Mă înfior de emoție la fiecare căutătură,
Mâinile îmi tremură ca iarba sub vântul neîndurător,
Inima-mi bate ca o tobă în surdină,
Sufletul meu se perpelește sub ochii ascuțiți ai auditorului,
Cuvintele mi se rostogolesc sub formă de gheme inegale,
Iar trupu-mi simte răceala unui aisberg polar.
Sunt o frunză care se zbate pe ram,
Cu frica desprinderii sub greutatea privirilor.
racoltapetru6 
Interesantă paralela cu natura. Dar sunt covinsă că, precum frunzele care renasc la prima rază de primăvară, așa a găsit și personajul tău puterea de a trece peste trac.
Am fost emotiv de când mă știu și nu am găsit încă ”tratamentul” prin care să scap de această emoție care mă copleșește în fața publicului. Iar asta s-a văzut mai mult la ultima lansare de carte.
Te înțeleg perfect. Aș putea scrie și un roman cu gândurile care mi se invârt în cap. Sunt în centrul atenției dintr-un motiv sau altul, blank total. 🙂 Dar emoțiile sunt normale la așa un eveniment precum o lansare de carte. De la distanță, privind doar fotografiile și citind textul care le însoțea, mi s-a părut că totul a decurs bine. Și cred că ai rămas cu amintiri frumoase.
Amintirile rămân de fiecare dată doar din cele mai frumoase. 🙂
Un fior ca de aisberg am simțit și eu azi-dimineață, iar poemul tău îmi dă asigurări că asistam la un spectacol numit: toamna.😇
O toamnă îmbelșugată și plină de raze calde și blânde îți doresc, Petre dragă !
Toamna vine întotdeauna cu emoții, mai ales pentru cei sensibili, precum ești și tu, dragă Ștef. Dar nu ne inhibă într-atât încât să nu ne putem exprima trăirile, indiferent de care gen sunt ele. Îți urez să ai parte de un anotimp pe placul tău și să ne transmiți impresii din cele mai plăcute! 🙂
Plin de sensibilitate așa cum te știu dintotdeauna. Gândește-te că în public ai cei mai binevoitori prieteni, nu critici gata de atac și poate astfel vei scăpa de trac…:)
Cred că o să-mi fac o strategie nouă de abordare, din care o să scot foile cu însemnări și o să vorbesc liber. Mai bine mai puțin, dar cu ochii ațintiți spre auditoriu.
Da, cred că e mai bine așa. Mult succes pe mai departe!
Mulțumesc! Multe bucurii îți doresc, Roxi!
Trebuie să ne asumăm emoțiile, deși Platon spunea că „emotiile perturbă gandirea”
Ideea e valabilă atunci când prezinți ceva în fața unui public numeros, se poate să faci greșeli să te ”fâstâcești” 🙂
Frumoase emoții de toamnă.
În copilărie, mă emoționam și în fața naturii, mai ales când venea cu alaiul complet de furtună. Astăzi o privesc admirativ și o aplaud în gând, oricât de puternic se manifestă.
Mulțumesc frumos, Ane! 🙂
Plină de emoții este toamna ta. Să-ți fie cu bucurie, Petru!
Cred că emoțiile de toamnă sunt cele mai plăcute, nu degeaba sunt prezente în atâtea versuri. Bucurii să avem cu toții, Dana!
Toamna e anotimpul de aur,fiecare frunza se tansforma intr-o floare!O seara minunata iti doresc!:)
Foarte frumos ai spus, dovadă că te-au atins și pe tine emoțiile autumnale. Să ai parte de cât mai multe minunății, dragă prietenă! 🙂
subscriu… dar parcă mai bine așa, decît orator înnăscut, care turuie cum latră câinele la lună…
Avem parte și de oratori profesioniști, ca abonați la astfel de evenimente care, fără ei, s-ar termina în jumătate din timp.
Îmi imaginez că dacă toți ar avea trac și ar vorbi liber, adica puțin, ar dura mult mai mult partea a doua, când fiecare ar vorbi cu cine vrea, cu câți ar vrea, liber. Chiar și când ar vorbi la două-trei-patru persoane o dată. 🙂
Un poem frumos ca si venirea toamnei ,un anotimp frumos si bogat .
