Fructul interzis (17)

Iubita mea înflorea văzând cu ochii, în timp ce îi păzeam visele la propriu și îi însuflețeam visurile semănate ziua. Somnul ei agitat, presărat cu gemete și plâns, a început să se liniștească, iar după câteva luni mă bucuram să-i văd chipul adormit cum zâmbește la vreun ”film nocturn” frumos. O priveam noaptea cum respiră și îi supravegheam odihna, după care ziua făceam tot posibilul să nu-i fie rănit sufletul greu încercat. Observam cu mare bucurie că tristețea i se transformase în surâsuri luminoase. Fericirea îi iradia prin toți porii, obrăjorii se rotunjiseră și tenul palid a fost înlocuit cu unul strălucitor. Odată cu aceste schimbări miraculoase, sufletul meu se încărca cu o dragoste tot mai mare pentru ființa de care mă simțeam răspunzător și dator să o slujesc până la apusul zilelor noastre. Marea idee a venit din partea maistrului Băban, care m-a tras într-o zi deoparte pentru a mă întreba cât se poate de firesc:

– Ție îți convine să stai așa cu o fată? Se vede clar că vă iubiți, vă potriviți, ba chiar dormiți în același pat de o persoană. E timpul să faceți pasul următor prin căsătorie, ca toți oamenii. În felul acesta, o să mai închideți din gura lumii cârcotașe și veți avea prioritate în obținerea unei locuințe. Gândește-te și nu amâna ceva necesar și normal.

Acest imbold a generat o discuție mai lungă cu Lili, imediat după ce am ieșit de la muncă. Nici nu știu de ce nu luasem încă în calcul o unire oficială între noi, poate fiindcă eram încântat de viața minunată pe care o duceam împreună, o fericire la care în urmă cu un an nici nu îndrăzneam să sper. Acum, voiam să aud clar ce intenții are cea care mi-a adus aceste bucurii, nevrând cu niciun chip să facem ceva de care nu suntem amândoi convinși că e bine. Partenera de viață m-a privit senin, asigurându-mă că ar fi foarte bucuroasă să-mi devină soție, să avem o casă și o familie trainică, precum îi este iubirea față de mine. Sărutul ei senzual a fost ca o pecete pe legământul făcut de amândoi în acea după-amiază.

Am demarat imediat procedurile necesare pentru cununia la starea civilă, iar atunci a apărut și prima piedică: Lili nu avea certificatul de naștere. Pentru obținerea unei copii trebuia să se ducă la primăria din Joseni, localitatea unde s-a născut. Mărturisesc că mi-a fost frică să o las pe un drum atât de lung și spre un loc în care existau oameni în stare să o rețină. Ne-am despărțit la gară, cu sărutări lungi, îmbrățișări pătimașe și promisiunea că voi veni în fiecare seară să o aștept la tren. Așa am și făcut, din prima zi, însă vagoanele s-au golit fără să o văd coborând. Mi-am spus că oricum e prea devreme, iar ea o să apară precis în ziua următoare. N-a fost să fie nici atunci, și în inima mea se cuibărea tot mai mult durerea unei pierderi devastatoare.

De ce trebuia să ascult eu de sfatul maistrului? Nu ne era nouă bine așa, trăind din plin fiecare clipă de extaz și sperând că ele vor continua la infinit? Noaptea aceea nu am dormit deloc, spre deosebire de Mitru, care acum putea să se odihnească liniștit. Doar atunci am realizat cât de greu trebuia să-i fie când ne auzea făcând dragoste în fiecare noapte, doar la doi pași de patul lui. Știam asta pe pielea mea, amintindu-mi căldurile prin care treceam când fostul coleg de cameră își aducea câte o fată și se desfătau aproape până dimineață, mai ales că eu eram încă un virgin de 22 de ani. Cu toții eram înfierbântați la acea vârstă și de aceea ar fi fost un mare avantaj să ne mutăm în garsoniera noastră. Doar că mi-am tăiat craca de sub picioare, căci Lili nu mai venea.

