Semne bune, semne rele

A știut el de la început că nu trebuia să se consume cu astfel de emoții, dar nu se putea opune prietenilor care-l tot pisau să-și încerce și el, măcar o dată, șansa de a-și găsi o parteneră de viață. I-au propus mai multe modalități, însă abordarea directă a unei fete a refuzat-o din start; era o fire timidă și s-ar fi pierdut de cum ar fi simțit că ființa aceea înzestrată cu nenumărate calități așteaptă să-i asculte banalitățile insignifiante. A acceptat cu greu să-și deschidă o pagină pe un site de matrimoniale, unde tot sfătuitorii lui l-au ghidat în alegerea celei mai promițătoare perechi. Raul rămânea mai mult spectator în timp ce Ghiță, Tibi și Sandu plasau tot felul de texte și poze cu el, până i-au găsit o persoană cu care cei trei amici au căzut de acord. Voichița o chema și locuia în același oraș, deci urma neapărat marea întâlnire la un restaurant ales, firește, tot de pețitorii insistenți.

Așa a ajuns să stea ca picat din cer la o masă jenant de pustie și cu un chelner care-l întreba din zece în zece minute dacă dorește meniul. A crezut că o să-l țină cafeaua până la întâlnirea cu fata, dar timpul trecea și ea nu-și făcea apariția. Acum regreta că nu au făcut schimb de numerele de telefon, să o întrebe dacă mai trebuie să aștepte sau poate pleca în drumul lui. Ar fi făcut-o după un sfert de oră, dar tot prietenii l-au avertizat că o femeie întârzie mereu și trebuie să aibă multă răbdare, mai ales până se cunosc. A socotit de cuviință să mai comande o cafea, deși nu-i făcea bine seara, însă nu voia să bea altceva de unul singur. Chelnerul îl cam călca pe nervi cu privirea lui rece, poate fiindcă ocupa singura masă în care nu prea făcea vânzare.

O oră și trei cafele nu era cam mult pentru a-i încerca răbdarea?, se întreba Raul în timp ce-și ștergea mâinile de transpirație și încerca să-și domolească bătăile inimii. Fie ce-o fi, mai stă un sfert de oră și iese din iadul acesta în care numai cei cu pereche se distrau, mâncau și îl priveau ca pe un extraterestru. Asta ar fi făcut în două minute, dacă în fața lui n-ar fi apărut făptura în cauză, arătând exact ca în poza de pe profil. Adică frumoasă, cu ochi luminoși și o figură zâmbitoare, umbrită pe moment de regretul întârzierii.

– Eu sunt Voichița și îmi cer mii de scuze că te-am făcut să aștepți atâta vreme, a murmurat ea cu drăgălășenie. Nici nu m-am gândit că vei avea atâta răbdare, se vede că ești un gentilom.

– Raul… e numele meu, a rostit cu dificultate tânărul, în timp ce se ridica în picioare și îi săruta mâna. Mă bucur că… m-ai recunoscut.

– Vai, dar nici nu se pune problema, că am o memorie vizuală de invidiat, l-a asigurat ea când au luat amândoi loc pe scaune. În ziua de azi trebuie să fii atent la oamenii din jur și, mai ales, la cele mai mici semne de avertizare.

– Semne?…, reacționă involuntar Raul.

”Oare întârzierea de peste o oră nu e un semn care dă de gândit la o primă întâlnire?”, s-a mai întrebat în gândul lui.

– Exact, semne. Că din cauza lor am întârziat atât, încât era să nici nu mai ajung.

Chelnerul cel insistent a reapărut, de data asta cu o amabilitate reîncărcată.

– Doriți să consultați specialitățile noastre?, a rostit cu o voce profesionistă și privind spre domnița arătoasă.

– Stai, omule, să-mi trag sufletul, a venit un răspuns înțepat, care l-a făcut pe om să se retragă iar în gândurile lui negre.

– Voiam să-ți spun că eu nu plec la drum fără să iau în seamă ce-mi transmite soarta. De exemplu, am ales ziua de azi pentru că astrele au prezis Gemenilor, din care zodie sunt și eu, că e momentul potrivit să am o întâlnire reușită. Tocmai cu un Săgetător, din care faci parte. Nu-i așa că e perfect?

