Fructul interzis (10)

continuare

Frații l-au privit cu îndrăzneală pe șeful miliției locale, cel de care se temuseră până acum ca de dracu. Pe chipul lor se citea reproșul că s-ar putea să nu fie crezuți, de aici și insistența cu care au garantat veridicitatea mărturisirilor.

– Jurăm pe ce avem mai sfânt, dom’ șef!, exclamă Milu.

– Zău așa?, se îndoi căpitanul Blidar. Și ce aveți voi mai sfânt?

– Păi, băutura noastră cea de toate zilele, lămuri Manu. Și găinile astea grase… și merele astea frumoase. La noi e sfânt tot ce-am agonisit din munca asta grea și periculoasă. Doar spuneți-ne ce vreți să știți.

Noroc cu cafeaua din față, altfel șeful ar fi sărit la ei să-i scarmene de pe acum.

– Înainte de toate, aș vrea să aflu ce v-a apucat astăzi, de dimineață bună, dar cum nici voi nu vă dați seama, aștept să aud ce alte nelegiuiri ați comis. E clar?

– Aaaa, păi nu ni le putem aminti acum pe toate, dar sunt unele foarte tari, tocmai potrivite să vă binedispună, îl asigură într-o veselie Milu.

– Sun convins că o să murim cu toți de râs, mormăi milițianul, în timp ce Adrian și secretara nu s-au putut abține de la un zâmbet.

– De exemplu, vă amintiți când popa a rămas fără bicicletă? Oricum era o corvoadă prea mare pentru el să o călărească, așa că l-am scutit noi de ea. I-am făcut un bine, pentru că acum îl duce cantorul cu mașina și poate bea până-i vine să cânte de unul singur.

– Deci voi l-ați furat până și pe Părinte?, se burzului Blidar. Ai dracului necredincioși sunteți, bă! Și ce ați făcut cu ea?

– Ce am făcut și cu celelalte, explică liniștit Manu. Le-am vândut prin satele unde nu ne cunoșteau oamenii. Dar astea erau doar mărunțișuri, șefule. Marea lovitură am dat-o în casa bătrânului Pop, mort în incendiu, în urmă cu doi ani. Omul avea strânși bani mulți la saltea, doar lucrase în mină și trăia singur. De acolo am venit cu o plasă de-asta plină cu sute de lei.

Șeful de post a rămas mut de uimire, la fel și subordonații lui. Se știa că incendiul acela tragic pornise de la o țigară pe care Pop o scăpase în patul care s-a aprins în timp ce el adormise. Dosarul de ucidere din culpă a fost astfel clasat și nimeni nu a avut ceva de obiectat. Povestea celor doi venea cu o variantă pe care Blidar nu putea să o înghită deloc, de aici și reacția lui violentă.

– Ce v-am zis eu la început? Să nu bateți câmpii cu povești prin care să vă lăudați cu fapte neverosimile, cum ar fi plase pline de bani, când de-abia vă duceți zilele. Păi, dacă ați fi avut atâta bănet, puteați să huzuriți prin restaurante, să mergeți în excursii, să faceți cumpărături exorbitante, nu să umblați după găinile și merele vecinilor.

– Ha-ha, râse cu poftă Milu. Credeți că noi suntem proști să ne dăm așa în vileag? Nu ne trebuie haine fandosite, mașini sau călătorii care bat la ochi. Am jucat la loto în fiecare săptămână, am băut numai whisky Veritas, am pierdut mulți bani la pocker și nici nu am observat cum s-au topit banii într-un an de zile. Da’ trebuie să recunoaștem că ne-am distrat ca niciodată.

– Prostii!, declară sigur pe el Blidaru. Moșul acela și-a făcut-o cu mâna lui, după cum s-a constatat la fața locului. Iar voi sunteți niște mitomani pe care îi mănâncă limba și vor să se afirme ca eroi negativi, dacă altfel nu reușiți. Să vă fie rușine, oameni maturi și fără minte!

– Avem și dovezi, tovarășe căpitan, ținu să precizeze Milu. Bătrânul nu fuma, că oricum avea probleme cu plămânii, dar noi am aprins o țigară BT și am pus-o pe salteaua de paie, după care am așteptat să ia foc ca lumea. Din nefericire, tocmai când ieșeam din curte, ne-a văzut Maricica, văduva celui căruia i se spunea Folturosu. Femeia asta parcă nu are somn toată noaptea și își bagă nasul peste tot. Nu eram siguri dacă ne-a și recunoscut pe întuneric, dar am aflat mai târziu că a venit cu o declarație aici, la post. Noroc că nu a ajuns la dumneata, s-o fi rătăcit pe undeva.

– Ce tot spuneți acolo?!, strigă și mai tare Blidaru. Aici nu se rătăcește nimic, iar dacă ar fi existat o asemenea reclamație, erați demult după gratii. Tovarășa Lupașcu știe foarte bine cum merg treburile, nu degeaba e pe acest post de mulți ani.

