Înainte de vacanță

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Ea: – Îmi plac bărbații puternici, dar sensibili. Tu cu ce te ocupi?
El: – Sunt pictor… ninja!

* Se întâlnesc doi clarvăzători. Zice unul:
– Tu faci bine, eu ce fac?

* Doi prieteni stau de vorbă la o bere:
– Înainte să suflu, mi-am pus o dorință.
– Și??
– Nimic, tot mi-au luat permisul…

* Atunci când părinții fac prea multe pentru copiii lor, copiii nu vor face nimic, nici măcar pentru ei înșiși.

* Dacă un bărbat îți răspunde târziu la mesaje, trebuie să-l înțelegi și tu, că nu-i ușor să vorbești cu 4-5 odată.

* Bărbații se sperie de două lucruri:
– mașina dacă scoate sunete ciudate
– femeia dacă nu scoate niciun sunet

* Vreau să fac un tiramisu și nu știu câte cepe să pun, mă ajutați, vă rog, că deja am spart ouăle și îmi curg din strecurătoare.

* Unii fac sex în bucătărie, iar eu fac firimituri în pat. Ceva nu-i în regulă.

* Ce poate fi mai trist pentru un bărbat decât să fie frumos și căsătorit!

* – Iubire, am să o conduc pe colega de muncă până acasă, pentru că îi este frică să meargă singură!
– Ok, te aștept cu vecinul, pentru că îmi este frică să stau singură!

* – Uneori, întâlnești așa un prinț, de-ți vine să te măriți cu calul!

* – Bună, ești căsătorit?
– Eu căsătorit? Nu! Astea sunt zvonuri lansate aiurea de nevastă-mea!

* – Iubitule, posedă-mă, profită de mine, fă-mi ce vrei…
– Ești în stare de orice numai să nu faci de mâncare.

* Rugăciunea serii
”Doamne, ia de pe mine 10 kg și le dă celor nevoiași! Amin!

* Vine soțul acasă, târziu, beat criță. Intră în dormitor și încearcă să aprindă lumina, dar nu nimerește întrerupătorul. Soția îl ghidează:
– Mai la dreapta, mai sus, mai jos, acum la stânga…
După câteva minute de astfel de ghidare, soacra din camera vecină strigă:
– Da’ bag-o fă cu mâna, și nu mai chinui bărbatul!

* Când n-am cu cine vorbi, îi sun pe ăștia de la Telekom și le spun că vreau să închid abonamentul.
Să vezi ce chef de vorbă au!

* Judecătorul:
– Dar de ce vrei să divorțezi?
– Apăi, pentru că îs însurat.

* Fiul unui cioban nu știa cum să-i spună tatălui său că e gay. Însă, după câteva pahare de pălincă, își ia inima în dinți și-i spune:
– Tată, eu sunt gay!
După câteva secunde de cugetare, ciobanul îl întreabă:
– Fiule, costum Armani ai?
– Nu, răspunde fiul.
– Cu parfum Boss te dai?
– Nu, răspunde fiul.
– Mașină Porsche conduci?
– Nu, tată, știi bine!
– Atunci nu ești gay, mă puță, ești un poponar de rând!

* Un negru ajunge la poarta raiului, bate la ușă:
Iese Sf. Petru și îl întreabă ,,Cine ești tu?”
– Leonardo di Caprio !
Repede sună Sf. Petru la D-zeu și îi spune că la poartă stă un negru și zice că îl cheamă Leonardo di Caprio!
– Da, și ce-i cu asta?
– Păi eu vreau sa știu ce s-a întâmplat cu Titanicu’? S-a scufundat sau a ars?

* – Vin acasă și abia aștept să facem dragoste. Pune-ți pe tine fusta roșie scurtă și bluza cu decolteu mare. Abia aștept să ajung acasă și să te sărut, apoi să ne băgăm în pat și să ne iubim ca în filme. Să ne iubim până ne bat vecinii în perete… Zi și tu ceva!
– Să iei pâine!

* Tâmpitu de Gheorghe o băut viagra cu pălincă…
De atunci, umblă țapăn de beat prin sat!

* La un interviu:
– Aveți experiență în vânzări?
– La un șeic cu 32 de neveste i-am vândut o păpușă gonflabilă!

* Văzând prețul litrului de bere și cel al litrului de benzină, pare că-i mai avantajos să mergi încet pe trei cărări, decât repede pe una.

* Jur că nu mai beau!
Când ajung beat acasă, totul se întâmplă pe dos!
Câinele mă linge, iar nevastă-mea latră la mine!

* Am fost la înmormântarea lui Salam. Bine, el n-a venit. A avut concert.

* – Iubito, mă iubești?
– Apăi, cum să nu?!
– Vrei să facem amor împreună?
– Apăi, cum să nu?!… Împreună cu cine?

* – Bună. Am numărul tău din telefonul soțului meu, Mihai. Când pot trece și eu să te uiți la motor?
– Mihai e însurat? Nesimțitul mi-a zis că a divorțat.
– Stai așa, tu nu ești ”Marin service”?
– Nu, eu sunt Ana. Tu presupun că ești ”Gheorghe sală” care îl sună seara disperat.

* Un tânăr intră într-un bar, fericit că se însoară. El dă de băut la toată lumea.
Barmanul întreabă:
– Ai câștigat la loto?
– Mâine mă însor!
– Și cine-i norocoasa?
– Prietena mea, Mărioara Pârțac.
– Ce!? Mărioara Pârțac e o femeie ușoară! Cum să te însori cu ea?
Tânărul, supărat, merge la un alt bar și dă iar de băut la toți de acolo.
Barmanul:
– Prietene, de unde atâta fericire, ai devenit tătic?
– Mâine mă însor.
– Uau! Te felicit! Și cum se numește mireasa?
Tipul, înfricoșat, îi spune cu sfială:
– Mărioara Pârțac.
Barmanul îi zice:
– Ești nebun, e o femeie ușoară! Gândește-te bine!
Tipul iese furios și merge să bea la un alt bar. Văzându-l abătut, barmanul îl întreabă:
– Ce ai prietene, de ce ești trist?
– Mă însor mâine și toată lumea vorbește urât despre prietena mea.
Barmanul îl liniștește:
– Prietene, lumea vorbește totdeauna urât despre femei și despre toate spun că-s femei ușoare. Nu-i băga în seamă, sunt sigur că e o fată bună.
– Mulțumesc pentru vorbele bune! Vorbești serios nu-i așa, nu o spui doar ca să mă liniștești?
– Bineînțeles că vorbesc serios, ce dracu’, că doar nu te însori cu Mărioara Pârțac?!