– Nu m-am gândit la asta, remarcă mirat tânărul.

– Ei, cum sunteți voi bărbații, cu capul în nori, i-a reproșat Voichița. Noroc cu noi, femeile, că vă ferim de necazuri. Dar să-ți explic cum funcționează sistemul în care sunt expertă. Fiind grijulie din fire, am pornit cu o jumătate de oră mai devreme de acasă… și s-a dovedit că bine am făcut. Îți dai seama că după numai câțiva pași, mi-a tăiat calea o pisică neagră? Ăsta e un semn foarte rău, așa că m-am văzut nevoită să mă întorc, însă ce să vezi, tocmai atunci m-am încrucișat cu un coșar. Coșarul bate pisica, deci prezicerea ei se anulează fără nicio îndoială. Nu-i așa că-i perfect?

– Extraordinar!, s-a mirat Raul. Sunt lucruri pe care le aud pentru prima dată

– Eram sigură, dar stai să vezi ce-am mai observat, a continuat cu entuziasm tânăra. Am ajuns în stația de autobuz pe alt drum, ca să fiu sigură că felina nu mai are nicio influență. Numărul 66 este cel care mă aduce până în apropierea acestui local, și nu am nimic cu asta, doar că în el erau doar șase călători. Îți dai seama?

– Nu înțeleg care-i problema dacă era mai liber la ora asta, a mărturisit tânărul cu aceeași inocență.

– Cum să nu?!, exclamă domnița aproape revoltată. Dacă 66 e cifra de pe mașină, la care se adaugă încă un 6, reprezentat de numărul oamenilor dinăuntru, e clar că ajungem la 666, numărul prin care Satana vrea să se impună. M-am gândit imediat să mă întorc chiar din fața restaurantului, numai că tocmai la coborâre mi-a ieșit în față o femeie care ducea o găleată plină cu roșii. Un ultim semn bun că întâlnirea trebuia să aibă loc… și iată-mă! Acum putem să mâncăm ceva, că mi s-a făcut foame după atâtea încercări.

În sfârșit, s-a mai luminat fața ospătarului, iar vinul a fost cel care a destins atmosfera până când a venit felul de mâncare. Voichița continua să-i zâmbească în timp ce îi urmărea fiecare mișcare și îi ajusta concepțiile. Raul răspundea tot mai degajat la întrebări, iar o dată a îndrăznit să-și exprime curiozitatea.

– Tot așa de precaută ești și când ieși în oraș cu alte ocazii, cum ar fi la piață sau la market?

– Niciodată nu las garda jos în fața pericolelor care pândesc la tot pasul, a răspuns ea cu hotărâre. O să te învăț și pe tine, iar viața ta se va îmbunătăți considerabil. Nu-i așa că e perfect?

Tânărul n-a mai apucat să răspundă, pentru că tocmai li se servea friptura îmbietoare și demnă de a fi prioritară în detrimentul dialogului. Parcă nu era sărată pe gustul lui, așa că a luat solnița și a încercat să remedieze acest neajuns. Degeaba însă, pentru că găurile păreau înfundate, fapt care l-a determinat să încerce o soluție nefericită, meșterind la capacul buclucaș. Neavând experiență și grăbindu-se să nu piardă mult timp cu această procedură, a scuturat atât de tare recipientul încât capacul a cedat și sarea s-a revărsat pe fața de masă. Voichița a făcut ochi mari și l-a privit ca pe un condamnat la nefericire.

– Ai vărsat sarea!, aproape că a țipat ea. Ăsta e un semn foarte rău pentru amândoi.

Raul auzise ceva în familia lui despre această prejudecată, dar nimeni nu a luat-o prea în serios, așa că o considera mai mult o glumă. S-a străduit să adune cât se putea din ea, ajutat și de chelnerul care îl îndemna să nu-și facă probleme. Liniștea a dominat atmosfera din timpul mesei, de parcă amândoi tinerii redeveniseră niște străini, mai mult în ce-o privea pe tânăra domniță. Privirile ei cercetătoare au dispărut, zâmbetul îi lipsea cu desăvârșire, iar ochii îi erau întunecați ca o noapte fără stele. ”Poate că așa mănâncă de obicei”, și-a zis tânărul încrezător, doar că această justificare a fost infirmată imediat după ce Voichița și-a golit farfuria și paharul de vin.