Femeia se înroși ca un măr la față, se fâstâci vizibil și nu se putu abține în a veni cu o explicație șocantă:

– De fapt, femeia aceea a depus o sesizare pe atunci, dar am considerat că-i mai bine să trecem cu vederea această poveste. Oricum, omul acela era bătrân și bolnav, n-ar mai fi trăit mult timp, și era păcat să închidem doi oameni tineri, care îmi sunt și rude mai îndepărtate. Eu zic că am făcut o faptă bună, nu-i așa domnule căpitan?

Șeful de post era atât de uluit, încât uită de cafea și țigară, crezând că trăiește un coșmar din care nu mai poate să se trezească. Sau poate a nimerit din greșeală într-un alt univers, unde toată lumea a luat-o razna pentru a-l înnebuni și pe el.

– Extraordinar!, rosti el cu o respirație greoaie. Ce s-a întâmplat cu voi, astăzi, de mă bombardați cu tot felul de prostii? Pe tâmpiții ăștia aș fi ajuns să-i mai înțeleg, dar chiar pe dumneata, colega mea de muncă și de birou, nu puteam să mi te închipui un complice la nelegiuiri.

– Vedeți cum am ajuns la bănuielile mele, interveni cu o anumită satisfacție căpitanul Adrian. Merele acelea sunt de vină, pentru că vin de pe un pământ blestemat, după cum s-a constatat în urmă cu mai mulți ani. Ar trebui îngrădit mai bine terenul și interzise fructele… sau să tăiem pomul din…

– Ia mai taci cu basmele tale, îi reteză Blidar avântul retoric. Ți-au rămas în minte poveștile cu merele fermecate, ori ți-e gândul la Pomul Cunoașterii din Biblie, dar noi trăim în prezent și nu trebuie să fim influențați de fantezii din cărți. Într-adevăr, s-a nimerit să avem parte de o zi aparte, cu dezvăluiri neașteptate, dar trebuie să înțelegem că omul are toane care ne pot surprinde. Orice ar fi, să gândim logic și să luăm măsurile care se impun. Pe ăștia doi îi punem la păstrare, până-i prezentăm miliției municipale. Tovarășa Lupașcu va trebui să caute documentul pe care l-a sustras și să mi-l prezinte pentru evaluare. Apoi vom vedea ce sancțiuni se impun pentru ca așa ceva să nu se mai repete.

Sesizarea Maricicăi a fost găsită pe fundul unui sertar la care doar secretara avea cheie, iar la confruntarea ulterioară, femeia a recunoscut afirmațiile de atunci. În consecință, frații Tâmb au fost arestați pentru crimă, tâlhărie și furt, fiind condamnați la închisoare pe viață. Tovarășa Lupașcu a ieșit în același an la pensie, fiind înlocuită cu o altă secretară, mai tânără și subțirică, însă cu relații consistente. Despre mere nu s-a mai vorbit în secție, la ordinul clar al căpitanului Blidar, dar gura lumii începuse deja să bârfească, creând povești din cele mai savuroase și incredibile.

34 thoughts on “Fructul interzis (10)

  1. Finalul acestui episod parcă pune punct aventurilor merelor. Sper că totuși mai urmează și alte episoade! Ah, merele, merele!! De la Adam și până acum, mărul a fost un fruct omniprezent!

    1. Cam așa dă impresia, dar cu atât mai bine pentru a putea surprinde cititorul cu alte faze în care merele își vor dovedi utilitatea. Ceva mai discret, ca să nu se ajungă la măsuri radicale din partea Partidului.

  2. Acest superb episod, m-a dus imaginativ la periada Genezei si al relatarii creatiei Omului primordial, desavârsit, rational sentimental, stapânitorul întregului pamânt, dar care, din pacate, ascultând al sarpelui soapte, azi a devenit mai ipocrit decât cel mai siret, alunecos si înselator animal. 😉

    Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?”

    Doar cei ce au gustat din “Pomul interzis”
    Au cunoscut adevaratul infern si…Paradi
    Azi cine Îl consuma responsabil, constient,
    Va avea pace-n Suflet, fericire permanent !

    Binecuvântari eterne, supreme, perene, draga Petru !

    1. Inevitabil, gândul ne duce la pomul interzis, dar cel din această povestire ar fi chiar recomandat pentru consum fiecărui om. Dar cum oamenii s-au înrăit prea mult, nu acceptă să cunoască adevărul, fiind obișnuiți cu facilitățile pe care le aduc minciuna, ipocrizia, hoția și alte păcate deprinse în timp.
      Sănătate, zile luminate și bucurii nenumărate, dragă Iosif!

