Fructul interzis (9)

continuare

Nu era șeful un orator bun, dar problema pusă brusc în discuție avea nevoie de o dezbatere mai lungă, motiv pentru care își căută un loc potrivit să se așeze. Colțul unui banc de lucru, ceva mai înalt decât celelalte, i s-a părut cel mai indicat pentru a-i privi de sus pe contestatari, dându-i din start un avantaj. Și-a scos batista din buzunar, a aranjat-o cu atenție pe lemnul uzat și posibil soios, după care s-a așezat pentru prima dată în mijlocul nostru. Cu aceeași țigară în colțul gurii, din care trăgea vârtos și o schimba la intervale apropiate.

– Vreau să mă lămuriți cât se poate de clar, și-a început el discursul menit să ne combată revolta. Asta e o grevă sau o ședință de lucru despre care nu știam? În primul caz, ar fi ceva ilegal, iar în al doilea, ar fi trebuit să fiu anunțat din timp. Ce s-a întâmplat cu voi, așa dintr-o dată? Dacă nu vă convine ceva, veniți și discutați cu mine și rezolvăm cumva situația, nu întrerupeți lucru punând astfel în pericol respectarea termenelor de livrare. Asta vă afectează salariul, despre care am înțeles că e vorba. Dacă e din cauza Contribuției, vă invit să veniți cu alte soluții prin care să facem rost de comenzi și de materiale. Știți voi pe cineva dispus să ne dea de lucru fără să fie mituit? Dacă da, vă trimit pe voi să negociați, iar eu rămân liniștit în birou, să vă calculez banii câștigați. Aștept propuneri, nu doar critici nejustificate.

Băieții nu s-au arătat intimidați, iar Gâzu a venit cu nemulțumiri explicite:

– Domnule Belbe, aici e vorba de mărimea Contribuției și felul în care este ea folosită. Unii dintre noi au auzit ce se întâmplă de fapt cu o mare parte din banii pe care îi strângeți cu acest motiv. Faptul că mergeți mereu cu aceleași două persoane, care întâmplător au și salariile mai mari. Mai știm și de hotelurile în care dormiți și de fetele plătite tot din banii noștri pentru a vă ține companie. Oare soția dumneavoastră cunoaște aceste amănunte?

Șeful trase și mai vârtos din țigară, privind nedeslușit prin perdeaua de fum.

– Măi, Gâzule, de câtă vreme ne cunoaștem noi? Nu ai câștigat bine în acest timp?, altfel te-ai fi dus să lucrezi la Garajul Partidului, unde ți s-a propus. De ce vrei și tu să distrugi o treabă care mergea bine și să-mi amesteci nevasta în asta? Și tu, Nelule, la fel… Te-am pus șef de echipă și ți-am dat un spor lunar, iar acum mă înjunghii pe la spate?

Badea Nelu era o fire blândă din fire, doar că astăzi părea un alt om. De aici și hotărârea cu care a continuat:

– Lăsați că nu e vorba numai de bani aici. Am închis ochii în fața prea multor lucruri necinstite, dar acum nu mai pot să tac. Țineți minte motoarele acele pe care le-am adus din Zimnicea? Oamenii aceia au fost loviți rău de cutremur și le-ați promis că vom rebobina rapid și bine motoarele pentru șantierele de reconstrucție. Dar și pe ei i-ați înșelat cu unsprezece vibratoare pentru beton, la care nu am găsit sârma necesară. S-a întâmplat că unul nu avea decât o mică defecțiune, pe care am remediat-o, iar pe celelalte zece le-au plătit degeaba. Când au venit să le preia, am probat același motor de unsprezece ori, pentru că toate aveau carcasă identică. Mă simt vinovat că am luat parte la această escrocherie, cu atât mai mult că am beneficiat și eu din asta. Cum să ne mai dea cineva de lucru, după ce vede că i-am înșelat? Cred că-i mai importantă calitatea lucrărilor, decât banii prin care-i mituim pe anumiți șefi.

Rar se întâmpla ca domnul Belbe să lase ochii în pământ și să arate un regret, așa cum a făcut-o de data asta. Totuși, concepția lui îi era bine înrădăcinată în minte, iar asta s-a văzut din felul cum a răspuns.