* După operație, tânăra pacientă întreabă doctorul:
– D-le doctor, spuneți-mi, vă rog, când voi putea să îmi reiau viața sexuală?
– Nu știu să vă spun, domnișoară, până acum nimeni nu m-a întrebat așa ceva după o operație de amigdale!

P.S. – Postez mai devreme cu o zi recolta săptămânală de bancuri, deoarece mâine mă pregătesc pentru ”vacanță”. E vorba de un ”hotel” în care nu am voie cu laptopul și nici nu știu cât voi fi găzduit. Sper să nu dureze mult și să ne întâlnim cât mai repede. Sănătoși cu toții!

 

Schimb de anotimpuri

Era primăvară, când ne-am întâlnit,
Dar tu purtai o toamnă în privire,
Cred că tocmai astă stare ne-a unit,
Tristețea ta cu a mea fericire.

Și mi-am făcut atuncea un țel tainic,
Să îți zidesc castele aurite,
Scoțând din mine ce aveam mai trainic,
Doar vise mari și fapte împlinite.

Așa ai înflorit ca o grădină,
Zâmbeai în vise și râdeai sub soare,
Iar chipul îți era tot o lumină,
Și eu te admiram ca pe o floare.

Dar ai plecat fără vreo remușcare,
Luând cu tine primăvara noastră,
În ochii mei o toamnă rece-apare,
Iar inima mi-o simt tot mai albastră.

Fructul interzis (16)

Știam că următorul pas era un test decisiv pentru mine și Lili, de aceea ne-am pregătit cum știam mai bine. Emoțiile mai mari le simțeam eu, fiind conștient că prima impresie despre fata pe care o prezentam părinților însemna foarte mult pentru relația în care intrasem. Un factor important era aspectul, iar pentru asta i-am cumpărat iubitei o rochie lungă și frumos împodobită cu desene care aminteau de ia românească. O pereche de cercei decenți și una de pantofi cu toc nu prea înalți au completat ținuta în care îmi puneam speranța că va avea o influență benefică, compensând măcar în parte neajunsurile pe care le intuiam.

Se știe că nicio alegere nu e bună pentru părinții grijulii, însă în cazul meu era mai mult de atât. Mama, în special, mi-a repetat de nenumărate ori că nu sunt făcut pentru legături amoroase, în care și oamenii perfecți din punct de vedere fizic suferă și rămân cu traume sufletești. ”Pe tine te-ar băga în mormânt o ruptură în iubire, deoarece ești prea încrezător și devotat celei pe care o alegi de fiecare dată”, m-a avertizat ea cu toată convingerea, insuficient să-mi schimbe intenția de a-mi găsi fata mult visată. Iată-mă acum încălcându-i sfatul și aducând pe bancheta din spate a moto-triciclului o tânără găsită la colțul a două străzi băimărene, fără rude și cu un trecut controversat.

Era o toamnă târzie, blândă și generoasă, cum îmi amintesc că ne binecuvântau toate anotimpurile din acele vremuri. Oamenii respectau natura, îngrijau cu sfințenie pământul, iar în schimb primeau răsplata prin roade bogate și sănătoase. Tulburelul din struguri de roșcă zemoasă al tatei fierbea deja în baloane* de cincizeci de litri și în butoiul de o sută, totalizând aproape șapte sute de litri. Pălinca de prune curată aștepta și ea într-un alt balon să-și etaleze-n păhărele mărgelele mari și de durată, atunci când se ivea câte o ocazie. Și ce ocazie mai bună putea fi decât atunci când îți vine feciorul acasă cu o fată frumoasă, prima pe care o aduce să o prezinte familiei?

Părinții ne-au întâmpinat cu brațele deschise și zâmbete luminoase precum soarele în miezul zilei. Lili s-a simțit imediat ca acasă, dar în privința asta nu-mi făcusem griji, știind-o comunicativă și ușor de abordat. Mai multe probleme mi-am făcut când ne-am pus la masă și trebuia să țin sticla cu tărie cât mai departe de ea, mai ales că nu băuse pălincă de 52° în viața ei. Ai mei erau foarte interesați să afle cât mai multe despre musafir și, în timp ce o asaltau cu întrebări, îi puneau în față tot ce aveau mai bun, sugerându-i să guste neapărat din toate, ”cât îi pică bine”. Nici nu am observat cum s-a scurs timpul, iar seara își arăta primele semne, prin asfințitul soarelui și oboseala noastră. Un motiv foarte bun să ne retragem fiecare în paturile pregătite, să ne odihnim trupul și gândurile pentru duminică, ziua concluziilor pe care le așteptam. Mama a venit cu propunerea ca Lili să doarmă cu sora mea, Doinița, dar i-am explicat că ne culcăm împreună de multe zile, veste care sunt sigur ne-a coborât o treaptă în ochii ei.

Noaptea a fost lungă pentru mine și Lili, repartizați în patul din bucătărie și lăsați să dormim până vom binevoi noi să ne trezim. Astfel că ne-am ridicat din pat doar pe la ora zece, când nu mai era nimeni prin preajmă, mama și sora fiind la biserică, iar tata își făcea turul zilnic prin grădină. Aș fi vrut să profităm de acel moment pentru a face dragoste, dar ne temeam că vom fi surprinși în timpul faptei, iar asta ne-ar fi adus alte penalizări în ce privește impresia. Prânzul cel mic – așa cum se spunea pe la noi micului dejun – a constat pentru noi în multe sărutări, drăgălășenii și cuvinte de iubire pe care ni le șopteam la ureche. Părintele ne-a întrerupt din această desfătare, cu îndemnul de a ne ridica din pat, că om fi flămânzi la acea oră. Dar niciunul dintre noi nu avea încă poftă de mâncare, mai ales că nu mai era mult până când familia se va reuni și va trebui să mâncăm împreună.

