M-ai lovit cu o privire
Ca o contondentă frază,
Dureroasă amintire
Care nu se mai tratează.
Am căzut între dileme
Și-am simțit o sfâșiere
Când au răsărit probleme
Și-am pierdut o mângâiere.
Sufăr ca o orhidee
Oropsită de urgie,
Mi s-a scrântit o idee
Și mă doare-o nostalgie.
Inima-i cea mai rănită,
Prin vene tot sângerează,
Iar sufletul se agită
Și neîncetat oftează.
Dorul stă să mă omoare,
Dar ar fi tămăduire
Dacă data viitoare
Mă vei privi cu iubire.
racoltapetru6 
Of, privirile astea, ce urme lasă…
Sunt sigur că și pe tine te-au rănit unele, deși nu meritai.
La 86 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiș ( 2/12/1935 ) 🙂
autorul genialului poem
” Moartea Căprioarei”
sănătate și spor în toate , Petru ! 🙂
Alioșa ! 🙂
Salutare, frate român, Alioșa! 🙂
Emoționantă și generoasă dedicația pe care ne-ai oferit-o prin această evocare a compoziție unui poet fără egal în sensibilitatea lui.
Mulțumesc cu aleasă recunoștință și urări de bine din cele mai sincere și eficiente, Sandule! 🙂
Așa o boală sper să te ”chinuie” toată viața. 🙂 Așa simți că trăiești.
M-a chinuit mereu și sper să o mai facă, într-un mod mai blând, dar creator. 🙂
Hmm, ce balsam pentru suflet poate fi mai bun acum decât un cântec?
Nu știu dacă ți-am mai spus, dar mai bine mă repet: Anda Călugăreanu a fost preferata mea, și nu numai pentru timbrul ei vocal deosebit! 🙂
Mulțumesc efervescent pentru darul oferit, dragă prietenă! ❤
Cu mare drag!! ❤
Romantic, sensibil, tot ce e bun pentru suflet!🌼
Îți doresc să fie mai blândă 😉
Zi frumoasă!🤗🍀
Mereu nădăjduiesc să găsesc iubirea ideală, chiar dacă știu că-i un țel de neatins. Dar nu mă supăr, pentru că-l găsesc în versuri și mi-e deajuns.
Să fii iubită, că meriți! ❤
Dacă vrei iubire din aia oficială, ca-n poză, cu rochiță și buchet, mai greu… 😀
Din păcate, nu e poza pe care aș fi vrut-o. Cred că s-au schimbat regulile pentru cele de pe Google și a trebuit să afișez una din înregistrări. Poate îmi deconspiri tu cum să procedez… 😉
Romantismul întreține sanatatea și întinerește. 🙂
Mulțumesc pentru încurajare! Voi încerca să rămân romantic, dar și vesel. 🙂
Da esti un romantic si mereu ne redai prin poeziile tale excelente!Felicitari!O seara minunata iti doresc!:)
Poezia are nevoie de romantism, dar noi avem nevoie și de glume, pentru că și zâmbetele ne sunt benefice. Pe alea le exersăm duminica. 😉 Toate cele bune și frumoase, dragă Gabi! 🙂
Frumooooooooooooooooooos!!!!!!!!!!!!!! ❤
Un sfarsit de saptamana fericit si implinit! ❤
Mulțumesc, tot frumos, pentru compliment, Anușka! 🙂
De asemenea, mare recunoștință pentru cafeluța de vineri și urări, dragă prietenă! ❤
Foarte frumos !
Se mulțumește călduros!
Te pup si imbratisez Petru si sa ai un weekend frumos si vesel! ❤
Sărut-mâna pentru cafeluța miraculoasă și vizita călduroasă, dragă Anușka! 🙂
Aceleași sentimente nobile și urări binefăcătoare îți transmit și eu, din tot sufletul! ❤
…sau mai bine ochii-nchide
şi cu spatele te-aşază,
să-ţi arăt cum se deschide
poarta viselor ‘n-amiază.
O completare amuzantă, aş zice, că prea multă seriozitate strică. 😀
Încerc să nu arăt prea afectat, dar nu întotdeauna îmi iese. De aceea apreciez nuanța amuzantă pe care ne-ai oferit-o! 🙂
O imbratisare si o cafea ptr. o duminica cu soare ! ❤
Bine ai venit, mărinimoasă și mult îndrăgită prietenă! 🙂
Se pare că ne-am vizitat în același timp, ceea ce iau ca semn bun că urările noastre se vor împlini. 😉
Ceva soare am avut și ieri după amiază și sper să se repete astăzi pentru amândoi, chiar dacă e cam rece.
Să ai parte de o zi magnifică și cu multe bucurii, Anușka! ❤
Un romantic incurabil, tu ești Petru! Felicitări, și o buna dimineața! 🌺
Uite cum ne-am adunat trei deodată, practic în aceleași minute ale dimineții! 🙂 Mulțumesc din toată inima pentru vizită și aprecieri, dragă Micuța! ❤
Sunt sigură că îți vei găsi tămăduirea! 😀
Sănătate și numai bine!
Indubitabil! Tămăduirea poate veni tot din interior. 🙂
Să fii iubită și mereu iubitoare!
Minunate versuri, dragă Petru! Asemenea răni interioare cred că are fiecare om. O privire ca o „contondentă frază” poate să rănească mai mult decât gesturi sau cuvinte nepotrivite. Pentru că rămâne acolo, în suflet, ca o amintire dureroasă… Dar așa e viața și trebuie să le primim și pe acestea, cu speranța că vor fi și lucrurile frumoase, care ne aduc bucurie și fericire!
Numai bine, dragă Petru! 🙂
Mulțumesc frumos, dragă Alex! Îmi place să cred că și aceste răni interioare se cicatrizează și vindecă, deși la început par de netratat. Totul este să găsim leacul potrivit, iar acesta nu poate veni decât tot printr-o privire, numai că, de data asta, să fie una drăgăstoasă.
Sănătate și iubire, dragă prietene! 🙂