– Îmi pare rău, dar parcă nu vă dați seama pe ce lume trăiți. Poți să fii cel mai bun meseriaș, că tot nu primești de lucru dacă nu ungi rotițele sistemului, așa cum procedează toți cei care se descurcă în viață. Ce mai contează câteva motoare pentru care am fost plătiți fără să le rebobinăm? Șefii de acolo o să le trimită altor ateliere, de unde va primi altă sumă de bani pe sub mână. Cei deștepți se descurcă în orice situație, iar eu am crezut că sunteți și voi printre ei. Pierderi vor fi mereu, așa cum am avut și noi când ne-a luat foc cuptorul și a trebuit să rebobinăm o duzină de motoare mari. V-am pus eu să le plătiți? Nu, deși cineva a fost de vină.

Șeful a tăcut, în timp ce-și aprindea o nouă țigară dintr-un pachet de Kent. Tăcerea care persista i-a dat speranța că stăpânește confruntarea, așa că a trecut la contraatac.

– Aș vrea să știu de unde ați auzit voi de nopțile dormite la hotel și fetele de companie. Nu sunt multe persoane care puteau să vorbească despre asta.

După câteva clipe de așteptare, din grupul nostru s-a ridicat Văsălica, un coleg de-o vârstă cu mine, mic de statură și hâtru din fire. Acum, însă, părea un cățeluș prins cu o poznă, care așteaptă mustrarea stăpânului.

– Bănuiesc că de la mine a pornit asta. Știți, eu îi fac curte surorii lui Petru, și m-am trezit vorbind despre asta, când eram în vizită la ea acasă.

– Tocmai tu, măi băiete? Te știam un băiat mai discret, îi reproșă Belbe, cu amărăciune în glas. Probabil că ai fost băut și voiai să te dai mare Don Juan.

– Nu am băut nimic atunci, șefule. Doar am fumat câteva kenturi și apoi am mâncat un măr din acestea primite astăzi. Dar ea s-a înfuriat cumplit când mi-a auzit aventurile, mi-a aruncat pachetul de țigări pe foc și m-a scos în șuturi din casă. În loc să fiu apreciat pentru sinceritate.

O parte din cei prezenți au schițat un zâmbet, numai fața șefului rămânea gravă. Vasile era mâna lui dreaptă și omul de încredere, de aici și dezamăgirea pe care o resimțea din plin. S-a ridicat în picioare și a ținut să încheie această polemică printr-o concluzie:

– Aveți de ales, mergem împreună mai departe, ori ne despărțim și vă descurcați singuri. Totuși… ziua de muncă încă nu s-a terminat.

Cu aceste vorbe a intrat în birou, lăsându-și batista pe colțul mesei și pe noi în dilemă. La sfârșitul programului de muncă, când a fost rândul meu să mă strecor prin fața domnului Belbe, am auzit cum mă mustră într-un fel aparte.

– Mere rele ai, Petrule.

Atât. N-am avut curajul să-i înfrunt privirea, însă am realizat că-i primul om din afara familiei care și-a dat seama de efectul secundar al fructelor din grădina noastră. A doua zi, am aflat că și-a dat demisia din cadrul cooperativei și a recrutat o parte dintre oamenii vechi pentru atelierul în care s-au mutat. Eu nu eram printre ei, însă Vasile a fost iertat de indiscreția lui și a rămas om de nădejde. Probabil mai avea multe secrete pe care le-ar fi putut dezvălui, iar asta îi conferea o anumită imunitate. Îmi părea rău de această pierdere, mai ales că au urmat mai mulți șefi fără cunoștințe în meserie. Nu mai plăteam Contribuție, dar nici salariul de bază nu l-am mai luat vreodată la ”Someșul”.

42 thoughts on “Fructul interzis (9)

  1. Mi-a plăcut mult modul în care s-a purtat dialogul. În mod civilizat, în pofida subiectului care ar fi putut degenera. Ceea ce-mi spune că oamenii aveau mai mult bun simț la acea vreme și că respectul dintre ei conta mult, inclusiv în această ecuație. Sunt curioasă de cum se vor desfășura evenimentele mai departe, într-o societate modelată un pic altfel și benefic, de mărul cunoașterii adevărului. 🙂

    1. Au fost cazuri și cazuri, și pe vremea aia. Deși nu am întâlnit oameni fără bun simț sau nu îmi amintesc, am reținut întâmplări povestite de alții. Oamenii au fost de toate felurile și atunci, și acum. Poate singura diferența e că acum informația circulă mai repede, iar pe atunci multe se țineau sub preș, știind doar un număr limitat de oameni. Și încă o posibilă cauză. N-am trăit mult înainte de ’90 ca să am de unde să ascult povestirile de atunci sau chiar să asist la anumite întâmplări.