Nu știam ce ne așteaptă, până nu am văzut-o pe mama venind însoțită de trei mătuși și două verișoare. De la biserică s-a dus vorba printre neamuri că am adus o fată acasă, și cele mai apropiate dintre ele voiau neapărat să vadă ce hram poartă. Asta era problema de care am crezut că am scăpat după ce m-am mutat în ditamai orașul. S-au perindat prin fața noastră mătușile Maria, Iuli și Floarea, alături de verișoarele Măriuca și Tuți, toate numai un zâmbet și cuvinte de apreciere la adresa musafirului. Dar ceea ce gândeau cu adevărat am aflat de la părinți, după-amiază, când Doinița a plecat cu Lili să-i arate pomii și să culeagă fructe proaspete.

– Ce gânduri ai cu fata asta?, a fost întrebarea de bază, pusă de tata.

– Încă nu m-am gândit atât de departe, am recunoscut eu încurcat.

– Petrucă, femeia asta nu-i de tine, a continuat mama cu dojană. Dacă vrei să te distrezi cu ea, fă-o pe acolo, în cămin și alte locuri, dar nu o mai aduce aici.

Mărturisesc că eram pregătit pentru multe critici, dar o respingere atât de dură m-a durut cum nu mă așteptam. M-am simțit nedreptățit, și atitudinea mea a fost pe măsură.

– Ce aveți împotriva unei ființe lovite de soartă, fără niciun sprijin din partea cuiva? Nu înțelegeți că tocmai asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea?

Amândoi au dat din cap a neîncredere și au continuat să mă lămurească.

– Soarta și-o face omul cu mâna lui și cu ajutorul lui Dumnezeu, fiule, mi-a zis mama pe un ton sfătos. Numai ea știe cu adevărat de ce a ajuns pe drumuri, părăsindu-și casa părintească și apoi bărbatul cu care a stat câțiva ani. Am observat că-i place să petreacă și a golit două pahare de pălincă. Ăsta-i încă un semn rău.

– A vrut să vă facă pe plac, altfel nu bea peste săptămână, i-am luat eu apărarea. E harnică și puternică, după cum vedem cu toții la serviciu. Faptul că lucrăm în același loc și câștigăm bine e un mare avantaj. Plus că e foarte frumoasă, după cum au remarcat și rudele pe care le-ai adus.

– Băiete, a intervenit din nou părintele meu. Femei frumoase vei găsi ușor, dar nu toate sunt potrivite pentru tine. Acum sunteți amețiți de jocurile dragostei, dar starea asta o să treacă și ea o să își deschidă ochii, va fi ademenită de alți bărbați, sănătoși de picioare și dispuși să-i promită ce-și dorește. Cum ar fi un dans romantic sau o drumeție în locuri pe care tu nu le poți vizita. Desparte-te de ea înainte să se despartă ea de tine, că o să te rănească tare rău.

– Nu mă despart încă!, a fost răspunsul meu hotărât.

– Păcat de tine, pentru că îți vrem binele, a adăugat și mama. Văd că nu asculți nici de noi și nici de părerea celor care au văzut-o astăzi. Toate mătușile și verișoarele au fost de acord că femeia asta are răul în ea, se vede după ochii care nu-i stau bine-n cap.

Aș fi răspuns cu alte argumente înflăcărate de iubire, dar în casă au intrat Lili și Doinița, cu un coșuleț plin de mere, pere și struguri mai târzii. N-am reluat discuția, însă înainte de plecare am avut ocazia să vorbesc cu soră-mea. I-am promis un inel de argint dacă o să-mi susțină relația și va avea succes în munca ei de convingere. Strategia mea a dat roade și, la viitoarea vizită, am venit cu Lili și cu inelul care reprezenta un cap de indian. Merita fiecare leu investit în el.

* balon – vas de sticlă pentru păstrarea băuturilor

Efervescență umoristică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În 2030, o mămică își ceartă copilul la masă:
– Andrei! Termină lăcusta, altfel nu primești viermele la desert!

* Sir: – John, mută, te rog, pianul din sufragerie, în bibliotecă!
John: – Imediat, Sir! Să mai iau ceva și în cealaltă mână?

* Mi-am dat în bobi aseară!
Mi-o ieșit că am laicurile legate…

* ”Dacă nu ai mâncat niciodată cu lacrimi în ochi, nu ai să știi cu adevărat ce gust are viața”.

* Azi, toată ziua am căutat armonia. Nu am găsit-o. Am găsit în schimb o sticlă de vișinată de acum 2 ani. Bună și aia…

* Într-o lume dominată de fitness, nu mai știi care e rupt de foame și care e la dietă.

* Fetelor, să știți: tânăr, frumos, deștept, bogat, vesel și darnic, sunt 6 bărbați diferiți.

* Ieri mi-a cumpărat un tricou Lacoste din Dragonul Roșu și l-am spălat. Crocodilul a rămas în mașina de spălat…

* Îți dai seama că ești bătrân abia atunci când te taie Rafila de pe lista cu iod!

* Un miliardar se duce la bancă:
– Bună ziua. Am venit să solicit un credit de 1 dolar.
– 1 dolar!? Dar, domnule, vă retrag această sumă din cont, fără nicio problemă.
– Nu, eu vreau un credit de 1 dolar pe care să-l rambursez într-o lună. Dacă nu-mi dai creditul, îmi retrag toți banii.
– Bine… acestea sunt hârtiile pe care trebuie să le semnați.
– Care este dobânda?
– 3% pe lună.
– Ok, dar vreau să-mi las BMW-ul garanție.
– Dar nu este nevoie. Conturile dumneavoastră sunt garanție suficientă.
– Dacă nu-mi luați garanție BMW-ul, îmi retrag toți banii de la voi.
– Bine…puteți lăsa BMW-ul drept garanție, timp de 30 de zile, în parcarea subterană a băncii.
Miliardarul se duce fericit acasă și-i spune soției:
– Putem pleca liniștiți în concediu, am făcut rost de parcare cu 1,03$ pe o lună întreagă.

