Fructul interzis (18)

Trecuse un an foarte generos, cum nici în visele mele cele mai fanteziste nu-mi închipuisem că voi avea. În doar șase luni mi-am cunoscut aleasa inimii, am angajat-o alături de mine și m-am însurat cu ea. Priveam înapoi cu mândrie, încrezători că și viitorul apropiat va fi la fel de darnic. Eu îmi dădeam seama că femeia mea trebuia să aibă tot ce își dorea și îi puteam oferi, altfel s-ar putea să o pierd. O fi iubirea ei pentru mine sinceră, dar nu aveam siguranța că-i alimentată doar din interior, ci și din confortul reprezentat de o locuință, de bucurii cotidiene, dar mai ales din promisiunea unei nunți minunate, prin care vrea să impresioneze orice fată.

Cred că acele două teste ivite pentru Lili în acea iarnă au fost trecute nu numai datorită certificatului de căsătorie, ci și a cununiei programată la vară. Mai întâi a apărut la cămin fostul ei concubin din Moldova. Era un tânăr înalt și bine făcut, însă venea spășit să o implore în iertare și întoarcerea la casa lui. Zicea că mama îi e bolnavă și îi pare rău că a tratat-o neomenește, fiind de acord să-i devină noră în mod oficial. Degeaba i-am explicat amândoi că nu mai e posibil, cu poze și acte că ea nu mai este disponibilă, el o ținea pe a lui: nu mai poate trăi fără ea. Munca de lămurire a durat până spre seară, când feciorul avea tren înapoi și m-a rugat să fiu de acord ca nevasta mea să-l conducă la gară, ca o ultimă favoare.

Nu am putut să mă opun, mai ales că și Lili era de acord, așa că mi-am pus iarăși toată încrederea în mâinile ei. Număram secundele în așteptarea reîntoarcerii iubitei mele, cu inima mai grea ca niciodată. Dacă reușea să o convingă și apoi să plece împreună? Ar fi fost o catastrofă foarte posibilă, având în vedere că soața mea nu avea ce pierde, decât pe mine. Nu tu casă, nu tu dulap cu haine și alte lucruri care-l pot ancora pe om într-un loc. Aproape tot ce avea era pe ea, însă îmi puneam nădejdea că așteaptă împlinirile pe care ni le-am propus, pe lângă iubirea atât de încercată și niciodată suficient de sigură. Mi-am revenit din chinuri doar când am văzut-o că intră pe ușă și mi-a povestit cum a reușit să-l părăsească în tren, deși omul a recurs la forță și lacrimi înduioșătoare.

Ce-a de-a doua încercare a intervenit cam peste o lună, când la poarta intreprinderii ne-a așteptat un bărbat în vârstă, cu chipul brăzdat de riduri adânci. După ce Lili i-a sărit în brațe și s-au strâns la piept vreo două minute, am aflat că e vorba de tatăl ei. A dat mâna cu mine mai mult din formalitate, fără să-mi adreseze niciun cuvânt sau vreun zâmbet de politețe. Discuția dintre ei a urmat în camera de cămin, după ce i-am dus cu moto-triciclul, însă nu am înțeles prea bine ce îi reproșa bătrânul, necunoscând suficient dialectul acela de maghiară. Într-un târziu, soția mi-a spus că socrul meu nu poate concepe ca fata lui dragă să facă o muncă murdară și grea, să locuiască într-o cameră strâmtă de nefamiliști și să umble cu o motocicletă pentru invalizi, alături de un bărbat bolnav de picioare. Voia să o ducă acasă, unde îi promitea că nu va trebui decât să gătească și să trăiască precum o doamnă. Chiar dacă va fi nevoie de un divorț și apoi de o altă căsătorie, cu moldoveanul acela pe care-l plăcea, după ce l-a căutat acasă. Plus că o mai aștepta și fratele ei, care o iubește și îi vrea de asemenea tot ce-i mai bun.

Până înainte de căderea nopții a durat și această polemică, din care am ieșit cu bine. Tatăl îndurerat a plecat singur, cu promisiunea că nu va veni la nunta unicei sale fiice și o renegă dacă nu se întoarce în familie. Îi era rușine cu ea, după cum s-a exprimat la despărțire, iar Lili a plâns mult și atunci. Eram mândru de hotărârea cu care l-a înfruntat, dar și revoltat pe cel care a bătut-o atâția ani, la fel ca pe maică-sa.