Trist și obosit m-am prezentat la serviciu, însă nu am întârziat nici măcar atunci. Cheia atelierului era la mine, veneam primul și plecam ultimul, chiar și când eram bolnav, cu febră și dureri de cap. De data asta aveam o altfel de durere, mult mai apăsătoare, iar colegii mi-o înțelegeau în tăcere. Această stare mi-a fost schimbată complet când, după încă două ore de suferință, ușa de la intrare s-a deschis și înăuntru a pătruns singurul soare care mă putea însenina: iubita mult așteptată. Îmbrăcată în haina aceea groasă, imitație de blană în culoarea brumei împrăștiate peste câmpie, nici nu am perceput răceala obrăjorilor ei, ci doar fierbințeala buzelor dulci și căldura îmbrățișării de reîntâlnire.

Lili a revenit la mine, deci mă iubea cu adevărat! Era un sentiment atât de intens, încât m-am cerut acasă de la maistru și i-am pasat cheia colegului Istvan. Trebuia să sărbătorim acest eveniment, printr-o sticlă de vin spumos și o dragoste împărtășită pe îndelete, recuperând astfel două nopți de abstinență. Ne-am iubit intens, cum nu știu să o mai fi făcut vreodată, gemeam amândoi de plăcere și fericire, ne priveam adânc în ochi, fiind convinși că ne contopim atunci într-o singură făptură, imposibil de separat vreodată.

Anunțul cununiei noastre i-a luat prin surprindere pe părinți, însă au înțeles și ei că e mai bine să ne oficializăm relația în fața lumii. Am convenit ca nunta să o facem anul viitor, când vom fi pregătiți din punct de vedere material și sufletește. Eu am intrat în primul concediu de odihnă de la TRCL, cu o săptămână înainte de Crăciun, iar Lili a primit aprobare pentru un concediu fără salariu, tot cu ajutorul maistrului Băban. Era o perioadă plină, în care mi-am înscris iubita și la examenele pentru completarea celor opt clase, organizate la Școala Generală Nr.1 din Seini. Avea nevoie de acest pas, în vederea obținerii calificării la locul de muncă. Firește că ne-am stabilit la părinți, pe toată perioada acestui concediu, iar eu ar fi trebuit să merg la Negrești-Oaș, ca să dau examen pentru ultimul an de liceu. Lili m-a rugat să amân aceste deplasări, ca să nu o las singură cu ai mei, de ale căror priviri și întrebări se temea încă. Tot ea și-a exprimat dorința ca la cununie să nu-i invităm și pe colegii de muncă, ci doar rudele apropiate, fiind prea emoționată în fața unei asistențe numeroase. Nu puteam să-i refuz nimic, simțind și eu că e singură în fața atâtor străini, într-un moment foarte important pentru viitorul ei.

Vestea cununiei noastre ne-au adus iarăși neamurile pe cap, avide să ne dea sfaturi și să participe la ceremonie. Verișoara Măriuca, sora ei, Tuți, și mătușa Iuli, cea mai renumită socăciță din Seini, au fost cele mai insistente, cu opinii și suspiciuni în ce privește viitoarea mea soție. Aproape zilnic veneau să le spună părinților că fata aceea nu-i făcută pentru căsnicie, o să-și bată joc de mine și o să mă părăsească, provocându-mi multă suferință. Dar cum hotărârea mea era de neclintit, iar iubirea lui Lili pentru mine nu putea fi pusă la îndoială doar prin presupuneri, tata a fost cel care a venit cu propunerea de a o testa cu unul din merele noastre. Trebuia să fac acest compromis, deși mă temeam de adevărul care mi-ar fi spulberat încrederea în iubită și în viitorul promițător făurit în mintea mea.

