea: – Îmi pare rău, am soț.
El: – Ești așa frumoasă… că meriți doi.

* Nu poți păstra cu forța… omul, ploaia și viața….

* ”Cine zâmbete atunci când lucrurile merg prost, s-a gândit deja pe cine să dea vina”: Necunoscut.

* ”În trei feluri se păstrează un prieten: a-l onora în prezență, a-l lăuda în absență și a-l ajuta la nevoie. Asta nu e de râs.

* În satele din Ardeal, după ce se întunecă, e musai să saluți pe toată lumea. Dacă nu ți se răspunde, înseamnă că-i ursul…

* Mereu a fost frig pe 14 februarie, pentru că se minte de se îngheață apele! Să vedem cât vor îngheța de Dragobete! 😀

* O femeie ar trebui să fie suficient de scumpă, încât bărbatul să nu și-o permită pe a doua.

* Credea că are un picior mai scurt. Psihologul l-a lămurit că, dimpotrivă, celălalt e mai lung. Altă viață!

* La munte, un turist, care nu avea ce face, intră în vorbă cu un cioban.
– Ia spune, baciule, câte oi ai?
– Da’ vo 100.
– Și ani?
– Vo 60 sau 70… Cine să-i știe?
– Da’ cum, numărul oilor îl știi și numărul anilor nu?
– Păi, domnule dragă, până amu, anii mei n-o încercat nimeni să mi-i fure…

* Neștiind cum să petreacă Valentine’s Day, mai mulți români au tăiat porcul.

* Pentru cei fără curent electric, vând televizor pe motorină!

* Cei sau cele care au sub 50 de kilograme sunt rugați să stea în case, că bate vântul tare afară.

* – Maestre, de ce nu am și eu succes în viață?
– Ai privit apusul soarelui în munți?
– Da, maestre!
– Ai văzut zborul lin al vulturilor deasupra piscurilor?
– Da, maestre!
– Ai contemplat luna într-o noapte senină?
– Da, maestre!
– Păi vezi, îți pierzi timpul cu căcaturi de astea, în loc să pui osu’ la treabă!

* Luni dimineața. Ofițerul își așteaptă soldații să se-ntoarcă din permisie. Apare primul, bineînțeles, întârziat, așa că îl ia la rost:
– Soldat, dă-mi un motiv bun!
– Să vedeți, domn căpitan, am pierdut autobuzul, am sărit într-un taxi, taxiul s-a stricat, am văzut o fermă, am cerut un cal, calul a crăpat de goană, l-am lăsat, am alergat zece kilometri și iată-mă, să trăiți!
Căpitanul, zâmbind, zice:
– Bine, soldat. Treci la cazarmă!
Ceilalți opt după el, exact cu aceeași poveste. Într-un final, apare ultimul și începe:
– Să vedeți, am pierdut autobuzul, am sărit într-un taxi…
– Daaaa, și taxiul s-a stricat!
– Nu, nu s-a stricat, dar erau altele stricate-n drum, și-o grămadă de cai mori, de ne-a luat două ore ca să-i ocolim!

* Căsătoria a fost inventată de un zgârcit, ca să facă sex fără să plătească.

* Ține minte, fiule: dacă o are epilată, o ține ocupată!
Pe unde nu trece trenul, nu crește iarba.
#Gigel (mecanic de locomotivă)

* Dacă îți plac bărbații cu bani, eu sunt unul dintre ei!
Află că am 50 de euro și 4 bonuri de masă!

* Ora de zoologie
– Copii, puteți da un exemplu de animal al cărui nume se termină cu ”tor”?
– Aligator, răspunde un elev.
– Foarte bine, alt exemplu?
– Vibrator, spune Bulă.
– Măi Bulă, vibrator nu-i un animal, un animal se hrănește cu ceva, ăsta ce mănâncă?
– Mno, păi soră-mea zice că-i mănâncă bateriile…

* – Te iubesc, Petronelo!
– Care Petronelo, Eusebiu?
– Sunt eu, Marcela, nesimțitule!
– Care Eusebiu! Sunt Vasile!

* Furtuna care a măturat Europa cu 255 de kilometri pe oră, va ocoli România, fiindcă aici nu sunt drumuri pentru viteza aia!

* Și americanii au ales între unul care n-are toate țiglele pe casă și altul care uită unde le-a pus.

