Poemul țânțarului

E conceput de natură ca fiecare specie să-și aibă poeții ei,
Din care nici țânțarii nu fac excepție,
Îi auzim insistent seara, cum ne recită la ureche,
Versuri compuse de femelele lor îndrăgostite,
Iar dacă dăm semne că nu le înțelegem,
Ne sunt scrijelite în piele, cu sânge,
Pentru ca să nu se piardă după moartea lor,
Dar noi nu le percepem nici așa profunzimea,
Ci lovim fulgerător artistul,
Ucigându-l înainte să-și termine poemul.

42 thoughts on “Poemul țânțarului

  1. Oricat de artist ar fi tantarul sau tantaroaica, tot vampir se numeste. Daca prin intepatura lor nu ne-ar procopsi cu niscaiva boli poate ne-am pune rabdarea si interesul la incercare sa le intelegem versurile, ha, ha, ha. O zi frumoasa prieten drag!

    1. E drept că țânțarii sunt vampiri pentru alte specii cu sânge cald, dar cred că și noi putem fi considerați la fel pentru planeta care ne suportă, deși îi sugem ”sângele” și îi lăsăm semne dureroase.
      Mulțumesc frumos pentru vizita atât de ademenitor ilustrată, dragă Anda! Sănătate, vigoare și o zi cu împliniri! ❤

    1. Melodia face cât o mie de cuvinte și îți mulțumesc, pentru că îmi place mult! Cât despre țânțar, cred că i-am dedicat niște gânduri mai înțelegătoare, tocmai fiindcă nu m-au prea supărat anul ăsta. Ca o recunoștință! 🙂

  2. Când eram copil ma amuzam rezistând întepaturii, lasând tântarii sa se sature de sânge râzind de ei cu pofta vazând ce greu le era sa-si ia zborul, chiar daca erau rotofei, asemeni unor minuscule balonase rosii, umplute cu sângele meu.

    1. E și această perspectivă un mod de a privi țânțarii cu mai multă indulgență. Pe mine mă supărau mai mult când eram la pescuit și veneau în roiuri să mă împiedice în a-mi pune momeala pe cârlig. Dar aproape că am uitat acest neajuns, însă îmi amintesc perfect capturile… pe care le-am scăpat. 🙂

      1. Alte vremuri, alte specii de “capturi” si de “tântari”! 🙂
        Noi nu pescuiam cu batul, prindeam pestele cu mâna si pastram doar pe cei mai mari si îi transportam acasa vii si nevatamati, în galeti sau alte vase iar acasa le mai admiram comportamentul, tinându-i într-o covata* sau ciubar mai mare.

      2. Cam așa făceam și noi, că doar suntem originali din aceeași regiune. Tata ”pescuia” cu coșul, pe canalele din localitate, și prindea mărunțișuri de tot felul. Chișcarii scoși din mâl îi apreciam cel mai mult, mai ales dacă săreau din tigaie, după tranșare.

      3. (999)Noua unA, ne-au placut dintotdeauna, pestele, merele, stellele, soarele, luna. 😄😂😅
        Prin zona copilariei mele nu erau “canale”, într-o comuna asezata între dealuri pe o superba si curata vale. Cred ca daca nu vom constientiza marea poluare, în curând cu totii vom pescui doar pe canale virtuale, ireale, imaginare, tridimensionale, universale…

  3. Gata declar cu mana pe inima ca o voi lasa pa tantaroica sa isi termine poemul fiindca am inteles din versurile tale ca dansa-i profunda. Felicitari! Mie mi-au placut versurile Petru.

    1. Și totuși, nu strică să ne ferim de unii țânțari cu compoziții virusate, care ne pot afecta și pe noi. E nevoie de un ”critic literar” calificat, înainte de a-i accepta poemul! 🙂

  4. Păi, da! Țânțarii poeți ar face bine să-și aleagă alt material pe care să-și cânte iubirea. Altfel pliciul îi așteaptă (sau tigaia 😀 depinde care-i la-ndemână). Nu negociez nimic. 🙂

    1. Iarăși mi-ai amintit că tigaia poate fi o soluție și contra țânțarilor melancolici. Doar să nu ne autoaccidentăm și noi, mai ales când ne scrie pe frunte câte un vers. Ar ieși un poem ștampilat! 🙂