I-am dăruit mărul acela într-o după-amiază, când eram adunați toți în fața mesei și puneam la punct detalii în ce privește deplasarea în Baia Mare, cu autobuzul de dimineață, între Crăciun și Anul Nou. Lili l-a admirat îndeaproape și a vrut să-l lase pe mai târziu, dar eu am insistat. Jenată de privirile nerăbdătoare ale celor din jur, a mușcat puțin din fruct, după care i-a venit pofta să-l mănânce tot. Stăteam cu toții ca la un spectacol, fiecare cu alte gânduri și așteptări, dar cu aceeași curiozitate. Mai ales că mătușa și verișoarele nu prea înțelegeau ce rol are mărul în această ecuație. Pentru ei era important modul în care primeau răspuns la întrebarea esențială: ”Ai să-l iubești numai pe Petruca, toată viața, fără să-l înșeli cu altul?”

Întrebare pusă dur de Măriuca, o femeie cu peste o sută de fini și fine, dar și cu pretenția că-i o bună cunoscătoare în viitorul proaspetelor căsnicii. Tânăra a privit-o cu ochi de căprioară aflată în vizorul unui prădător, făcând la fel și cu ceilalți, în timp ce lacrimile începeau să-i curgă pe obraji. Plânsul care a urmat a fost unul cum nu mai văzusem, cu sughițuri și spasme ale trupului care mă înfiorau. Nimeni nu se aștepta la o reacție atât de emoționantă, de aceea asistau cu jenă la acea descărcare mută și totuși atât de expresivă, doar mesajul părea diferit pentru fiecare. În timp ce eu îl vedeam ca o dovadă de iubire profundă, părinții ca pe o cădere nervoasă, rudele îl percepeau ca un regret anticipat pentru infidelitățile care vor urma. Plânsul a durat mult, deși îmi strângeam iubita la piept și o mângâiam cu vorbe blânde, de afecțiune și înțelegere.

Lili nu era o plângăcioasă, poate tocmai de aceea îmi amintesc fiecare ocazie în care am văzut-o plângând cu șiroaie de lacrimi. Prima dată a fost când a venit de la analizele de sânge în vederea căsătoriei. Era udă nu numai pe față, dar și bluzița ziceai că i-a fost udată de ploaie. M-am speriat că a pățit ceva îngrozitor, iar ea s-a cuibărit la pieptul meu și mi-a mărturisit că mai bine ar muri. Răspunsul la uimirea mea firească m-a făcut să râd, în ciuda lacrimilor pe care le simțeam și pe cămașa mea. Zicea că pe rezultatul ei scrie ”Negativ”, din care a dedus că nu corespunde căsătoriei. I-am explicat imediat ce înseamnă RH-Negativ, după care s-a liniștit și chiar a zâmbit. Plânsul de după mărul nostru a fost și mai devastator, având în vedere că nu putea scoate nici măcar un cuvânt. S-a domolit încet, așa cum a încetat și presiunea rudelor asupra ei.

Cununia a fost frumoasă și masa de după am întins-o acasă, unde meniul cel mai apreciat au rămas tot costițele și cârnații afumați, alături de alte preparate specifice sărbătorilor de iarnă. Părinții și-au îmbrățișat nora și au asigurat-o că de-acum or să o considere fiica lor. Eu mă simțeam împlinit și încercam să-mi dau seama dacă sunt cu adevărat în al nouălea cer… sau mai sus.

39 thoughts on “Fructul interzis (17)

    1. Mă mângâie gândul că am fost cândva foarte fericit, iar acum parcă retrăiesc acele momente, așternându-le în rânduri scrise. E drept că, inevitabil, resimt și dezamăgirile care au urmat. Mulțumesc, Vrăbiuță!

