Viața ne dă bune, rele,
Noi le suportăm pe toate,
Că numai trecând prin ele
Vedem capul ce ne poate.
Dacă azi norii ne-ncearcă
Storcând nori ce ne-tristează,
Mâine, soarele ne-ncarcă
Și prin raze ne tratează.
Când iubirea noastră n-are
Ecou către o ființă,
E bine s-avem răbdare
Căci dragostea nu-i știință.
Norocul de te-ocolește
Să nu crezi c-atât se poate,
Vei vedea cum te lovește
Dacă dai și tu din coate.
Când simți că nu ai putere
Și trupul întreg te doare,
Tu încarcă-ți în artere
Doar gânduri vindecătoare.
Bătrânețea când te-ajunge,
Iar pasul ți-e îndoielnic,
Omule, nu te poți plânge,
Dac-ai fost o viață vrednic.
Și la ultima suflare,
Lasă-ți chipul să zâmbească,
Nu-i motiv de răsculare,
Căci plecarea e firească.
racoltapetru6 
Eh, Petru, ce îndemn frumos şi… sănătos! Mulţumim!
E rețeta mea și o recomand cu convingerea că-i benefică. Mulțumesc și eu, Potecuță!
Sa zâmbesti pân’ la plecare
e un lucru foarte de mare,
când stii ca o viata-ntreaga,
n-ai lasat roade …pe creanga.
Zile relaxante ,senine, cu pace si zâmbete pline!
Pe cel care n-are roade
Conștiința îl cam roade,
Însă, până mai trăiește,
Un gest bun poate-i priește.
Să fii iubit, sănătos și mereu generos!
Mustrările rozătoare
Sunt, zău, roade foaaarte are!
Iar vindecătorul gând
E prea des speranţă-n vânt. 😦
Am dedus că-s foarte ”rare”
Acele mustrări pe care
Ne bazăm cam fiecare,
Dacă n-avem educare.
Constiinta, mi se pare,
se vede azi prin “canale”
aruncata sub pamânt,
poti descifra al ei gând.
Poate acea conștiință
Va avea bună sămânță
Și din pământ, din ogoare,
Va răsări ca o floare.
Nu-i exclus ca din canale,
pline de viermi, sobolani,
sa germineze vre-o floare,
peste vremuri…peste ani…
Putem spera, că nu ne doare… conștiința.
Un sfârșit de săptămână cu bucurii și frumuseți!
“Do not go gentle into that good night,
Old age should burn and rave at close of day;
Rage, rage against the dying of the light.”…
Mulțumesc pentru aceste versuri de Dylan Thomas, din câte mi-am dat seama după căutarea pe Google! E un punct de vedere pe care-l apreciez, la fel și felul în care e redat.
Bravo!!
Eu înțeleg datul din coate, aici, ca o ne-resemnare în fața sorții. Că datul din coate, cum e expresia neaoșă, nu e ceva de dorit. Ne-resemnarea poate fi o perseverență în a-ți vedea de visele tale sau o acceptare și o recunoștință pentru ceea ce ai și nu apreciezi așa cum se cuvine. ❤
E normal să ne dorim cât mai multe, dar nu-i firesc și nici benefic educației să le obținem de-a gata. Pe de altă parte, chiar dacă luptăm pentru un trai mai bun, se poate întâmpla să fie greu, însă nu trebuie să dăm vina pe alții. De noi depinde aproape tot ce realizăm, pentru că și norocul ține cu învingătorii. ❤
Am greşit, am stat prea mult
în al vieţii-amar tumult.
Cîntă cucu’, ceasu’ sună –
vremea-i să zic “noapte bună”.
A trecut și noaptea… bună
Mai sunt patru-n astă lună,
Dar eu îți urez pe viață
Câte-o bună dimineață.
Să-mi dau palme peste faţă!
Ai văzut ce dimineaţă
avusei, mînca-ţi-aş ciocu’?!
Hai, că mi-am… frecat norocu’! 😦
Eu doar ți-am urat, n-am dat cu bota. Dar și când te-o lovi norocul… 😉
Norocu’, ca ghinionu’,
vine precum camionu’?!
Păi, c-o pleasnă de-aia, vere,
ajung plăcintă… cu mere. 😆
Versuri minunate ,intradevari trebuie si noi sa dam din coate ca sa optinem cea ce dorim! O seara excelenta iti doresc! : )
Sărut-mâna pentru compliment și îți doresc să ai parte de ceea ce dorești, pentru că tu dai din coate! Iar pentru azi, o zi cu împliniri, dragă prietenă! ❤
Ce mi au plăcut versurile acestei poezii, draga Petru! Cât de adevărat, viata ne da bune, rele, zici de noroc, tristețe, iubire, putere, bătrânețe și chiar cum ar trebui sa fim pana la sfârșit cu zâmbetul pe buze, îți mulțumesc, este faina! ❤️
Mă bucură foarte mult cuvintele tale de apreciere și îți mulțumesc din tot sufletul, dragă Micuța! Depinde doar de noi cum frământă coca vieții și cum o coacem ca să ne facă bine. ❤
Buna reteta ta, …mai buna decat cea de la medic.
Doar încredere în ea mai trebuie.
Corect!
Weekend plăcut!
Mulțumesc!
Duminică binecuvântată!