* Te plictisești?
Trimite un SMS la un număr la întâmplare cu mesajul: ”I-ai zis de relația noastră?”

* Doi prieteni stau de vorbă:
– Ce zodie ești?
– Leu!
– Dar nevastă-ta?
– Dresoare.

* – Tu de ce nu ești așa romantică precum alte femei?
– Cum adică nu sunt romantică?
– Păi alte femei sunt în stare să aducă bărbaților și luna de pe cer.
– Măi omule, eu nu pot să-ți aduc luna de pe cer… dar pot să-ți dau două palme să vezi stele verzi.

* – Cum merge cu dieta?
– Rău, în dimineața aceasta, la micul dejun, am mâncat 3 ouă.
– Fierte?
– Nu, Kinder.

* – Ieri aveai nervi. Ți-au trecut?
– Da! Azi am alții!

* Musai să mă cumințesc…
Căldura asta m-a făcut să ajung la concluzia că nu o să rezist în Iad.

* – Femeie, mi-ai dat un ciorap alb și unul negru!
– Ce să-ți fac, bărbate, și perechea cealaltă e la fel!

* Mereu îl las pe soțul meu să facă ce vreau eu!

* Azi-noapte am visat că eram la mare…, dacă nu suna ceasu’ mai stăteam câteva zile.

* Se spune că cine te iubește, te caută.
Nu-i adevărat! Te caută și creditorii, și Fiscul, și crede-mă, ăia nu te iubesc…

* Luai-vă femei ardelence! La cât sunt de încete, când vor să îți dea cu cratița în cap, ai timp să te ferești. Cu oltencele și moldovencele n-ai nicio șansă… punct ochit, punct lovit!

* Sunt atât de simpatic, încât cred că, dacă aș fi fost și slab și frumos, făceam prăpăd! 🙂

* Dacă pui o femeie să descrie bărbatul adevărat, afli definiția sclavului.

* – De ce plângi, Gheorghe?
– Socru-mi-o și-o făcut operație de schimbare de sex!
– Na, și?
– Păi, mă! Amu am două soacre!!

* Caut un loc de muncă în care să mă duc când am chef și să câștig cât vreau eu. Nu-mi place să-mi facă alții programul.

* Vând costum de înmormântare cu tot cu pantofi. Am crezut că mor după una, da’ mi-am revenit!

* – Care sunt cele mai mari frici ale tale?
– Întunericul și dentiștii.
– Hai că asta cu dentiștii o înțeleg, dar întunericul?
– Niciodată nu știi câți dentiști vei întâlni acolo…

* Citat motivațional…
”Capul veșnic plecat, la un moment dat începe să pască”!

* – Ce tatuaj doriți?
– Nu știu!
– Gândiți-vă bine, să fie ceva care să vă placă toată viața…
– Fă-mi vreo cinci sarmale!

* Statul a cheltuit 80 de milioane de Euro ca să știm cu exactitate câți suntem și am aflat cu exactitate că NU știm câți suntem!

* Angajaților CFR li s-a interzis să vină la muncă cu trenul, ca să nu întârzie la program.

* – Te iubesc de cum te-am văzut.
– I-ai spus asta și prietenei mele.
– Da, dar pe ea am văzut-o înaintea ta.

* Un om fuge de niște canibali, care după un timp îl prind și unul dintre ei îi spune:
– Stai liniștit, noi suntem vegetarieni, mâncăm numai mărul lui Adam!

* Scrisoare de la o mamă blondă, pentru fiica ei blondă:
”Bună ziua, draga mea fiică!
Dacă ai primit această scrisoare, înseamnă că ea a ajuns la timp, dacă n-ai primit-o, dă-mi de știre și voi mai scrie una.
Eu scriu încet, deoarece știu că nici tu nu citești prea repede.
Timpul la noi e frumos, săptămâna trecută a plouat doar de două ori, la începutul săptămânii trei zile și la sfârșitul săptămânii încă patru.
Apropo, în legătură cu paltonul ce ai zis să ți-l trimit. Unchiul Vasile a spus că nasturii din metal sunt prea grei și o să trebuiască să plătesc mai mult la poștă, așa că am rupt nasturii și i-am pus în buzunarul drept, ai să-i coși tu la loc.
Tatăl tău a găsit un loc de muncă, acum sub el se află 500 de oameni, că e șef cosaș la cimitir.
Sora ta s-a măritat și acum așteaptă un copil, dar pentru că nu știm dacă va fi fată sau băiat încă nu știu dacă vei deveni mătușă sau unchi.
Mi-a spus că, dacă va fi fată o va numi ca pe mine, deși îmi pare straniu să-și numească copilul ”Mama”.
Fratele tău a avut nu demult o peripeție, a închis mașina și a uitat cheile înăuntru. A fost nevoie să meargă 10 km până acasă, să ia cheile de rezervă și să ne elibereze pe toți din mașină.
Dacă ai să o întâlnești pe verișoara ta, Lilia, transmite-i salutări, dacă n-ai s-o întâlnești, atunci nu-i spune nimic.
Mama ta.
P.S. Am vrut să pun niște bani, dar am închis deja plicul.”

* Niciodată nu te arunca într-o relație cu un bărbat! Ai răbdare, cunoaște-l mai bine, poate are prieteni mai buni decât el!

Ultima cădere

Când o să cad pentru ultima oară,
Aș vrea să se întâmple în liniște,
Nimeni să nu știe că am fost doborât,
Fiind convinși că zbor în continuare,
Brăzdând cerul în lung și-n lat,
Așa cum o făceam de fiecare dată.

