Fructul interzis (16)

Știam că următorul pas era un test decisiv pentru mine și Lili, de aceea ne-am pregătit cum știam mai bine. Emoțiile mai mari le simțeam eu, fiind conștient că prima impresie despre fata pe care o prezentam părinților însemna foarte mult pentru relația în care intrasem. Un factor important era aspectul, iar pentru asta i-am cumpărat iubitei o rochie lungă și frumos împodobită cu desene care aminteau de ia românească. O pereche de cercei decenți și una de pantofi cu toc nu prea înalți au completat ținuta în care îmi puneam speranța că va avea o influență benefică, compensând măcar în parte neajunsurile pe care le intuiam.

Se știe că nicio alegere nu e bună pentru părinții grijulii, însă în cazul meu era mai mult de atât. Mama, în special, mi-a repetat de nenumărate ori că nu sunt făcut pentru legături amoroase, în care și oamenii perfecți din punct de vedere fizic suferă și rămân cu traume sufletești. ”Pe tine te-ar băga în mormânt o ruptură în iubire, deoarece ești prea încrezător și devotat celei pe care o alegi de fiecare dată”, m-a avertizat ea cu toată convingerea, insuficient să-mi schimbe intenția de a-mi găsi fata mult visată. Iată-mă acum încălcându-i sfatul și aducând pe bancheta din spate a moto-triciclului o tânără găsită la colțul a două străzi băimărene, fără rude și cu un trecut controversat.

Era o toamnă târzie, blândă și generoasă, cum îmi amintesc că ne binecuvântau toate anotimpurile din acele vremuri. Oamenii respectau natura, îngrijau cu sfințenie pământul, iar în schimb primeau răsplata prin roade bogate și sănătoase. Tulburelul din struguri de roșcă zemoasă al tatei fierbea deja în baloane* de cincizeci de litri și în butoiul de o sută, totalizând aproape șapte sute de litri. Pălinca de prune curată aștepta și ea într-un alt balon să-și etaleze-n păhărele mărgelele mari și de durată, atunci când se ivea câte o ocazie. Și ce ocazie mai bună putea fi decât atunci când îți vine feciorul acasă cu o fată frumoasă, prima pe care o aduce să o prezinte familiei?

Părinții ne-au întâmpinat cu brațele deschise și zâmbete luminoase precum soarele în miezul zilei. Lili s-a simțit imediat ca acasă, dar în privința asta nu-mi făcusem griji, știind-o comunicativă și ușor de abordat. Mai multe probleme mi-am făcut când ne-am pus la masă și trebuia să țin sticla cu tărie cât mai departe de ea, mai ales că nu băuse pălincă de 52° în viața ei. Ai mei erau foarte interesați să afle cât mai multe despre musafir și, în timp ce o asaltau cu întrebări, îi puneau în față tot ce aveau mai bun, sugerându-i să guste neapărat din toate, ”cât îi pică bine”. Nici nu am observat cum s-a scurs timpul, iar seara își arăta primele semne, prin asfințitul soarelui și oboseala noastră. Un motiv foarte bun să ne retragem fiecare în paturile pregătite, să ne odihnim trupul și gândurile pentru duminică, ziua concluziilor pe care le așteptam. Mama a venit cu propunerea ca Lili să doarmă cu sora mea, Doinița, dar i-am explicat că ne culcăm împreună de multe zile, veste care sunt sigur ne-a coborât o treaptă în ochii ei.

Noaptea a fost lungă pentru mine și Lili, repartizați în patul din bucătărie și lăsați să dormim până vom binevoi noi să ne trezim. Astfel că ne-am ridicat din pat doar pe la ora zece, când nu mai era nimeni prin preajmă, mama și sora fiind la biserică, iar tata își făcea turul zilnic prin grădină. Aș fi vrut să profităm de acel moment pentru a face dragoste, dar ne temeam că vom fi surprinși în timpul faptei, iar asta ne-ar fi adus alte penalizări în ce privește impresia. Prânzul cel mic – așa cum se spunea pe la noi micului dejun – a constat pentru noi în multe sărutări, drăgălășenii și cuvinte de iubire pe care ni le șopteam la ureche. Părintele ne-a întrerupt din această desfătare, cu îndemnul de a ne ridica din pat, că om fi flămânzi la acea oră. Dar niciunul dintre noi nu avea încă poftă de mâncare, mai ales că nu mai era mult până când familia se va reuni și va trebui să mâncăm împreună.

