Țintite

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Deoarece la nunta dintre PNL și PSD nu se știe care va fi mireasa, se vor fura banii!

* La psiholog:
– Cineva dintre prietenii dumneavoastră suferă de alcoolism?
– Nimeni nu suferă, la toți ne place!

* Cele mai cunoscute expresii din lume sunt ”I love you” și ”Made in China” și niciuna nu-ți oferă vreo garanție.

* Virusul ăsta nou, omicron, e unguresc. Corect se spune… un micron.

* Când eram mici ne prefăceam că plângem.
Acum, ne prefacem că zâmbim…

* Să împărtășești emoțiile cu copiii tăi e ceva foarte important.
Acum, de exemplu, plângem împreună în fața temei la mate.

* Tocmai setam o parolă vocală la noul meu telefon, când un câine a lătrat și a fugit. Încă mai caut câinele ăla să-mi deblocheze telefonul.

* – Maestre, de ce nu am și eu succes în viață?
– Ai privit apusul soarelui în munți?
– Da, maestre.
– Ai văzut zborul lin al vulturilor deasupra piscurilor?
– Da, maestre.
– Ai contemplat luna într-o noapte senină?
– Da, maestre.
– Păi, vezi, îți pierzi timpul cu nimicuri de astea în loc să pui osu’ la treabă!

* Nici prost nu mai poți fi în ziua de azi…
Ai prea multă concurență!

* Mi-e dor de Revelioanele alea cu ”fiecare aduce ce vrea”, în care ne trezeam cu 24 de platouri de salată boeuf și nicio pâine.

* – Vecine, iar te-a pus nevasta să speli geamurile?
– Nu râde, bă. Și ea mă ajută când spăl vasele!

* Nu luați antidepresive și laxative în același timp. Riscați să vă căcați pe voi de fericire.

* La fetele care au fost cuminți vine Moșu’!
La fetele care nu au fost cuminți vine Moașa…

* M-am lăsat de băut.
Dacă am bani, mă apuc iar.

* I-am scris Moșului tot ce îmi doresc și m-a blocat!

* Un tip își lasă barbă pentru prima dată în viața lui. Un prieten îl întreabă:
– De ce ți-ai lăsat barbă?
– Ca să nu-și dea seama vecinul cât de mult seamănă fiul său cu mine.

* – De ce nu răspunzi la telefon?
– … Am mâncat usturoi!

* Trei ruși într-un bar.
– Chelner, trei halbe de votcă!
Se uită chelnerul și nu-i vine să creadă.
– Trei halbe?!
– Da!
Primesc halbele și le termină repede.
– Chelner, încă trei halbe de votcă!
Chelnerul le aduce. După ce termină fiecare de băut, unul dintre ei cade sub masă.
– Chelner, două halbe de votcă!
– Dar domnul?, arătând spre cel căzut.
– Niet, el șofer!

* Un oligarh rus, cu un Mercedes ultimul răcnet, este oprit în trafic de un polițist. În spatele lui mai opresc o ambulanță și o mașină de pompieri. Polițistul întreabă:
– Astea pentru ce sunt?
La care rusul:
– Vă cunosc eu pe voi. Acuși începi, unde ți-e trusa medicală, unde ți-e stingătorul…

* La finalul unui mare război între ruși și americani, se hotărăște ca pacea să fie marcată printr-o luptă de câini care să decidă învingătorul. Vin americanii cu un câine imens, cât un taur. Rușii, cu un cățel lung și plat. Începe lupta. Nici nu trec două secunde și câinele americanilor e transformat într-un morman de carne. Americanii:
– Bă, sunteți nebuni? Știți câte milioane de dolari am cheltuit pe programe de modificare genetică, pentru obținere câinelui ăsta?
La care rușii:
– Da’ voi știți cât de greu este să faci operații estetice pe crocodili?!

* În Uniunea Sovietică are loc o anchetă la o maternitate. Unei asistente i-a dispărut lănțișorul de aur de la gât, cu tot cu medalion.
Vine miliția, caută, cercetează, iar într-un târziu găsesc aurul în pătuțul unui bebeluș unde, probabil, asistenta îl scăpase din greșeală.
Asistenta, victorioasă, exclamă:
– A avut dreptate tovarășul Stalin, nimeni nu se naște nevinovat!

