Pe o mare fără valuri
Și un cer fără de nori,
Nu se nasc iubiri cu lauri
Care să îți dea fiori.
Între un băiat și-o fată
Supuși de timiditate,
Dragostea nu se arată,
Ci se-ascunde în citate.
Când aștepți un prinț aparte,
Iar acesta-i lângă tine,
Privește-l mai de departe,
Să-l percepi cum se cuvine.
După frământări interne
Și uragane demente,
Un curcubeu se așterne
Ca un pod de sentimente.
Din acele culori crește
O iubire oportună,
Care nu se risipește
Nici la cea mai grea furtună.
racoltapetru6 
Ce frumos scrii tu despre iubirea dintre doi oameni! Ai un adevărat suflet de poet!! ❤
Probabil că am învățat câte ceva din iubirile efemere prin care am trecut. Mulțumesc din tot sufletul pentru un compliment atât de măgulitor! ❤
In toate iubirile pe care le numesti efemere, a fost mereu iubirea din tine, consecventa si puternica! Nu a fost nimic efemer! Tu esti acea iubire, rasfranta in mii de oglinzi.
Superb!
Mă înclin cu recunoștință, Ana!
Dragostea are aspecte
vizibile ori discrete.
O manifestare vie,
înnascuta din pruncie.
Sau ascunsa-n aparente,
cu doua sau multe fețe.
Exprimata prin cuvinte,
ori…doar în Suflet si minte.
Fiecare om în parte
Are-o dragoste aparte
Și multe piedici îndură
Cătând una pe măsură.
Frumos le mai descrii tu pe toate!
Aprecierea ta mă onorează foarte mult!
Vaaai… deci parca poezia asta ati scris-o pt mine :)) Cam asa ceva traiesc eu acum, curcubeul inclus 🙂
Sper că e cazul să mă bucur pentru tine! Și să îți mulțumesc pentru veste! 🙂
E greu de explicat deocamdata, dar nu cred ca mai dureaza mult si va voi putea spune ceva concret. Curcubeul l-am vazut literal intr-una din plimbarile mele si mi-a amintit semnificatia lui initiala din Biblie, ca Dumnezeu Isi implineste promisiunile. Si da, e un fel de iubire mai ciudata, am schimbat tot felul de impresii despre relatii dar nu am spus clar ca e vorba de noi 🙂 Va veni si momentul clarificarii.
Am răbdarea și speranța că vei veni cu vești bune și concrete! Să te ajute Dumnezeu!
Frumos!
Felicitări!
Aleasă mulțămire!
Îmi place maxim prima strofă. Și restul, evident, dar prima… e cumva!!!
De la prima strofă a plecat totul. Sărut-mâna pentru apreciere, Issa!
Sună frumos, pur şi idealist. Păcat că au pervertit “nişte unii” semnificaţia curcubeului.
Curcubeului nu-i pasă de bârfe. El ne va bucura mereu dacă avem ochi pentru a-l admira așa cum merită.
Ar fi prea simplu să fie aşa. Imaginează-ţi cum ar fi să asculţi o muzică minunată într-o tăcere deplină, doar tu şi muzica, şi cum ar fi să încerci s-o asculţi în lătrături de cîini, urlete de sirene şi bubuituri de picamere. Pur şi simplu nu mai e starea aia sublimă care ar fi putut fi.
Sau poate sînt eu mult prea sensibil la mizeriile mici şi mari ale vieţii…
Nu m-am gândit la poluări atât de grave, poate pentru că locuiesc într-un orășel liniștit, în care viața urbană se împletește armonios cu cea rurală. De altfel și tu ai parte de natură pură, din câte am văzut în fotografiile pe care ni le-ai oferit. Încă putem vedea curcubeul imaculat, dacă avem și starea potrivită. 😉
Realitatea imediată e una, dar odată ce ai ieşit pe poartă e o cu totul altă lume. Şi la propriu şi la figurat. Sigur că imaginea prezentată era o metaforă, însă un cumul de “zgomote albe” poate la un moment dat da peste cap chiar şi o persoană mai stabilă emoţional, darămite una mai slabă. Se poate ajunge la acel “point of no return” – punctul de unde nu mai poţi da înapoi, nu mai poţi reveni la cel care ai fost, o schimbare ireversibilă s-a produs şi va continua să te afecteze pînă la final.
Vorbind de realitatea imediată da, se poate spune că am o oarecare doză de noroc cu atmosfera verde liniştitoare, deşi ironia e că nu suport deloc verdele. 🙂 Dar cel puţin e oarece aer mai curat, atît cît poate fi în miezul unui municipiu (fost) petrolier. Claxoanele străzii tot se aud, la fel ca şi lălăielile de curînd revenite ale ţiganilor de la colţ.