– Mulțumesc pentru invitație, i-a spus ea cu un glas dezamăgit. Sunt convinsă că nu e bine să ne mai întâlnim, pentru binele amândurora. Oricum, o să te blochez pe site.

Cu aceste cuvinte s-a ridicat și a părăsit masa, ca și cum ar fi vrut să scape cât mai repede de o belea. Raul a rămas cu o mare nedumerire, pe care încerca să o deslușească în timp ce mai savura din paharul lui de vin. Resemnarea a venit pe când îi achita ospătarului nota piperată, la care a mai adăugat un bacșiș, după cât i-a permis buzunarul. Era clar că nu putea înțelege femeile, iar asta trebuia să le explice și prietenilor care au încercat să-l cupleze. Afară începuse să plouă zgomotos, iar asta i-a transmis satisfacția că a avut grijă să-și aducă umbrela. A deschis-o grijuliu, cu câțiva pași înainte de ieșire, dar a auzit imediat reproșul venit din partea unei femei care trecea pe lângă el:

– Nu se deschide umbrela înainte de a ajunge afară, domnule. E semn rău!

43 thoughts on “Semne bune, semne rele

  1. Aoleu! Dar nu știai că marțea sunt trei ceasuri rele??!!! Kidding! Chiar dacă ar fi adevărat, ai postat într-un ceas bun. M-a amuzat nespus povestirea.

    1. Nu am uitat nici de ceasurile rele din ziua de marți sau de ghinionul pus în cârca datei de 13, dar era nevoie de mai multe întâlniri pentru a expune atâtea prejudecăți. Ar mai fi fost și trecutul pe sub scară, spartul unei oglinzi, cuțitul lăsat cu tăișul în sus etc. 🙂
      Mulțumesc pentru popas și apreciere, Jo!

  2. Amuzantă poveste, doar că îmi este milă de Raul prin câte a trecut cu Voichița.😉
    Omul din greșeli învață! 😉
    Nu am crezut și nu voi crede in superstiții!🙂
    Copilul meu are o problemă uneori cu ziua de marți, însă tot încerc să îi explic că ceasul rău vine când e să vină!🙂
    O zi liniștită și plăcută! 🤗❤️

    1. Raul și Voichița nu erau făcuți unul pentru altul, dar fiecare își poate găsi perechea dacă insistă și are noroc. 😉
      Nici de mine nu s-au prins superstițiile, deși am văzut și auzit multe, chiar și în familie. De pe vremea când bunica mă vindeca de deochi cu chibrituri stinse într-un pahar cu apă din care trebuia să beau. 🙂
      Gânduri bune și urări pe măsură, Ileana! ❤

    1. Voichița avea un singur nărav, suficient cât să țină deoparte orice pretendent la prietenia ei. Raul era și el prea timid pentru a iniția o relație. Cel din urmă cred că are mai mari șanse să se vindece. 🙂

  3. O lectură incitantă.
    Felicitări!

    P.s.
    M-am documentat puțin. Am selectat citatele:
    ”Superstiția este prostească, copilăroasă, primitivă și irațională, dar ce te costă să bați în lemn?”
    (aforism de Judith Viorst, traducere de George Budoi)
    și
    ”Dacă nu am fi superstiţioşi, am fi numai nişte maşini.”
    (Nichita Stănescu)

  4. Faina povestea întâlnirii de gradul 2! Merci!
    Biata Voichita, prin câte stari de agregare sufletesti, sentimente si resentimente a trecut, pentru o întâlnire simpla, normala, cu rabdatorul si timidul Raul, ca dupa tot acest scenariu prejudicios sa rezulte un mare…Nimic. 🙂
    Ma întreb, cum ar fi reactionat daca trebuia sa se întâlneasca cu un extraterestru bizar, sau chiar cu “Satana” în persoana ? 🙂 ))
    O saptamâna cu bucurie, sanatate, inspiratie si veselie, draga Petru!

