Fructul interzis (13)

continuare

Foarte minuțios mi-am verificat și eu motocicleta, imediat după ce tovarășul Brad a plecat, cu promisiunea că o să revină curând. N-am observat nici măcar o mică zgârietură sau alte urme care ar putea sugera un impact, constatare care m-a liniștit întrucâtva, dar în noaptea următoare numai accidente am visat. Îmi repetam în gând că nu era posibil să accidentez mortal pe cineva, mai ales că am condus cu o viteză redusă, dată fiind starea drumului. Și totuși… ofițerul de miliție a revenit a doua zi, cu același calm și folosind tonul blând, prietenos, de parcă discutam despre lucruri mărunte. Însă acum știa toată echipa că sunt ”bănuit” într-un eveniment rutier grav, iar privirile lor îmi sporeau stresul. Bătrânul șef se uita pe furiș și încerca să prindă frânturi din conversație, cei doi meseriași schițau câte un zâmbet semnificativ, iar Rodica și Variu se prefăceau că totul e normal.

– Te-ai mai gândit la cazul acesta nenorocit?, m-a întrebat interlocutorul în timp ce-și împrăștia fumul de țigară în atelier.

– Credeți-mă că numai acolo mi-a stat capul, dar nu găsesc nicio explicație plauzibilă, am răspuns cu obidă. Poate martorul acela nu a văzut bine, și alt autovehicul a fost implicat în impact. Nu pot să-mi închipui cum o motocicletă atât de ușoară poate curma viața cuiva.

Ofițerul a surâs cu un aer de cunoscător și a ținut să mă asigure că viteza e cea care contează cel mai mult într-o coliziune.

– Mai are importanță felul în care e lovită victima și în ce poziție are loc impactul ei cu șoseaua. În acest caz, femeia s-a lovit puternic la cap și nu a avut nicio șansă. Îți dai seama că au rămas doi copii fără mamă și un bărbat care așteaptă să-l vadă pe vinovat după gratii. Fiecare zi care trece e cumplită pentru ei, solicitantă pentru mine și o sfidare din partea celui care a fugit ca un laș de la locul accidentului. Dar îți promit că o să-l găsesc, nici-o grijă!

Oare ultima expresia trebuia să o iau ca o amenințare sau o promisiune că voi scăpa de această suspiciune? Nu am aflat răspunsul toată săptămâna de lucru, pentru că tovarășul Brad nu m-a mai vizitat. Începeam să-mi intru în ritm, să mi se răspundă la salut și din partea lui Popicu și a lui Istvan, iar Giussy Baci a început să mă simpatizeze. Mai ales după ce l-am dus de două ori acasă, cu motocicleta, din care a coborât mândru de parcă ar fi un taxi. Nu a vrut să rămână dator, de aceea mi-a venit cu o găleată plină de benzină, primită de la un șofer al intreprinderii, cu care mi-am umplut rezervorul. Era tare de treabă bătrânul, însă mai avea doar câteva luni până la pensie, iar asta îl supăra cel mai mult. Gândul că va trebui să-și petreacă ultimii ani din viață alături de nevasta poruncitoare și arțăgoasă i se părea cea mai mare pedeapsă.

Am așteptat cu nerăbdare prima zi de sâmbătă, să merg acasă și să le povestesc alor mei cum m-am descurcat în aceste zile. Mi s-a permis să-mi las motocicleta în magazia cu colete a gării, care era în apropierea Autogării, după care m-am urcat în autobuzul de la ora două către Seini. Aveam emoții evidente și persistente până în momentul când am ajuns în mijlocul celor dragi. Revederea a fost ca și cum aș fi apărut după luni de zile de la internatul școlii, cu îmbrățișări, lacrimi și bucurii zgomotos exprimate. Am fost primit cu mâncarea preferată – cartofi franțuzești -, un desert delicios și un vin de culoare aurie, început cu această ocazie. Discuțiile au fost înflăcărate precum focul zdravăn din sobă, și fiecare venea cu întrebări din cele mai diverse.

Toate răspunsurile mele erau menite să-i încânte: aveam de lucru până peste cap, șeful era bun ca pâinea lui Dumnezeu, colegii îmi dădeau tot sprijinul, iar salariul depășea 1800 de lei net – pe atunci nu se mai trecea impozitul pe statul de plată sau pe plic -, la care se putea să se adauge un procent de depășire a normei. Dintre numeroasele vești, venite dintr-o parte și cealaltă, una m-a șocat foarte mult.

– Îți amintești de bătrânul Hajnal?, m-a întrebat mama ca într-o doară.

– Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit că are o motocicletă ca și a mea, a venit răspunsul meu, cu oarece indiferență.

– Ieri l-a săltat miliția de acasă, aruncându-l în dubă ca pe un sac de cartofi. Cică ar fi făcut un accident de circulație în care a murit cineva. Mai multe nu știu, dar lumea zice că umbla băut și pe șosea, de când a ieșit în pensie.

