Bulgărașii de zăpadă…
O eternă provocare
Care ne îmbie-n stradă,
De la mic pân’ la cel mare.
Puf din apă ne așteaptă
Și din cer se tot coboară,
Din ele se face-ndată
Muniția necesară.
Taberele se-nfiripă
Cu oricine-o fi să fie,
Toți se bulgăresc în pripă
Debordând de veselie.
Un bătrân stă și privește
– Încărcat cu nostalgie -,
La lupta ce-i amintește
De a lui copilărie.
Hârjoana se întețește
Și se transmite în valuri,
Mulțimea se molipsește
De la șes până pe dealuri.
Dintr-o curte evadează
Un câine care-i surprinde,
Căci va fi mereu pe fază,
Încercând bulgări a prinde.
Când oboseala dă semne,
Toată gașca se desparte
Cu promisiuni solemne
Că a fost doar prima parte.
racoltapetru6 
Foarte frumoasă poezia, dar zăpada unde e, Petru? Poate la tine, în nord…
Zăpadă a fost numai de poftă și prin Seini. Dar visez la ea, cu atât mai mult, și o invit astfel să vină din belșug. Mulțumesc pentru apreciere, Ana!
Și eu ca Ana… Frumos și poate că, dacă-i facem incantații ca la ploaie, o ia și ea mai spre sud, c-aud că și pe la Sibiu au căzut fulgi 🙂
Facem orice putem ca să ne binecuvânteze cu darurile ei, în această lună. După aceea, cred că o să ni se facă lehamite, ca de obicei. 😉
Bună ziua, Petru! 🙂
Și la mine a nins, dar până când să fac bulgărașii de zăpadă, toată bucuria s-a topit… 😉
Sărut-mâna, Aurelia! 🙂
Nu fii supărată, așa cum nici eu nu sunt dezamăgit de prima ninsoare. Lasă că vine și zăpada aceea îmbelșugată, dar până atunci o admirăm în reportaje și poze. 😉
Eterna “distracţie” a speciei umane: războiul. Chiar dacă de data asta e doar fictiv, şi doar cu aparent nepericuloşii bulgăraşi, substratul e acelaşi.
Nu e vina ta, încă mă aflu sub influenţa unei scurte poveşti citite în altă parte despre gloanţe, bombe, tancuri, rachete şi alte “chestii distractive”…
Cîţi bulgări o fi prins cîinele din poezia ta…?
E foarte adevărat că războiul oamenilor mari îi influențează pe copii, de când e lumea. Cei mai mulți se maturizează și își dau seama că nu trebuie să treacă de joc, dar sunt mulți maturi care rămân cu obsesia asta. Iar unii dintre ei ajung mari dictatori, care se joacă în continuare cu soldați vii. Chiar și pe câinii nevinovați îi corup, la fel ca pe delfini și alte viețuitoare inocente.
Din păcate se pare că nu e vorba (numai) de influenţa adulţilor asupra copiilor ci de însăşi moştenirea genetică pe care o avem cu toţii de undeva dintr-un “loc” comun. Agresivitatea – născută uneori dar nu întotdeauna din frică – şi competitivitatea au nivele mult prea mari în mulţi dintre noi, iar asta duce la rezultate uneori dezastruoase, chiar şi în joaca copiilor. Prin voinţă şi ambiţie unii şi le pot suprima atunci cînd le observă tendinţa de apariţie, însă nu toţi din păcate. Şi atunci cînd acei puţini au şi puterea în mînă apar adevăratele tragedii. Da, după cum spui “pionii” lor nu sînt doar din aceeaşi specie ci din oricare altele ce le pot părea de ajutor în îndeplinirea planurilor diabolice. Cum de-i tot rabdă Pămîntul – nu ştiu… 😦
Ce m-aș bulgări și acum, numai să am zăpadă și să am nebuni/nebune ca mine… ❤ În principiu m-aș putea bulgări cu fiica mea, dar nu se nimerește să ne întâlnim când e zăpadă. Dar o dată și-o dată, tot va fi!
O să fie și zăpadă suficientă, chiar dacă doar în ianuarie. Numai să nu-ți treacă pofta de joacă pe când vei avea cu ce și cu cine! ❤
Fulgii de zăpadă bucuria celor mici și celor mari. Au fost de poftă câțiva fulgi.
Mi-ar plăcea să fie zăpadă ca la tine în poezie, poză.
M-a lovit și pe mine nostalgia, de aici și belșugul de zăpadă ca în iernile acelea adevărate. Altfel stau la fereastră și număr fulgii rari și mărunți.
Vai! Cum facem să devină realitate? Că tare dor îmi e de aruncat în zăpadă, de bulgăreală, de oameni de zăpadă, de din astea… 😊
La tine o să vină mai repede zăpada, că ești aproape de munți. Dar nu-i bai, că tot o să mă bucur de bucuria ta! 🙂
A nins la mine dar nu prea mult,dar nu prea am vazut copii sa se joace cu zapada,sa vedem cand vine vacanta.Pe vremea noastra era altceva , nu statem o zi in casa,la saniusi,alta viata!O seara frumoasa iti doresc! : )
Știam eu că pe lângă Brașov a fost zăpadă, deci și la tine. Mai e o problemă cu copiii, care-s tot mai puțini și nu-i cine să pornească bătălia cu bulgărași. O zi de vineri pe placul inimioarei tale, dragă prietenă! ❤
Prima parte e sublima,
iar copiii nu-s de vina,
ca cei mari urasc zapada,
pentru ca e grea lopata… 🙂
Foarte adevărat și mulțumesc pentru completare și apreciere. Mai suntem și din acea care, deși avem fire de păr albe, ducem dorul zăpezilor generoase, așa cum le știam. 🙂
Mulțumesc pentru clip!
Versurile tale Petru din “Bulgarasi de zăpadă”, inchizand ochii mi am imaginat o bataie cu zapada din copilarie, foarte dragut, iti multumesc pt visare!🤗🎄
Măcar cu visurile să ne mai alinăm dorul de zăpadă și să retrăim senzația bătăilor cu bulgărași de altădată. Mă bucur dacă ți-am transmis din nostalgie și îți mulțumesc, la rândul meu, pentru participarea virtuală, dragă Mica! ❤
Era o vorbă creștinească când se vedeau nori de ploaie: ”Dă-o, Doamne, curată!” Cred că există o vorbă înțeleaptă și pentru așteptarea zăpezii, dar cine are timp s-o caute?
Weekend plăcut!
S-ar putea să fie și o rugăciune pentru ninsoare, așa cum există pentru ploaie. Ar fi nevoie să căutăm în trecutul foarte îndepărtat, de pe vremea dacilor, când oamenii erau obișnuiți cu adevăratul ger și ninsori pe măsură.
Duminică binecuvântată!