      1. Nici eu nu am prins acele vremuri în câmpul muncii, fiind încă liceană înainte de ’90. Îți mulțumesc, Zaraza, pentru răspunsul tău! 🙂 Și ai dreptate, informația circulă altfel azi, oamenii rămânând cam aceiași. Doar au fost educați, crescuți de cei de atunci. 🙂

    2. E foarte posibil ca în acele vremuri să fi fost mai înțelegători oamenii, în general. Dar au existat și pe atunci oameni în stare să-ți dea în cap pentru o țigară sau să te terfelească pe la spate în fel și chip. Așa cum am descris câțiva în câteva din capitolele anterioare. Mulțumesc frumos, Cri! 🙂

  2. Nu toate se pot schimba cu ajutorul merelor… Unele lucruri se întâmplă pentru că nu ai încotro, nu pentru că ai vrut să faci rău cu dinadins! ❤

    1. Nici nu cred că e indicat să încerc a îndrepta întotdeauna ceva cu ajutorul merelor. Depinde de conjunctură și caracterul oamenilor în cauză. Totuși, ispita e mare de fiecare dată, iar intențiile îmi sunt bune. ❤

  3. Indiferent de parerille tuturor celor ce au gustat din “fructul interzis”, personal cred, ca tocmai cunoasterea, recunoasterea si disCernerea binelui de rau, ne diferentiaza de necuvântatoare, ne caracterizeaza fiinta si constiinta, iar posibilitatea alegererilor libere, între cele doua aspecte, ne apartine 100%, fiecaruia personal, traind sau murind, virtual sau real, dupa bunul plac si dupa gustul preferat… 🙂

    1. Alegerea rămâne întotdeauna sarcina și libertatea noastră, doar că mărul ne ajută să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai corectă, dacă se poate spune așa. Universul își are legile lui, pe care nu le putem încălca fără să suportăm consecințele. Pentru asta e nevoie să fim cinstiți, iar această calitate ne e transmisă cumva printr-un fruct aparte.
      Toate cele bune și frumoase, dragă Iosif!

      1. Sunt un batrân tânar, iar regele David, în comunicarea sa cu Dumnezeu Psalm 119: 9, se întreaba si raspunde: “Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” Cred ca este singura “carare” care conduce fiinta umana spre Viata autentica.
        O zi sublima, învesmântata în bucurie, pace si Lumina, draga Petru !

  4. Apropo de fetele de companie, poate, se lăudau cu ele. Cred ca, atunci când unghiile le scărpinau chelia, și-i întrebau ce doresc, spuneau; ” dorim să fim lăsați în pace”. 😊

    1. E posibil să fie vorba doar de orgoliul masculin, care se manifesta prin povestirea unor aventuri insolite. Doar că un om cu nevastă nu-și permite să încurajeze așa ceva. 😉

  5. Deci nici o șansă să aflăm mai mule și despre dl Belbe… De ultima frază mă abțin, că-mi stîrnesc singură nervi despre chestii care pe alții îi fac atît de nostalgici 🙂

    1. Domnul Belbe era un om inteligent și pe mine m-a afectat negativ despărțirea de atunci. După circa un an, am mai avut o colaborare cu dânsul, dar nu știu dacă o voi menționa. 🙂

  6. Aștept să citesc continuarea! Mi-a plăcut calmitatea, însă să vedem continuarea, sigur e ceva mai mult!!!
    Seară frumoasă Petru!🤗❤️

    1. Mă bucur că și discuțiile liniștite pot atrage sunt apreciate, semn că așa ar trebui să ne înțelegem și în viață. Dar, din păcate, după cum se vede din cele mai urmărite emisiuni TV, lumea e atrasă de polemici din care ies scântei, prin cuvinte de ocară și alte jigniri.
      Bună dimineața și apoi o zi plăcută, Ileana! ❤

      1. Din păcate așa este, cauza e că sunt mulți ce adoră astfel de emisiuni și uite așa se fac bani fără educație, bun simț,s.a.m.d…..
        O după amiază plăcută!🤗❤️

  7. Am trăit destul și înainte de ’90 ca să știu că ai creionat cu exactitate felul în care se derulau lucrurile atunci. Uite, îmi dau seama că mi-am trăit fix jumătate din viață până în ’90!