  5. Frumos şi foarte poetic!
    Ce să zic, toate fiinţele recită câte ceva pe limba lor. Şi totuşi, fără ca ele să ne facă vreun rău, le mâncăm fără ne ne dea târcoale vreun regret. Şi căpuşele de fapt ne spun ceva frumos când ne împung. Numai că, din păcate pentru unii, atât de frumos au spus-o, că acei unii au murit.
    Aşa că eu îmi asum eventuala critică şi spun că am plasă la geamul de la bucătărie şi dormitor, că nu prea-mi place stilul lor de recitat. Şi dacă şi aşa se strecoară-n casă… aia e, eu nu dau buzna-n casa lor deci casa mea, regulile mele, vorba aia. 🙂

    1. E normal ca fiecare specie să gândească în favoarea ei, cu concepția că ea nu e parazitară, așa cum se crede de celelalte exploatate. Și noi ne credem la fel, iar unii chiar suntem luptători pentru sănătatea Pământului. Prea puțini și prea cu puține puteri, din păcate.
      Dacă nu aveam plasă la geamuri și la ușa de la balcon, probabil că eram și eu mai dur față de ”poemul” țânțarilor. Mulțumesc pentru reacția cuprinzătoare, Potecuță! 🙂

  6. Frumos pomn! Eu mai feresc, iar când e prin apropiere, rar mă înțeapă, propabil nu-i place sângele meu!😂
    Fiecare vietate are drepturile ei! În Deltă e jale 😂, acolo nu mă iartă!
    O zi frumoasă și liniștită!🤗❤️

    1. Și totuși, aș fi înfruntat țânțarii din Deltă, numai să pot participa la o partidă de pescuit acolo. Am tot amânat, iar acum nu aș mai face față la deplasările pe jos, așa că rămân doar cu amintirile de pe apele din apropiere. Care au și ele țânțarii lor. 😉
      Weekend plăcut! ❤

  7. Văd că ești recunoscut la nivel internațional. M-am distrat traducând poezia ta pentru cititorii de limbă engleză:
    By nature’s design each species has its poets;
    Mosquitoes are no exception.
    We hear them persistently in the evening, reciting in earshot,
    Verses composed by their enamoured females,
    And if we show signs that we don’t apreciate them,
    They are etched on our skin, with blood,
    So they endure after their death.
    We don’t perceive their keen insight,
    And we strike the artist swiftly,
    Killing it mid-poem.

    1. Ce surpriză frumoasă mi-ai făcut, Jo! Sunt convins că e mult mai potrivită traducerea ta, decât cea care o oferă Google. Îți mulțumesc frumos și mă gândesc să o împărtășesc pe FB, ca un prim experiment de acest gen. Dacă nu ai nimic împotrivă, firește.

      1. La asta nu m-am așteptat. Sunt convinsă că alții ar reuși o traducere mai inspirată. Dar, da, nu-i google translate. Oricum, ca să mă critic eu însămi înainte să mă critice alții :), probabil se cunoaște că nu sunt poetă. În mod normal traducerea trebuia să urmărească numărul de silabe din original. Știu asta, dar nu-i ușor. Și n-am numărat nici o silabă. 🙂 Am fost atentă să urmăresc sensul. Așa că las la aprecierea ta. Oricum FB nu-i WP. Și s-ar putea ca printre multele critici, cineva să vină cu o soluție mai bună. Sigur. Public-o!

  8. Minunată poezie! M-a făcut să realizez ce „dragoste poetică” au țânțarii pentru mine. Mă caută cu multă bucurie, de câte ori au ocazia. Nu mai zic de recitările făcute cu patos și de cântările folclorice pe care nu mai contenesc să mi le ofere când reușesc să ajungă în preajma mea. Mari afinități artistice! 😀
    A venit frigul și au cam plecat „poeții”!
    Numai bine, dragă Petru! 🙂

    1. Vezi și cu această ocazie că toată lumea te iubește, inclusiv țânțarii. Doar că ei au un alt mod de exprimare, pe care noi nu-l agreem și nici nu-l înțelegem. 😀
      Asta nu înseamnă că trebuie să-i suportăm, chiar dacă au talent în compoziții. Prea mare poate fi suferința, așa că mai bine îl răbdăm pe Vali Vijelie. 😉
      Sănătate și multe bucurii, dragă prietene! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.