* O tânără familie se mută în casa lor nouă, aflată în vecinătatea unei parcele libere.
Într-o zi, o echipă de muncitori se apucară să construiască o casă pe parcela liberă. Normal că fetiței de 5 ani i s-a părut interesant să vadă ce se întâmplă acolo. Ea își petrecea majoritatea timpului în preajma muncitorilor. În scurt timp, muncitorii au adoptat-o și a devenit un fel de mascotă a echipei de constructori. Intrau în vorbă cu ea, ba chiar îi dădeau sarcini ușoare, astfel încât să se simtă și ea importantă.
Au mers chiar mai departe. La sfârșitul săptămânii, aceștia au făcut o chetă și i-au strâns primul ei salariu. I-au înmânat un plic în care avea o bancnotă de 100 de lei.
Mândră nevoie mare și foarte fericită, fetița s-a dus cu plicul la mama ei. Aceasta, aflând povestea, luă hotărârea să meargă împreună la bancă și să-i deschidă fetiței primul ei cont bancar. Când au ajuns la bancă, doamna casieră era la fel de impresionată.
– Cum de o fetiță atât de mică, a reușit să câștige primul ei salariu, deja?, întrebă ea.
– Am lucrat o săptămână întreagă alături de muncitorii care construiesc o casă lângă a noastră, replică fetița.
– Wow! Ești incredibilă! Și o să muncești și săptămâna viitoare?
– O să muncesc, doar dacă ne aduc muiștii ăia de la depozit niște cherestea, să putem să ne apucăm în p**a mea de căcatul ăla de acoperiș!

* – Am auzit că ai Covid și că te-ai internat în spital. Cum este, sunteți mulți în salon?
– Sunt doar eu și o gagică mișto tare!
– Bă, ești nebun?! Și nimic?
– Ba da, am dezbrăcat-o, am început să o sărut pe gât și când să mai cobor n-am mai putut, că mirosea a ceapă.
– Cum dracu ți-ai dat seama că mirosea a ceapă dacă tu n-ai miros?
– Îmi lăcrimau ochii!

* – Mami, am fost la ginecolog. O spus că-s gravidă.
– Și, cine-i tăticul?
– Asta nu mi-o spus.

Imagini pentru imagini cu consultații la ginecolog

 

Pe urmele tatălui (39)

Imagini pentru imagini cu multe dosare

Niciodată nu a existat o tensiune atât de mare în cadrul secției de poliție condusă de Marele Mic. Zilele se anunțau înnegurate, de când comisia ministerială a sosit să evalueze activitatea din ultimul an. Fiecare se temea pentru postul lui călduț, mai ales că unii l-au ocupat prin intervențiile unor rude, prieteni sau cunoștințe răsplătite pentru ajutorul oferit. Comisarul șef Mic, a sperat că va avea parte de un control condus de superiori pe care-i cunoștea din alte inspecții, veniți doar să respecte protocolul și să dea un aviz pozitiv, după ce petreceau câteva zile frumoase în municipiul din nordul fascinant al țării. Doar că, de data asta, cei trei membrii erau puși pe treabă serioasă, chiar din prima zi și imediat după ce s-au prezentat. O doamnă sobră și zgârcită la cuvinte a solicitat toate dosarele tipărite pe hârtie, iar colegul ei cu ochelari groși s-a adâncit în cercetarea filelor stocate digital. Chestorul principal era domnul Sturzu, un individ de fel din Cluj-Napoca, ce părea foarte amabil la prima vedere, dar alteori îți arunca o privire de uliu. Lui i se aduceau la cunoștință toate datele importante pe care ceilalți doi le găseau, iar acestea începeau deja să se strângă îngrijorător de mult.

Până seara a lucrat această echipă, iar comisarul șef le-a stat la dispoziție, mestecând mereu din gumele aflate la îndemână. La ora când întunericul începea să elimine ultimele zvâcniri de lumină solară, Marele Mic a venit cu o invitație la un restaurant elegant din oraș, acceptată cu greu doar de chestorul Sturzu. ”Numai în beneficiul unei mai bune colaborări și dacă plătim nemțește”, a fost motivația acestuia, cu un surâs îngăduitor. Firește că meniul a avut în componență și băuturi, respectiv coniac și apoi un vin dintr-un an bun, fapt care l-a făcut pe musafir să-și dezlege limba, dând la iveală primele concluzii.