  1. Biata Lili, trecuse în viață prin atâtea încercări și lovituri ale sorții vitrege, încât întrebarea a debusolat-o maxim, realizând că nu are niciun control asupra a ce va urma. Eu așa îi traduc lacrimile…, în acest moment și la cât am reușit s-o cunosc până acum. Sper să fie totul bine și înainte. Pentru amândoi. 🙂

    1. O să fie bine și mai puțin bine, așa cum se întâmplă în multe căsnicii. Cred și acum că Lili a fost o fată bună, atât cât au ținut-o puterile. Nu regret alegerea făcută, chiar dacă a fost urmată și de suferință interioară. Mulțumesc, Cri! 🙂

  2. Of. Dacă nu aş şti câte ceva, tot de pe blogul tău, tare m-ar mai bucura partea asta cu oficializarea şi, mai ales, cu bucuria ta fără de margini.
    Încerc să-l iau ca un fragment separat de viitor şi da, se simte iubirea ta pentru ea.
    Fata cu păr lung e sora ta?

    1. Așa este. Când am scris acele amintiri în proză scurtă nu mă gândeam că voi ajunge să redau mai detaliat biografia mea, din care viața cu Lili a fost cea mai intensă.
      Ai intuit bine, soră-mea fiind cea cu părul lung, cea mai tânără din poze.

  3. Iubirea pură învinge lumea toată! Lili a trecut prin multe încercări, însă iubirea a dat roade în bine, iar iubirea ta pentru ea va fi unică? Așa îmi doresc să fie continuarea, dar…
    Voi vedea continuarea!
    Fotografiile sunt tare frumoase! Amintiri de care nu ne putem desprinde niciodată!
    O după amiază plăcută Petru!🤗❤️

    1. Iubirea durabilă e cea care ne aduce încredere și pace interioară, chiar dacă nu-i intensă. Dragostea noastră s-a aprins brusc și a ars cu flacără mare, cât a ținut ”combustibilul”. Eu am trăit profund fiecare clipă de fericire și apoi de supărare.
      Am avut foarte multe fotografii, majoritatea făcute de mine cu un aparat foto rusesc. S-au pierdut aproape toate când m-am tot mutat. Mi-au rămas, totuși, în memorie. 🙂
      Să-ți fie ziua ca ruptă din rai, Ileana! ❤

  4. Efectele mărului în cazul ei e atât de bine redat și logic, că încep să cred că merele respective chiar au existat! O ființă timidă și abia ce a învățat să creadă în fericire, nu poate să își exprime altfel presiunea la care au supus-o merele. Era pe cât de fericită, pe atât de emoționată între ai tăi! Merele au ajutat-o să dea drumul emoțiilor. ❤

    Mă bucur foarte mult că ai revenit cu bine pe blogul tău!! Multă sănătate îți doresc!!

    1. Și eu am înțeles că Lili a trecut prin schimbări mari, care erau greu de suportat pentru o fată singură, într-o lume total străină. De aceea i-am luat mereu apărarea și încercam să-i satisfac toate dorințele. Bănuiesc că am și reușit… până la un moment dat.
      Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și mă bucur să te am alături, mai ales când e vorba de momentele biografice! ❤

  5. Un moment important din viata ta casnicia.Tinerete fericire ce poate sa doreasca mai mult de atat cineva! Ai reusit sa cuceresti fata iubita! Astept continuarea! O seara excelenta iti doresc! ; )

    1. Căsnicia a fost un pas important în a demonstra lumii că pot să fiu și eu un om normal. Dacă aș fi fost binecuvântat și cu un copil, ar fi fost minunat! Dar n-a fost să fie. Mulțumesc și îți doresc o zi cu soare pe cer și pe chip, dragă prietenă! ❤

      1. Să nu luăm în seamă “poruncile” omenești… Una e să trăiești trist și “uscat”, și altceva e să creezi ceva, fie copii, artă sau pur și simplu să îți înmulțești talantul, oricare ar fi acela! ❤

