Versurile copilăriei

Nu știu prea bine cum este acum, dar, pe vremea copilăriei mele, țin minte că testul cel mai des pe care trebuia să-l dăm în fața adulților, era să recităm o poezie sau măcar câteva versuri. Uneori primeam dulciuri pentru această dovadă de străduință, alteori doar laude, însă întotdeauna eram mândri dacă reușeam să ne descurcăm. Acele versuri s-au întipărit atât de bine în mintea multora dintre noi, încât revin fără să le chemăm, la orice stimulent din afară sau din interiorul minții noastre complexe. Nu cred că ne fac vreun rău, ba dimpotrivă, inocența ”poeziilor” de atunci ne aduce și spiritul copilăriei și ne mângâie ca un cântec de leagăn stins demult, dar imposibil de uitat.

Primele versuri memorate de mine s-ar putea să fie identice cu cele învățate de milioane de alți prunci din acea vreme, dar tot o să le redau mai jos, cu riscul de a fi acuzat că am dat în mintea copiilor. Iar cea dintâi poezioară pe care mi-o amintesc eu este ”Cățeluș cu părul creț”, sub forma:

Cățeluș cu părul creț
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură,
Dar l-am prin cu rața-n gură
Și cu ou-n buzunar,
– Hai la Sfatul Popular! 😀

Multe bomboane primeam după recitare, asta înainte de a învăța să citesc. Nu o să uit nici prima poezie învățată în clasa I-a, pentru care am fost recompensat cu prima notă de zece. Era vorba de ”Brăduleț, brăduț drăguț”. Vreau să vă spun că eu redau versurile așa cum mi le amintesc, fără să caut cum erau ele scrise corect.

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine,
Haide, haide-n casa mea,
Unde-i cald și bine,
Pom de Anul Nou te fac,
Of, ce bucurie,
Cu beteală-am să te-mbrac
Și steluțe-o mie.

În clasa a II-a am ajuns la internat și tot printr-o poezioară am luat cea dintâi notă maximă, de la un învățător exigent. E cea de-a treia care mă bântuie plăcut, din acea fază a copilăriei.

Nelu-a spart o cană: plici,
Neatent, ce poți să-i zici,
Se gândește, socotește,
Cana nu se mai lipește.
Vine tata: ”Ce-i cu tine?
Ce ești supărat, copile?”
Lacrimi mici răsar sub geană:
”N-am nimic, am spart o cană”
”Rău, dar nu pot să te cert,
Ai spus drept și eu te iert!”

Nu am copii, iar nepoții mă vizitează foarte rar, așa că nu știu ce poezii se învață astăzi în primii ani. Poate îmi spuneți voi, dacă mai există plăcerea asta printre ei sau își dovedesc inteligența prin alte aptitudini. Și nu mă gândesc la priceperea de a naviga pe internet, la a ține volanul unei mașini de pe la șase ani, a trage din țigară ca tăticu și a bea pahare cu alcool alături de părinți. Se mai învață ”Cățeluș cu părul creț” de către copii sau a trecut în uitare?

poze super tari: catelus cu parul cret

27 thoughts on “Versurile copilăriei

  1. Cățelușu’, nu, probabil nu s-a găsit compatibilitate cu sfatul popular 😀
    Dar brăduțul, din plin, cred că, la doi copii, am recitat-o de zeci de ori, s-o învețe ei de serbări 🙂
    Sunt și multe noi, de care n-am auzit de când sunt. Sunt pe-un drum acum, dar, dacă-mi amintesc ceva modern relevant, revin 🙂

    1. La nepotrivirea asta cu sfatul popular de pe vremuri m-am gândit și eu. Nepotrivire care afectează puțin și poezioara cu brădulețul, care se împodobește de Crăciun, nu de Anul Nou. Schimbarea vremurilor și, implicit, a concepțiilor promovate de conducători, afectează multe creații din toată lumea, nu numai de la noi. Mulțumesc pentru răspuns, Issa! 🙂

  2. Eu pot să-ți dau lecții. Îți pot da trimitere la Link-uri de pe YouTube. Eu cânt, recit poezii, spun povești inventate (Albert le adoră). Să nu mă întrebi dacă și dansez pe melodii săltărețe, că nu-ți spun. Da, eu încă merg pe educația copiilor spre empatie, corectitudine, respect și creativitate. Selectez desenele animate pentru a le înlătura pe cele cu violență, sau care ar dezvolta frica. Nu au voie la televizor și pe tabletă nesupravegheați. Să revin la poezii. Încă de pe vremea când copiii mei erau mici, ”Cățeluș cu părul creț” era o poezie depășită. Eu mergeam pe ceva noutăți: Cât e vulpea de șireată, Rățuștele mele, Bunicuțo, știi ceva?, Ieri am spart o cană,… plici! și toate poeziile Elenei Farago. Te rog să remarci: am fost și sunt o mamă deschisă la nou. Nici ca bunică nu mă dezmint. Să ai o zi faină!

    1. M-am gândit eu că trebuie să fie noutăți în ce privește primele poezii pe care le învață astăzi copiii. Iar tu ești în măsură să mă lămurești mai bine, după ce ai crescut doi, iar acum ai nepoței atât de drăgălași. E drept că și nepoțica mea, Emilia, asculta cântecele, dar textele erau în germană sau engleză. Atât de mult le-am auzit pe unele, încât le-am învățat pe de rost, fără să știu exact despre ce e vorba. 🙂
      Mii de mulțumiri pentru lămurire!

  3. Daaa, pe astea trei şi eu le recitam. Şi mai aveam una preferată:
    Pisicuţa mea e tristă
    Că nu are o batistă,
    Să-şi şteargă cu ea mustaţa
    Ce i-a murdărit-o raţa.
    Pisicuţă, stai niţel,
    Că-ţi aduc eu prosopel
    Dar până mă-ntorc eu el,
    Ai grijă de şoricel!”