* Cercetătorii ardeleni au descoperit că oricâtă mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbată.

* Au dispărut pozele cu ghete, acum au apărut cele cu brazi, urmează cele cu salată de boeuf…

* – Care e secretul relației voastre?
– Facem dragoste de trei ori pe săptămână. El lunea, miercurea și vinerea. Eu marțea, joia și sâmbăta. Duminica stăm acasă.

* I-am spus soției:
– Începând de azi și până la Crăciun, am să pun 50 lei într-un borcan, de fiecare dată când facem sex. Tu singură decizi cât de scump ar trebui să fie cadoul de Crăciun.

* Femeia își întreabă soțul ce ar vrea pentru micul dejun:
– Niște ochiuri cu șuncă? Suc de grapefruit și o ceașcă de cafea?
El refuză:
– Nimic, cred că de la Viagra mi-am pierdut pofta de mâncare.
La prânz, ea îl întreabă din nou:
– O ciorbică de burtă? Un grătar cu cartofi prăjiți? Niște berici?
El refuză:
– Nimic, cred că de la Viagra mi-am pierdut pofta de mâncare.
Seara, la cină, ea vine din nou cu oferta:
– O slăninuță bună cu ceapă roșie? Un pic de telemea cu roșii? Niște vinuț?
El reuză:
– Nimic, cred că de la Viagra mi-am pierdut pofta de mâncare.
Ea explodează:
– Atunci dă-te jos de pe mine că mor dracului de foame!

* – Nu te întristează faptul că toți prietenii tăi sunt căsătoriți și tu nu?
– Mă întristează, dar nu am cum să-i ajut.

* O moldoveancă la McDonald’s:
– O rație di șolduri di pui cu barabuli pârjoliți, două filii di mămăligî cu ghițăl la mișloc șî compot di ghișină.

44 thoughts on “Țintite

  1. Apropo de nunta din prima “glumă”: le doresc lor (şi tuturor celorlalţi din politică) o nuntă ca-n filmul Nuevo orden (2020). 😉

    La micron am rîs mînzeşte, că de-ai şti cîţi nervi mi-au făcut de-a lungul anilor subtitrările de filme făcute de unii din zona inversărilor o/un…

    Sigur era o “blondă” aia care nu răspundea la telefon. 😀

    Căţelu’ ăla lung şi plat m-a dat pe spate! 😆

    Luate pe rînd cred că fiecare dintre ele ar putea deveni un subiect de articol de sine-stătător. Ăla cu “made in China” mă roade de ani de zile pe creier precum acidul sulfuric. Şi m-am lăsat şi eu de băut ca-n banc, la naiba; vrea cineva să mă ajute să mă apuc iar, poate uit de supărările chinezeşti şi autohtone…? 🙄 😀

    1. Nu am văzut filmul, dar trailerul promite ceva foarte sângeros. Brrrr!
      Și pe mine mă agasează unele subtitrări, dar și titlurile unor filme care se tot schimbă.
      În ziua de azi, nici în brunete nu mai putem crede, poate-s vopsite. Trebuie să le ascultăm întâi. 😉
      Cred că aș face senzație cu un crocodil de companie, chiar și deghizat. 🙂
      Indiferent de motiv, lăsatul de băut e cel mai des angajament pe care l-am întâlnit. Și cel mai frecvent încălcat. 🙂

      1. Filmul e într-adevăr dur, dar e atît de real ca subiect încît pare aproape un documentar cu filmări din viaţă. Cei care încă mai au încredere în autorităţi, partide, votare etc. ar trebui să-l urmărească, poate-poate li se deschid ochii. Deşi mi-e teamă că e mult prea tîrziu.

        Vorbind de filme, probabil schimbarea titlurilor e un artificiu pentru a crea un interes (fals) în scopul creşterii audienţei. E posibil să mai fie şi alte motive, cum ar fi la filmele mai vechi unde cei de acum nu ştiu cu ce titlu a mai fost prezentat, sau poate divergenţe de copyright al traducerii cu alte reţele.
        Cît despre subtitrări, unele sînt absolut execrabile, în aşa hal încît prefer să le dezactivez ca să nu-mi distragă atenţia; şi încă nu le-am inclus pe cele “automate” (machine translations) care sună imposibil.
        Din cauza asta prefer să aflu şi să comunic titlurile originale, care pot fi găsite ca atare mult mai uşor la o căutare “internaţională”, şi de asemenea uneori îmi fac timp să corectez subtitrările unor filme care merită să fie înţelese corect.