    1. Astea sunt riscurile unei întâlniri pe nevăzute, dar eu zic că merită să fie încercate. Până la urmă tot se pot întâlni doi oameni cu aceleași concepții și caractere, care se șlefuiesc și potrivesc mai bine după un timp de acomodare. 🙂
      Zile senine, gânduri bune și iubire cât cuprinde, dragă Iosif!

  5. Dragul de el, ce norocos e c-a vărsat sarea aia şi-a scăpat de Voichiţa la timp. Ar fi fost vai de el. Spune-i să stea liniştit, că nu-s toate femeile la fel. Unele-s mai rău 😀 😀 😀
    Cum ar fi să-l întâlneşti în episodul doi cu una aflată la polul opus? Hai! Una care trece pe sub scară, calcă pe guri de canal, are la maşină număr B SV BV SB CJ 13 , număr de telefon cu 666, are trei pisici negre, nu-i pasă de zodii, habar n-are de ele, îi e frică de coşar (cum le e unora de clovni. Şi chiar, unde-a văzut Voichiţa coşar?) şi din astea. Să vedem ce se întâmplă cu ei.

    1. Cred că Voichița asta are și ghinion: să întâlnească într-o singură zi o pisică neagră, un coșar, o femeie cu o găleată cu roșii, plus un autobuz în care sunt doar șase călători. Dar dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. 😉 De fapt coșarii sunt tot mai căutați în aceste vremuri, și nu numai în mediul rural.
      Pentru ea îmi fac griji, că-i fată frumoasă și-i păcat să se ofilească neculeasă. Raul are prieteni care-l mai pot susține, iar eu o să fiu pe fază dacă mai are vreo aventură. 🙂

  6. Pe când mă pregăteam să îți răspund, am observat că pe facebook aveam șase notificări. Am deschis pagina de blog, pentru că citisem povestirea direct în mail și am văzut că afară sunt șase grade. În banda de jos a calculatorului scria asta… Acum îți scriu și cum nu am mai văzut încă un șase, sper să fie într-un ceas bun! 😀 😀 😀

    1. Hait, că te-ai molipsit și tu de la Voichița! Ai grijă să-ți scuipi de trei ori în sân și să-ți faci tot atâtea cruci cu fața spre răsărit, ca să scapi. 🙂

  7. Sfinte, Dumnezeule mare!😂🤣 No, una ca asta la casă și numai mâțe negre, coșari, marțe negre cu 13 capac și-ți iei lumea-n cap!
    Nu cred în așa ceva!
    Pentru Potecuța, poate a văzut vreun țăran venind cu coșul de la piață… mă gândesc!🤫

    1. Slavă Domnului că nu ești printre cei cu probleme de acest gen, că sunt încă destui! 🙂
      Chiar și soră-mea a moștenit aceste prejudecăți, transmise din mamă în fiică din vremuri de mult apuse.

      1. O, am auzit și eu astfel de “indicații” de la bătrâni. Mie, plăcându-mi să-i ascult, auzeam o grămadă. Petre, doar le-am auzit, că de pus în aplicare, no way!

  8. Ceasu’ rău, pisica neagră! Totul în favoarea bietului burlac, scăpat de o soartă mai crudă decît torturile Inchiziţiei.

    Acum închipuie-ţi cum e să creşti cu o mamă care să ia de “sfinte” cu toată seriozitatea toate superstiţiile astea, pe lîngă habotnicia din dotare. Nu-i de mirare că am luat-o cu căpuţu’. Ferice de Raul şi eventualii lor copii că n-au avut parte de aşa ceva.

    1. Și tu, Brutus?! 🙂
      Măcar ai scăpat cu mintea neatinsă de acest flagel, că ea e cea mai importantă. Deși la tine cred că a fost mai exagerată această ”tradiție”, în timp ce în familia mea era tata să le mai stăvilească elanul femeilor care depășeau măsura.

