Pe urmele tatălui (41)

continuare

Ceas de sah mecanic GARDE

La început, a simțit revoltă față de tupeul unui delicvent în fața instituției pe care o reprezenta. Apoi i s-a insinuat curiozitatea de a vedea unde vrea să ajungă, după care interesul Deliei a fost captat de poziția de pe tabla de șah. Oare ce se ascundea în spatele ei, de ce era o diferență evidentă de potențial între cele două tabere? Nu se putea ca pur și simplu Jucătorul să-i ofere lui Cosmin o partidă gata câștigată, doar de dragul ochilor lui frumoși. Deși colegul lui, în aroganța care-l caracteriza, era convins că exercițiul reprezenta o formalitate prin care avea ocazia să reintre în grațiile celui care l-a racolat și plătit de ceva vreme. Totuși, aici trebuia să fie o chichiță, o combinație prin care să se răstoarne starea aparentă, iar ea trebuia să-i dea de capăt, măcar pentru a șterge rânjetul enervant de pe chipul partenerului. Într-o partidă care ar putea decide cine moare și cine mai trăiește.

Minutele se scurgeau ucigător de repede pentru tânăra pierdută în calcule, în timp ce Cosmin își permitea să se plimbe pe lângă măsuță și să soarbă din paharul de coniac oferit de gazdă. Cel din urmă era chiar mai concentrat la ceea ce s-ar putea întâmpla pe tablă, privind adesea și la cronometrul care a început să ridice steagul negrului, semn că mai erau doar cinci minute și Delia putea pierde prin depășirea timpului de gândire. Polițistul jubila cu băutura în mână, fără să fi consumat o secundă de gândire, deci fără vreun aport intelectual. Dar pe când credea că va savura din gustul unei victorii facile, ca un trăsnet a venit mutarea partenerei… și ceasul lui a prins să ticăie.

Luat prin surprindere, Cosmin a depus în pripă paharul pe măsuță și s-a așezat ca pe un scaun de tortură. Nu se aștepta la această mutare, însă nu credea că o să-i facă probleme. De aceea nici timpul de răspuns nu a fost lung, făcând mutarea care credea că-l aduce și mai aproape de câștig. Doar că surpriza cea mare a venit abia acum, când, printr-o mișcare fulgerătoare, Delia i-a provocat fiori reci pe șira spinării. Nu-i venea să creadă că balanța s-a înclinat în favoarea ei, doar după două mutări. Expresiile de pe fețele celor trei personaje s-au schimbat și ele, tot în câteva clipe. Jucătorul surâdea cu subînțeles, Delia era eliberată de calcule, iar Cosmin începea să transpire și să se frământe. Acest supliciu psihic s-a accentuat până când acele ceasului din partea sa au ridicat stegulețul și apoi l-au coborât în semn de înfrângere. Doar atunci și-a revenit la realitate, tot cu o acuzație:

– Poziția asta a fost o capcană, rosti el cu năduf. Mai bine jucam o partidă de la început, dar putem s-o facem chiar acum. Am dreptul la revanșă!

Jucătorul îl privea cu milă amestecată cu silă și alte sentimente nedefinite clar, dar oricum descurajante.

– N-am prea auzit de polițiști care să joace șah, de aceea m-am mirat când te-ai oferit, îi explică el. Acest joc ar fi trebuit să te învețe că aparențele pot fi înșelătoare, că o poziție care pare câștigată, ascunde uneori o combinație de mutări elaborate. Dar tu ai procedat la fel cum faci și în viață, alegând frumusețea care sare în ochi și ignorând ceea ce este ascuns, dar mult mai important. În viață scapi de multe ori fără să suporți consecințele, în timp ce la șah trebuie să plătești… printr-o înfrângere. Fii demn și arată că știi să pierzi.