Nici eu nu mă voi recunoaște înfrânt,
Voi rememora călătoriile cele mai reușite,
Compania altor păsări măiestre,
Și îmi voi asculta ecoul aripilor,
Cu urechile lipite de pământ,
Când o să cad pentru ultima oară…

Petru RACOLTA, „Pe urmele tatălui” /recenzie literară

Impresii din viata si carti / Svetlana Vizitiu

Să n-ai încredere niciodată în puii de năpârcă, până la urmă tot te mușcă”.
Precum spunea neuitatul Sherlock Holmes, „toate cele mai groaznice crime se comit tocmai în locuri liniștite și îndepărtate”… Și aici, într-un loc potrivit, sămânța unui maniac îndobitocit zace brusc în zeci de fecioare nevinovate! Tinere, care tremură de frică, încercând să prevină răul ce vine! Fete inocente dispar sau mor prin suicid, pentru că unii părinți sau mirii, le consideră târfe, alte intrigi mai sunt țesute, iar mafiotul misterios Jucatorul sau partenerii de poliție corupți apasă pe trăgaci, țintind propria lor cocardă de poliție!- „Nimănui nu-i place să-i între poliția în casă, pe neașteptate. Chiar dacă se crede om cinstit, cu frică de Dumnezeu și de legile pământești, pe care știe că le-a respectat cu sfințenie. Cei mai temători sunt oamenii cu o educație precară suspicioși pe felul cum își fac agenții de…

View original post 1,740 more words

Fructul interzis (15)

De mic copil mi se repeta întruna să am răbdare în toate visurile mele. Oamenii mari din jurul meu mă priveau cu îngăduință și mă linișteau sfătoși prin îndemnul de a aștepta până la momentul propice în îndeplinirea dorințelor. Nimeni nu știa să-mi explice când va veni acel moment, dar majoritatea îmi sugerau că trebuie să cresc întâi mare, adică să fiu adult ca ei. Deși eram puțin circumspect, pentru că multe din speranțele mărturisite nu li s-au împlinit nici lor, lecția răbdării am învățat-o printre primele și cu o mare sârguință. Speram că voi ajunge să merg normal pe picioarele mele, că voi avea o meserie apreciată și bănoasă, o casă mare, o mașină performantă, o nevastă frumoasă și cuminte, într-o o familie fericită. Această însușire am deprins-o și cu ajutorul pasiunilor care s-au legat de mine: lectura, șahul și pescuitul. Ele mi-au oferit tăria de a persevera în așteptarea momentului potrivit în afirmare, fie că era vorba de serviciu, bunuri materiale sau recompense spirituale. Singurul domeniu în care răbdarea nu a reușit să mi se impună a fost dragostea, iar pentru asta am plătit un preț mare.

Relația cu Bela devenea tot mai strânsă și amândoi am hotărât că era timpul să facem un pas important înainte, adică să mă prezinte familiei, să-i cer oficial mâna, iar apoi să o duc în Seini, pentru ca și ai mei să ne dea încuviințarea pentru căsătorie. Ne sorbeam din ochi când venea vorba de unirea pe viață și amândoi eram siguri că nimeni nu va putea să diminueze iubirea mare pe care o simțeam unul față de celălalt. Cu aceste convingeri ne-am despărțit și în acea seară, după care m-am gândit să-l vizitez pe Emeric, dacă tot eram în zonă. Pe Mitruț l-am adus de câteva săptămâni în camera mea de cămin, unde ne țineam de urât, plătea o chirie modică și puteam merge în fiecare sâmbătă la pescuit. Dar prietenul din Seini stătea tot în chirie cu nevastă-sa la o femeie solidă și cărpănoasă, care trăia doar din afaceri la limita legii, printre care și exploatarea chiriașilor de ocazie.

Pe el și pe Caty i-am găsit la o masă din curte, în fața unor beri, povestind despre ultimul eveniment al zilei. Așa am aflat că, din seara precedentă, la baba Juji a picat un nou oaspete, mai precis o fată de vreo douăzeci de ani. Nou-venita arăta foarte bine și gazda i-a oferit o cameră în clădirea din față, semn că avea cum să plătească, la ce prețuri se cereau acolo. Eram interesat și eu să văd cât de bine arăta noua sosită, iar curiozitatea mi-a fost satisfăcută în câteva minute. O tânără mică și palidă, cu părul șaten și ochi de o tristețe aparte s-a apropiat de noi, având afișat pe chipul slăbit un surâs discret și prietenos. Era frumoasă cu adevărat în rochița care-i evidenția gleznele delicate și decolteul generos în a evidenția niște sâni ca două mere domnești, îmbietoare.

– Bună seara, vecini buni!, a răsunat glasul ei menit să mă trezească din contemplare. Cine e prietenul vostru?

– Petru îl cheamă… și tocmai îi povesteam că ai nevoie de un loc de muncă, a răspuns Emeric în timp ce-i turna și ei un pahar de bere. Ia loc printre noi și poate vă înțelegeți, că e șef de echipă și te-ar putea ajuta.

Era clar că prietenul meu voia să-mi facă ”lipeala” cu noua achiziție a babei, dar și eu eram curios să aflu de unde a picat o asemenea ființă exotică. Întrebările mi-au fost satisfăcute cu lux de amănunte, în timp ce Emeric avea grijă ca paharul tinerei să nu rămână gol. Probabil că îi era foarte sete, după o zi caldă și stresantă, prin care a trecut fără să aibă alături vreun cunoscut.