      1. O, nici nu pot începe să-ţi povestesc ce viaţă am avut de la o vîrstă încolo de cînd i-au intrat maică-mii în cap gărgăunii bisericeşti pe lîngă superstiţii – unele moştenite relativ decent din familie dar exacerbate de ea în timp. Nu se face “aia” în nu-ştiu-ce zi, nu se face “ailaltă” în altă zi, azi e sărbătoare şi nu se face una şi alta, nu pune aia acolo că e semn rău, nu spune aia sau aia că te bate Dumnezeu etc etc etc etc. Evident că pe taică-meu, ateu/agnostic convins, l-au scos din ţîţîni toate astea pînă a ajuns s-o “potcovească” din ce în ce mai zdravăn, ceea ce într-un tîrziu a dus la divorţ.Pot spune că într-un fel situaţia mi-a fost de folos fiindăc am învăţat ce să fac şi ce nu, de la amîndoi.
        Numai că chinurile şi tortuare nu s-au terminat pentru mine, fiindcă după divorţ am ales – dintre două rele – să locuiesc cu ea ca să scap şi eu de “potcoveala” aferentă, şi asta m-a adus cu timpul la o stare de nervi în pragul lui “ori o omor eu pe ea, ori mă sinucid”. Decesul “tiranului” şi ca atare eliberarea casei părinteşti a fost pentru mine o eliberare şi am acceptat cu bună ştiinţă toate neajunsurile condiţiilor de viaţă sub-decente numai ca să scap de teroarea superstiţios-habotnică. Care eliberare nu a fost chiar 100% dar suficient cît să nu-mi perd minţile şi/sau libertatea ori viaţa printr-o faptă necugetată.

      2. Tristă poveste și persistente traume, care se pot sesiza în rândurile scrise mai sus. Eu am avut și norocul să ajung la internat, unde am avut parte și de bătaie de la cei mai mari, dar m-am obișnuit și întărit.

      3. Se spune că fiecare dintre noi sîntem suma propriilor experienţe. Aşa a fost să fie, sînt perioade în viaţă cînd nu dispunem 100% de propria persoană şi ca atare putem trece prin experienţe neplăcute şi/sau traumatizante, care evident îşi lasă amprenta asupra viitorului “eu”. Unele evenimente şi trăiri pot ajunge în uitare, poate ca mijloc de protecţie subconştient al creierului, dar anumite “declanşatoare” – precum povestea relatată în articol – le pot readuce în minte la fel de vii ca atunci cînd s-au petrecut, pentru ca după un timp să se ascundă la loc .

  9. Da ,e foarte bine ca a scapat de femeia aceasta asa Supertitioasa nu se poate ,dar sunt care traiesc cu frica de a nu avea ghinion! O zi frumoasa iti doresc! 🙂

    1. De cele mai multe ori, norocul și-l face omul cu mâna lui, dar nu neapărat prin practicarea superstițiilor, ci prin curaj, judecată bună și intuiție. E drept că nu strică nici norocul de conjunctură, dacă ești blagoslovit de soartă. Noroc de tot felul îți doresc și ție, dragă prietenă! ❤

  10. Buna draga Petru. Haioasa povestirea ta. Cateodata e bine sa tinem seama si de cateva suprerstitii dar nu asa exacerbat precum Voichita. Dumnezeu l-a protejat pe bietul Raul probabil ca i-a pregatit ceva sa merite sa-si piarda timiditatea.
    Astazi sarbatorim sfantul care ocroteste Romania, il rog in acest spirit sa-ti aduca sanatate si multa inspiratie sa ne putem bucura si noi prietenii tai de minunatele tale scrieri. O luna Decembrie aducatoare de mult bine, bucurii si iubire prieten bun.

    1. Sărut-mâna cu recunoștință pentru mesajul de Sf. Andrei și reacția la textul cu întâlnirea eșuată, dragă prietenă! Se spune că tot ce e lăsat pe pământ e bun, dacă-i folosit cu cumpătare și în momentele potrivite. Și nu numai lucruri concrete, ci și concepții sau credințe, așa cum e cazul în povestire. Suntem liberi să credem ce vrem, dar să nu ajungem la obsesii, că devenim ciudați și de evitat în societate.
      Profit și eu de o sărbătoare măreață ca să-ți urez La Mulți Ani, româncă admirabilă! Să te bucuri de o zi cu satisfacții și bucurii binemeritate! ❤