Cosmin goli înciudat paharul, încercând să-și înece cuvintele care voiau să i se rostogolească din gură. Își schimbă atitudinea, devenind iarăși slugarnic, și se adresă impozantei gazde cu un zâmbet impus:

– A fost doar un joc, nu? Iar asta nu schimbă parteneriatul dintre noi…

– Relațiile se schimbă mereu, băiete, îi șopti la ureche Jucătorul, luându-l pe după umăr și conducându-l spre ușă. Au și ele pulsul lor, iar uneori intervin puseuri sau câte un stop. În ultimul caz, le resuscităm, dacă merită să ne dăm osteneala.

– Merită, îți garantez. Acum, pot să plec?, întrebă cu suspiciune polițistul.

– Firește că da, partenere!, îl asigură Jucătorul. Du-te și bucură-te de viață, că eu rămân să rezolv cu colega ta.

– Ai grijă să nu scape vie! Ne poate face și mai mult rău.

– Mă ocup eu de asta. Tu ai grijă de tine.

Gazda l-a condus până la ușă, i-a strâns mâna privindu-l încurajator în ochi, după care s-au despărțit ca doi prieteni. Delia avea o presimțire sumbră, a cărei confirmare a căutat-o în comportamentul bărbatului, după revenirea lui.

– Ce se va întâmpla cu el, spune-mi adevărul, îl provocă și în acest mod.

– Adevărul nu a fost o caracteristică a relației dintre noi, cel puțin până acum, o avertiză Jucătorul. Dar dacă vrei să eliminăm acest inconvenient, trebuie să colaborăm.

– Cu alte cuvinte, vrei să-i iau locul. Să mă cumperi așa cum l-ai cumpărat pe el, să devin ceea ce urăsc mai mult.

– Ai fi uimită pe câtă lume ar trebui să urăști, în speciali colegi pe care îi saluți cu respect. Servește ceva la mine, doar ai trecut un examen cu brio. Știam eu că vei reuși.

– Și eu știam că e un test, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Tot polițistă voi rămâne, iar dumneata tot inamicul meu vei fi.

– Doamnă Iuga, îți prezic un viitor strălucit în profesie, dar pentru asta nu-i suficient să fii un meseriaș harnic. Ai nevoie și de proptele, iar eu te pot ajuta cum nici nu gândești. Nu te grăbi să-mi refuzi mâna întinsă, mai întâi gândește-te bine. Deocamdată ai de prins un psihopat viclean, care ne-a afectat pe amândoi și numai împreună am putea să-i venim de hac. O să-ți dau informații la momentul potrivit, în semn de bună credință.

– Cosmin știe despre cine-i vorba, trebuie obligat să mărturisească, iar asta va fi prioritatea mea, își arătă Delia hotărârea. Acum, când știm sigur că trăiește…

O explozie puternică se auzi prin fereastra deschisă înspre intersecția din apropierea blocului, urmată de țipete și vociferări. Polițista se apropie în grabă și văzu un autoturism cuprins de flăcări, în preajma căruia roia tot mai multă lume. Groaza de pe chipul tinerei a devenit și mai evidentă când și-a dat seama că-i vorba de mașina de lux cu care a venit colegul său. Și-a întors imediat privirea spre Jucător, care-și aprindea liniștit un trabuc, părând total detașat de această tragedie.

– Să nu-mi spui că ești străin de această faptă oribilă, rosti ea cu mânie.

– Am un alibi perfect, doar eram împreună, răspunse acesta cu calm. O fi mâna lui Dumnezeu, care i-a plătit pentru păcate. Sau mâna ta, care l-a învins în partida vieții.

Atunci au dat buzna în cameră cei doi locotenenți ai interlopului. Cu o surprindere vizibil simulată, Lupu a venit cu informații de la fața locului:

– Șefu, am neplăcuta misiune de a vă da o veste cumplită. Mașina prietenului dumneavoastră a luat instantaneu foc, iar el nu a apucat să se salveze. Se crede că ușile erau blocate, știți cum sunt mărcile astea străine cu dotări sofisticate. Deși am sunat imediat la pompieri, nu cred că se mai poate face ceva.