Primăvara anului 1979 ne-a adus, odată cu încălzirea vremii, repartiția pentru o garsonieră spațioasă și atât de așteptată. E drept că se situa în apropierea gării, deci la capătul celălalt al municipiului, față de locul de muncă, însă era numai a noastră, cu o chirie modică. Mai luam în calcul și faptul că rudele din Seini puteau să ne viziteze mai ușor, doar după câteva minute de mers pe jos de la tren. Fratele meu mai mare ne-a zugrăvit locuința în două zile, iar apoi toată familia ne-a ajutat să alegem, să aducem și să aranjăm mobilierul. Țin minte că am dormit două nopți în camera goală, având cu noi doar două pături, două linguri, și două furculițe cu care ne-am ospătat din conserve. Doar după aceea ne-a venit dormitorul Nehoiu, corpurile de bucătărie Iulia – după numele lui Lili – și aragazul. Pentru frigider și televizor nu aveam încă bani, ținând cont că nunta se apropia și trebuia să fim pregătiți din punct de vedere financiar.

Și pe atunci se făceau multe nunți, iar spațiile pentru desfășurarea lor erau foarte solicitate și reținute cu mult înainte. De aceea nu am găsit un loc decât pe la mijlocul lunii iunie, fiind postul Sfântului Petru, perioadă nerecomandată pentru orice petreceri. Noi am riscat, iar popa Babici ne-a dat binecuvântarea lui, cu condiția ca Lili să facă o cerere prin care să treacă de la ritul romano-catolic la cel ortodox. După această formalitate, ne-am spovedit amândoi în vinerea dinaintea nunții, iar după-amiază a venit Părintele acasă pentru a ne cununa. Toate rudele apropiate și-au dat concursul să-l întâmpine pe apreciatul slujitor al Domnului, așternând o masă lungă, sub via deasă din curte, care-i ocrotea pe meseni de soarele insistent al zilei. O altă cerință imperioasă o reprezenta sticla de un sfert cu coniac Drobeta, despre care toată lumea știa că e porția de tărie a popii.

Imediat după cununie, s-a slobozit lumea la ospăț și la discuții înfierbântate de paharele care se goleau fără jenă. Babici a ținut să stau lângă el și cantor, iar motivul principal l-am aflat doar după ce i s-a dezlegat și lui limba.

– Petrule, vă doresc viață lungă, fericită și prosperă împreună!, mi-a urat el ridicând paharul de coniac.

Apoi, după o pauză în care ceilalți comeseni i-au luat exemplul, mi s-a adresat pe un ton intim:

– Țin minte că mi-ai promis niște mere din acelea domnești, însă nu le-am mai văzut. Mai aveți?

La asta nu mă așteptam și am dat din colț în colț invocând motivul cel mai la îndemână.

– Avem încă, doar că eu vin mai rar pe acasă, dacă lucrez în Baia Mare. V-a plăcut atât de mult cel de la atelier?

– Băiete, mărul acela a fost nemaipomenit, dar sper că nu ai luat în serios glumele care au urmat, m-a încercat el pe cât putea de discret. O fi fost de la ginul acela, prea tare pentru mine.

– Nicio grijă, dom’ Părinte, că nici nu mai știu despre ce era vorba, i-am zis eu cu vădită inocență. Dar nu credeți că altceva v-a făcut să vorbiți mai deschis, cum ar fi mărul pe care l-ați mâncat? Domnul Belbe susține o influență nefastă a lor, în ce-l privește, prin adevăruri pe care te provoacă să le mărturisești.

Popa Babici a râs atât de zgomotos încât mulți și-au întors privirea spre noi, încercând să ghicească ce glumă bună i-am împărtășit. Bătrânul a mai golit un păhărel și a servit o sarma dolofană, după care mi-a explicat ca unui copil neștiutor.

– Oamenilor le place să creadă în minuni de acest fel, dând vina pe diferite fenomene sau lucruri mai aparte. De data asta s-a nimerit să fie vorba de un măr gustos și frumos pe deasupra. Însă de aici și până la a-i atribui calități divine, e o cale exagerat de lungă, care seamănă a blasfemie. Fructul interzis a existat doar în Grădina Raiului și nici nu se pomenește în Scriptură să fie vorba neapărat de măr. Adevărul îl spui oricum la spovedanie, în fața Domnului, prin intermediul reprezentatului Său. Tu ai făcut-o astăzi, fără să fii ajutat de măr, numai de credința în mântuire. Bănuiesc că ți-ai mărturisit toate păcatele și, ca să fim convinși amândoi de asta, îți propun să mănânci acum unul din acele fructe. După care o să te întreb dacă ai omis sau nu ceva.