        Ai dreptate cu “cioara vopsită” dar lipseşte un detaliu: la ce materie să le ascultăm…? 😆

        Unii “avuţi” de prin alte meleaguri au (avut) crocodili sau aligatori drept animale de companie, cel puţin de faţadă. Eu unul n-aş putea umbla cu… şopîrliţa liberă. 🙂

        De ţigară am divorţat de vreo 25 de ani, brusc şi fără regrete, dar cu băutura am fost prieten la cataramă pînă de curînd. Excelentă muză mi-a fost. Mi-ar părea rău să ne despărţim dintr-un asemenea motiv banal precum banii. 🙂

        O săptămînă spornică să ai! 😉

      2. Mulțumesc frumos pentru urări! Sănătate și vigoare să avem în primul rând!
        P.S. – Știu că am avut odată adresa ta de e-mail, dar nu o mai găsesc. Poate mi-o mai trimiți pe adresa mea: p…com
        Pentru orice eventualitate.

      3. Apoi vorba ceea: sănătoşi să fim, că boala vine ea! 😆

        Singura adresă ce mi-a mai rămas e cea cu care mă loghez aici, aşa că o poţi folosi cu încredere cînd/dacă doreşti. Pe restul le-am şters – chipurile! – iar una s-a dezactivat fiindcă era “temporară”.

        Ştii că nu e recomandat să publici adresa de e-mail în clar, rişti să ajungă în diverse liste de spammeri sau hackeri. 😉

      4. Am şters contul acum vreun an-doi-trei. Am şters tot ce se putea şterge. Deşi “ştergerea” asta e falsă, fiindcă datele existente sînt păstrate, coroborate cu altele, analizate etc. Dar nu mai contează.

      5. Cam asta şi sînt în realitate. Sau mai bine zis asta am devenit.
        Treaba e că nu mai accept compromisuri care să mă bîntuie, dacă se poate fără. Marea majoritate habar nu au ce drepturi şi libertăţi cedează acceptînd termenii şi condiţille de operare, politica de confidenţialitate, cookie-uri etc. fiindcă nici nu citesc “păsăreasca” aia avocăţească, darămite s-o mai şi înţeleagă. Pe vremuri nici eu nu-mi băteam capul, eram naiv (nu că mi-aş fi revenit prea mult între timp) şi îmi făcusem conturi prin locuri de care unii nici pînă în ziua de azi n-au auzit (şi care unele au dispărut demult, rînd pe rînd), aveam conversaţii online poate cu cîte zece persoane deodată, în diverse limbi. Mai recent am apucat să citesc cu atenţie “păsăreasca” şi uite aşa am închis/şters cont după cont, altele au fost închise automat cînd am refuzat să le accept condiţiile, şi am ajuns aproape de minimul absolut: nu mai am nimic în afară de o adresă de e-mail şi vreo două-trei conturi pe forumuri tehnice. A, şi blogurile. La ce-mi mai trebuie atîtea complicaţii cînd trăiesc de pe o zi pe alta doar prin bunăvoinţa a două-trei persoane de departe…? Cum spuneam mai demult într-o poezie: “tic-tac, tic-tac, tic… şi-odată am să tac”. 😉

  2. Salutare dragă Petru și o dimineață cât mai frumoasă!
    Mulțumesc mult pentru porția de veselie, cu care am început săptămâna. Mi-au plăcut foarte mult toate. Ca de obicei, mă opresc la cele la care am râs cel mai tare, spre mirarea vecinilor, care nu știu ce mă poate face să râd cu atâta poftă, pe o vreme atât de…bacoviană!
    Mi l-am închipuit pe tipul cu parola la telefon, pe lângă care a lătrat un câine. Nu cred că poate cineva să-i mai spargă o așa parolă… „lătrată”! 😀 Nici măcar el nu-și mai poate deschide telefonul!!!
    Nunta dintre psd și pnl…. e mai mult decât o glumă proastă. Să vedem cine râde… la urmă!
    Ha, ha! Am reținut o scuză nouă când nu vreau să răspund la telefon: am mâncat usturoi! 😀
    Oligarhul rus cu mașinile de pompieri și salvare după limuzina lui… asta da „respectare a legii”! Și noi ne plângem de o amărâtă de trusă medicală, mare cât un… penar!
    Sunt curios dacă „rețeta” cu antidepresive și laxative luate în același timp o fi bună și pentru covid? Aș recomanda-o la mulți! 😀
    Multă sănătate și zile pline de bucurii. Salutări călduroase din Sud! 🙂