– Domnule comisar șef…

– Dar să trecem peste formalități de genul acesta, îi sugeră Mic. Putem să ne spunem pe numele mic…

– Mă iertați, dar nu vreau să ajungem atât de intimi, cel puțin până ne terminăm misiunea. Prevăd că nu mă veți simpatiza într-atât încât să devenim apropiați și, cu atât mai puțin, prieteni. Ba dimpotrivă, din cele văzute până acum.

– E adevărat că ne-ați prins într-un moment prost, cum nu am mai avut până acum, dar orice secție poate trece prin zile mai puțin faste. Doar ați văzut că, până acum, am avut rezultate lăudabile, premiate la nivel județean și chiar regional.

A fost apărarea pe care se baza comisarul, nevrând să scuze vreun aspect negativ, înainte de a le afla care sunt acestea. Chestorul sorbi un strop de vin, în timp ce-și înșiruia în gând nemulțumirile.

– Uneori, aceste cununi de laur obținute în trecut pot face mai mult rău în activitatea prezentă. Cred că e valabil și în acest caz, iar dosarele pe care le-am văzut până acum ar trebui să ne îngrijoreze. Privind doar înapoi, nu putem merge înainte. Aveți multe eșecuri și stagnări pe care aș putea să le enumăr, dar o să mă limitez la ce-i mai stringent. Cum ar fi uciderea unui polițist și dispariția altuia, niciunul rezolvat sau cu vreo pistă demnă de luat în seamă.

Marele Mic apelă la licoarea de strugure și, după ce bău o gură consistentă, continuă să-și expună justificările.

– Exact aceste cazuri sunt conjuncturale și se leagă între ele. De fapt se vor contopi și se vor rezolva deodată, imediat ce găsim primele dovezi. Suntem la început, dar avem oameni capabili și cu multă experiență. Dacă rămâneți mai mult pe la noi, veți vedea că am dreptate.

– Nu vreau să intervin în metodele dumneavoastră, dar dați-mi voie să-mi exprim unele nedumeriri, mărturisi domnul Sturzu, privindu-l fix. Se pare că în aceste cazuri, ca și în altele, e implicată o agentă tânără care a semnalat multe nereguli și a venit cu idei neluate în seamă. În plus, a ajutat la eliberarea unui acuzat, învinuit pe nedrept de înjunghierea mortală a fostului ei partener. De ce ați concediat-o, tocmai când aveți mai mare nevoie de oameni activi?

– Văd că nu v-a scăpat nimic, deși ați început doar de azi. Domnișoara Iuga Delia ar putea fi implicată în dispariția celui mai bun polițist din echipa noastră. În plus, e însărcinată și nu i-ar strica deloc o perioadă de liniște.

– Credeți că poate fi liniștită sufletește când i se aduc acuzații atât de grave, fără dovezi indubitabile? Unde este prezumția de nevinovăție? Eu cred că munca ei de până acum demonstrează că-i devotată profesiei și foarte activă. Mai ales în cazurile de sarcini misterioase, din cercetarea cărora a fost exclusă.

– Aaaa, nu vă lăsați influențat de aceste reclamații, dădu Mic din mâna, a lehamite. Pe la noi a devenit o modă ca fetele și femeile să găsească o scuză pentru greșelile pe care le-au făcut când nu au folosit anticoncepționale.

– Poate ar trebui să vă cred, pentru că eu vin din alt oraș, deci nu-s la curent cu problemele de aici. Însă am o nepoată de șaisprezece ani, din partea surorii mele, la care țin foarte mult, fiind o fată bine educată și inteligentă. Numai că e și frumoasă, iar asta cred că a contat foarte mult ca să rămână însărcinată. Și ia ghiciți: este fată mare, așa cum au fost și cele mai multe care au depus reclamațiile despre care vorbiți. De aceea am insistat să fiu ales pentru evaluarea secției de aici. Domnule comisar șef, plaga aceasta, pe care vă încăpățânați să o negați, s-a extins și în Cluj-Napoca. Iar ea trebuie extirpată urgent și de la rădăcină.

Zâmbete… cu dragoste

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Colegu’, ce cadou ai cumpărat pentru șefu’?
– O cravată.
– Nu-i un cadou prea ieftin?
– Ba da, dar îi lipesc pe spate prețul de la un laptop.