      2. Cam așa mi-am zis și eu și nu vreau să cârtesc împotriva soartei care mi-a oferit destule împliniri și bucurii. Numai gândul păcătos tânjește la ce n-a avut, precum copilul la jucăriile celorlalți. 🙂
        Mulțumesc frumos! ❤

  6. Un fragment foarte sensibil din viata ta, mai precis tineretea ta, pus in pagina de tine, o iubire care a inceput frumos, si foarte sincer pt tine, in continuare vom vedea si ce se ascunde in sufletul lui Lili, abia astept draga Petru!😟♥️

    1. Presupun că nici Lili nu știa cu adevărat ce se ascunde în sufletul ei, de aceea nu putea răspunde la întrebarea atât de importantă pentru nașa Măriuca. Dar intențiile îi erau bune și iubirea din acea perioadă i se citea în ochi. Mii de mulțumiri pentru lectură, dragă prietenă! ❤

  7. Contrar afirmatiilor lui @ioansperling, personal cred ca esti un om fericit si împlinit, mai cu seama pentru ca, prin aceste rânduri exprimate în proza (si versuri) îti descarci poverile sufletesti, retraind momentele parcursului prin viata, ceea ce înseamna eliberarea de trecut si înaltarea spre dimensiuni ale perceptiei elevate, sufletesti si spirituale, prin credinta si speranta ca, într-o dimensiune elevata spiritual de iubirea adevarata, neconditionata, posibilitatea reîntâlnirii cu cei dragi va deveni realitate obiectiv-pragmatica, dovedind cititorilor credinciosi ca moartea si Locuinta mortilor a fost învinsa de Iubirea Tatalui, manifestata prin nasterea Fiului …
    Multa sanatate, pace, fericire si bucurii, azi, în viitor si în vesnicii, draga Petru !

    1. Îmi amintesc când i-am promis lui Lili (cred că voi aminti acest moment mai încolo) că voi scrie o carte despre viața noastră împreună, după cât a fost de… palpitantă, ca să folosesc un eufemism. Măcar dacă-mi respect această promisiune și tot voi fi mai liniștit, însă e vorba și de alte compensații, cum ar fi rânduirea amintirilor și descătușarea lor, după cum bine zici. Firește că visez la acea reîntâlnire de dincolo, în care să-i pot spune atâtea lucruri care s-au adunat, dar și să aflu ce s-a întâmplat cu ea. Asta dacă mai are vreo importanță acolo, unde sunt cu totul alte priorități.
      Zile blânde, frumoase și aducătoare de bucurii la tot pasul, nea Marian!

      1. Nu, nu sunt “nea Marian”. Sunt acelasi Iosif, îndragostit si înfometat de Cuvântul întrupat, Singurul Adevarat, Absolut, Atemporal, Eliberator, de sistemul imitator, plagiator, tentant, atragator, stralucitor, înselator si falsificator al perceperii realitatilor.

      2. Mii de scuze pentru eroare, dragă Iosif! M-a derutat schimbarea de nume, deși ar fi trebuit să-mi dau seama că-i vorba despre tine, după stilul inconfundabil și binecuvântat cu credință divină. Mă înclin și îți doresc o zi de joi plăcută ca la noi, în Seini!

  8. Nici omul însuşi nu ştie de multe ori ce e cu adevărat în sufletul lui, darămite să ştie alţii, fie ei apropiaţi ori de aiurea. Iar unele răspunsuri apar la mult timp după ce întrebările şi-au pierdut însemnătatea ori s-au pierdut ele cu totul. Rămîn doar trăirile acelui timp de atunci, cu bunele şi relele lui, atît cît poate mintea să le ţină pe rafturile din ce în ce mai şubrede şi prăfuite…

    1. Nu degeaba se tot spune ”cunoaște-te mai întâi pe tine”, fiind pasul cel mai important pentru a-i înțelege mai bine pe ceilalți. Deși suntem diferiți în multe privințe, trebuie să recunoaștem că avem și foarte multe în comun, iar aceste potriviri trebuie să le găsim înainte de a merge mai departe. Chiar dacă ne schimbăm câte puțin caracterul în fiecare zi, ca și amintirile de altfel, concepțiile formate prin educație rămân cam aceleași.

