Pe urmele tatălui (46)

Ieșirea din restaurant părea o graniță dintre Paradis și Infern. În timp ce înăuntru răsunau acorduri muzicale care te îndemnau la dans, iar lumea aplauda cu frenezie după fiecare melodie, afară se auzeau țipete, ordine răstite, sirenele girofarurilor și, de undeva din depărtare, semnalul sonor al ambulanțelor. Petrecăreții din interior erau scăldați de lumini multicolore care-i înveseleau și mai mult, în schimb pe chipurile celor din exterior se răsfrângeau sclipiri intermitente, insuficient atenuate de iluminatul public din acea zonă, cât ar fi el de eficient în nopțile fără probleme. Un grup de polițiști și curioși atrăgea în mod deosebit atenția, făcând-o și pe Delia să se implice din primele clipe. În mijlocul lor, zăcea întins pe trotuar, Jucătorul, mulți dintre cei care-i erau aproape încercând să-i ofere primul-ajutor, cu sfaturi sau prin procedee pe care le știau utile în astfel de cazuri.

– Ce s-a întâmplat?, îl întrebă tânăra polițistă pe Ivanciuc, strigând în vacarmul care se tot amplifica.

– Nimeni nu știe sau nu vrea să ne spună, își descărcă bătrânul din năduf. Noi eram ocupați cu misiunea de a bloca autoturismul suspect, iar el a căzut ca secerat în timp ce dădea mâna cu niște străini coborâți din Ferrari-ul acela. Se spune că și-a dus palma la gât, a încercat să vorbească, însă a căzut fără suflare. Lumea a înnebunit și nu știu cât o să-i mai putem ține în frâu, mai ales dacă ies și alții. Eu zic să chemăm întăriri.

– Faceți loc să poată interveni echipajul ambulanței, a fost răspunsul imperturbabil al Deliei, după care se interesă cu vădită nerăbdare: unde e mașina cu pricina?

– Chiar pe trotuarul de peste drum, unde ne-a trebuit multă îndemânare pentru a ne poziționa rapid mașinile în fața și în spatele ei. E păzită de Chiuzbăian și are ordin să tragă în oricine iese cu intenții agresive. Credeți că are vreo legătură cu ce s-a întâmplat aici?

– Sunt convinsă, iar pentru asta o să-l rog pe șofer să iasă, îl asigura tânăra comisar.

– Și cum aveți de gând să procedați, se miră Ivanciuc. Nu aveți echipament și nici armă, ca să nu mai spun de celelalte.

– Ține asta, veni replica, odată cu poșeta care-i ateriză în mâini.

Delia a scos pistolul dinăuntru, în timp ce polițistul a rămas fără replică. După ce l-a verificat și armat, a pornit cu pași hotărâți spre portiera fumurie în față căreia era proțăpit Chiuzbăian. Acesta era la fel de uimit de apariția excentrică a șefei sale, însă a ținut să o avertizeze:

– Vă asigur că geamurile sunt antiglonț, așa că e nevoie să răspundă pozitiv la somație pentru a-l imobiliza. Eu am încercat…

– Avem un berbec cu noi?, îl întrebă tânăra. Sunt sigur că n-ar rezista la astfel de lovituri.

– Nu s-a gândit nimeni la asta, dar putem chema forțele speciale, a venit cu propunerea polițistul.

– Du-te în restaurant și adu un stingător de incendiu. E suficient de greu pentru această treabă.

– Sosesc într-un minut, a venit rapid răspunsul agentului. Praf îl facem.

Și, în timp ce subalternul își făcea loc prin mulțime, Delia se apropie de ușa șoferului, somându-l cu voce amenințătoare și cu arma îndreptată spre geam:

– Ieși afară cu mâinile sus, altfel spargem geamul și s-ar putea termina rău pentru tine. Dintr-un moment în altul o să folosim berbecul, după care o să trag. Ieși afară, acum!

A repetat somația de câteva ori, în timp ce mulțimea de peste drum privea scena, curioasă și cu neîncredere. Însă, spre uimirea tuturor, ușa autoturismului negru s-a deschis încet și din spatele ei și-a făcut apariția Kim, grădinarul lui nea Matei. A trântit ușa după el, însă nu dădea semne că ar avea intenția să ridice mâinile. ”Poate că nu știe bine românește”, își zise polițista. Ori poate vrea să fie ucis, evitând astfel o detenție grea și umilitoare. Încercă să-i arate cu mâna stângă ce are de făcut, moment de care profită coreeanul și îi aplică o lovitură peste pistol, prin întoarcere cu piciorul. Arma a zburat la câțiva metri, în timp ce în mâna bărbatului a apărut un cuțit cu lamă apreciabilă. Ivanciuc și încă doi polițiști și-au scos pistoalele, hotărâți să-și salveze șefa.

– Nu trage nimeni!, a ordonat ea din toată dotarea plămânilor. Îl vrem neapărat viu!