Nu știam ce ne așteaptă, până nu am văzut-o pe mama venind însoțită de trei mătuși și două verișoare. De la biserică s-a dus vorba printre neamuri că am adus o fată acasă, și cele mai apropiate dintre ele voiau neapărat să vadă ce hram poartă. Asta era problema de care am crezut că am scăpat după ce m-am mutat în ditamai orașul. S-au perindat prin fața noastră mătușile Maria, Iuli și Floarea, alături de verișoarele Măriuca și Tuți, toate numai un zâmbet și cuvinte de apreciere la adresa musafirului. Dar ceea ce gândeau cu adevărat am aflat de la părinți, după-amiază, când Doinița a plecat cu Lili să-i arate pomii și să culeagă fructe proaspete.

– Ce gânduri ai cu fata asta?, a fost întrebarea de bază, pusă de tata.

– Încă nu m-am gândit atât de departe, am recunoscut eu încurcat.

– Petrucă, femeia asta nu-i de tine, a continuat mama cu dojană. Dacă vrei să te distrezi cu ea, fă-o pe acolo, în cămin și alte locuri, dar nu o mai aduce aici.

Mărturisesc că eram pregătit pentru multe critici, dar o respingere atât de dură m-a durut cum nu mă așteptam. M-am simțit nedreptățit, și atitudinea mea a fost pe măsură.

– Ce aveți împotriva unei ființe lovite de soartă, fără niciun sprijin din partea cuiva? Nu înțelegeți că tocmai asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea?

Amândoi au dat din cap a neîncredere și au continuat să mă lămurească.

– Soarta și-o face omul cu mâna lui și cu ajutorul lui Dumnezeu, fiule, mi-a zis mama pe un ton sfătos. Numai ea știe cu adevărat de ce a ajuns pe drumuri, părăsindu-și casa părintească și apoi bărbatul cu care a stat câțiva ani. Am observat că-i place să petreacă și a golit două pahare de pălincă. Ăsta-i încă un semn rău.

– A vrut să vă facă pe plac, altfel nu bea peste săptămână, i-am luat eu apărarea. E harnică și puternică, după cum vedem cu toții la serviciu. Faptul că lucrăm în același loc și câștigăm bine e un mare avantaj. Plus că e foarte frumoasă, după cum au remarcat și rudele pe care le-ai adus.

– Băiete, a intervenit din nou părintele meu. Femei frumoase vei găsi ușor, dar nu toate sunt potrivite pentru tine. Acum sunteți amețiți de jocurile dragostei, dar starea asta o să treacă și ea o să își deschidă ochii, va fi ademenită de alți bărbați, sănătoși de picioare și dispuși să-i promită ce-și dorește. Cum ar fi un dans romantic sau o drumeție în locuri pe care tu nu le poți vizita. Desparte-te de ea înainte să se despartă ea de tine, că o să te rănească tare rău.

– Nu mă despart încă!, a fost răspunsul meu hotărât.

– Păcat de tine, pentru că îți vrem binele, a adăugat și mama. Văd că nu asculți nici de noi și nici de părerea celor care au văzut-o astăzi. Toate mătușile și verișoarele au fost de acord că femeia asta are răul în ea, se vede după ochii care nu-i stau bine-n cap.

Aș fi răspuns cu alte argumente înflăcărate de iubire, dar în casă au intrat Lili și Doinița, cu un coșuleț plin de mere, pere și struguri mai târzii. N-am reluat discuția, însă înainte de plecare am avut ocazia să vorbesc cu soră-mea. I-am promis un inel de argint dacă o să-mi susțină relația și va avea succes în munca ei de convingere. Strategia mea a dat roade și, la viitoarea vizită, am venit cu Lili și cu inelul care reprezenta un cap de indian. Merita fiecare leu investit în el.