    1. Deduc că am trecut amândoi prin aceleași vremuri, acumulând experiențe similare. Îți doresc ca a doua jumătate de viață să-ți fie mai plăcută și cu mai mulți ani, Ana! 🙂

  8. Rele or fi fost merele, dar tot au fost bune la ceva. 😁
    Cred că genul acesta de practici nu a dispărut încă și nici nu va dispărea curând. Păcat că nu dispunem de merele buclucașe.
    Mi-a plăcut, mai aștept.
    Seară frumoasă, Petru!

    1. Depinde din ce punct de vedere a privit fiecare efectul merelor, deși numai șeful bănuia că poate exista vreo legătură. Pentru unii a fost un pas înainte, în timp ce alții au regretat despărțirea echipei. Chiar și eu mi-am repetat atunci că-i ”rău cu rău, dar mai rău e făr’ de rău”. Până mi-am găsit, la rândul meu, drumul.
      O zi cu bucurii, Dana!

    2. Bună idee! Să scrie fiecare ce ar face cu merele/un măr! Dar nu știu cu ce ocazie și în ce formă să apară. Ar fi frumos să punem împreună povestirile imaginate! 🙂

      1. Chiar că ar fi interesant să vedem ce ar face sau ar fi făcut în trecut cu un astfel de măr, acei dintre cititorii povestiri care au o idee și timpul să ne-o expună. Ca un fel de leapșă mai aparte, la care nu îndrăznesc să provoc pe nimeni. Poate o să revin cu această idee într-un P.S. de la sfârșitul unui capitol. 🙂

  9. Cotoioasă treabă! Nu îndrăznesc să încerc a comenta situaţia, e absolut identică cu ce e acum şi cu ce a fost dintotdeauna de cînd s-a inventat banul.
    Îmi aduc aminte cu oarece amărăciune de o vorbă veche: şefu-i şef şi-n pielea goală.

    1. Ai perfectă dreptate și am putea rezuma situația cu încă o zicătoare populară: ”aceeași Mărie, cu altă pălărie”. Șpaga se folosește pe scară largă și astăzi, începând de la vlădică și până la opincă. O vedem adesea și o simțim de prea multe ori pe propria piele.

      1. Din cel puţin un punct de vedere şpaga e un “defect” minor al societăţii comparativ cu înşelăciunile la nivel înalt (şi foarte înalt). Gunoaiele chinezeşti mult prea scumpe pentru durata lor de viaţă artificial limitată din fabricaţie ar fi un exemplu major, la care se alătură cu “succes” cam orice altceva. Pe ideea că “dacă produci marfă de calitate cu durată mare de viaţă în curînd dai faliment şi dispari”. Dar parcă pînă şi asta e mai acceptabil decît a lua banii returnînd obiectele la fel de defecte cum au sosit.

        Am avut un amic, tot electronist amator, care se dădea “meseriaş” şi făcea lucrări prin casele oamenilor. Punea intenţionat piese subdimensionate sau decalibrate ca să fie sigur că peste puţin timp va fi chemat din nou la reparaţie şi va mai lua nişte bani. Eu nu ştiam cum să fac să le repar mai bine ca să dureze o viaţă. Chiar le spuneam în glumă “clienţilor”: “băi, ia-ţi obiectul şi să nu te mai văd!”, în ideea că reparaţia era de calitate astfel încît să nu revină cu obiectul defect. Era obrazul meu în joc.