Provenea dintr-o familie de secui, așa cum sunt multe în Joseni, județul Harghita, și era crescută într-o familie săracă, cu un tată bețiv și agresiv. Numele ei era Ana Iulianna, dar știa să vorbească bine românește, dintr-un motiv pe care l-am aflat ulterior. Ea și fratele ei mai mare au rămas fără mamă, aceasta din urmă nemaiputând suporta bătăile și certurile bărbatului și părăsindu-i când fata avea paisprezece ani. Patru ani a mai răbdat și ea să stea în acea familie dezbinată, iar imediat după majorat, a plecat cu primul băiat care i-a promis un cămin liniștit, tocmai în Moldova. Aici a dat peste o ”soacră” rea de gură și autoritară, nemulțumită că fiul ei și-a ales o fată săracă și unguroaică pe deasupra. În fiecare seară, când feciorul venea de la lucru, o ponegrea în tot chipul și nu se oprea până nu-l vedea cum acesta îi altoia măcar o palmă zdravănă. Bătăile deveneau tot mai consistente, încât uneori Ana leșina de durere și se trezea plină de vânătăi. Bătrâna a mai găsit un motiv prin care să-și ațâțe odrasla împotriva nepoftitei din casă: nu reușea să rămână însărcinată, deci nu era potrivită de nevastă. Așa s-au scurs încă patru ani, până când, după încă o bătaie zdravănă, Ana și-a luat inima în dinți și a fugit cât mai departe de Răcătău, localitate în care n-a fost să-și găsească tihna. Și-a luat cu ea doar buletinul și un radio mic cu tranzistori, singura avere după atâția ani de chin. Ultimele cuvinte le-a rostit cu greu, printre lacrimi mari și arătându-ne mâinile învinețite.

– Ia mai lăsați-mi fata în pace, măi trăncălăilor!, s-a auzit vocea iritată a babei Juji, apărută din senin în pragul casei. Iar tu, treci înăuntru și ai grijă cum arăți mâine, că avem un musafir important.

Ana a surâs din nou, ca un salut de rămas bun, și s-a grăbit să asculte ordinele stricte ale gazdei. Probabil la fel cum se obișnuise să le dea ascultare celor venite de la cea din Moldova. Povestea fetei m-a afectat foarte mult și mă gândeam deja cum aș putea-o ajuta. Nu cred în ghicitoare, dar atunci mi-am amintit că o tânără, care cică vedea viitorul în palmă, mi-a prezis că voi salva o viață. Aveam paisprezece ani și nu a vrut să-mi dea alte detalii, însă m-a privit într-un fel ciudat, după ce a descifrat liniile din care prezicea viitorul. Poate că viața Anei îmi era destinat să o salvez, căci nu îmi puteam închipui o ființă mai necăjită și fără niciun alt ajutor.

A doua zi am și vorbit cu maistrul Băban, căruia i-am expus situația disperată a fetei și cât de mult am putea-o ajuta dacă i-am oferi un loc de muncă în echipa noastră, doar aveam destul de lucru și puteam să o învăț meserie. M-a privit adânc în ochi, încercând să-mi pătrundă până în inimă, după care m-a întrebat pe un ton foarte serios:

– Ești sigur că vrei să te ocupi până la capăt de tânăra asta? Crezi că merită?

– Firește că merită, și o voi ajuta cât de mult pot, am răspuns eu, fără să înțeleg în totalitate la ce se referea.

– Asta am vrut să aud de la tine. Vino mâine cu ea și o să-i facem formele de angajare, precum și cele de cazare la căminul de nefamiliști.

Era om bun tovarășul Băban, iar această calitate a fost încă un factor care mi-a schimbat viața. Pentru că Ana, la indicațiile lui, a fost repartizată în aceeași cameră cu mine și Mitruț, iar eu trebuia să dorm cu ea în același pat. Demersul meu a fost întâmpinat cu mare bucurie de tânăra fată, însă cu multă ostilitate din partea babei Juji, care mi-a pretins 500 de lei pentru a o elibera. Cică atât ar fi cheltuit cu ea în cele trei nopți de cazare. Nu am avut încotro și am plătit, numai să scăpăm de gura ei și să o eliberez astfel pe viitoarea mea colegă de muncă… și de pat. Era prima fată cu care dormeam și care m-a scăpat de feciorie, o favoare care m-a bulversat atât de mult încât am uitat complet de Bela. M-am întâlnit cu ea întâmplător, după câteva zile în care mă tot așteptase. Aflase de la Emeric care era cauza întreruperii relației noastre și, cu lacrimi în ochi, m-a chemat chiar atunci la ea acasă, pentru ”a-mi face supă”. Acea ”supă” la care tânjisem de atâta vreme trebuia să o refuz acum, explicându-i că am primit-o de la Ana. Degeaba mi-a explicat că a ei ar fi mai limpede și mai gustoasă, pentru că o făcea cu multă dragoste și pentru prima oară. I-am cerut iertare, dorindu-i să-și găsească un bărbat mai bun ca mine, iar de atunci nu ne-am mai văzut.

Încetul cu încetul mă obișnuiam să trăiesc ca un om căsătorit, iar Anei îi spuneam cu toții Lili, un diminutiv inspirat din cel de-al doilea prenume: Iulianna (Lia). Și cu locul de muncă s-a acomodat destul de repede noua noastră angajată, dovedind că e harnică și receptivă. Venise momentul să o prezint părinților mei.

Prima mea poză cu Lili
Prima mea poză cu Lili

Luate ca atare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubito, ce cadou vrei să-ți fac de ziua ta?
– Nu știu.
-Ce îți place cel mai mult?
– Vecinul de la 3!

* Știi de ce femeile iubesc pantofii?
Pentru că, indiferent cât mănâncă, tot intră în ei!

* Niciodată să nu râzi de alegerile nevestei! Și tu ești una dintre ele.

* Cea mai mare frică a românului e micul. Salariul mic, concediul mic, micul fără muștar.

* – Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?
– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.

* Trebuie să returnez acești ochelari pe care i-am luat soțului meu. Tot nu vede lucrurile ca mine.

* Statisticile arată că femeile ating maximul de frumusețe pe la 35 de ani, iar bărbații la minimum 50.000 EURO.

* Un bărbat, cu cât este mai inteligent, cu atât mai puțin înșeală…
Vrăjeală, sunt prinși mai rar…

* Cum dracului să o scoți la suc, dacă ea bea bere cot la cot cu tine…

* -Tu și soția aveți uneori păreri diferite?
– Da, dar ea nu știe…

* Și dacă ea nu vine la întâlnire, vezi partea bună a lucrurilor.
Ai făcut duș, ai pe tine chiloți curați și ți-ai tăiat unghiile.

* Nu te îngrijora în legătură cu bătrânețea. Nu ține mult.