* balon – vas de sticlă pentru păstrarea băuturilor

33 thoughts on “Fructul interzis (16)

  1. Bună dimineața Petru! Am prins emoții mari și aștept cu nerăbdare să văd ce-a urmat!
    Părinți de multe ori mai și greșesc, apoi își dau seama. Din cât am citit eu până acum, pot spune că povestea vieții tale a fost frumoasă! Cu de toate, iar tu prin înțelepciunea ta, ai răzbit chiar și în zilele noastre și vei fi mereu același Tu! Te felicit din suflet pentru tot ceea ce ești! Tot respectul!
    Mi-a plăcut tare mult cum ai fost hotărât, ferm, chiar și în fața părinților!
    O zi frumoasă și liniștită!🤗❤️

    1. Bună dimineața de miercuri, Ileana! Nici părinții nu pot să prevadă care suflet de om e mai bun pentru copilul lor, dar măcar sunt bine intenționați. Cred că e mai bine să ne ascultăm inima, chiar dacă vom constata pe parcurs că am ales greșit. Oricum ne vom întreba ce s-ar fi putut întâmpla dacă… dar măcar știm că noi suntem responsabili. Mulțumesc și de această dată pentru frumoasele tale cuvinte de apreciere! ❤
      Gânduri bune și urări pe măsură! 🙂

  2. Ai avut multe de înfruntat în dorința de a-ți convinge părinții. Ei ar vrea să ne ferească de orice neajuns, dar asta nu prea este de folos, când mai multe învățăm trecând pieptiș prin viață, și nu când căutăm calea fără probleme. Viața e în stare să ne arunce din barcă în momentul când sunt valuri uriașe, dacă insistăm să ne ferim de curenții puternici. ❤

    1. Exact așa gândesc și eu, după cum am arătat și în comentariul precedent. Poate că alegerile părinților să fie mai ”convenabile”, dar s-ar putea să nu mai simțim condimentele picante ale unei căsnicii, iubirea tumultuoasă care ne încearcă la bine și la greu, prin care experimentăm trăiri intense și de neuitat. Cam de astea am avut eu parte cu Lili. ❤

  3. Ți-am spus cândva că o admir mult pe mama ta. Calupul din Fructul interzis de azi imi aduce noi argumente în acest sens. Say, de ce n-ai servit-o pe Lili cu un măr din acela ”fermecat”? Aflai imediat care, ce și cum. 🙂

      1. Replica ta mi-a adus-o în minte pe mama vitregă din Albă ca Zăpada. 🙂 De data asta, însă, aprob experimentul.

    1. Știu că tu ești cuminte și îmi suporți întinderea pe atâtea capitole, iar pentru asta îți mulțumesc, Potecuță! 🙂
      Cred că și pe mine mă așteaptă o ”vacanță”, fără munte, fără mare și fără laptop.

  4. Da Petrica parintii vor binele copiilor,dar dragostea infrunta totul.sa ai succes cu aprobarea parintilor! O seara minunata iti doresc! : )

    1. Fiecare vede binele în felul lui, mai ales că inima e cea care dictează în iubire. Iar părinții judecă folosind mintea lor. Să fii iubită și mereu iubitoare, dragă Gabi! ❤

  5. Poza aia cam reprezintă un cap de indian… mort de foarte mult timp. 😆 Sper ca inelul să fi fost ceva mai frumos. 😉

    Haioasă faza cu “nu-i stau bine ochii-n cap”. 😆 Bănuiesc că ceva adevăr o fi în spatele formulării respective, măcar unul care să fi avut bază în vremuri trecute. Adulţii, bătrînii – ei ştiu multe, mai multe decît tineretul înflăcărat; dar ştiinţa lor mai trebuie să se şi potrivească cu vremurile curente care se ştie că se schimbă – mai mult sau mai puţin. Asta dacă facem abstracţie de posibile accese de invidie sau chiar de răutatea înnăscută a unora.