  9. Tare frumos, Petru… și, orice-ar fi urmat, nu poate fi mai rău decît să nu fi cunoscut asemenea stări niciodată. Cel puțin asta e credința mea. Deși intuiesc (nu am prins alte amintiri ale tale din această poveste…) ce poate urma, aștept cu drag forma în care vei spune…

    1. Mulțumesc călduros, Issa! Și eu sunt convins că acea perioadă de fericire supremă a meritat să o plătesc cu suferințele care au urmat. Totul are un preț și în viață, dar amintirile frumoase pe care le-am păstrat sunt de neprețuit.

  10. Apreciez sinceritatea cu care povestit cea mai frumoasă parte a vieții, iubirea adevărată, trăită. Emoționant! Nu știu finalul, tare aș vrea să nu fie tragic. Dacă e despărțire, devine suportabilă, apoi trece.🙂

    1. Dacă n-aș fi sincer, nu aș simți motivația și plăcerea de a scrie despre cele mai importante evenimente din viață. Au fost mulți care mi-au spus că iubirea pentru Lili nu a existat cu adevărat, ci era doar o pasiune. Poate au dreptate sau poate se înșeală, însă pentru mine a fost ceva minunat. 🙂

  11. Exact așa se desfășurau evenimentele matrimoniale și in satul meu, inclusiv în cazul meu, cam în aceiași ani.
    Parcă am fi avut aceleași mătuși…
    Felicitări și pentru acest text literar!

    1. Se vede că am fost vecini, cu aceleași tradiții dar și cu oameni asemănători la caracter. Someșul nu ne-a despărțit, ci mai degrabă ne-a unit în multe privințe.
      Mii de mulțumiri pentru lectură și apreciere!

  12. Salutare, Petru ! 🙂
    Cum astăzi ROMÂNII de pretutindeni sărbătoresc
    ” Nașterea Maicii Domnului ”
    un sincer și călduros La Mulți Ani 🙂
    doamnelor și domnișoarelor din inima ta 🙂
    care poartă numele de
    MARIA !!! 🙂 🙂 🙂

    Alioșa .

    1. Bună dimineața de ziua Nașterii Domnului, în care le sărbătorim pe Măriile și Marinii noștri, Alioșa! 🙂
      Îți mulțumesc că te-ai gândit la cele din anturajul meu și le doresc la mulți ani celor din preajma ta! Să le iubești și să fii iubit mereu de ele! 🙂
      O sărbătoare frumoasă îți doresc! 🙂

  13. Bonjour ce n’est qu’un petit passage

    Parfois on oublie de remercier les personnes qui rendent notre vie meilleure et plus heureuse.
    Parfois on oublie de leur dire qu’ils sont une partie importante dans notre vie.
    Aujourd’hui est un autre jour et je te remercie pour tout cela
    bise Amitié BERNARD

  14. Frankly mă așteptam să-i lipsească nu certificatul de naștere, ci hotărârea de divorț. Reținusem că Lili plecase pe șest de la fostul soț (?) abuziv sau nu era decât iubitul ei? Oricum, mă bucur că în momentul acesta al povestirii Petruca e fericit. Și mi-au plăcut mult de tot fotografiile. Domnișoara aceea înaltă în pantaloni și pulover este sora ta? Aveți un aer de familie. 🙂

    1. Da, au fost ocaziile cele mai fericite din tinerețea mea: căsătoria la starea civilă și nunta. Și da, am o soră înaltă și bine făcută, așa cum a fost și fratele meu, prezent în fotografie, lângă cumnată și prima mea nepoțică. Mulțumesc pentru apreciere, Jo! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.