* – Ce elegantă ești! De unde ai mereu bani de haine?
– De la soțul meu. Zilnic îl ameninț că plec la mama și el îmi dă bani de tren!

* La psiholog:
– Auziți uneori voci interioare?
(Nu, spune-i că nu…)

* ”Când era benzina 5 lei, mă dădeam o tură să-mi limpezesc gândurile…
Acum am rămas cu ele așa.”

* Azi mi-am petrecut toată ziua cu iubi. A fost super! Până când am citit statusul lui de pe Facebook: ”altă zi de rahat!”

* CFR anunță călătorii care au bilete la geam că vor plăti în plus pentru că au ocazia să se bronzeze timp de trei zile…

* – Ești cea mai proastă blondă cu care am stat!
– ”Pe care”, idiotule!

* Un filozof ajunge la o stână și se adresează ciobanului:
– Păstor ancestral, ale tale sunt aceste mirifice ovine care se autofurajează pe acest mioritic plai?
Ciobanul rezemat pe bâtă și dând din cap cu calm, răspunde:
– Indubitabil!

* Au ăștia de la CATENA niște reclame… de parcă te simți și prost și sănătos!

* Vorba zilei:
”Dacă-i dai prostului prea multă atenție, el va începe să-ți dea sfaturi…”

* Trei semne că ai luat variola maimuței:
– Te cerți cu tine la oglindă
– Furi banane din piață
– Te sui pe șifonier, fără motiv

* Am angajat pe cineva să îmi plimbe mașina prin Mamaia cât sunt eu pe plajă, fiindcă e mai ieftin decât să parchez.

* Bărbatul nu înșală, punct.
El vrea doar să știe care este diferența dintre Ioana și Simona, atât, nimic mai mult.

* Definiția soacrei:
Soacra este un condiment. Se amestecă în orice!

* N-am pomenit bărbat care să se uite după o femeie spunând:
– Uite, tipa asta pare cuminte, muncitoare și la locul ei…

* Canicula continuă… aveți grijă pe unde vă ardeți. 😉

* Soră-mea s-a combinat cu un doctor. Problema e că, de fiecare dată când acesta îi trimite o scrisoare de dragoste, trebuie să meargă la farmacie să i-o citească farmacista.

* Matematica a fost inventată pentru ca femeia să nu fie singurul lucru imposibil de înțeles. 😀

* O recomandare pentru cei care nu au tăți dinții în gură:
Mereți de vi-i puneți, să aveți din ce clănțăni la iarnă!

* – Domnule doctor, cam scumpă lucrarea dentară…
– Doamnă dragă, dumneata hotărăști dacă vrei să muști sau să sugi…

* Dacă cei până în ’89 suntem numiți decreței, cei după ’89 sunt generația Tefal, nu se prinde nimic de ei!

* V-ați dat seama că dacă nimeni nu-și dă seama, imediat cum își dă unu’ seama, își dau toți seama?!? Dați-vă seama…

* Un cuplu este invitat la un bal mascat.
Ea acuză o durere mare de cap și rămâne acasă, soțul își ia costumul și pleacă la petrecere singur.
Soția, după ce a dormit o oră, simțindu-se mai bine, decide să meargă și ea la petrecere, singură. Deoarece soțul nu-i cunoștea costumul, vrea să se distreze urmărindu-l pe acesta. Ajunsă la serbare, își vede soțul mascat dansând și pipăind toate tipele cu care s-a întâlnit. Se decide deci să vadă până în ce punct poate să ajungă soțul ei cu distracția, așa că se așează lângă el, încercând să-l seducă.
În fine, el nu rezistă și o trage într-o cameră întunecoasă, unde fac un amor nebun. Fără să își spună nimic și fără să-și dea jos măștile, cei doi se despart.
Ea fuge acasă șmecherește, își ascunde masca și se bagă în pat ca să vadă cum va comportă el când ajunge acasă. Când bărbatul sosește, ea se preface că abia s-a trezit și îl întreabă cum a fost la petrecere. El îi răspunde: ”ca de obicei, știi că mă distrez foarte bine”.
Cum ea insista, îl întreabă dacă a dansat mult.
El: – îți jur că nu am dansat deloc. Cum am ajuns acolo, m-am întâlnit cu Pietro, Antonio, Giovanni și cu alți prieteni cu care am urcat la mansardă să jucăm cărți, așa că am stat la poker toată noaptea, nici măcar nu am auzit muzica, deși cred că a fost o petrecere specială, pentru că tipul căruia i-am împrumutat costumul meu mi-a spus că s-a distrat la nebunie!

Grădina din mine

În grădina vieții mele
Nu cresc flori și pătlăgele,
Doar gânduri și sentimente
Ce duc spre doruri ardente.

În primul strat am răsădit
Iubire fără de sfârșit,
Însămânțată de demult,
În liniște sau cu tumult.

Răbdarea-și are locul ei
Crescută-n anii cei mai grei
Și îngrijită migălos,
Căci mi-a adus din plin folos.

Cu zâmbete stratu-i mare
Și le-mpart la fiecare,
Iar cel care le primește,
Îndată se-nveselește.

Buruieni când se arată,
Am rețetă garantată
Și dispar ca niște cute
Șterse cu vise plăcute.

Fructul interzis (14)

Spre sfârșitul verii, activitatea din ”atelierul meu de bobinaj” a început să revină la normal, datorită unor noi angajări. În primul rând era vorba de încă un meseriaș cu numele de Istvan, micuț și plinuț la trup, dar priceput în repararea transformatoarelor și convertizoarelor de sudură, domeniu în care eu nu excelam. Apoi au venit două fete cu același nume: Livia, una fiind mai înaltă și mai în vârstă cu doi ani decât cealaltă. Pentru a nu face confuzie, le-am botezat Livia Mare și Livia Mică, dându-le sarcini din cele mai simple, din moment ce nu mai văzuseră în viața lor cum arată un motor pe dinăuntru. Istvan Grasu, cum avea să fie ”botezat” noul meu coleg după ce vor mai fi angajați încă doi cu același nume, venise cu ideea că va prelua șefia echipei, iar de aici și unele divergențe ivite din când în când între noi. Dar treaba mergea bine și eu eram mulțumit că nu mai trebuia să fac zilnic atâtea ore suplimentare.