L-am privit în ochi și mi-am dat seama că nu glumește, dar nu aveam curajul să-i urmez sfatul. E drept că nu am mințit nimic la spovedanie, însă nici nu i-am mărturisit toate păcatele. Ele sunt oricum cunoscute de Dumnezeu și îi cer iertare direct Lui, fără niciun mijlocitor.

– Voi spune tatei să vă pregătească o plasă cu mere pentru acasă. Poate că aveți dreptate și o să vă facă numai bine!

– Mulțumesc, Petrule! Sunt sigur că o să-i placă și preotesei.

Discuțiile au continuat în ritm vioi și numai despre subiecte care provocau veselie. Părintele Babici a plecat primul, cu plasa plină de merele poftite și zâmbetul pe buze, după care mesenii au început să se împuțineze. Noaptea se așternea convingătoare când ne-am dus și noi înăuntru, pentru somnul și odihna dinaintea unei nunți pe care ne-o doream mare și reușită. Pentru ea cumpărasem un porc din târg, douăzeci de găini, tata ne-a dăruit o sută de litri de vin și 35 de pălincă de cea mai bună calitate. Sala și trupa muzicală a vestitului cântăreț local de saxofon, Gâlgovan, urma să le plătim din banii obținuți la nuntă.

Toate aceste pregătiri le dedicam fericirii miresei mele, deși nu era ușor să se împlinească. Mai întâi pentru că nimeni din familia ei nu se preconiza să fie prezentă și să o susțină în cel mai important eveniment din viață. Chiar și nașele – surorile verișoare Tuți și Măriuca – le-am împărțit între noi, iar toți colegii și prietenii s-au prezentat ca fiind din partea miresii, aducându-i câte un zâmbet pe buze. De dimineață au început să sosească invitați din toată țara, Deac Gheorghe fiind printre primii, urmat de Mitruț și Emeric cu nevasta. Au urmat parteneri de șah prin corespondență pe care nu-i mai întâlnisem în realitate, din București, Târgoviște și Hunedoara. Doar din Harghita nu venea nimeni, iar asta se vedea pe ochii triști ai lui Lili.

Peste o sută de persoane ne-au fost alături într-o nuntă minunată și apreciată de fiecare în parte. Eram pregătiți să primim aproape dublu, dar a contat mult că era post. S-a dansat până dimineață, iar eu am demonstrat că nu pot fi mai prejos ca mulți dintre dansatori. Alături de Lili împărtășeam credința că avem parte de această ocazie doar o singură dată în viață, niciodată nu ne vom cununa cu altcineva, iar asta ne făcea să trăim la maxim fiecare moment, să ne întreținem cu fiecare nuntaș și să memorăm fiecare cuvânt, fiecare gest. O noapte despre care aș putea să scriu o carte întreagă, dar mă opresc aici și îmi las gândurile să zboare în tăcere spre acea sărbătoare pe care o trăiesc iar și iar, fiindu-mi nemuritoare.

35 thoughts on “Fructul interzis (18)

  1. Mi-a plăcut zîmbetul șugubăț al popii, spunînd c-o să-i placă și coanei 😀
    În rest, tristeți și greutăți, deocamdată învinse. Și promisiunea unei mari fericiri…

  2. A fost o perioadă plină de încercări, dar și de bucurii!! Mă bucur că ai avut parte de aceste evenimente! La mine nunta a fost cumva mai lipsită de efervescență. Nici pe mine, nici pe familia soțului, nu ne caracterizează bucuria spontană. Cred că eu și soțul am fost mai serioși decât trebuia. Eu eram singură în oraș, venită cu două colege de facultate la întreprinderea de mase plastice unde luasem repartiție. Trecuseră douăsprezece luni fără câteva zile, de când venisem în Năsăud și până la data nunții. O chestie pe care mi-a spus-o mama mai târziu, era că socrii mei nu invitaseră rudele mele să vină pe la ei acasă. La casa socrilor și totodată noua mea locuință ajunseseră numai părinții mei, fratele meu și o fostă colegă din școala generală, care ne-a ajutat direct la ceva pregătiri. Niciodată rudele mele nu au venit acolo. Se pare că pentru socri era mai importantă impresia localnicilor.

