Pe urmele tatălui (45)

continuare

De pe scenă se auzeau acorduri tot mai provocatoare, cu melodii vechi ca vinul bun sau proaspete precum florile de primăvară. Probabil că începea maratonul talentelor muzicale, iar vizita unei animatoare voluptoase și foarte generos machiate le confirmă celor trei meseni că așa este.

– Tu trebuie să fii acel Florin pe care-l așteaptă domnul Stelea, se adresă ea tânărului cu chitara alături.

Cel vizat se roși de emoție și, după ce încuviință din cap, se întoarse spre Delia murmurând o rugăminte:

– Cred că acum mi-ar prinde bine un pahar de tărie. Am auzit că toți artiștii beau înainte de a da ochii cu publicul.

– Tu nu ești ca alți artiști, dragule. Ai muzica în sânge și nu ar face o reacție bună dacă ai mai adăuga și alcool. Ia o gură mare de aer și una de curaj, după care gândește-te că ne ai doar pe noi două în față.

– Bine, așa voi face, se adresă el celor două doamne, în timp ce se ridica și își lua în brațe instrumentul. Să-mi țineți pumnii și nu uita că acest cântec ți-l dedic ție, accentuă băiatul, privind în ochii albaștri ai protectoarei sale. Tare aștept să-ți aud părerea despre el!

– Voi fi aici pentru tine, vom fi amândouă, îl asigură ea și i-au urat succes.

– Oare de unde vă cunosc?, întrebă gânditor dama cu trup provocator, după ce Florin a plecat. Aveți niște ochi și o voce care îmi amintesc de cineva, o iscodi ea pe polițista în rochie de seară.

– Sunt o clientă mai veche a restaurantului, doar că mi-am schimbat puțin înfățișarea, i-a răspuns Delia cu o voce glumeață, schimbând subiectul. Văd că numai dumneata ai rămas din vechea echipă și mă întreb cum de nu ești gravidă, ca celelalte. Doar ești o fată frumoasă și expusă.

Femeia se fâstâci și încercă să caute o justificare, dar privirea aceea o dezarma parcă de toate motivele care îi veneau în minte. Așa că se apropie mai mult de urechea misterioasei doamne și se deconspiră ca în fața unui prieten de încredere:

– De fapt chiar sunt însărcinată în luna a treia, dar încerc să lucrez până nu se vede.

– Ia te uite pe cine avem în seara asta oaspeți de onoare, răsuna vocea Jucătorului, ivit ca din senin în apropierea lor. Lili, ți-o prezint pe doamna comisar-șef al poliției, Iuga Delia, și pe distinsa avocată, Pop Mihaela. Cunoștințe vechi și foarte apreciate de noi.

A fost un moment jenant pentru tânăra polițistă, care se simțea prinsă fără apărare pe teren ostil. Trebuia să-și joace rolul până la capăt, astfel că amândouă au îngăduit să le fie sărutate mâinile și au răspuns cu un zâmbet impus.

– Acum îmi amintesc, se lumină Lili. Dumneata ai fost aceea care mi-ai adresat întrebări, imediat după uciderea Piciului. Tot frumoasă erai și în costum de caraliu… scuzați-mi expresia. Și totuși… îmi amintiți de cineva mai apropiat.

– Daaa, e cea mai bună și mai frumoasă polițistă, accentuă patronul localului. Dar acum du-te și-ți vezi de treabă, o expedie el pe animatoare.

După care se adresă doamnelor de la masă:

– Spuneți-mi cu ce vă pot servi ca să vă simțiți perfect, totul din partea casei.

– Am auzit că aveți un tiramisu deosebit, profită Mihaela.

– Vă admir gusturile, doamnă avocat. O să mă ocup personal de asta.

– Eu aș vrea să știu dacă ai avut un amestec în numirea mea la conducerea secției, întrebă cu voce gravă polițista.

– Sunt flatat de importanța pe care mi-o atribuiți, doamnă comisar. Dar dacă v-aș da orice răspuns, chiar l-ați crede?

Delia privi cu atenție chipul cu expresii greu de descifrat și ochii care se întrezăreau de sub ochelarii fini, iar după o scurtă analiză, recunoscu:

– Nicio șansă.

– Îmi place că sunteți dintr-o bucată, încă o calitate pe care o avem amândoi.

– Oooo, te roooog!, se revoltă Delia. Nu avem aproape nimic în comun.

– Cine sunt eu să vă contrazic?, răspunse împăciuitor Jucătorul. Secretele noastre vor rămâne, oricum, bine păzite. Mă duc să comand prăjitura, după care trebuie să ies în întâmpinarea unor oaspeți deosebiți. Ca să știți unde mă găsiți în caz de nevoie.

Patronul le-a salutat încă o dată politicos, după care a dispărut prin mulțimea de oameni tot mai bine-dispuși. În acel moment, a sunat telefonul Deliei:

– Daaaa… Cum? Mai tare și mai rar că-i zgomot mare aici. A ieșit mașina? Nu, nu o urmăriți, că s-ar putea speria. Dați drumul la dronă și țineți-mă la curent. Așa, așa…

Închise mobilul și se adresă Mihaelei:

– E așa cum am bănuit: autoturismul filat a pornit la vânătoare și ar putea să apară aici.