    Altfel, aşa cum au spus şi ceilalţi părinţii vor în general binele copiilor lor şi uneori parcă exagerează cu testele şi judecata posibililor parteneri de viaţă. Mulţi au ajuns să aibă o existenţă searbădă, singuratică, din cauza exigenţelor propriilor părinţi care în căutarea perfecţiunii le-au distrus orice şansă la o viaţă normală. Vreau să cred că nu a fost şi cazul tău şi că ai avut ocazia de a te bucura de complexitatea vieţii în doi pe cît posibil.

    Ah şi o menţiune specială pentru Doiniţa care te-a susţinut în demersurile tale. 🙂

    1. Chiar asta reprezintă inelul: un craniu de indian. A fost alegerea soră-mii, probabil fiindcă era și cel mai masiv din magazinul de bijuterii băimărean. Păcat că i-a fost furat, după câțiva ani, însă am reușit să-l găsesc pe internet. Poate că o să-i iau altul, dacă se poate fără probă.
      Cam așa ziceau părinții și cei din generația lor despre fetele (femeile) care erau mai zvăpăiate, mai lipsite de timiditatea care se pretindea celor nemăritate. Că nu le stă bine ochii în cap, adică se uită peste tot, dar mai ales după alți feciori (bărbați). Pentru mine ăsta era un farmec în plus și o provocare. De aici și complexitatea vieții, din care am avut parte din plin. 🙂

      1. Ei, dacă asta i-a fost dorinţa Doiniţei atunci e în regulă. Gusturile nu se discută, mai ales la tinereţe cînd avem atîtea dorinţe extravagante; noroc că multe sînt trecătoare. 🙂

        Natura fiecăruia nu se schimbă, doar se mai domoleşte un pic cu vîrsta. Mai obosesc ochii, nu mai umblă atît de mult şi-şi pierd din flacără, dar nu stau pe loc decît la final. 😉

  6. Dragut episod, mai ales entuziasmul tau fata de aprecierile tale pentru Lili, care nu erau pe plac a lor tai, tu fiind indragostit, nici nu vroiai sa auzi ce spun ei, cam asa se intampla, cand suntem tineri cam greu ascultam de sfaturi, bine ca acum este mai al naibii cu tinerii de azi! Zi minunata Petru!♥️

    1. Eu zic că eram îndrăgostit, părinții credeau că eram prostit, iar alții mi-au explicat mai apoi că era doar o pasiune de tânăr care are prima relație cu o fată. Orice o fi fost, mi-a plăcut și nu voiam să renunț pentru nimic în lume. Mulțumesc pentru popas și lectură, dragă Mica! ❤

  7. Foarte fain episodul! Un adevărat eveniment, această primă întâlnire dintre părinți și aleasa inimii. Un adevărat „examen”. Greu să treci fără emoții de așa ceva. Într-adevăr, părinții sunt foarte îngrijorați de alegerea pe care o face copilul lor. Și ce de discuții se nasc din fiecare amănunt observat, din fiecare detaliu. Este tare dificil să le faci față la toate acestea. După trecerea anilor, aducându-ți aminte de toate aceste întâmplări, altfel vezi lucrurile. Dar la momentul respectiv te simți ca un viteaz, gata să te lupți cu toți, pentru „cauza iubirii”!
    Aștept cu nerăbdare continuarea. Viața îl duce pe om pe cărările numai de ea știute…
    Numai bine, dragă Petru și o zi minunată! 🙂

    1. Mulțumesc frumos pentru apreciere! Chiar ca un viteaz mândru m-am simțit atunci, precum bine zici, cu concepția că toată lumea care mă judecă greșește sau e invidioasă fiindcă mi-am găsit iubită frumoasă și sănătoasă. Iar astăzi, tot așa cum realizezi și tu, îmi dau seama că eram mânat mai mult de dorința de a demonstra că pot face aceleași lucruri ca orice om normal, așa cum am reușit cu locul de muncă. Numai că iubirea are năbădăile ei și implică mult mai multe lucruri imprevizibile, mai ales când suntem tineri și nesocotiți.
      Să fii iubit și mereu iubitor, dragă Alex! 🙂