“Sa fii ce esti cu fruntea sus
sa vezi doar ce-i frumos si bun!”
William Shakespeare
Era cazul să se îmbuneze toamna și să lase soarele pe un cer cât mai senin. Iar astfel de zile ne ating coarda sentimentală, inspirându-ne în diferite moduri.
Sărut-mâna pentru vizita înmiresmată de cafea, Anușka! 🙂
Gânduri bune și urări benefice îți transmit și eu, din toată inima, dragă prietenă! ❤
Natura si omul…f fain!
Facem parte din natură, cu tot ce există pe această planetă.
Un weekend minunat sa ai Petru,pupici! ❤
Sărut-mâna cu mii de mulțumiri, Anușka! 🙂
Pupici și de aici, cu nobile sentimente, dragă prietenă! ❤
Salutare , Petru ! 🙂
Dacă și Klaus WERNER Johannis ar avea un astfel de ” TRAC”
aș fi mândru că-s urmaș de DAC !!! 🙂 🙂 🙂
Din NENOROCIRE pentru NEAM și ȚARĂ ,
cu toate că ROMÂNIA se îndreaptă ” pas cu pas” spre HAOS ECONOMIC 😦
în conferințele de presă susținute în fața străinilor din afară
președintele României este MÂNDRU de ” guvernul lui ” ANACRONIC !!! 😦 😦 😦
http://aliosapopovici.wordpress.com/2021/09/10/
Alioșa .
Salve amicale din Seini, Alioșa! 🙂
Încă nu am văzut politician cu trac, dar în schimb predomină cei care au mult tupeu, mergând până la obrăznicie, după cum tot se arată în parlament. Cred că, dacă li s-ar da pistoale aleșilor, ar fi în stare să se împuște între ei și am scăpa de mulți scandalagii, nelegiuiți cu imunitate și cretini cu diplome cumpărate. Altfel, nu văd cum!
Sănătate și gânduri bune! 🙂
Ma intreb daca soarele acela superb nu spulbera tracul si fricile!
Ca doar e multa magie in lumina! 🙂
O toamana frumoasa si inspirata, Petru!
Soarele acela poate, la fel de bine, și să ne orbească, dacă îl privim dintr-un unghi nepotrivit. Pe de altă parte, un orator bun știe cum să facă pentru a deveni el însuși un soare strălucitor, pe timpul discursului. 🙂
Blânde și benefică să-ți fie zilele fiecărui anotimp, Suzana!
Un pupic si-o imbratisare ptr. o zi de sarbatoare! ❤
Îți transmit afecțiune, cu aceleași gânduri bune, Anușka! 🙂
Plus mii de mulțumiri și urări din cele mai benefice, dragă prietenă! ❤
Inteleg aceste emoții. Nu ca scriitor, ci ca funcționar obligat înainte de Revoluție sa mă justific în ședințe de ce nu am atins obiectivele de producție industriala…
În anii târzii ai vieții am aflat că putem fi educați cum să ne stăpânim emoțiile în public.
Să ai bucurii!
Am aflat și eu m-ai multe trucuri prin care se pot atenua sau chiar elimina emoțiile de acest gen, dar cred că cel mai important este să participi cât mai des la astfel de evenimente. Dacă te obișnuiești cu publicul, nu mai ai pentru ce să simți ca o apăsare prezența lui.
Toate cele bune și frumoase!
O emotiva am fost si eu toata viata Petru, inaintand in varsta sa mai disipat, imi plac versurile pt ca tu la tot ce simti, pui in valoare tot ce se intampla in natura! ❤
Dacă nu călătoresc și nu am parte de ieșiri cotidiene din ”bârlog”, scriu mai mult despre ce simt sau îmi imaginez. Mulțumesc frumos pentru aprecieri, dragă Mica! ❤
Minunate versuri, dragă Petru! Ne-ai transmis emoția atât de frumos. Toamna cu melancoliile ei….
Te salut cu mult drag! 🙂
Emoțiile le simt în fiecare anotimp, dar parcă toamna, cu schimbările ei de peisaj, se potrivește cel mai bine cu sentimentele care mă domină în fața mulțimii. O fi și vârsta de vină. 😉
Mulțumesc frumos și îți doresc un anotimp benefic și fermecător, dragă Alex! 🙂