Aş mai pune o poză-şoc dar e un efort cam mare pentru momentul de faţă; cu prima ocazie cînd o să fiu mai odihnit am să încerc una, doar că se anunţă o săptămînă cu ploaie continuă. Între timp îţi doresc un week-end cît mai plăcut. 🙂
Mulțumesc, Dragoș! Zile plăcute și gânduri bune îți doresc și eu, din toată inima! Aștept poza promisă! 😉
Hai că am făcut un efort. Poziţia e exact aceeaşi ca la cea dinainte, camera e fixă. Diferenţa e… spune tu:
Scuze pentru întârziere, dar vinerea mi-e ziua de odihnă și n-am mai deschis laptopul după ora 8.
Multă verdeață și umbră ai pe acolo, dar disting și ceva care seamănă cu o saltea. Poate mă înșel, dar cred că acolo te răcorești când e arșița mare. 🙂
Fii pe pace, nu stau cu picioarele-n apă aşteptînd răspuns. 🙂
Ce ai văzut în poză cred că e măsuţa unde se mai odihnesc copiii, chiar lîngă dalele potecii. Nici n-ar fi loc de o saltea în grădină, la cîte buruieni înalte sînt. Ca să nu mai zic de insecte.
Şi-apoi cînd să mai stau şi la leneveală dacă sînt cu ochii-n ecran cu zecile de ore şi-apoi cad ca tubu’ de oxigen, de oboseală…? 🙂 Oricum, cu căldura mă împac destul de bine; cu frigul şi umezeala am probleme. Oi avea vestigii reptiliene prin ADN. 😛 😆
Minunat! Ești iubire adevărată, Numai tu poți scrie atât de frumos! Felicitări!🤗🍀
Cu toții suntem iubire, doar trebuie să o arătăm. Mii de mulțumiri pentru compliment, Ileana! ❤
O acuarelă reușită e poezia ta, Petre! Văd cerul senin deasupra mării ca o oglindă. Pe plajă se plimbă doi timizi, el și ea, se-ntrec în citate. Ea …visătoare, va descoperi prințul mult visat abia după ce se va îndepărta de el. Frumos! După furtună, peste marea învolburată apare curcubeul….și aici ne lași să ghicim: se vor mai întâlni oare?
O poveste romantică, tot ca o poezie, este și textul tău atât de frumos, Erika! Ca o împlinire a iubirii pe care am creionat-o în versuri, iar pentru asta îți sunt recunoscător. Să fie cu happy end! 🙂
frumoasa si emotionanta interpretare a iubirii curcubeu.
Multe sentimente frumoase se pot înfiripa din culorile curcubeului. Mulțumesc mult!
Superbă iubirea din curcubeu!
Doar de astfel de iubiri să avem parte!
Numai tu poti sa scrii cu atata maretie despre iubire ! Te felicit! O seara excelenta iti doresc! : )
Mă înclin cu recunoștință pentru frumoasele cuvinte, dragă prietenă! Să fii iubită și mereu iubitoare! ❤
O minune de poezie…jos palaria!
Aleasă recunoștință pentru reacție!
Ce frumos descrii iubirea din curcubeu, după atâtea frământări, nu o mai dărâmă nici o furtuna, felicitări draga Petru! ❤️
Multe s-au scris și se vor mai scrie despre curcubeu și iubire. Le-am alăturat și eu, după cum mi-a fost viziunea. Mulțumesc din toată inima, dragă Mica! ❤
Salutare cu raze de soare din Seini, Alioșa! 🙂
Dar și cu mulțumiri călduroase pentru clipul cu prestația României la Eurovision. Mie mi-a plăcut, la fel ca multor altora, mai cu experiență în domeniu. 🙂
O zi senină și cu bucurii îți doresc, frate dunărean! 🙂
Minunata poezie. Asa am aflat si eu de iubirea din curcubeu, tu esti asul iubirilor pentru ca ai un suflet curat si cald.
Sărut-mâna cu mii de mulțumiri pentru compliment, dragă Anda! Așa am fost eu blagoslovit sau blestemat, să fiarbă mereu iubirea în mine, iar când dă pe dinafară, o revărs în versuri. 🙂
Foarte frumoase versuri, dragă Petru. Mi-a plăcut tare mult cum ai zis: „Un curcubeu se așterne//
Ca un pod de sentimente”.
Toate cele bune, cu drag! 🙂
Oricât s-ar scrie despre iubire, niciodată nu va fi suficient. Pentru că fiecare dintre noi o prețuiește și o trăiește într-un fel aparte.
Să fii mereu iubit și la fel de iubitor, dragă Alex! 🙂
Sensibil, ca întotdeauna !
Mulțumesc! Generoasă cum ne-ai obișnuit!