Compensație onirică

Am visat azi-noapte că participam la un interviu pentru postul de manager al unui hotel de lux. Nu-mi amintesc regulile, dar în vise nici nu există așa ceva, mai ales dacă îți dai seama că nu e aievea, cum mi se întâmplă adesea. Atunci visul nu mai e atât de plăcut, știind că, deși poți face toți ce-ți trece prin cap, o să te trezești dezamăgit de realitatea limitată în care trăiești zi de zi. Gândul mă duce la cei care au oricum o viață de vis, lipsiți de posibilitatea de a trăi cu satisfacție în filme onirice, cu împliniri care să-i facă mai fericiți când dorm și dornici să vină alte nopți cu astfel de bucurii. Probabil că ei nu mai au ce aștepta de la vise, iar asta mă face să-i compătimesc, chiar dacă sunt multimilionari pe un iaht extravagant.

Dar să nu mă abat de la visul meu, care de data asta mi se părea mai realist ca niciodată. Eram mai mulți pretendenți la acea funcție înaltă și bine plătită, adunați într-o încăpere și invitați să ne expunem planurile de conducere în fața patronului unui lanț de hoteluri, din care făcea parte și acesta. Toți cei care m-au precedat în această încercare și-au arătat concepțiile prin care se poate obține un profit cât mai mare, prin reducerea cheltuielilor și o muncă dedicată a fiecărui angajat. Era nevoie de disciplină, determinare și investiții pentru a atrage cât mai mulți clienți. Se vedea că aveau cu toții o pregătire de înalt nivel în domeniu, cu școli de profil și experiență vastă, spre deosebire de mine.

Când mi-a venit rândul, mi-am dat seama că nu am nicio șansă să-i întrec printr-un discurs pompos de motivare, așa că am dat drumul gândurilor simple, fără nicio crispare sau teama că voi fi taxat. I-am explicat patronului că trebuie să punem oamenii pe primul plan, nu obiectivele. Începând de la cameriste, mecanici, șoferi, secretare, recepționeri și până la manager, fiecare trebuie să fie interesat cu adevărat ca mărețul hotel să aibă servicii de calitate. Iar pentru asta, trebuie stimulați cum se cuvine, un exemplu fiind câte un concediu gratuit în cadrul hotelului, cu toate facilitățile pentru  orice funcție ar deține. Astfel vor simți pe pielea lor cum este tratat clientul și de aici sunt mari șanse să apară idei noi pentru sporirea confortului clientelei. Pe principiul firesc că dacă angajatul e mulțumit, va face tot ce poate pentru ca fiecare oaspete să se simtă cât mai bine.

Partenerii din jurul meu au zâmbit ironic, a zâmbit și marele angajator, dar fără să percep vreo aluzie, iar eu am ieșit din sală cu mulțumirea că măcar am fost lăsat să vorbesc. Până la anunțarea câștigătorului, aveam dreptul la o masă gratuită în restaurantul opulent al hotelului, însă nu voiam să dau ochii cu experții care au râs de mine, așa că am ales să intru în vestiarul angajaților. Și acolo se vorbea de vestita schimbare a managerului, iar eu m-am amestecat printre ei, fără să se știe că am făcut parte dintre candidați.

– Iar o să ne vină un șef cu ambiția să arate ce poate pe pielea noastră, a răbufnit un bătrân de lângă mine. Cu aceeași pretenție de a avea grijă și de grădina lui de acasă, pe lângă cea a hotelului.

Mi-am dat seama că era grădinarul, după care a intrat în vorbă și îngrijitorul păstrăvăriei.

– Îți dai seama că precedentul a pus pe cineva să mă spioneze, ca nu cumva să-mi duc și eu vreun pește acasă? Dar lui îi căram în fiecare săptămână câteva kilograme.

–  Și cum ați vrea să fie noul manager?, am îndrăznit eu să-i întreb.

M-au privit cu ochi suspicioși, dar văzând că mă deplasez cu un scaun pe rotile, au alungat orice bănuială și am primit răspunsul de la o cameristă.

– Eu nu știu cum ar trebui să-și facă treaba, dar știm cu toții cum nu ar trebui să se comporte. Important e să fie un om ca noi și să trăiască în aceeași lume, fără să ne privească din ceruri, de parcă am fi slugile lui.