– Și ce o să faci?, întrebă îngrijorată Mihaela. Lasă-ți oamenii să-l prindă, tu i-ai promis lui Florin că-l vei urmări și-l vei susține. Doar n-o să acționezi în rochie lungă, fără armă și în pantofi cu toc.

– Da, știu, dar poate apuc să le fac pe amândouă. Trebuie să fiu în ambele locuri.

Și-ar fi dorit din tot sufletul să-l vadă pe Florin cum i se adresează de sub luminile reflectoarelor, să audă ce-i transmite pe note și să-i răspundă cu inima deschisă. Se ruga în gând să apară cât mai repede pe scenă și se gândea să-și blocheze telefonul în acest timp. Dar, pe de altă parte, simțul datoriei o mustra și îi amintea cât a așteptat să-l întâlnească pe maleficul personaj care a pus pe jar tot orașul și i-a răvășit viața. Avea presimțirea că de ce se teme nu va scăpa, iar sunetul telefonului a adeverit că nu se înșela.

– ”Doamnă comisar, veniți urgent în fața restaurantului. Jucătorul a fost doborât, iar noi am blocat mașina suspectă, conform protocolului”.

– Îmi pare tare rău, dar trebuie neapărat să plec, și-a anunțat prietena, în timp ce se ridica. Mașina neagră e în față
și s-a comis deja un atentat. Spune-i lui Florin că…, spune-i că regret nespus de mult. Sper să mă înțeleagă.

– Stai puțin, o reținu Mihaela în timp ce i-a întins discret un pistol scos din geantă. Pentru orice eventualitate.

– Ești nebună?! Porți o armă ca asta într-un restaurant?, rosti cu uimire Delia.

– O port peste tot, doar sunt avocată și am destui dușmani fără scrupule. Hai, ia-o și ai grijă de tine.

Polițista strecură cu dificultate pistolul în poșeta ei și porni grăbită spre ieșire.

Un cantaret din Romania, surprins in mana cu un pistol! Vezi imaginile -  WOWBiz

23 thoughts on “Pe urmele tatălui (45)

  1. Și? Și? Și bineînțeles că drumul de la masa restaurantului până la mașina suspectă durează o săptămână… O săptămână maaaaare și lungă! 😉

    1. E o invazie de drone, în ultima vreme, iar poliția română nu trebuie să rămână în urmă. Despre tiramisu aș tot vorbi, dacă l-aș avea în față, mai ales de sărbători. Sau niscaiva amandine. 🙂

  2. Am rămas cu gândul la Delia, sper să nu fie o capcană, e bine că are pistol, înțeleaptă avocata! Îmi pare rău că nu a putut să fie alaturi de Florin. Aștept cu sufletul la gură ce se va întâmpla!
    Vise frumoase!🤗

    1. Îți mulțumesc că-mi ești alături în aceste ultime fragmente, când se încinge acțiunea, iar întrebările și așteptările cititorilor trebuie să primească răspunsurile așteptate!
      Să-ți fie ziua însorită și înfloritoare! 🙂

  3. Wow,wow,……. devine din ce in ce mai palpitant 🙂

    O zi de miercuri frumoasa sa ai Petru si o imbratisare cu drag alaturi de o cafea ! ❤

    1. Mă bucur că simți așa și îți mulțumesc pentru lectură, Anușka! 🙂
      Aleasă recunoștință și pentru cafeluța atât de frumos oferită, dragă prietenă! Gânduri bune și urări pe măsură! ❤

    1. Sunt flatat de o asemenea comparație, pentru că și eu am avut astfel de frustrări în adolescență. La rândul meu, aștept să ajung cât mai repede și cât mai spectaculos la final.

  4. Buna dimineata! Tuturor
    Draga Petru te imbratisez si iti doresc o zi de joi cu succes la piata!
    La mine inca nu este soae ,sper ca la tine este 🙂 ❤

    1. Bună să-ți fie inima și mereu viguros trupul, Anușka! 🙂
      A fost bună ieșirea în oraș și fără soare, ba chiar cu un pic de țârâială, important este că mi-am luat ce era pe listă, cu vorbă bună și înțelegere cu partenera de cumpărături. 😉
      Se anunță ploaie pe aici, dar ție îți doresc o vreme mult mai bună și spor în treburile pe care știu că ți le-ai planificat cu meticulozitate, dragă prietenă! ❤

  5. ”Doamnă comisar, veniți urgent în fața restaurantului. Jucătorul a fost doborât, iar noi am blocat mașina suspectă, conform protocolului”.
    Sper ca, doar “doborât” de oboseala jocului de-a hotii si vardistii, deoarece mie îmi era simpatic si mi se parea un jucator onest, în bransa lui mereu câstigator, nu ca mine, un ghinionist pierzator…mai ales la poker ! 🙂

    1. Dacă atentatul a fost fatal, vom vedea în primele rânduri din capitolul viitor. Într-adevăr, Jucătorul avea calitățile lui, dar să nu-i trecem cu vederea nici păcatele, respectiv crimele pe care le-a comandat sau înfăptuit. Oricum, Cosmin și cei de teapa lui erau sub nivelul interlopului, mai ales că nici inteligența nu-i caracteriza.
      Eu eram bun la canastă, pe vremea când aveam cu cine juca. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.