Timpul liber, apărut ca un bonus de mare preț, mi-a permis astfel să-mi găsesc doi prieteni cu aceleași dizabilități, care locuiau pe străzi alăturate, nu departe de centrul vechi al orașului. Pe primul îl știam din copilărie, fiind din Seini, de meserie pantofar și căsătorit cu o fată frumoasă și sănătoasă, care muncea cot la cot cu el într-un atelier de confecționat încălțăminte. Numele lui era Emeric, pe nevastă o chema Caty și provenea dintr-o familie săracă, orfană de tată, cu mai mulți frați și surori, plus o mamă bețivă. Alegerea să-și trăiască viața alături de un tânăr cu handicap grav la picioare și accentuat la brațe a fost pentru ea singura posibilitate la îndemână să scape de foame și bătăile tatălui vitreg. Nu avea decât șase clase, dar cooperativa a acceptat să o angajeze, pentru a face echipă cu soțul ei, pe care îl împingea în scaunul cu rotile până la locul de muncă și înapoi. Văzându-i împreună, mi-am spus că în orașul acesta mare trebuie să existe și pentru mine o fată de acest fel, mai ales că aici nu mai eram dădăcit de părinți.

Celălalt viitor prieten era tot pantofar, provenea din localitatea sătmăreană Dumbrava și lucra într-un atelier de reparații încălțăminte. Îi spuneam Mitruț și venea adesea în vizită la Emeric, doar lucrau în aceeași branșă. Spre deosebire de noi, problemele de deplasare îi proveneau de la o cădere groaznică dintr-un pom, pe la paisprezece ani, când s-a lovit puternic la coloana vertebrală și a fost nevoit să apeleze la două cârje. E dureros când, după ce ai zburdat ușor și liber pe câmpurile satului tău, să ți se taie aripile și să rămâi doar cu amintirile acelor vremuri. Dar Mitruț nu se lăsa nici în această situație, ieșind în natură și colindând malurile apelor, de câte ori avea ocazia. Amândoi au primit în folosință câte un moto-triciclu asemănător cu al meu, iar uneori mă rugam de unul sau de altul să mi-l împrumute pe al lui, căci umblam mult și defecțiunile interveneau când îmi era lumea mai dragă. Senzație mare făceam cu ieșirile noastre în natură, când lumea se minuna văzând trei moto-tricicluri zgomotoase trecând în viteză pe șosea.

Pe Ea am văzut-o de mai multe ori, cu ocazia vizitelor la cei doi prieteni. Plimba mereu un bebeluș într-un cărucior, iar eu n-am avut curajul nici măcar să o salut, în primele zile. Arăta prea bine, ca o fecioară proaspăt înflorită, cu ochi sclipitori, dar timizi, cu părul șaten și lung, frumos răsfirat peste umeri, și un fizic zvelt ca de balerină. Nici nu puteam concepe că o astfel de zână ar putea să-mi acorde o cât de mică atenție. Într-o bună zi, am prins curaj și i-am adresat câteva cuvinte de apreciere a micuțului, însă nu am primit niciun răspuns. În schimb a lăsat să i se vadă un zâmbet discret și o roșeață ușoară prin care m-au făcut să prind curaj. De atunci, aproape în fiecare zi o pândeam când ieșea din curtea împrejmuită de un gard înalt, o urmăream îndeaproape cu motocicleta și îi spuneam câte ceva măgulitor, răsplată fiindu-mi aceleași zâmbete, tot mai luminoase.

Inima mi se perpelea de pasiune și Emeric a observat melancolia de pe chipul meu, așa că a trebuit să mă confesez. A râs cu Caty și mi-a spus care-i secretul fetei cu nume atât de potrivit: Bela. Le era colegă de muncă și s-a născut surdo-mută, a făcut o școală specială și acolo a învățat meserie. Mărturisesc că această dizabilitate, despre care tocmai aflasem, mi-a dat speranțe mari că îi voi cuceri inima și astfel îmi voi găsi și eu perechea. Una minunată, la care nici nu visasem până atunci.

În următoarea zi i-am oferit o floare, pe care încântătoarea Bela a acceptat-o cu sfială, dar și cu primele sunete pe care le-am auzit din gura ei. Am înțeles că voia să-mi zică mulțumesc, mai ales că și-a dus mâna în dreptul inimii. Au urmat alte daruri mici și cu fiecare dintre ele se ridica bariera dintre noi, ajungând să fiu invitat pe banca din curtea ei, când maică-sa sau sora mai mare – al căreia era și bebelușul plimbat zilnic – nu erau acasă. Atunci i-am oferit o curea de ceas, pentru că observasem cât de uzată era cea pe care o avea. Și tot atunci am dialogat mai mult, prin sunetele ei sugestive pe care încercam să le înțeleg, dar și prin semnele tot mai familiare de la o vreme. Handicapul ei nu reprezenta o problemă pentru mine, așa cum nici al meu nu o deranja pe ea. Am căzut de acord să fim prieteni apropiați până ne cunoaștem mai bine, dar m-a asigurat că ”nu o să-mi facă supă” înainte de a deveni soț și soție în fața legii și a lui Dumnezeu.

Nu am știut eu ce vrea să spună cu această expresie, căci numai de supă nu-mi ardea mie când îi priveam ochii strălucitori și îi mângâiam părul mătăsos, însă aveam să aflu tot de la Emeric. Pentru familia Belei, a face supă unui bărbat reprezenta ceva mult mai profund, adică pur și simplu sex. Însăși aducerea în discuție al unui viitor atât de promițător mi-a umplut sufletul de bucurie și speranțe mari, consolidate la fiecare întâlnire de câte un pupic tot mai îndrăzneț care s-a transformat cu timpul în sărut. Aveam o iubită frumoasă și cuminte, iar asta mă făcea să mă simt un om împlinit. Sau măcar cu toate șansele să ajung astfel.