A mai spus ea ceva, bombănind spre ieșire, odată cu ceilalți, dar nu mai era nevoie să aud. După câteva minute, când mă îndreptam spre bar pentru a vedea cu ce mi-aș putea astâmpăra setea, nu mică mi-a fost mirarea să fiu oprit chiar de patron. Mi-a zâmbit mai amabil ca oricând și a întins mâna să mă felicite.

– Nimeni nu știe încă, dar dumneata ești cel pe care mi-l doresc la conducerea hotelului. Discursul despre oameni și felul în care trebuie motivați m-a cucerit. Bine ai venit printre noi, domnule manager! Vei avea un venit frumos, un apartament de lux și încă unul la dispoziția dumitale, pentru eventualii oaspeți personali.

Avea milionarul acesta o mână caldă, dar și vestea lui mă încălzea atât de plăcut încât m-am trezit. Atunci mi-am dat seama că totul a fost în mintea mea, iar realitatea îmi amintea că ieri mi se defectase centrala termică. Frigul mă aștepta de fiecare dată după ce ieșeam de sub cele două pilote, până când găseam pe cineva să-mi repare defecțiunea. Măcar am avut parte de un vis compensatoriu, așa cum e nevoie când suntem doborâți de probleme. Creierul găsește un mod prin care să-ți facă un dar printr-un vis fantastic, ca o poveste frumoasă în care tu ești eroul principal.

46 thoughts on “Compensație onirică

  1. Îmi place mult explicația ta!
    Și mă gîndesc că, dacă pe tine Oniros te-a făcut manager de hotel de lux pînă-ți repari centrala, mie, care n-am deloc căldură de la guvern și nici șanse, ar trebui să-mi dea o întreagă insulă în vis!

    1. Aseară mi-a fost reparată centrala și presupun că visele îmi revin la compensații mai modeste. Dar tu chiar meriți o insulă edenică, sau mai degrabă o încălzire eficientă în realitate. E greu când depinzi de guvern, mai ales în această privință.

  2. Tiii, ce păcat că-mi uit visele. Nu numai Issa, ci și eu sunt afectată de criza căldurii și a apei calde. Cine știe ce bazine de ape termale, în care mă pot scălda în voie, îmi apar în vis. 🙂

    1. Am auzit tot felul de trucuri pentru a nu-ți uita o parte din vise. Unele sunt mituri, dar altele chiar au efect dacă vrei neapărat să ți le amintești. Numai pe cele frumoase, bineînțeles! 🙂

  3. Eu sunt un visator profesionist, si, cu exceptia unui cosmar avut în copilarie, pe care l-am dezlegat abia la maturitate, ador toate revelatiile transmise din cer în noapte, mai cu seama ca cele mai relevante s-au ôimplinit în obiectiva 3D realitate, ceea ce îti doresc tie si tuturor românilor, celor de aproapa si celor de departe. 🙂 ))
    Multa bucurie în vise si realitate, binecuvântari în toate, împliniri, pace, fericire si multa sanatate, draga Petru!

    1. Ar trebui înființat un club al amatorilor de vise, în care m-aș înscrie și eu cu plăcere, pentru a ne împărtăși din tainele deslușirii lor și a ne inspira unii pe alții. Poate chiar există așa ceva, la câte altele sunt, mult mai trăsnite. 🙂
      Sănătate, gânduri bune și zile plăcute, ca un imbold pentru un somn odihnitor și vise promițătoare, dragă Iosif!

      1. Dumnezeu comunica de mii de ani cu omul facut asemeni Lui,
        Dar omul neascultator evita, intentionat de Cuvântul Domnului.
        Se ascunde-ntre copaci învesmântat în frunze din Gradina Raiului,
        Acoperindu-si goliciunea de fața Creatorului pamântului si cerului…. 🙂

        “Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.
        El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
        Atunci, El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui, ca să abată pe om de la rău şi să-l ferească de mândrie, ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.
        Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
        Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.” – Iov 33 –

        Zile relaxante, binecuvântate în toate, cu bucurii, împliniri, pace si sanatate!