    1. Fiecare cuplu se străduiește să facă totul pentru a avea o nuntă perfectă, dar așa ceva nu există decât în filme. Întotdeauna lipsește ceva sau nu iese cum e planificat, însă e bine dacă vedem părțile bune și pe acelea să le punem pe prim plan în amintiri. Doar cu ocazia acestui jurnal întârziat mi-am adus aminte și de neajunsurile cu care ne-am confruntat atunci, pentru a fi cât mai corect în evaluare. Astfel ți-am stârnit și ție aceleași gânduri, cu supărări ce ți-au mers atunci la inimă și nu s-au lăsat îngropate în timp. E bine că semnalele neplăcute nu au avut efect în reușita căsniciei voastre, care a dăinuit și s-a dovedit rodnică. De-ar fi fost tot așa și în cazul meu!

  3. Bună ziua Petru! Am citit și recitit pentru că mi-a plăcut! Nu va fost ușor, însă încrederea împreună cu iubire aduce împlinire sufletească! Ar trebui mulți să îți citească povestea de viață și să vadă că nu partea materială, nu felul cum arăți aduce o căsnicie fericită, ci sufletul iubiri pure! Gest frumos că ai lăsat-o să meargă la gară, asta e încredere! Doi oameni când se iubesc nu au nevoie de aprobarea nimănui! Dumnezeu îi ajută!
    Preotul va vedea că acele mere au ceva divin după ce preoteasa va mânca! Aștept, continuarea!
    O zi frumoasă și liniștită!❤️🤗

    1. Poate că în adâncul inimii nu aveam încredere deplină în partenera mea de viață, dar mă străduiam să nu se vadă, pentru că și eu așteptam din partea ei să fie încrezătoare în mine. E drept că iubirea nu ține cont de partea materială, dar pentru o mireasă e important să aibă parte de o nuntă mare și o rochie frumoasă, deci e nevoie de oarece cheltuială. 🙂
      Popa și-a făcut-o cu mâna lui, după cum se va vedea în capitolul viitor. 😉
      Toate cele bune și sănătoase, Ileana! ❤

      1. Adevărat! Te felicit pentru tot!🤗
        Mă gândeam eu că urmează ceva 🙂cu Popa!
        O zi de sărbătoare frumoasă și Binecuvântată!🤗❤️

  4. Până la urmă, aceste momente de neuitat, sau nemuritoare, cum bine le-ai numit, reprezintă tot ceea ce contează în viață. 🙂 Datorită acestora, trecem mai ușor și peste tristeți, neîmpliniri, sau chiar peste drame existențiale. Mă bucur că v-ați bucurat împreună de fiecare clipă a nunții voastre! În ce privește tristețea lui Lili, care i se citea în ochi…, ei bine, aceasta mi-a amintit de o tristețe de-a mea pe la anii ei (când tocmai îmi pierdusem bunica dragă) ce a fost aproape total anulată de atitudinea omului iubit, care nu numai că mi-a fost alături, dar a făcut și tot ce i-a stat lui în putere să-mi îmbunătățească starea de spirit. De aceea, sunt ferm convinsă că și Lili a fost foarte fericită în acea zi. 🙂

    1. Aceste amintiri ne-au format, din ele ne adăpăm când suntem singuri și ne dau târcoale gânduri mai puțin plăcute, după cum zici și tu. Cu toate că au fost și tristeți pe care nu le-ai uitat, e bine că ai avut pe cineva cu adevărat alături, așa cum ar trebui să fie fiecare partener, mai ales în momentele cruciale ale vieții. Lili a fost înțeleasă și de părinții mei, după căsătoria la starea civilă, iubind-o ca pe o fiică favorită, tocmai pentru a compensa lipsa familiei sale. Mulțumesc frumos pentru rezonanță, Cri! 🙂

  5. Există întotdeauna un preț de plătit, Petru, dar m-a bucurat atitudinea ta, protecția și speranța, pentru o viață frumoasă. Nu știu finalul.

