Apus-au zorii și un asfințit răsare,
O altă ușă se deschide la plecare,
Apare ca sfârșit, pentru că-i necunoscut,
Pas final care te poartă spre un început.
E doar centura de-ntuneric ce desparte
Două experiențe cu trăiri aparte,
Fără să aibă vreo tangență între ele,
Iar noi le spunem universuri paralele.
Așa cum după iarnă vine primăvară
Și după noapte altă zi o să apară,
La fel și după moarte vine-o altă viață,
Făr’ de-amintiri, care îți vor rămâne-n ceață.
Fii bucuros că lași atâtea griji în urmă,
Prejudecăți, concepții și spirit de turmă,
În soarta nouă care ți se hărăzește,
Se cer alte valori și altfel se gândește.
racoltapetru6 
Interesantă ideea, frumos transpusă.
Cam așa-s ideile astea, te lovesc dintr-odată. După care te lasă și apar altele. 🙂
Te pune pe ganduri poezia ta…Joa palaria !
E un punct de vedere care m-a îmboldit să-l împărtășesc.
Îmi place tare mult această perspectivă, precum și poezia ce-o conține, firește!
E bine să sperăm în nemurirea sufletului, după conceptul exprimat de Antoine-Laurent Lavoisier:
”În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.”
Nu știam cine a zis-o, dar m-am uitat pe Google. 🙂
Nici eu nu știam…, deși vorba îmi e una arhicunoscută. 🙂
Foarte frumoasa cu mult adevar cuprins in ea, aceasta poezie. Ne indeamna la meditatie, ce va fi, cum vom gandi cei ce vom mai fi…..
O joie binecuvantata draga Petru, si o cafeluta binemeritata, ha, ha, ha.
E bine să privim cu optimism toate etapele vieții, iar ”trecerea dincolo” e cea mai importantă, la fel ca venirea pe lume. Există un rost pentru fiecare, iar noi îl vom înțelege numai când o să fie cazul.
Sărut-mâna pentru popasul la care ai adăugat o cafeluță delicioasă și zâmbete călduroase, dragă Anda! Să-ți fie ziua mult mai senină ca a mea, fără norii care ne udă Seiniul și răcoarea care ne zgribulește! ❤
Să ascensionăm deci, noi cei săraci, la stele
ca să rămînă-avarii stăpîni pe toate cele;
ce ne mai trebui’ nouă “prostii” materiale
cînd vom pieri-n neant visînd “iluminare”… 🙄
Tot e mai bine să visăm o lume nouă,
Decât să ne tot plângem că afară ”plouă”,
Seninul ni-l aducem singuri, cu credință,
Dacă depunem și o mare străduință.
Visezi că ţii în mînă o nestemată mare;
cînd te trezeşti strîngi palma şi ce-ai avut dispare.
Iluzii-avem doar, bieţii de noi săraci lipiţi –
realitatea-i faină doar la cei parveniţi. 😉
Ce-avem se poate pierde.
Ce suntem, pe veci i-avere!
… dar cu vecii, pe Pămînt,
nu cumperi un kil de mere.
Cine vrea, poa’ să viseze;
ce-o fi dincolo – nu ştie
nimeni. Deci, hai să trăim
şi ce-o fi apoi… să fie! 🙂
Compătimește-i pe cei parveniți,
Ce n-au răbdat de foame sau de sete,
Vor crede numai că sunt fericiți,
Deși nu au avut trăiri complete.
De vine fericirea la pachet
numai cu foame, sete şi tristeţe,
mă scuzi atunci de sună desuet
dar văd numai dezamăgiri pe feţe.