  4. Faină explicația! Bine ar fi să nu uităm visele frumoase!
    De obicei doar cele neutre mi le amintesc…
    O seară plăcută! 🤗

    1. Încă îmi amintesc vise din copilărie, dintre care unele erau coșmaruri. Azi e mai greu să le memorez, însă pe ăsta l-am ”înregistrat” aici. 🙂
      O zi de miercuri senină, Ileana! ❤

  5. Io cre’ că ultima parte e aşa, să nu venim toţi la tine la hotel. Ai băgat-o pe asta cu visul, să stăm cuminţi acasă, nu? 😀
    Foarte fain, Petru! Şi mă bucur că ai rezolvat şi cu centrala!

    1. Crede în continuare, Potecuță, și mă înțelege că numai așa pot evita solicitările venite deodată pentru apartamentul destinat oaspeților. Îți voi trimite invitația la timpul potrivit, dar până atunci poți să visezi frumos la ea, așa cum am visat și eu. 😀
      Mulțumesc pentru apreciere, și nu numai!

    1. Onirologii ne asigură că toți oamenii visează, dar unii își amintesc mai mult decât alții. Sau chiar deloc, ceea ce e o mare pierdere, mai ales dacă pierzi visele frumoase, care-ți pot influența starea de spirit.

      1. Da știu și eu ca asa se spune….Am insa un mare dinte la “toti” nu numai in cazul viselor! Toti trebuie sa bem 2 l de apa pe zi de ex! Eu nu o fac! Mama are 84 de ani si e sanatoasa tun ( Slava Domnului!) si nu cred ca bea mai mult de un pahar pe zi daca o fi si atat! De un lucru sunt sigur: nu suntem toti la fel!
        In rest ai dreptate macar visele frumoase nu ar fi rau sa le tin minte…daca oi avea asa ceva!

  6. Am înţeles ce era de înţeles, şi scriu asta după ce mi-am şters o lacrimă fugară. Păcat că nu trăim într-o lume în care happy end-urile chiar să se întîmple. Bine că măcar se mai repară centralele în timp util uneori. Mă rog, pentru cine îşi permite aşa ceva… 😉

    1. Am avut noroc cu omul priceput și dispus să mă ajute. Altfel ar fi trebuit să tot dau telefoane și am înțeles că nici nu se găsește modulul cu circuite, fiind o centrală veche. Doar prin comandă, după vreo două luni de stat în frig și fără apă caldă pentru baie.
      Multă căldură sufletească îți transmit pe această cale, Dragoș! Bună și aia. 😉

      1. Da, în ziua de azi piesele de schimb sînt din ce în ce mai greu de găsit, iar meseriaşii (buni) la fel. Ne-am “americanizat”, aruncăm la gunoi orice e puţin defect fiindcă fie nu găsim piesele necesare ori meseriaşii, fie lucrarea e mai scumpă decît obiectul în sine. Chiar că ai avut noroc! 🙂

        Căldura sufletească e la mare preţ şi îţi mulţumesc cu plecăciune pentru ea! 😉

  7. Ce vis frumos ai avut,pacat ca nu afost real,cred ca erai un conducatori bun! Bine ca ai rezolvat problema cu centrala ca vine cat de curand iarna! O seara minunata iti doresc! ; )

    1. Recunosc că și tu mi-ai fost muză, doar lucrezi în domeniu și m-ai inspirat cu unele personaje. Mulțumesc și îți doresc să ai parte de căldură în fiecare zi, dragă prietenă! ❤

  8. Foarte interesant!
    Zile tihnite!

    P.s.
    Dacă nu mă înșel, Cărtărescu a spus că îsi notează zilnic visele și se bazează mult pe ele in ceea ce scrie…

    1. Nu sunt friguros de fel, dar m-au trecut fiori de frig la gândul că nu am o sursă de încălzire. Instinctul de supraviețuire! 😀
      Toate cele bune, în vis și realitate! ❤

  9. Mi-au plăcut ideea și detaliile, dar am alt mod de a vedea viața celor care trăiesc în lux. Firește că noi vedem de multe ori partea frumoasă a vieții lor, dar sănătatea și dragostea nu se pot cumpăra. Sănătatea se mai poate ameliora, vindeca, dar și asta depinde de mulți factori. De aceea e realist să îmi imaginez că un om obișnuit cu luxul are ocazia să suspine ca și un om de rând, când primește o veste neplăcută despre sănătatea lui sau când nu este apreciat de partenerul de viață sau de ocazie. Și el are parte în viață de perioade mai puțin roz, exact ca și un om de rând. Contează cum percepi realitatea, nu de câți bani dispui. Nu banii îți asigură un trai plăcut, ci invers. O mentalitate sănătoasă, optimistă, îți asigură un trai plăcut. ❤