Recunosc că am răsuflat ușurat la gândul că nu voi mai fi cercetat în acest caz, dar parcă mă simțeam vinovat de această bucurie. Oricum, era vorba de un concitadin cu probleme de deplasare ca și ale mele, cu necazuri care l-au dus pe o cale greșită, fără întoarcere. Bătrânul acela nu va mai apuca să iasă din pușcărie, un loc în care se presupunea că aș fi putut ajunge eu. Nu le-am spus părinților de interogatoriile avute la locul de muncă, fiind sigur că s-ar fi îngrijorat peste măsură.

Săptămânile treceau tot mai natural, iar eu învățasem să gătesc în camera de cămin, pe un reșou. La început m-am cam făcut de râs, ciorba de cartofi fiind fără condimentele și verdețurile necesare, deci fără gust, iar cartofii pai se cam ardeau în tigaie. Am perseverat, învățând să folosesc suc de roșii, smântână, pătrunjel, impresionându-mi colegul de cameră. Problema s-a schimbat, deoarece Grigore venea uneori noaptea de pe șantiere și golea toată oala cu ceilalți prieteni, invitați la o ciorbă caldă. Măcar primeam laude și mă mândream cu asta.

A sosit primăvara și apoi vara mult așteptată de constructori. Odată cu ea au intervenit și schimbări majore în echipa de bobinatori ai TRCL Maramureș. Bătrânul Giussy Baci a trebuit să iasă la pensie, nemaifiind capabil să vină la muncă, iar Popicu și Istvan au primit ordin de încorporare în armată. Terminaseră liceul și nu mai puteau evita această datorie. Și parcă n-ar fi fost destul, Variu și-a găsit alt loc de muncă, iar Rodica a reușit să intre ca studentă la Institutul de Cercetări și Proiectări Miniere, cu bursă integrală.

Așa am rămas singur în atelier, iar Inginerul Șef a venit să mă întrebe dacă pot susține în continuare activitatea și cu ce mă poate ajuta. L-am rugat să-mi transfere un băiat pentru a presta munca necalificată, însă mi-a trimis doi. Nu știau nimic despre această meserie, dar nici nu puteam avea pretenții. Devenisem, în scurt timp, șeful unei echipe mici, cu un atelier plin de motoare care așteptau să fie rebobinate urgent. Le-am arătat colegilor ce trebuie să facă, promițându-le un salariu bun dacă își văd conștiincios de treabă. Eu rămâneam zilnic câte patru ore în plus, pentru a satisface cât mai multe comenzi, iar la sfârșitul lunii depășeam planul și cu 40%. Acum aveam de lucru, aveam salariu mare, dar nu simțeam că trăiesc decât duminica, ziua petrecută în sânul familiei.

29 thoughts on “Fructul interzis (13)

  1. Bună dimineața Petru!
    Continuarea a venit că un bonus de bucurie! Mă bucur că lucrurile au mers în favoarea ta, era și normal să fie așa, însă se putea să îți facă probleme! Cu mâncare, sigur acum gătești bine și gustos 😉!
    Doar că orele multe, te epuiza!
    O zi frumoasă și liniștită!☕❤️🤗

    1. Bună dimineața de miercuri, Ileana! 🙂
      Pe parcurs, am învățat de la mama și din cărți de bucate să gătesc bine, după cum apreciau cei care îmi gustau preparatele. Dar după ce m-am mutat în Seini, nu prea am mai avut ocazia să mă afirm în bucătărie. Păcat, că îmi plăcea să-mi pregătesc anumite feluri.
      O zi răcoroasă îți doresc! ❤

    1. E nevoie și de puțină liniște înainte de a-mi lua elan spre o viață mai tumultuoasă, în care intervine și… dragostea. 😉
      Mulțumesc pentru lectură, Issa! ❤

  2. Pe caldurile astea e o bucurie sa nu mai ai si alte motive de transpiratie, ha, ha, ha. Bine ca adevarul a iesit la iveala iar dupa asa emotii a venit si o asezare in bine a faptelor. Un episod placut si cu asteptari care se vor anunta, sper, tot cu lucruri bune.

    1. Așa e soarta: uneori te bagă în niște belele foarte urâte, iar alteori tot ea te scapă de ele, ca prin minune. Sunt lecții de viață care m-au învățat să am încredere și răbdare în față oricărei piedici. Lucrurile bune nu vin niciodată fără să aducă și ceva rău, chiar dacă-i mai puțin evident. Mulțumesc pentru reacție, Anda, cu cele mai bune gânduri și urări!