  3. Uneori și băutura contribuie la adevăr 😉, însă merele își spun cuvântul! Cât despre secretară, lasă de dorit, nu că ar fi prima care trece cu vederea, mai ales când vine vorba de neamuri.
    Mărul face minuni, sper să contribuie 😉
    O seară frumoasă ❤️🤗

    1. Multe dosare, documente importante sau sesizări îndreptățite dispar și astăzi, fără să fie tras cineva la răspundere. Nenumărate mere din astea ar trebui pentru a le împărți făptașilor, dar și judecătorilor! 🙂
      O zi cu soare blând și adieri plăcute, Ileana! ❤

      1. Oare țuica de mere avea același efect? Așa puteai să păstrezi merele o perioadă îndelungată! 😉 Orice băutură pare a avea un pic din merele astea! 😀

      2. Corect!!! Doamne ajută să apară și la noi merele tale?🙂, Se fac multe nefăcute, din păcate!
        O zi frumoasă Petru!🤗❤️

  4. Asa este, adevarul iese la iveala mereu, numai trebuie sa astepti momentul, insa merele si-au facut efectul! O seara excelenta iti doresc! 🙂

    1. În povestiri apucăm să vedem cum adevărul și dreptatea triumfă, doar în realitate s-ar putea să se întâmple prea târziu pentru unii dintre noi. Sănătate și zâmbete luminoase pe chip, dragă Gabi! ❤

      1. Unii, din varii motive, şi-o complică singuri şi e strict problema lor; din păcate alţii le-o complică celor mulţi pentru a trage avantaje, ceea ce devine o problemă locală, naţională sau chiar internaţională. Să îndrăznesc să spun galactică chiar, uneori…?

      2. Nu știm ce caractere au extratereștrii, dar cred că respectă cu strictețe anumite reguli, altfel nu ar fi rezistat în timp, fără să se autodistrugă, așa cum s-ar putea întâmpla cu omenirea. În filme îi vedem cum duc războaie galactice, dar sunt scenarii care plac oamenilor, nu neapărat o posibilă realitate. Altfel ne-ar fi exterminat cu ușurință, de multă vreme.

      3. Realist vorbind orice e posibil. Aici mă refeream exact la problema pe care o constituie cei puţini avizi de putere şi control pentru întreaga populaţie terestră, dar sigur că putem extrapola şi imagina implicaţiile pe care “setea” asta a lor turbată o poate constitui pentru eventualele alte civilizaţii din univers.

      4. Noi să fim sănătoși, iar tu să ai parte de o zi peste așteptări de plăcută!
        Mi-a promis o mătușă că azi îmi trimite cireșe frumoase! Hip-hip-uraaa! 🙂

      5. Aşa e, sănătatea e primul şi cel mai important lucru în viaţa asta. O ştii şi tu foarte bine.

        Întîmplător chiar azi am îndrăznit să ies în spate şi am cules vreo 3-4 cireşe rămase încă bune, căci majoritatea s-au uscat deja. Nu mi-a fost nici pic de poftă anul ăsta, unde în copilărie m-aş fi dat peste cap pentru un pumn de cireşe. Cînd nu mai ai chef de viaţă poţi fi înconjurat cu orice ţi-ai fi dorit vreodată, că nu mai au valoare.

        Apropo, şi vişinele mai au puţin să se coacă, dacă nu dă iar vreun vînt zdravăn şi vreo ploaie turbată, ca zilele trecute. Tare păcat de ele c-or să se usuce pe ram ca şi cireşele. N-are cine să vină să le culeagă, au uitat toţi de mine.

        Bine că ţi-a rămas pofta de cireşe neafectată de zbuciumul vieţii. Fie ca mătuşa să se ţină de cuvînt cît mai curînd. Să le savurezi la maximum! Şi mulţumesc pentru urare, pe care ţi-o întorc cu drag. 🙂

  5. Ha, ha! Ce episod amuzant! Încercam să-mi închipui scena ca pe un film. Ce fețe trebuie să fi avut cei doi, la ora „marilor mărturisiri”! Dar fața căpitanului, uluit de asemenea dezvăluiri, cred că a fost cea mai tare. Mai ales pentru că în fața milițienilor de odinioară, oamenii nu știau cum să se ferească mai tare de adevărurile „periculoase”! Aștept să văd ce se mai întâmplă cu merele magice.
    Multă sănătate și numai bine, dragă Petru! 🙂

    1. Sunt încântat dacă am reușit să-ți transmit amuzamentul scenelor din acest episod, așa cum mi l-am închipuit și eu, nefiind martor direct la cele întâmplate. Sper și eu ca merele acelea să rezolve și alte situații, indiferent că o vor face în momente cruciale sau mai mult comice. Adevărul e necesar mereu!
      Să fii iubit și mereu iubitor, dragă Alex! 🙂

    1. Salve călduroase din Seiniul însorit, Alioșa! 🙂
      Ne bucură pe toți marele succes al tânărului campion român la înot și îți mulțumesc că ai amintit-o și pe această cale! Din păcate e un caz rar, datorat mai mult ambiției lui și pe cheltuiala părinților, care l-au sprijinit financiar și moral. Am putea avea mulți campioni dacă statul ar aloca sumele necesare pentru dotările care se impun.
      Sănătate și să mai auzim astfel de vești! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.