    1. Nu pretind nici eu că punctul de vedere expus mai sus este o regulă, dar recunosc că am fost influențat de șicanele auzite de la un angajat pe care-l cunosc bine și-l apreciez. E drept că-i vorba despre un hotel neprivatizat, însă cu funcții atribuite pe bază de relații și orientare politică. În rest, depinde de patron, de felul în care știe să-și aleagă oamenii și dacă are înțelepciunea de a scoate profit moderat, fără să profite de circumstanțe. Cam așa cum spui și tu! ❤

  10. ”Iar o să ne vină un șef cu ambiția să arate ce poate pe pielea noastră.”
    O fi fost în visul tău, dar se regăsește din plin în realitatea actuală. Sunt rari cei care își privesc salariații ca pe niște oameni și nu ca pe niște unelte de muncă. Mi-am amintit de povestea paznicului unui mare hotel din București, un hotel cu all inclusive, unde omul ar fi putut servi măcar micul dejun. Totuși, el venea cu pachețel de-acasă și tot ce primea gratis era o cafea pe zi. Vise frumoase și o săptămână excelentă !

    1. Mă bucur că ai pus accent pe acest aspect al textului, cel mai relevant în ce privește corespondentul cu realitatea. Pentru că trăirile și impresiile zilnice se transmit în visele noastre și le influențează, iar relația aceea dintre manager și angajați o cunoșteam într-un fel de la o cunoștință care lucrează în acest domeniu și are aceleași probleme cu șeful. Așadar, nu numai defecțiunea centralei a dus la acel vis de compensație, ci și alte judecăți acumulate în subconștient.
      Mulțumesc frumos și urări călduroase de bine, într-o săptămână festivă!

  11. Poate că visul devine realitate, eu am pățit cândva. Vreau să rezerv, contra cost, un sejur în acel hotel condus astfel dar vreau să fie într-o zonă caldă 😉. Când se deschide lista de rezervări?
    Pfuuu, anulez! Tocmai ce m-am trezit din somn și sunt tot acasă…. 🤔

    1. Prea târziu vine anularea! Deja ți-am rezervat un sejur după ce am citit primele două rânduri, așa că trebuie să fii pregătită pentru un sejur… în vis, firește. Oricum, așa nu te costă nimic. 🙂

  12. Minunat vis, dragă Petru! Să tot ai asemenea minunății onirice! Dacă s-ar putea să avem și o continuare a viselor frumoase. Adică în noaptea următoare să mergem mai departe cu ce am visat….
    Îmi amintesc foarte rar ce am visat. Am rămas din armată cu obiceiul de a mă trezi brusc din pat, dimineața. Cum am deschis ochii, am și sărit din pat. Iar visele… dispar imediat. Din când în când, mai rămâne câte unul „aninat” prin memorie.
    Mi-a plăcut mult abordarea de la interviu. Așa ar trebui gândit managementul unui hotel. Fără oameni motivați, dedicați și disciplinați… nu poți face mare lucru. Succesul unui hotel constă în echipă!
    Mă bucur mult că ai rezolvat problema cu centrala. Au așa un talent să se strice tocmai… iarna! Când e mai multă nevoie de ele!
    Numai bine și zile frumoase! 🙂

  13. Sunt încântat cu adevărat de aprecierile tale și îți mulțumesc din toată inima pentru fiecare aspect reliefat, dragă prietene! 🙂
    A fost un vis deosebit și de neuitat, având în vedere situația în care ajunsesem din cauza unei defecțiuni cu potențiale consecințe majore. Nu sunt un om friguros, dar ideea că poate să vină un frig insuportabil m-a făcut să intru în panică, cel puțin în subconștient. De aici și căldura transmisă de creier, așa cum știe el să o facă în momentele de cumpănă. Acum, când chiar e frig afară, îmi duduie centrala ca o melodie dragă sufletului. 😉
    De multă căldură îți doresc să ai parte, în toate privințele! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.