        Îmi aduc bine aminte că pe la începuturile anilor ’90 mă uitam la emisiunile TV ale unor canale private italiene. Şi într-una dintre emisiunile de divertisment au făcut un concurs despre calitatea… hîrtiei igienice din cîteva ţări. Bănuiesc că România nu a fost întîmplător aleasă fiindcă a şi “cîştigat”. Mda, hîrtia aia roz – care chiar acum se află în suportul din baia mea – a cîştigat, pe drept, titlul de cea mai proastă hîrtie igienică din Europa. Ăia făceau mişto şi rîdeau în hohote, iar mie – ca un patriot fraier ce eram pe atunci – mi s-a făcut o ruşine teribilă, deşi nu eram eu proprietarul sau directorul fabricii. Se pare însă că nici ruşinea nici onoarea n-au ce căuta în afaceri.

        Lumea merge prost şi numai o minune o mai poate salva. Iar eu nu cred în minuni.

      2. Rău am ajuns dacă și la calitatea hârtiei igienice ne-am clasat pe ultimul loc! Pentru că felul în care arată toaleta și ce dotări are este reprezentativ pentru caracterul oamenilor care o dețin și întrețin.
        E adevărat că șpaga a căzut în derizoriu, astăzi sunt la modă tunurile financiare care se dau. Și nu-s puține, doar că multe-s în surdină. 😉
        Eu îți doresc, totuși, să ai parte de minuni plăcute! Măcar personale, dacă națiunea nu are șanse.

      3. Asta cu hîrtia se întîmpla acum vreo 25-30 de ani. Se pare că avem o mare calitate ca naţie: sîntem constanţi.

        Legea aia mult trîmbiţată de unii se pare că are rău de înălţime – nu se aplică decît celor de “jos” atunci cînd vreun nefericit încearcă să facă un peşcheş amărît. “Tunurile” alea mari, după cum spui, se dau în spatele uşilor capitonate, bine închise şi păzite.

        O mare minune personală ar fi să găsesc cine să-mi plătească lumina pe luna trecută (şi pe viitor). Dar mai întîi ar trebui minunea mică: să vină naibii factura aia, că parcă dinadins întîrzie în ultima vreme pînă trece scadenţa. 😦

        Şi apropo de lumină: iar s-au “jucat” de vreo trei-patru ori cu opritul/pornitul, acum vreo oră. Mi-a amintit cu “nostalgie” de epoca de aur, dacă mai era nevoie, că oricum evenimentele de gen au fost destul de dese pe aici în ultima vreme.

        Despre minunile naţiunii… numai de bine.

  10. Adevarul a iesit la iveala si scapati de Belbe,dar nu e usor nici cu sefii nepriceputi la meserie! O seara faina iti doresc! : )

    1. E adevărat că am scăpat de Belbe, dar nici bani nu am mai câștigat ca înainte. Mi-a părut rău că nu m-a ales în noua lui echipă. O zi cu soare suportabil și atmosferă plăcută, dragă Gabi! ❤

  11. Domnul Belbe are stofă de lider. Necinstit, dar eficient. Dovada este faptul că l-au urmat o parte dintre oameni.
    Inspiratie și spor!

  12. Întâmplări petrecute înainte de 90, dar și acum le poți găsi, poate mai mult, chiar dacă avem capitalism, și chiar am învățat la școală despre capitalism, și nu se dezminte. Totuși frumoasa descriere a unor nemulțumiri de la locul de munca în acea perioada draga Petru, care vor rămâne în povestea ta, merele tale speciale, din toată inima te felicit! 👋❤️

    1. Despre gheșefturile și tunurile care se fac sau se dau astăzi vor povesti cei care sunt în miezul lor, implicați sau doar martori. Poate când vor ajunge la vârsta noastră și vor fi mai înțelepți. Sărut-mâna pentru cuvintele frumoase și aprecierile care mă încurajează, dragă Mica! ❤

  13. He, he! Câte dezvăluiri incomode. E drept că se aflau mai greu, că cei implicați știau să se acopere, dar și când se aflau….. Acum… toate se fac pe față, fără nicio reținere. Și nimanui nu-i mai pasă, oricâte s-ar spune sau s-ar da în vileag! Chiar și fără „merele fermecate”!

    1. Peste tot în lume se fac afaceri necurate, dar parcă noi am fi pe primele locuri și în acest clasament negativ. De aceea parcă ne mai unge la suflet când vedem că mai sunt și din aceia care dau socoteală. Prea puțini și prea puțin, din păcate!
      Mulțumesc pentru lectură și intervenție, dragă Alex! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.