Îmi curge istoria milenară prin vene,
Iar subconștientul îmi redă chipuri din trecut
Pe care le-am trăit în momente memorabile.
Am fost romanul care l-a împuns cu sulița pe Iisus,
Am fost dacul care l-a înfruntat pe Traian,
Am cucerit Asia sub conducerea lui Alexandru Macedon,
De asemenea, am murit luptând alături de Napoleon,
Am fost și samuraiul care lupta pentru shogun.
Indian am fost, ucis de coloniști englezi,
Am mai fost unul dintre evreii gazați la Auschwitz,
Am fost criminal, victimă și om neînsemnat,
Rege și cerșetor, stăpân sau sclav am fost,
Tată îndurerat și copil orfan,
Mamă cu mulți copii și femeie de știință,
Vânat am fost, și vânător totodată,
Am fost de toate și am văzut tot.
Acum, sunt om simplu printre atâtea miliarde,
Nu știu dacă să cred în ceea ce văd
Sau să văd numai ceea ce cred,
Dar presimt că tot eu voi tăia ultimul arbore al planetei,
Voi ucide cel din urmă animal sălbatic,
Voi trage în piept ultima gură de aer,
Voi fi nevoit să-mi sap singur mormântul
Și voi fi cel care stinge lumina la sfârșitul istoriei.
racoltapetru6 
Mă provoci să vin cu altă viziune… ca și altădată!
Presimt că voi evolua integrându-mă tot mai mult în natură,
După ce am neglijat-o și am exploatat-o.
Voi fi cândva un copac ciudat, cu ochi mari printre frunze,
Cu crengi ce strâng în brațe alte crengi.
An după an mă voi reînnoi,
Până la sfârșitul veacurilor
Și dincolo de ele.
Mulțumesc, Petru! ❤
Mă bucur că ai acceptat provocarea, cu atât mai mult cu cât e o viziune optimistă. E bine să luăm în calcul orice eventualitate, pentru a lua măsurile necesare.
Mulțumesc și eu, Zaraza! ❤
Profunde, Petru… le-ai așezat tare frumos!
Mă înclin cu recunoștință pentru compliment, Oana!
Minunata poezie…
Mulțumesc frumos, prietene apropiat!
De-am avea acces la propriile vieţi anterioare ne-ar îngrozi prăpastia dintre ce-a fost în realitate şi ce s-a scris prin cărţi ori s-a săpat în piatră. “Istoria e întotdeauna scrisă de către învingători”, se spune. Eu unul nu mai ştiu ce-mi curge prin vene – poate prea multe minciuni, poate setea de adevăr şi dreptate, poate neputinţa şi disperarea… sau poate doar firave urme din vodca de alaltăieri…
Dar ce măreaţă viziune a Omului ai avut, cu bunele şi relele sale! Mai ales cu cele din urmă…
Cred că și subconștientul e influențat de istoria scrisă, iar venele poartă în ele matricea învățămintelor acumulate în timp. S-ar putea ca mai degrabă să ne intuim viitorul decât să ne cunoaștem cu adevărat trecutul. Mulțumesc mult pentru apreciere și îți doresc o zi de primăvară, Dragoș!
Şi trecutul şi viitorul [posibil] sînt foarte uşor de manipulat. Ce putem – şi trebuie – să facem e să punem absolut totul sub semnul întrebării şi să căutăm dovezi irefutabile atunci cînd vrem să ne lămurim asupra unui (presupus) fapt. Altfel ne trezim într-o zi că am fost duşi de nas toată viaţa. Hopa – deja e prea tîrziu!
Apropo: istoria e incompletă. Lipseşte un i în primul vers. 🙂
Primăvară se anunţă săptămîna asta pe aici. Adică… ploaie, ploaie şi… ploaie. Urează-mi vară, mai degrabă, sau măcar… verişoară. 😆
Hai, s-auzim de bine! (dacă închizi teveul s-ar putea să se şi întîmple 😉 )
Mulțumesc pentru observație, Dragoș! Am recunoscut eu că sunt prea mult timp cu capul în nori! 😉
Dacă verișoară vrei, să ai parte de una generoasă în toate cele! 🙂
Ei, nu-i bai, se mai întîmplă. 🙂
Verişoară să fie, atunci, da’ nu prea apropiată că intrăm la… altele. 😆
Un week-end cît mai plăcut şi relaxant! 🙂
Este una dintre cele mai frumoase poezii citite de mine!