  11. Amuzantă povestea. Am avut niște prieteni, cuplu, amândoi atinși de virusul ăsta. Era uneori greu de suportat prezența lor când îi apucau crizele…
    Acum peste 20 de ani, o pisică neagră mi-a tăiat calea, ba mai mult m-a așteptat să ies de la muncă și a forțat nota să meargă cu mine acasă. Am acceptat-o împotriva tuturor recomandărilor specialiștilor 😉, deși aveam și un cățel negru în apartament. Imediat după ce ne-a adoptat mâța, câștigurile financiare ne-au fost mărețe, așa că am păstrat-o până la moarte ei, 18 ani mai târziu. De atunci, din păcate, nu mi-a mai tăiat calea o pisică neagră deși mi-am dorit mult….😥…🤣

    1. Mulțumesc frumos pentru compliment! Și ultima mea pisică a fost neagră, dar pentru mine nu contează culoarea blănii, cât personalitatea și afecțiunea pe care ne-o purtam reciproc. Recunosc că eu sunt cel care a greșit și am făcut-o să se îndepărteze de noi (stăteam cu soră-mea), atunci când am plecat pentru 18 zile într-o stațiune și am lăsat-o să se descurce singură. De atunci, nu ne căuta decât ocazional și nu se mai lăsa mângâiată. Acum, stau la bloc și nu am condiții să țin un animal de companie, deși tare mi-aș dori să am o pisicuță.
      La mulți ani de ziua noastră, Elvira! 🙂

      1. Mulțumesc mult pentru urare. Da, e greu cu animăluțe acasă, știu din propria experiență. Acum avem un motan maidanez dar care ne-a făcut sclavi și un cățel fost maidanez. E belea cu ambii căci au personalități puternice dar nu de prietenie 😂😂 La mulți ani României!

  12. Salutare, dragă Petru și bine te-am regăsit! Am avut o perioadă când nu am mai trecut prin blogosferă, iar acum trebuie să recuperez! 😀
    Faină poveste. Mă gândeam că Raul ar fi trebuit să deschidă o șampanie, după „minunata” întâlnire. De bucurie că a scăpat de „mama Omida”! O asemenea persoană este imposibil de suportat prin preajmă. orice om mai are și niște superstiții, dar unii le au chiar pe toate și scot din orice semnificații oculte. Știu câteva și-mi place să le „zgândăr” când am ocazia! 😀
    Multă sănătate și numai zile frumoase! 🙂

    1. Mă bucur mult să te regăsesc în această lume, dragă Alex! Mai ales cu ocazia unei zile care ne însuflețește și ne unește pe toți românii. 😀
      Mulțumesc frumos pentru lectură și apreciere! Cred că Raul și-a făcut o impresie mai puțin plăcută despre toate fetele, ținând cont de faptul că nu a mai cunoscut vreuna înainte. Dar sunt mari șanse să-și învingă reținerile și să vadă cât de bine poate fi când găsești pe cineva potrivit. Poate că se vindecă și Voichița de ideile care o bântuie! 😉
      La mulți ani, frate român de peste Carpați! 🙂

      1. La mulți ani, dragă Petru! Îți întorc cu drag salutul, din vechea cetate a Târgoviștei!
        Numai bine la toți românii de pretutindeni! 🙂

  13. Bietul Raul, ce noroc a avut, noroc cu sarea vârstă din neatenție, ca cine știe, suferea alături de Voichița mult și bine, dar providența i a sărit în ajutor! E bine când totul se termina cu bine! 🤔

    1. Și eu înclin să cred că numai norocul l-a scăpat de o relație în care ar fi suferit cu obediență. Pentru că el nu ar fi fost capabil să se impună în fața unui caracter atât de puternic, cum era Voichița.

  14. Ne place să credem în superstiții, dar nu la modul exagerat. Mi-a plăcut felul în care ai scos în evidență superstiția , folosită ca scuză, exagerat. Când suntem tineri ne permitem….
    La mulți ani, Petru, să ne fie bine!

    1. E foarte adevărat că în tinerețe totul e mai suportabil, inclusiv excesele de genul superstițiilor. După ce am trecut printr-o bună parte din viață, suntem mai atenți și ne ferim chiar și dacă avem doar bănuieli.
      La mulți ani, frumoasă româncă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.