    Mai ştiam una şi mama şi acum îmi spune că era uimită de cum am reuşit să o reţin la anii ăia mici. Acum nu mai ştiu din ea mai nimic, era foarte lungă şi ceva-n genul “Câţi copii, ai babă?
    Ia vreo câţiva dragă: trei în car, trei sub car, trei la roata carului, o Măriuţă şi-o Firuţă şi o mândră Smărănduţă, un Ionel şi un Costel şi… ” şi tot aşa, erau vreo 50 în final 😀

    1. Mă bucur mult că ai venit cu completări, Potecuță! Mai ales că pe niciuna din ele nu le știam, semn că sunt din altă zonă, cu altă zestre de acest gen. Frumoase și drăguțe, așa cum sunt și copiii când le recită. 🙂

  4. De câteva decenii în martie recit
    ”Primăvara asta totuși
    Nu-i decât o copie.”

    P.s.
    La 20 martie1886 s-a născut George Topîrceanu, poet, prozator, memorialist, publicist și traducător român (d. 1937)

    1. Și mie îmi răsună în cap această melodie, de câte ori vine primăvara. Și apoi altele, în funcție de anotimp sau manifestările naturii.
      Mulțumiri pentru datele oferite, alături de urări pentru o duminică frumoasă!

  5. Super fain,amintiri frumoase ale copilariei care niciodata nu uitam !Un weekend minunat iti doresc!:)

    1. Issa e ”de vină” pentru această expunere a nostalgiilor în versuri. 😉 Îți urez o zi cu soare și căldură, în ciuda zăpezilor care te înconjoară, dragă prietenă! 🙂

  6. Pisicuta pis-pis-pis
    Te-am visat azi noapte-n vis
    Te spalam, te pieptanam,
    Funda rosie-ti puneam
    Dara tu te-ai suparat,
    Pe obraz m-ai zgariat
    Pisicuta, draga mea
    De ce esti atat de rea?
    Nu sunt rea, dar sunt micuta
    Ia sa-ti mai dau o labuta. 🙂

    Duminica vesela sa ai! ❤

    1. Mulțumesc pentru încă o perlă a copilăriei noastre frumoase, Anușka! 🙂
      Sunt sigur că mai sunt încă multe altele, mai ales cele care erau puse pe note muzicale, cum ar fi ”Podul de piatră…”
      Aleasă recunoștință și pentru cafeluță, alături de cele mai bune gânduri și urări benefice, dragă prietenă! ❤

  7. Bună dimineața, dragă Petru! Ce amintiri frumoase, din cea mai fragedă copilărie, ne-ai trezit aici, cu aceste poezii! Mi-a plăcut tare mult cum ai spus de frumos, că aceste poezii ne revin în memorie și ne mângâie sufletul, ca un cântec de leagăn stins demult, dar imposibil de uitat. Așa este! Ni s-au întipărit în inimă, cu atât mai mult cu cât le-am primit de la cele mai dragi ființe din viața noastră: mamele noastre!
    Într-adevăr, proba recitării era obligatorie când primeam vizite sau mergeam în vizită. Drept pentru care ne străduiam să spunem poezia cu mult curaj și voce puternică, ca să impresionăm cât mai tare auditoriul.
    Am recunoscut poeziile despre care ne-ai amintit. Erau și ele în repertoriul meu și le spuneam cu foc. Mai târziu am învățat poeziile atât de iubite de copii ale Otiliei Cazimir, Elenei Farago și altele. Iar de la bunicuța mea am învățat ”Revedere” de Mihai Eminescu și „Bunica” de Șt. O. Iosif. Cum le spunea dânsa de frumos, nimeni nu o făcea. Ce amintiri care mă emoționează profund….
    Îți doresc din suflet multă sănătate și numai bine! Și abia aștept să mai ne răscolești niște amintiri…. 🙂

    1. Bine ai poposit pe o pagină a nostalgiilor de vârsta deceniilor, dragă Alex! Însă când aceste amintiri sunt înaripate cu rime, devin mai dulci și se repetă la cea mai mică adiere de gând. Puteam să jur că atingerea lor va fi apreciată și de tine, iar comentariul tău cuprinzător m-a convins cu atât mai mult, în plus mi-a răscolit amintiri similare, la fel de plăcute. Pentru că ai introdus în context și alte poezii pe care le-am îndrăgit cu toții, învățate sau memorate spontan mai târziu, când eram ”mari”, adică din clasa a treia în sus.
      Eu n-am avut alte surse în familie, doar ce mi s-a predat la școală și ce găseam în cărțile primite sau împrumutate de la cei mai pricopsiți. Poate tocmai de aceea le sorbeam cu pasiune și mi se întipăreau mai ușor în memorie. Azi, memoria aceea s-a cam șubrezit, dar nu dă rateuri pe termen lung, păstrând în minte tot ce era pur și frumos în copilărie și aruncând la reciclare ce a fost supărător.
      Mă bucur că ți-a plăcut evocarea versurilor de odinioară și îți doresc să ai parte de o duminică minunată, dragă prietene! 🙂

  8. Faci ce faci Petru și ne faci nostalgici, iar ne ai trimis în copilărie, dar exact aceleași versuri le spuneam și eu, dar și copii, și nepoatele !! Îți mulțumesc că reușești să ne trezești amintiri !!! 💓

    1. Îmi pare tare bine că ne-am potrivit și la poezioarele copilăriei, așa cum ne potrivim și astăzi la multe, cum ar fi bancurile pe care le savurăm amândoi cu aceeași plăcere. Eu îți mulțumesc pentru că-mi transmiți sentimente plăcute, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.