* La un interviu pentru angajare:
– Pe CV-ul tău scrie că ești un om misterios. Ce vrei să spui cu asta?
– Eee…

* Într-o cofetărie intră Bulișor, un băiețel de vreo 8-9 ani, cu o hârtie în mână:
– Tanti, aș vrea 300 gr. caramele a 25 lei kilogramul, 500 gr. biscuiți, a 9 lei kilogramul…
– Atât?, întreabă vânzătoarea.
– Ar mai trebui 280 gr. bomboane fondante a 35 lei kilogramul și 400 gr. fursecuri a 31 lei kilogramul.
Vânzătoarea cântărește atent cele spuse de băiețel și-i spune suma ce-o are de plătit.
– Ei, ți-a dat mămica ta destui bani ca să cumperi toate astea?
– Tanti, mami nu mi-a dat niciun leu, dar am venit la matale pentru că nu știam să-mi fac problema la matematică.

* Nu vă mai puneți busuiocul sub pernă, să vă treziți triste și singure. Fumați-l!

* Cred că putem reveni la ”Trei culori cunosc pe lume”, că ”Deșteaptă-te române” nu funcționează!

* Caut pe cineva cu care să vorbesc, dar să nu aibă relație, că m-am săturat de amenințări.

* Să te ferești de omul care te întreabă ce ai făcut de Revelion, căci acela vrea să îți zică ce a făcut EL de Revelion.

* Cel mai des compliment pe care îl primesc: ”Nu ești sănătos la cap”.

* Sfat: – Dragi femei, n-are rost să vă certați cu bărbații. Oricum, ei niciodată nu au dreptate!

* Mesaj către fetele care așteaptă prințul pe cal alb:
– Calul a fost vândut!

* – Bunico, cred că ai un supozitor în ureche.
– Ce spui?
– Ai un supozitor în ureche.
– – Tiii! Ai dreptate, supozitorul e-n ureche. Acum cred că știu unde-i aparatul de auzit.

* Angajaților CFR li s-a interzis să vină la muncă cu trenul, ca să nu întârzie la program.

* Un bărbat intră într-un local și vede deasupra un afiș mare pe care scria așa:
”Sandwich cu brânză – 0,99 cenți; sandwich cu pui – 1,50 euro; sex manual – 20 euro”
După ce se uită câți bani are în portmoneu, bărbatul merge la una din cele trei barmanițe foarte sexi.
– Da!, spune aceasta zâmbind provocator. Vă pot ajuta cu ceva?
– Mă întrebam, șoptește bărbatul, dacă tu ești cea care face sex manual.
– Daaa, răspunde aceasta cu o voce extrem de senzuală. Într-adevăr, eu sunt!
Bărbatul continuă:
– Bine, atunci du-te și spală-te pe mâini, eu vreau doar un sandwich cu brânză!”

* O blondă, o brunetă și o roșcată au intrat într-un magazin. Blonda era la volan.

* – Ce-ai face dacă o femeie ți-ar face avansuri?
– M-aș feri, pentru că după avans urmează întotdeauna lichidarea!

* Te lauzi că ai haine scumpe, dar când le bagi la spălat, începe mașina să cânte imnul Chinei.

* – Ce faci, plângi?
– Aaaa, nu, mi-a intrat puțin extras de cont în ochi!

* – Bărbații adevărați oferă orgasme, nu mărțișoare.
– Să te văd eu cum îi dai lu’ mă-ta un orgasm de 1 Martie!

* EU: – Tataie, ai făcut vreodată prostii cu limba?
TATAIE: – Nepoate, când eram eu tânăr, și timbrele gemeau când le lingeam!

* Chirurgul îi spune preotului în dimineața operației:
– Vă operez azi, dacă țineți neapărat, dar să știți că nu cos, că e sărbătoare!

* – De ce se bucură oltenii când vine primăvara?
– Pentru că li se dezgheață țuica! 😀

* Maica Glafira și maica Serafima se întorceau la mănăstire cu mașina încărcată cu alimente. Deodată, pe parbriz, a sărit un vampir mic. Maicile nu s-au pierdut din fire cu una cu două…
– Dă cu ștergătoarele, dă cu ștergătoarele, strigă maica Serafima.
Vampirul a fost scuturat puțin de lamelă, dar s-a prins și mai bine de geam, rânjind la ele.
– Folosește stropitorul, am pus în el apă sfințită, strigă iar maica Serafima.
Ud leoarcă, vampirul își arăta colții, iar apa sfințită nu-și făcea efectul.
– Încearcă cu crucea, încearcă cu crucea, strigă maica Glafira.
Maica Serafima deschide geamul, scoate capul afară și începe să gesticuleze spre vampir:
– Dă-te jos de acolo… tu’ți crucea mă-tii!!!

