Ca un doctor iarna vine,
În halat alb îmbrăcată,
Cu anestezii divine
Și rețeta implicată.
Virușii, de orișicare,
Nu mai au nicio speranță,
Când acest medic apare,
Îi alungă-n transhumanță.
Afară se tot răcește,
Vântul bate ca la carte,
Dar neaua te-nsuflețește
Cu căldura ei aparte.
Natura se primenește,
Ascunzând rănile grele,
Ce-a fost hidos – strălucește
Sub puzderia de stele.
Iarna e o sărbătoare
Cum peste an nu mai este,
Și așteptăm cu ardoare
S-o petrecem ca-n poveste.
Chiar și sufletele noastre
Trec printr-o purificare,
Iar luminile măiestre
Ne induc plăcută stare.
P.S. – Temă sugerată de președintele cenaclului literar din Seini, doamna profesoară Betty Kirmaier
racoltapetru6 
Jos palaria ! Iarna , doctor in halat alb….fain
Aleasă recunoștință pentru reacția măgulitoare!
Să înțeleg că a nins la voi? Sau e doar wishful thinking. 🙂 Conținutul ideatic al poeziei e super, dar cum sunt întotdeauna Gică-contra 🙂 am o mică observație. Mi s-a părut greu de pronunțat „Sub împletitele stele”. Aș propune puzderie în loc, dar nu știu dacă nu-ți stric ritmul. Mai bine nu mă băga în seamă. Cum spuneam, conținutul ideatic e super.
Nu a nins încă în Seini, dar dacă tot am primit sarcina să scriu câteva poezii despre iarnă, am început din timp. M-au inspirat reportajele cu zăpadă din anumite zone ale țării. În altă ordine de idei și având în vedere că te consider muza mea, o să-ți urmez sfatul și voi schimba versul cu pricina. Deși eu mă gândeam la ”împletitura” aparte pe care o are fiecare fulg de nea, ca o amprentă unică, dar merge și ”puzderia”, cu gândul la luminile de Crăciun. Mulțumesc frumos și călduros, Jo!
Petru, nu mă lua prea mult în seamă, e doar plăcerea de a-i răspunde lui Jo 😀
Na, că nu pot să tac. Sau o fi doar plăcerea de a te contrazice 😉 I-ai stricat aliterația lui Petru, așa că-i propun „Hidosul de ieri azi lucește/Sub puzderii de stele”, ca să aibă alta la schimb…
Bună și asta, Issa, dar nu mai schimb nimic, că risc să pierd dreptul de autor! 😀
Foarte interesantă tema, îmi place mult ideea!
Felicitări, Petru!
Sărut-mâna pentru călduroasa reacție, Potecuță!
Cred că e o idee realistă, dar expusă mai succint.
Frumos peisajul versificat! Merci!
Ce minunat e ca avem aceasta “doctorita”,
În fiecare an în alb stralucitor învesmântata.
Ea este zâna anotimpurilor de pamânt dorita,
Când ea trateaza, toata lumea e imunizata… 🙂
Binecuvântari ceresti si pamântesti, supreme, eterne, perene, draga Petru!
Toți așteptăm iarna cea purificatoare, cu excepția celor care preferă să-și fugă în vacanțe pe insule însorite. Eu zic că e mai bine să o acceptăm, la bine și la rău, pentru că are un rol al ei, atâta vreme cât mai există așa cum ar fi normal.
Gânduri bune și urări pe măsură din Seiniul noros, dar cu oameni zâmbitori, dragă Iosif!
Cine mai are încredere în doctori în ziua de azi…? 🙄 Că nici iarna nu mai e ce-a fost. Sufletele au nevoie de altceva mult mai profund pentru o purificare temeinică, adevărată: o legătură strînsă şi permanentă între ele. 😉
Iarna aceea strașnică a rămas adânc implantată în memoria noastră și parcă o așteptăm să o reîntâlnim, să o admirăm și să o sărbătorim. Mai mult de la fereastră, fără să suferim de frig sau să avem probleme cu gheața de pe trotuar. 😉
S-ar spune că trişăm dacă sărbătorim iarna doar din spatele ferestrei. Dar pentru unii pînă şi asta e riscant, mai ales dacă acolo în spatele acelei ferestre e aproape la fel de frig ca afară. 😉
Şi-apoi dacă ar fi o iarnă ca cea din ’54 atunci mai bine lipsă. 😀
P.S. Uite un filmuleţ mai lung despre iarna din ’54 aici.
Mulțumesc pentru filmuleț! O să-l vizionez după micul dejun, pe telefon.
O zi cu sclipiri de idei benefice, Dragoș!
Vezi că-s două, al doilea e mai lung. S-ar putea să vrei un ecran mai mare casă cuprinzi mai amplu “temperatura” momentului. 😉
Mulţumesc de urare, sclipirile vor trebui să apară în vis fiindcă deja la mine e “seară tîrzie” la ora asta, mai am un pic şi merg la nani. 😆
Tot pe laptop a trebuit să le văd. Primul filmuleț e de pe vremea când eu nici nu existam și, se pare, că nici reporter român n-aveam pe vremea aceea. Grea iarnă, mare mobilizare!
Ehe, aia n-a fost iarnă, a fost urgie. Mai sînt încă oameni printre noi – foarte puţini poate – care au amintiri solide legate de acel februarie. Iar filmările de atunci nu mint. Cînd mă gîndesc la “mironosiţele” aşa-ziselor guverne recente pe care o “mătreaţă” de iarnă îi prinde întotdeauna “pe picior greşit” îmi vine să dau cu ei de pămînt.
Se pare că numai nenorocirile au “talentul” de a mobiliza oamenii, sau cel puţin aşa a fost odată, c-apoi la bine e numai fiecare pentru el. Sigur că e ceva mai complicat decît atît, întotdeauna e, dar parcă e din ce în ce mai rău, cu tot aşa-zisul progres care ne mănîncă zilele.
Versuri frumoase despre iarna care inca nu a sosit nici la noi dar sincer nici nu astept zapada.Daca ar fii iernile ca in copilaria noastra,aia da! O seara minunata iti doresc! : )
De la tine trebuie să vină iarna, dar ai grijă să ne-o trimiți frumos împachetată și bine aleasă. 🙂 Până atunci îți doresc să te bucuri de un final de toamnă cât mai blândă, dragă prietenă! ❤
Simt ceva mai mult curaj pentru următoarele luni.
Mulțumesc!
Și eu simt că va fi o iarnă frumoasă, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm.
Weekend plăcut!
Și mie îmi place iarna! ❤
Mă bucur de consens.. și în ce privește preferința pentru Anda Călugăreanu! ❤
Tare frumoase versuri! Să fie iarnă fără de virusuri🙂 !
Avem ocazia și timpul să sperăm într-o iarnă ca la carte! 🙂