Jucătorul a afișat un chip care exprima compasiune și a adăugat:

– Accidente se întâmplă mereu, ce putem face. Lăsați-ne să conștientizăm această pierdere.

Lupu și Ursu s-au retras supuși, în timp ce Delia se pregătea să facă același lucru, însă nutrind cu totul altfel de gânduri.

– Nimeni nu are dreptul să ia viața cuiva, indiferent ce a făcut, a venit avertismentul ei. Mi-e cât se poate de clar că dumneata ai ordonat această execuție, iar pentru asta vei plăti, domnule Zetea. Ne mai întâlnim noi, însă atunci o să am cu mine un mandat de arestare… dacă nu cumva voi avea și eu un accident similar.

Apoi s-a îndreptat spre ușă, dornică să iasă cât mai repede din acest spațiu viciat. Simțea că nu mai are putere și depunea toate eforturile să reziste până acasă, înainte de a leșina. Mai auzi, în urma ei:

– Ești irascibilă, acum, dar o să-ți revii și vei analiza la rece propunerea mea. Pe curând, doamnă viitor comisar!

29 thoughts on “Pe urmele tatălui (41)

  1. M-am bucurat că l-a bătut, Delia pe infatuatul de Cosmin. Dar nu mă bucur deloc că acesta a fost executat mârșav. Delia a dat dovadă de multă putere și stăpânire. Sper să-l poată înfrunta pe Jucător și să se țină de promisiune. 🙂

    1. Am avut eu o presimțire, că o va sfârși rău Cosmin. Poate a fost o consecință a dorințelor exprimate de cititori, când au văzut cât de rău este la suflet. Jucătorul a fost doar unealta prin care a fost pedepsit. Cred că Delia va rămâne incoruptibilă. 🙂

  2. Foarte interesant a fost capitolul aceasta,imi place foarte mult caracterul Deliei! Sa vedem in continuare confruntarea! 🙂

  3. Of,complicate mai sunt caile Domnului,sper pana la urma ca Delia sa invinga tot raul 😦

    O zi placuta si calduroasa sa ai Petru ! ❤

    1. Cu cât e mai complicat și mai greu, cu atât mai mare va fi bucuria unui sfârșit fericit. 😉
      Sărut-mâna pentru vizită, lectură și cafeluță, Anușka! 🙂
      Cu gânduri bune și urări pe măsură, dragă prietenă! ❤

  4. Superb episod. Merci !
    Din nefericire, dintotdeauna cer rau a fost si este practic, hotarât si credincios, mai devotat misiunii asumate, decât omul nehotarât, las, infatuat, fals, ipocrit, religios.
    Sa auzim numai de bine, în perioada care vine, draga Petru !

      1. Mulțumesc frumos pentru lectură și compliment! E bine să punem față în față, măcar în literatură, personajele rele cu cele bune, pentru a vedea concret cum se deosebesc gândurile lor și la ce acțiuni îi duc. Cred că astfel putem trage învățăminte și mai putem alegea calea bună, având în vedere primii vor plăti pentru păcatele lor, cel puțin în povestiri.
        O zi de joi fără ploi și frumoasă ca pe la noi, în Seini, dragă Iosif!

  5. Buna dimineata! Tuturor

    Pentru tine, suflet drag…
    care îmi vizitezi blogul
    si îmi apreciezi postarile…
    cu multa prietenie si mult respect! !!!
    iti doresc o zi de joi reusita! ❤

    1. Toată lumea ar trebui să-ți viziteze blogul, pentru a simți prietenia, frumusețea și gândurile bune care se transmit deodată cu cafeaua și felul în care e ea savurată de oaspeți. 🙂
      Eu îți mulțumesc din inimă, dragă Anușka, pentru tot ceea ce ne dăruiești și îți doresc o zi pe placul suflețelului tău! ❤

    1. Mă bucur că nu ai abandonat lectura, dragă prietenă! Te asigur că viața Deliei e în mâini sigure, cum ar fi ale mele, ale tale… și ale celorlalți ”suporteri”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.