Mă alătur celor care te aplaudă pentru perspectivă! Şi să ştii că poza aleasă m-a făcut să-mi doresc să vină zăpada aia! Şi ce dacă mă vor boscorodi unii sau alţii? Ei să-şi dorească vară, ce treabă am eu cu visele lor? 🙂
Mulțumesc efervescent, Potecuță! Poza am avut-o în browser și mă bucur dacă ți-a stârnit nostalgii hibernale. În această privință ne potrivim, pentru că și eu îmi doresc zăpadă… până în ianuarie. 🙂
Niște contraste optimiste, care te definesc… Și acoperă și senzația de la poezia cu pasărea 😀❤❤
Orice legătură cu poezia despre pasăre nu e intenționată, dar binevenită. 🙂
Frumos! Felicitări! M-ai trimis la meditați!😉
O după amiază plăcută și liniștită!❤️🤗
Nu ne strică să mai medităm câteodată la nemurirea sufletului. E o perspectivă plăcută! 🙂
Mulțumesc mult și îți doresc zile însorite, Ileana! ❤
Aceasta este și viziunea mea. Trecerea dincolo e o eliberare, dacă știi să te pregătești pentru ea. Să nu ne pară rău după nimic când trecem dincolo, pentru că toate au fost și sunt așa cum trebuie. Astfel, drumul dincolo va putea fi un zbor lin, fără greutăți legate de suflet. Nu am nicio certitudine că așa ar fi, dar gândind astfel, sufletul meu e liniștit și încrezător.
E și asta o credință care ne ajută să trecem peste problemele vieții, așa cum e credința în Dumnezeu. De ce să nu credem, din moment ce nu avem nimic de pierdut, ci dimpotrivă. Numai de noi depinde cât de lin o să ne fie zborul pomenit de tine.
Trecutul nu îl mai putem modifica,
Dar viitorul e-n Cuvânt si-n mâna ta.
De ai credinta cât un bob de grâu,
Nicicând nu este prea târziu,
Sa-ti schimbi perceptia despre Viata,
Sa îti asumi din zori de dimineata,
Tot ce gândesti si-nfatuiesti în lume,
Sa fie materializat în lucruri bune.
Fiecare are o credință-n sine
Și speră că astfel va fi bine,
Iar dorința cea mai arzătoare
E a vieții lui perpetuare.
Versuri minunate, eu doresc sa vina primavara dar mai avem putin! :)O seara minunata iti doresc!
Fiecare anotimp își are darurile lui, dar cel mai așteptat e acela care urmează. Deci să vină întâi iarna! 🙂
O zi de vineri faină și cu bucurii, dragă prietenă! ❤
E normalitatea vieții deși e trist să lași în urmă totul, și să pleci așa cum ai venit. Lăsăm totul în urmă, conștientizăm prea târziu câte lucruri inutile am adunat și multe altele…
Mai greu e pentru cei care au tot adunat multe bunuri materiale și trebuie să le lase pe Pământ. Cele spirituale rămân în suflet și cu ele trecem la o nouă etapă de dezvoltare.
Nu este un semn de autentic curaj în viață , când pentru a te pregăti pentru situații cari cer curaj, înveți din vreme să te duelezi. (“Din duhul eresului” Lucian Blaga)
Un sfarsit de saptamana cu bucurii si reusite.
Sărut-mâna de duminică dimineață, dragă Anda, cu recunoștință pentru popas și aleasă mulțumire pentru citatul din Lucian Blaga!
Să-ți fie ziua luminată de bună dispoziție și încălzită de sentimente benefice! ❤
Sunt metafore inedite pentru ”marea trecere”!
Felicitări!
Facem ce facem și tot la ”marea trecere” ajungem, deocamdată doar cu gândul.
Mulțumesc!
Apus au zorii si un asfintit rasare! Asta i viata noastra, draga Petru, sensibile versuri care ne fac sa ne gandim mai mult la ce va fi, felicitări, ce muza isteata iti sta alaturi♥️
Dacă tot ne gândim la acel pas, măcar să o facem cu o perspectivă înțelegătoare și cu convingerea că tot ce-i orânduit de natură e spre binele fiecăruia. Începând de la firul de iarbă și până la destinul omului. Mulțumesc frumos, dragă Mica! ❤