  8. Episodul ăsta mi-a amintit de mama (Dumnezeu s-o ierte !). În concepția ei, nici un băiat nu era bun pentru mine. M-am măritat după ce ce ea n-a mai fost în lumea aceasta. În mod sigur i-ar fi găsit și lui Geo un milion de defecte și ar fi întrerupt relația. Mai am câteva prietene care, deși au trecut de mult de 50 de ani nu au un partener, pentru că mama lor consideră că niciun bărbat nu e potrivit pentru ele. E de mare actualitate povestea ta și va fi mereu. Pe de altă parte înțeleg și punctul de vedere al părinților și poate că de multe ori le dai dreptate privind înapoi, dar timpul trece și viața trebuie trăită cumva, cu bune și cu rele. Aștept cu nerăbdare continuarea.

    1. Mulțumesc că mi-ai confirmat cu exemplul personal o realitate care se perpetuează până în zilele noastre. Măcar cazul tău a avut o continuare fericită, printr-o căsnicie frumoasă, dar cunosc și văd în jurul meu mai multe persoane care au fost practic forțate de mamele lor să le rămână alături pentru a le purta de grijă, cu motivul că nicio alegere nu ar fi bună pentru ele. Și erau fete frumoase, inteligente, dar lipsite de ambiția de a se descătușa, care s-au ofilit oftând de dorul unor iubiri nemărturisite, iar astăzi au devenit la fel de seci în sentimente ca mama lor bătrână, pe care încă o slujesc cu credință. Firește că la mine a fost ceva mai diferit, dar tot o luptă pentru eliberare s-a chemat.
      Mulțumesc frumos pentru lectură și intervenție, Cristina!

      1. Astfel de fete, vor ajunge s-o urască pe mama lor, după ce aceasta nu va mai exista, pentru că abia atunci își vor da seama că și-au irosit viața (o mare parte din ea) trăind după niște reguli impuse și demodate. Te îmbrățișez și abia aștept continuarea.

  9. Ajung la concluzia că eu zic bine! Le-am dat viață copiilor mei, dar asta nu-mi dă dreptul să o trăiesc în locul lor. Ca atare, fiecare dintre ei a avut dreptul să aleagă ce vrea să obțină de la viață. Eu nu m-am opus alegerilor pe care le-au făcut.

    1. O atitudine pentru care meriți toată aprecierea, nu numai din partea mea, ci mai ales din partea copiilor pe care i-ai lăsat să-și ia zborul când au vrut și spre ce zare au dorit. Puțini sunt ca tine, din păcate, dar nici generația de astăzi nu mai ascultă de sfaturile părinților, ca pe vremea noastră.

  10. Parintii, si in cazul meu fratii mult mai mari, ar vrea sa ne protejeze de orice suferinta, dar nu inteleg ca trebuie sa mai dam si cu capul, altfel nu invatam nimic. Tata zicea ca nu ma da pe 7 feciori, iar la mama orice baiat frumos si cu facultate era bun – chiar s-a suparat ca l-am respins pe unul cu care nu ma intelegeam deloc. Acum s-au dus amandoi, le-am zis si fratilor mei sa nu ma mai trateze ca pe un copil mic, e timpul sa imi iau propriile decizii. Azi maine ma apuc si eu de scris un roman. :))

    1. Se pare că la tine e și mai greu, din moment ce trebuie să-ți înfrunți și frații. Un frate mare – cu opt ani – am avut și eu, care la fel voia să-mi interzică orice relație cu vreo fată. Noroc că stătea la vreo doi kilometri distanță și nu ne vizita prea des, altfel se lăsa mereu cu ceartă. Mai ales reproșuri pentru părinți. Îți doresc să ai ambiție în independența ta, cu succes în alegeri și spor în scrierea romanului! Că material interesant ai!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.