  3. Ce întorsături poate să îți aducă viața! Cu ceva timp în urmă, nici nu ai fi visat așa ceva, dar situația în care te găseai avea și dezavantaje. Oricum, privind acum înapoi, lucrurile erau cum nu se poate mai bune! ❤

    1. Nici nu aș fi bănuit să ajung în fața unui munte de motoare care așteptau să fie rebobinate doar de mine. Calitatea șahului prin corespondență a avut de suferit, iar de vizionarea unui film la cinematograf nici nu putea fi vorba. Bine că nu a ținut mult!
      Mulțumesc pentru intervenție, Zaraza! ❤

  4. Ma bucur ca a iesit adevarul la iveala si poti continua viata linistit! O seara minunata iti doresc! : )

    1. Nicio grijă, că dacă am ieșit dintr-un necaz, intru eu în altele. La mintea înfierbântată pe care o aveam atunci… Liniștită și plăcută să-ți fie ziua de azi, dragă prietenă! ❤

  5. Cam în anii despre care povestești, eu mă poticneam zilnic la aparatul de pontat cartele. Aveau TRCL-ul cartele la poarta?
    Felicitări și pentru acest capitol!

    1. Noi, muncitorii, nu aveam cartele pentru pontaj. Ne adunam cu toții, în fiecare dimineață, într-o hală, unde maistru făcea apelul oamenilor săi. Nu știu cum se proceda la personalul TESA.
      Mulțumesc frumos pentru apreciere!

  6. Initial ma gândeap ca Popica ti-a facut aceasta farsa, pentru a se debarasa de tine, însa constatam de multe ori ca, tot raul este spre bine, ca otul e bine când se termina cu bine.
    “Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. şi mai bună este răbdarea decât mândria.”
    Zile minunate, binecuvântate, cu bucurii, împliniri si multa sanatate, draga Petru !

    1. Din fericire, foștii mei colegi nu erau chiar atât de răuvoitori încât să recurgă la metode aberante pentru a scăpa de mine. Coincidența… sau soarta poate fi mult mai necruțătoare, dar trebuie să facem față și la bine și la rău.
      Gânduri bune, cu urări benefice și eficiente în toate cele, dragă Iosif!

  7. Salutare , Petru ! 🙂

    POVESTEA curge lin ,
    lumea virtuală e mulțumită ,
    din păcate , din nord-vest ,vine venin ,
    împroșcat de o persoană de UE hulită ! 🙂

    https://amintiriamintiri.wordpress.com/2022/07/25/la-baile-tusnad-in-prezenta-premierului-ungur-viktor-orban-manipularea-sfidarea-dezbinarea-invrajbirea-ura-aroganta-ipocrizia-si-drogurile-au-fost-la-ordinea-zilei/

    https://amintiriamintiri.wordpress.com/2022/07/28/romani-treziti-va-2-2/

    Toate cele bune ! 🙂
    Alioșa .

  8. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
    Sunt mai multe persoane care hulesc Occidentul și Uniunea Europeană, dar e păcat că o face un vecin cu care avem multe în comun. Politicienii noștri nu au curajul să-l contrazică, pentru ca să nu-și piardă guvernarea, deci nu contează pentru ei interesul național. 😦
    Să ai o zi blândă, cu adieri plăcute și apă răcoroasă! 🙂

      1. Bună dimineața, Alioșa! 🙂
        Mă bucur că ești combativ și îți doresc mult spor în criticile tale! Poate tot se va prinde ceva de ei, în cele din urmă. Sau măcar de alegătorii care i-au votat. 😉
        Weekend cu bucurii! 🙂

  9. Cu cata placere am lecturat povestea ta draga Petru, cum de toate numele iti amintesti ce si cum faceau la atelier, dar bucuria cea mai mare a fost cand am aflat cine a facut accidentul, te ai linistit sufleteste dar nu prea, ce sa spun cu lux de amanunte povestesti cum ai avansat la locul de munca, din amintirile tale cu drag le primim! ♥️

    1. Numele colegilor de serviciu cu care am lucrat mai mulți ani nu le voi uita niciodată, pentru că i-am considerat ca făcând parte din familia mea extinsă. Cu unii dintre ei am fost și prieteni, chiar dacă uneori aveam divergențe. Recunosc că nu mai păstrez legătura cu ei, de când m-am mutat din Baia Mare și am încetat să-i mai întâlnesc. Cu mare regret, ce-i drept. Sărut-mâna pentru lectură și intervenție, dragă prietenă! ❤

  10. Bine că s-a lămurit problema cu acel accident nefericit! Dar ce lesne se putea să iasă și rău, așa cum se întâmpla în acele vremuri, de multe ori! Oameni nevinovați, care au suferit datorită unor mărturii incorecte sau inexacte.
    Aștept continuarea! Numai bine, dragă Petru! 🙂

    1. Cred că am avut norocul să dau peste un milițian cu experiență, calm și decis să afle adevăratul vinovat. Altfel se putea întâmpla cum spui tu: fiind la îndemână, să mă aresteze doar pe baza unei coincidențe care părea puțin probabilă, iar el să scape repede de caz.
      Mulțumesc călduros pentru lectură și reacție, dragă Alex! Toate cele bune! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.