    1. Salve amicale din Seini, cu căldură sufletească, dragă Alex!
      Plăcerea a fost și va fi mereu de partea mea, de câte ori găsesc provocări reușite într-ale umorului, iar comentariile spumoase sunt un bonus cum nu se poate mai îmbucurător. De aceea îmi face mare plăcere să le savurez și să le condimentez, așa cum se întâmplă de fiecare dată când găsesc impresiile tale printre comentarii. Mai ales că și la mine nu e zăbavă mai plăcută pe o vreme atât de rece, cețoasă și umedă.
      E prima dată când aud și eu de o parolă vocală pusă de un câine, dar s-ar putea ca, în viitor, să fie un lucru tot mai frecvent, mai ales pentru cei extravaganți. 😉
      Nici nunțile dintre ”îndrăgostiți” nu mai sunt de durată, ce să mai zicem de acelea dintre partide rivale. Tare mare trebuie să fie darul de nuntă dacă și-au călcat pe inimă! 😀
      Oligarhii ruși sunt imprevizibili prin excentricitatea lor, nu numai în bancuri, dar și în realitate. Putin e un bun exemplu. 😉
      Sper ca recomandarea ta de la final pentru covid să fie încercată cu succes de cei mai curajoși români. Așteptăm rezultatele! 😀
      Să fii iubit și mereu înveselit, dragă prietene cu inimă mare! 🙂

  3. Bune bancuri, toate au ajuns la țintă! Mulțumesc pentru doza de râs săptămânală!
    Oscarul meu merge azi la moldoveancă, a rostit prea ”dulșe” comanda la McDonald’s.

    Să ai o seară plăcută și o săptămână pe cinste!

    1. Sărut-mâna pentru degustare și jurizare, doamnă Zina! Mulțumesc și în numele doamnei premiate cu Oscar pentru graiul ei di tătă frumusețea! 🙂
      Sănătate și zile cu toate planurile împlinite!

  4. Am inceput saptamana cu bine, intrand la tine la”Tintitele”tale, o s o continui cu zambete si veselie, multumesc draga Petru! 😀

    1. Săgețile umoristice nu rănesc și nu trebuie să supere pe nimeni, deci ne putem lua la întrecere cu Cupidon în a alege cât mai multe ținte. 😉
      Mulțumesc, la rândul meu, că mi-ai fost oaspete, dragă Mica! 🙂

  5. Esti un autentic tragator de elita, care în fiecare duminica se antreneaza la “tinta” iar glumele sunt autentice gloante “dum-dum”, asemenea celor trase de “elitistii” din Bucurestiul si Timisoara anilor ’89, gloante pe care le-a încasat si fratele meu Petru, pierzându-si de atunci identitatea, alungat din tara de “elitistii” noului sistem, azi un veritabil homeless la periferia superbului Paris… 🙂

    1. Mulțumesc pentru clipul grăitor pe care ni l-ai oferit, dragă Iosif! Văd că nu numai la noi au oamenii probleme cu capra semenilor, chiar la propriu. Îmi pare rău pentru fratele Petru, încă o victimă a celor care au acaparat puterea după ’89.
      Aici se trag cu altfel de gloanțe, însă mulți sunt imuni la ele, trăind într-o lume din care ne țintesc cu legi și nelegiuiri dureroase.
      Să auzim de mai bine, cu sănătate și puterea de a merge mai departe!

      1. Merci, Petru ! Vom merge înainte, fara frica, pâna în “pânzele albe”, deoarece …”Emmanuel”…(Dumnezeu este cu (999)Noi unA…
        Zile magice, minunate, binecuvântate în toate si muuulta sanatate alaturi de toti cei apropiati draga Petru !

Leave a reply to Ecoarta Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.