* Soția: – Te-ai căsătorit cu mine din dragoste sau din interes?
– Cred c-a fost dragoste, că nu mă mai interesezi de mult.

* – Bulă, ce ați învățat azi la școală?
– Să scriem.
– Și ce ai scris?
– Nu știu, că nu am învățat și să citim!

* – Gigele, ce poți să-mi spui de moartea lui Decebal?
– Doamnă profesoară, ce pot să spun? Condoleanțe.

* – Care este culmea telefoniei?
– Să gâdili telefonul și să râdă ăia de la relații clienți.

* Televizorul este minunat. Îți dă dureri de cap și, îndată ce vine publicitatea, îți spune și ce tablete să iei.

* Tu Mărie, ce urlă în halul ăsta, bărbat-tu?
– Îi ies dinții!
– Cum tu?, că îi trecut de 50 de ani!
– Îi, da’ și-o înghițit proteza…

* Nu-l mai căutați pe Valentin…, e la mine…, taie lemne!

* – Salut, cu ce te ocupi?
– Pun țigle pe casă.
– Faci acoperișuri?
– Nu, bă, sunt doctor psiholog. Dar tu cu ce te ocupi?
– Mut vacile de ici colo.
– Ești văcar?
– Nu, bă, sunt instructor de fitness!

* – Alo, bună ziua, Casa Poporului?
– Da.
– Cu poporul, vă rog!
– Cu cine?!
– Cu poporul!
– Aaaa, nu se poate, reveniți.
– Când să revin?, că e urgent…
– Când s-o trezi.

* – Măi Ioane, ce zici, dacă fiică-mea merge în pădure cu un bărbat, poate să pățească ceva?
– Cât timp merge, nu!

* Vin să te iau, azi la 18:00. Te claxonez când sunt jos!
– Vii cu mașina?
– A, nu! Doar cu claxonul…

* La anii mei nu mai cred în dragoste la prima vedere, trebuie să pipăi…

* Nasul este acel organ care începe fix între ochi și se termină unde nu-ți fierbe oala.

* Bărbații beau alcool și sunt romantici, femeile beau cafea și sunt agresive!

Imagini pentru poze cu flori de valentines day

 

Bătrânul tren

Calcă trenul greu pe șine,
Și când merge, și când vine,
Calcă greu și apăsat,
Că-i bătrân și prea uzat.

Trece-o garnitură scurtă,
Dar și așa e prea multă
Pentru o cale ferată
Veche și degenerată.

Nu mai e Acceleratul
Ce zbura iute ca vântul,
De-l priveam cu încântare
Cum se disipează-n larga zare.

Astăzi, trenul se târăște,
Merge-un pic, iar se oprește,
Ba că-i vara caldă tare,
Ori iarna sunt fulgi în cale.

Trece trenul prin tunel
Ca degetul prin inel,
Într-o nuntă cu un ”naș”
Pentru oricare ”nuntaș”.

Imagini pentru imagini cu trenuri

 

Pe urmele tatălui (38)

Delia se simțea responsabilă pentru viitorul lui Florin. Câtă vreme a fost acuzat și închis pe nedrept, l-a ajutat din virtutea datoriei și a dorinței pentru dreptate, poate și din milă. Cel puțin până a început să-l cunoască mai bine și să-i aprecieze calitățile. Acele calități care sunt greu de găsit, mai ales la un om care nu are aproape nimic din ce pretinde societatea: o înfățișare decentă, un caracter sociabil, un venit stabil și anumite aptitudini practice prin care să se descurce în viață. Dar pe acest tânăr nu l-a șlefuit nimeni la timpul potrivit. Cu un tată-vedetă mereu ocupat cu concerte – iar apoi absent definitiv – și o mamă bolnavă de dorul iubitului și apoi stinsă din această cauză, copilul, adolescentul și acum tânărul cântăreț amator a rămas cu sechele psihice și mari lacune în educație. Doar pasiunea pentru muzică l-a menținut în viață, iar drogurile de tot felul i-au ținut loc de vise.