Pe chipul lui Kim se vedea pentru prima oară un zâmbet batjocoritor, accentuat de un gest cu mâna liberă, în care arăta spre burta de gravidă a Deliei. Ca să se facă înțeles, adăugă și două cuvinte:

– Bebe… grija la bebe…

Ambiția o întărâtă în acel moment pe tânăra doamnă. Își dădea seama că are mai multe dezavantaje: fizicul îngreunat de sarcină, rochia lungă, pantofii cu tocuri lungi și ascuțiți, mâinile goale… Atunci și-a amintit de primele lecții pe care le-a primit de la tatăl său, iar una dintre ele a deprins-o până la perfecțiune. Era similară cu cea prin care a dezarmat-o cuțitarul din fața ei. Firește că, în starea ei, trebuia să joace totul pe o carte, să-i reușească perfect, din prima. Însă nu era întâia dată când risca, așa că a strâns din dinți, adunându-și toată forța și s-a sprijinit pe un picior. Pe celălalt l-a proiectat fulgerător spre chipul bărbatului, iar, după impact, s-au prăbușit amândoi la pământ. Rezultatul manevrei a fost mai bun decât se așteptase: deși avea un toc rupt, celălalt era înfipt adânc în obrazul lui Kim. Imediat, polițiștii s-au împărțit în două grupuri: patru să o ajute în a se ridica, iar doi să-l încătușeze pe nefericitul rănit. Din mijlocul mulțimii s-a auzit vocea admirativă a lui Lili:

– Asta e Nico a noastră! Bravo, fato!

Pe fată o dureau multe, dar nu s-a lăsat dusă către ambulanță. Trebuia să termine treaba, iar primul lucru după ce și-a mai revenit a fost să deschidă ușa mașinii. Înăuntru, pe scaunul din dreapta, o aștepta calm nea Matei.

va urma

Activ A cuceri natural imagini cu papuci cu toc inalt rosii -  francescomedda.com

22 thoughts on “Pe urmele tatălui (46)

    1. Eu sunt convins că ai bănuit cine e în spatele mașinațiunilor. Deși am încercat să-l mai ascund, primul autoturism cu modificări dubioase l-a cam dat de gol.

    1. Adevărat a înviat!
      Cred că toți românii – în afară de cei direct implicați – sunt revoltați de tupeul unui prinț dornic de faimă, ajutat de interesele financiare ale unor autorități române, în speță niște oameni hrăpăreți. Aveam și noi un urs ”de aur”, dar și acesta a fost vândut pe niște ”arginți”, o faptă josnică pentru care ar trebui să răspundă cei vinovați. Iarăși ne-a făcut de rușine în fața lumii. 😦
      Mulțumesc pentru intervenția demnă de toată atenția și îți doresc o zi senină! 🙂

      1. Și eu îți mulțumesc pentru răspunsul pertinent și demn de un ADEVĂRAT ROMÂN , Petru ! 🙂
        Aș fi fost pe deplin satisfăcut dacă acest comentariu de nota 10 ( ZECE) ar fi apărut și pe :

        Ursul ARTHUR ucis mișelește de un ” prințișor” doar pentru că era cel mai mare frumos și longeviv exemplar din CARPAȚII ROMÂNIEI……..


        De Sfânta Sărbătoare ,
        ” Izvorul Tămăduirii Domnului ” 🙂
        o Zi Binecuvântată ! 🙂
        P.S.! 🙂
        Despre SEMNIFICAȚIA zilei de 7 MAI , de vrei , poți găsi mai multe pe
        http://aliosapopovici.wordpress.com/2021/05/05/
        Alioșa ! 🙂

      2. Bună dimineața și mulțumesc frumos pentru urări, Alioșa! 🙂
        O zi de sărbătoare senină și binecuvântată îți doresc, la rândul meu! 🙂

      3. Dacă ai fi avut curiozitatea să accesezi URL-ul sus menționat ,
        ai fi constatat că în această zi de 7 MAI ,
        românii au SĂRBĂTORIT nu numai ” Izvorul Tămăduirii Domnului ” ………………………………………..

  1. Stiam eu ca Delia va reusi ,dar ca acel gradinar este in spatele rautatilor nu ma asteptam 🙂 Oare si nea Matei stia ❓

    Te pup si imbratisez intr-o zi de joi cu soare ! ❤

    1. Recunosc că a fost o manevră de suspans să-l bag pe Kim ”la înaintare”, dar, în ce privește vina lui nea Matei, o să vedem totul în capitolul viitor. Sper să fie explicit și tot cu… suspans.
      Sărut-mâna pentru călduroasele urări și delicioasa cafea, pe care am savurat-o după venirea din piață și micul dejun cu soră-mea! 🙂
      La mine e soare pe cer și în suflet, din care îți transmit și ție, dragă Anușka, alături de pupici și îmbrățișări! ❤

  2. Citind si urmarind cu placere fiecare episod din aceasta poveste politista, am constatat ca în Romania (si nu numai) femeile sunt mult mai bune în anumite structuri ale sistemelor carteziene, în care barbatii mult mai obiectivi si pragmatici, ar esua si esueaza lamentabil… 🙂 Chapeau ! Merci !

    1. Să ia aminte și Patriarhul Tomisului, care a rămas cu concepția învechită a Bisericii că femeia e mai prejos decât bărbatul, deoarece a păcătuit mai mult. Spre deosebire de părintele Calinic, care susține că femeia e un înger pe pământ. Aceeași doctrină, același Dumnezeu, aceeași Scriptură, dar părerile sunt total diferite în multe cazuri.
      Mulțumesc și eu din toată inima!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.