Am întrebat o pasăre grațioasă dacă vrea să facem schimb de trupuri,
A încuviințat și m-am trezit că am aripi adevărate
Cu care străbăteam zările fără să simt oboseala,
În timp ce ea se obișnuia să se comporte ca om.
Zburam peste oceane și munți înalți,
Sorbind avid frumuseți la care doar visasem,
Aripile îmi erau tot mai vânjoase
Și depărtările mi se înclinau cu supunere.
În ziua când m-am apropiat prea mult de pământ,
Un plumb mi-a pătruns adânc în pieptul sensibil,
Pasărea grațioasă m-a împușcat deliberat,
Fără să mă recunoască, după atâta timp
În care și-a însușit și alte… calități umane.
racoltapetru6 
Foarte bun final! Și, recunosc, nu mă așteptam, credeam c-o să fie unul mai filosofic 🙂
Mărturisesc că ideea de la final mi-a venit pe parcurs, după ce am așternut prima strofă. Inițial mă gândisem la ceva mai pașnic. Mulțumesc frumos, Issa! 🙂
Păi da, cu „pașnic” eram și eu obișnuită, de aceea am fost surprinsă. Plăcut ❤
Atât de mult ne dorim uneori câte ceva, încât (aproape că) nu ne mai gândim și la consecințe. După care ne uimește finalul, deși acesta era clar unul previzibil. Numai că, la început, visul ce prindea contur era într-atât de minunat, încât ce ar fi putut urma nici nu mai conta. Așa se întâmplă și când ne îndrăgostim. Eu acolo m-am dus cu gândul… Oricum, zborul în sine merită. Mi-a plăcut foarte mult și mie. 🙂
Și eu cred că acele zboruri libere, cu senzațiile unice pe care le oferă, merită sacrificiul de la final. O fi simțit și fosta pasăre o părere de rău pentru schimbul făcut și a acționat din invidie. Un alt sentiment preluat de la oameni. 🙂
Nici pasărea nu vrea să intre în pielea omului, e greu să fii OM! 🙂 (Nu pentru toți)
Firește că nicio pasăre nu și-ar da aripile, dar aici a fost o excepție. 🙂
Şi pe mine m-a impresionat ultima strofă, Petru!
Mă bucur că am ales un final care să te emoționeze, Potecuță!
Ups!
Am înțeles! 🙂
Dac-am face noi, umanoizii, mai des astfel de schimburi cu cei pe care-i desconsiderăm doar fiindcă una-alta… Poate atunci ne-am schimba pe noi înşine dinăuntru şi am merita statutul de Oameni.
Mă tem că nu am fi mulțumiți nici cu cele mai avantajoase schimburi. Dacă am primi aripi, ne-ar părea rău după pușca pe care am pierdut-o.
Cam aşa e de cele mai multe ori, că lupu-şi schimbă păru’, da’năravu’ – ba!, plus că homo homini lupus şi c-o floare nu se face primăvară!
E bine sa poti implini visele zburand peste oceane dar ne trezim la realitate! O seara minunata iti doresc! 🙂
Visele sunt pe gratis, realitatea îți cere întotdeauna un preț. O zi de vineri plăcută, cu împliniri și satisfacții, dragă prietenă ! ❤
Prin încrederea-n Cuvânt
si prin dragostea eterna,
poti zbura de pe pamânt,
lasând toata lumea-n bezna.
Dar suntem prea atasati,
dependenti unii de altii.
Prea ades suntem frustrati,
despartiti unii de altii…
Un sfârsit de saptamâna plin de pace si Lumina !
Încrederea e cea care ne lipsește și care duce la celelalte caracteristici ”umane”. Omul poate avea multe calități binecuvântate, dar și păcate din cele mai strigătoare la cer. Iar când unul alege să fie rău, suferă o mie de oameni buni. Poate și mai mulți, dacă are funcții de conducere.
Sănătate, bucurii și multe frumuseți să te înconjoare!
E poezie filosofică.O mai analizez.
Inspirație și spor!
Mulțumesc mult pentru compliment!
Weekend plăcut!
O metafora foarte buna pentru ideea vesnicei nemultumiri omenesti, ca am vrea
sa fim altfel, altceva, altcineva!
Astfel de nemultumiri mereu ne vor impiedica sa evoluam cum ne-a fost sortit.
Un weekend placut, Petru!
Sărut-mâna cu recunoștință pentru percepția foarte potrivită a metaforei din versuri, Suzana! Permanenta noastră nemulțumire ne poate înălța pe culmi înalte, dar tot ea ne poate fi fatală.
Zile plăcute și rodnice!
What a great poem! Sad, but profound.
Thank you very much!
Am revenit, am recitit, pentru că mi-a plăcut, in special finalul, deoarec
De titlu nici nu poate fi vorba, este tare fain!
Iar a luat-o telefonul razna 😉
Deoarece, eram obișnuită astfel 😉
Felicitări! O seară frumoasă și un început de săptămână cu bucurii și sănătate!❤️🤗🍀
Mă bucură revenirea ta, dar îmi pare rău că ai ajuns să te obișnuiești cu finaluri tragice. Deși am fost ”împușcat” și eu de mai multe ori, tot nu m-am învățat minte. 😉
Mii de mulțumiri și tot atâtea urări pentru o săptămână cu gânduri bune, Ileana! ❤