Tânăra polițistă și-a dat seama că partea mai grea din misiunea pe care a preluat-o, de-abia acum începea. În lupta contra nedreptății și a oamenilor răuvoitori, știa regulile pe care să le urmeze și pericolele la care se expunea. Era conștientă că o face pentru un om care suferă pe nedrept, dar o așteaptă mereu în celulă, cu speranță și vorbe blânde, revigorante. Dar după ce omul acela și-a recăpătat libertatea, munca ei devenea mai complicată, cu încercări în fața cărora nu era pregătită. Acea libertate la care visează un om închis pentru o perioadă, poate fi inhalată într-o doză periculoasă, de parcă ar vrea să recupereze zilele pierdute. Ori Delia nu concepea ca Florin să revină la viața de dinainte, trăind pe străzi și cântând ca un cerșetor nespălat și neîngrijit. S-a gândit la asta din timp, iar prima măsură a fost să-i pregătească locuința aproape goală și insalubră, până acum.

Mai simplu ar fi fost să-i ofere o cameră în apartamentul ei, dar se temea de gura lumii. O polițistă care locuiește cu un vagabond abia ieșit de după gratii, cât o fi el de inocent, ar fi fost o sursă inepuizabilă de bârfe și răutăți. Apoi se gândea și la frații ei, la mama pe care o căuta atât de rar și pe care n-ar fi vrut să o supere cu nimic în plus. Destulă amărăciune i-a adus prin despărțirea de Răzvan, iar apoi prin zvonurile care-i ajungeau și ei la urechi, despre Tivi, sarcina misterioasă și conflictul de la locul de muncă. De aceea se abținea să o viziteze și evita întâlnirile din familie, deși îi era atât de dor de toți, iar de nepoței i se rupea inima. Pentru cei dragi, pentru amintirea tatei, pentru ea și cei care îi erau aproape, trebuia să se pună pe picioare.

Se spune că o femeie, atunci când nu reușește să-și găsească un bărbat pe care să se bazeze și să-l iubească, și-l creează. Unele o fac doar în visuri, altele trec la treabă în realitate. Florin era acel om în care Delia își investea timpul, speranțele și banii, pentru a face din el un bărbat demn de iubit și iubitor, un sprijin la care a nădăjduit zadarnic până acum. Astfel că, la ieșirea din celula cea întunecoasă, tânărul eliberat a avut plăcerea să-și revadă garsoniera proaspăt zugrăvită și mobilată cu tot ce-i era de trebuință. Bucuria lui cea mai mare a fost să-și regăsească cele două chitare, în special pe cea veche. Prezentarea celorlalte dotări, precum hainele noi, baia cu cadă și duș nou, chiuvetele și robinetele strălucitoare, seturile de tacâmuri și veselă, nu au mai avut ecoul meritat, după ce tânărul meloman a atins coardele tentante, după atâta abstinență. Părea un copil care și-a primit jucăria preferată și nu mai vede nimic altceva în jur.

Au petrecut astfel câteva ore, în acordul unor melodii vibrante și a unor texte care ar fi topit și un aisberg. Noroc că frigiderul era aprovizionat din timp cu de toate, astfel că seara a fost întâmpinată cu o cină în doi, încropită din ceva aperitive, spaghete carbonara și o șampanie fără alcool. Doar atunci a găsit Delia ocazia să-i vorbească despre viitor, așa cum îl vedea ea și cum spera să fie acceptat de Florin. Mihaela nu a putut să sărbătorească alături de ei, dar a promis că-i găsește ceva de muncă tânărului, până se perfecționa într-un domeniu care să-i facă plăcere și să-i asigure un venit rezonabil.

– Adică de cântăreț, ținu să sublinieze Florin, cu un zâmbet dezarmant.

– Înțeleg că vrei să ajungi mare, ca tatăl tău, dar în muzică e nevoie și de mult noroc, încercă să-l domolească Delia. Oricât talent ai avea, trebuie să te vadă cineva care poate să te propulseze în văzul lumii. Cum ai văzut și în filmele de gen.

– Eu nu prea am văzut filme, dar am ascultat cântând prin localuri oameni fără voce și am auzit la ei melodii fără farmec. Eu de ce n-aș putea?

– O să văd ce pot face, dar în niciun caz nu mai vreau să cânți pe străzi, ca un cerșetor. Am încredere în tine și sper că nu mă vei face de rușine.

Tânărul îi luă mâna cu tandrețe, o mângâie ca pe o floare și o sărută prelung, în semn de recunoștință și tăcută promisiune. Delia simți pentru a doua oară acel fior transcedental, urmat de o căldură plăcută care-i inundă inima și simțurile.

Imagini pentru imagini cu sărutări de mana