  6. Cele mai frumoase momente pe care le-ai trait alaturi de femeia iubita de tine,nunta!Ma bucur ca ai trait momente fericite alaturi de sotia ta!O seara faina iti doresc! 😉

    1. De aceea sunt făcute nunțile, să trăim ”cele mai frumoase momente”, înainte de a trece la viața cu problemele ei de zi cu zi. Mulțumesc mult pentru cuvintele de adeziune și îți urez încă o zi din acelea plăcute, dragă prietenă! ❤

  7. Emoționante amintiri! Încercări, greutăți, impasuri…. Nu e ușor pentru niște tineri, la început de drum. Timpul le lămurește însă pe toate.
    Abia aștept continuarea. Și alte poze frumoase.
    Numai bine, dragă Petru și zile frumoase! 🙂

    1. A fost emoționant, într-adevăr, dar și plăcut totodată. Cu atât mai greu mi-e astăzi să fac o selecție din noianul de amintiri care ar merita să fie pomenite. M-am străduit să fiu cât mai succint, pentru că mai sunt și alte fapte de povestit. 😉
      Să fii iubit și mereu iubitor, dragă Alex! 🙂

  8. Ce frumoasa povestea ta de viata , sigur cu suisuri si coborasuri, si cum ai vrut sa o faci tu fericita, in parte ai reusit, ai trecut si intampinat multe pentru Lili, amintiri pentru sufletul tau care si astazi te hranesti din ele! Astept sa vad in continuare, ce a mai fost, poza voastra de la nunta super!♥️

    1. Îți mulțumesc că apreciezi atât de frumos cea mai fericită parte din viața mea de tânăr! Pot spune că acesta a fost apogeul, iar bucuriile viitoare se vor împleti și cu probleme pe măsură. E firesc și cred că toată lumea înțelege că soarta nu ne oferă numai lapte și miere. Gânduri bune și urări pe măsură! ❤

  9. Perioada în care sunt descrise aceste evenimente, a fost muuult diferita de vremurile contemporane, iar tehnologia, comunicarea la distanta, relatiile interumane, informatiile reale, cunoasterea si deoseburea adevarului de fals nu erau accesibile oricarui “palmas” decât celor apropiati de vârful icebergului piramidei sistemelor politico-religioase, care în urma cu 2000 de ani au colaborat în vederea stapânirii planetare.
    Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, imparatul Ierusalimului.

    “O, desertaciune a desertaciunilor, zice Eclesiastul, o, desertaciune a desertaciunilor! Totul este desertaciune.
    Ce folos are omul din toata truda pe care si-o da sub soare?
    Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare.
    Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou.
    Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte; apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri.
    Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo.
    Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind.
    Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
    Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!”, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra.
    Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu.
    Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim.
    Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
    Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant!
    Ce este stramb nu se poate indrepta, si ce lipseste nu poate fi trecut la numar.
    Am zis in mine insumi: “Iata ca am sporit si am intrecut in intelepciune pe toti cei ce au stapanit inaintea mea peste Ierusalim, si mintea mea a vazut multa intelepciune si stiinta.
    Mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa cunosc prostia si nebunia. Dar am inteles ca si aceasta este goana dupa vant.
    Caci unde este multa intelepciune este si mult necaz, si cine stie multe are si multa durere.”
    Multe bucurii, sanatate, pace si fericire, în toate aspectele si dimensiunile perceptiei Vietii, draga Petru!

    1. Sunt conștient că vremurile s-au schimbat și se vede în toate cele, inclusiv în nunțile moderne, dar tot a noastră ne rămâne cea mai frumoasă. Deși nu e filmată, o revedem în fotografii și o derulăm în minte, de câte ori ne atinge nostalgia.
      Zile frumoase și plăcute, de această dată cu soare, că-i la mare preț acum, dragă Iosif!

  10. Am trecut în noaptea asta prin toată povestea, derulată ca un film, la granița dintre realitate și basm – datorită merelor. Am citit capitolul acesta, dar m-ai făcut curioasă și m-am întors și la celelalte episoade. Emoționantă poveste. Acum aștept urmarea. 🙂

    1. Mulțumesc cu căldură pentru lectură și compliment, dragă prietenă! E o surpriză plăcută și onorantă, care îmi dă speranța ca și finalul să fie pe măsura așteptărilor. Oricum, nu mai este mult. 🙂

  11. Am primit răspunsul la nedumerirea din calupul trecut. Deci Lili nu fusese căsătorită cu moldoveanul. Whew! Mi-a plăcut mult ultimul paragraf. Mă bucur nespus că ai așa amintiri frumoase despre ziua aceea. Iar în fotografie sunteți amândoi atât de arătoși. Ce frumoasă-i tinererețea!

    1. Ehee, dacă ar fi existat pe atunci posibilitatea să filmăm evenimentul, cred că m-aș fi uitat la casetă (DVD), aproape în fiecare zi. Așa, mă uit doar la cele câteva poze salvate, însă cu greu îmi vine să cred că eram eu. S-au dus calitățile tinereții!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.