Reacția ta e pentru mine e cea mai de preț răsplată. Îți mulțumesc din toată inima, Potecuță!
Te-ai dus prin toată istoria până la Apocalipsă. Interesantă viziune, deși cam pesimistă (după gustul meu). Sau, ai vreo presimțire gen cutremur, arme nucleare ?
Mai bine să punem răul în față și să încercăm a-l combate, decât să lăsăm totul în seama naturii și destinului. Viitorul depinde de noi și mai ales de conducătorii pe care-i alegem. Dacă tot ai adus vorba, chiar mă tem de armele nucleare, dar și de poluarea tot mai evidentă.
Cine nu se teme ? !
Mai sunt și din aceia care cred că nimeni nu-i atât de nesăbuit să apese butonul nuclear. Dar există și conducători bolnavi la cap.
Trist final! În rest, foarte frumoasă poezie.
Poeziile sunt de obicei triste, însă noi trebuie să rămânem optimiști.
Versuri excelente care cuprinde toate timpurile omeniri,un final trist doar nu stim ce ne asteapta in final! O seara frumoasa iti doresc! : )
E doar un punct de vedere generat de știrile cu care suntem bombardați în ultima vreme. Despre război, cutremure, încălzirea globală și alte fenomene la care omul contribuie. Mulțumesc și îți urez o zi pe placul inimioarei tale, dragă prietenă! ❤
Viziune a istoriei în versuri, din toate timpurile, finalul cam sumbru, inspirat din vremurile care le trăim, mulțam Petru!
”Vremurile pe care le trăim” sunt cele care ne îngrijorează și ne inspiră la gânduri de genul celor de mai sus. Așa cum bine zici și tu, dragă prietenă!
Frumoase și profunde versuri, dragă Petru! Ai dreptate, purtăm în vene moștenirea atâtor generații care au fost înaintea noastră. Știm atât de puține despre strămoșii noștri și despre ce au fost, ce au făcut și ce ne-au lăsat moștenire în ființa noastră… Mă gândeam că suntem ca niște „muguri” din vârful unui copac bătrân, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul istoriei…
Multă sănătate și numai bine îți doresc! 🙂
Mulțumesc mult și efervescent pentru frumoasele aprecieri și pertinentele gânduri, dragă Alex! Ce nu am aflat din istoria speciei noastre, completăm din intuiție și presupuneri, pentru că omul e făcut să găsească răspunsuri în toate. Oricum, nădăjduim ca rădăcinile copacului care ne reprezintă să reziste până când va ajunge cu ramurile la stele.
Weekend plăcut și binecuvântat de toate cele bune! 🙂
E o viziune greu de combătut în aceste vremuri…
Weekend spornic!
Numai timpul poate să confirme sau infirme.
Să auzim de bine!
Superb!
Şi, după părerea mea, sfârşitul nu e pesimist, ci realist. Omul e o jivină afurisită. Toate noile descoperiri îşi găsesc rolul în perfecţionarea artei războiului, a manipulării, a disimulării… Nu mă îndoiesc că se va autodistruge, mai curând sau mai târziu, eventual făcând zob şi tot ce mai e viu pe planetă. Dacă nu cumva s-or găsi nişte extratereştri cumsecade care să-l oprească.
Mulțumesc din toată inima!
Mă tem că extratereștrii respectă directiva care spune că nu e permis să influențeze evoluția speciilor de pe alte planete, după cum arată și în filmul Star Trek. Probabil că au trecut pe aici și ne observă încă, dar nu intervin. Ce mai contează pentru ei viața de pe o planetă când sunt atâtea altele în galaxie!
Superbe versuri ! 🙂
Cu permisiunea ta , aș adaugă :
Am fost MINȚIT tot timpul de cei care nu ar fi trebuit să mă MINTĂ ! 😦
Weekend frumos și musai liniștit , Petru ! 🙂
Alioșa .
Se pot adăuga multe și îți mulțumesc pentru contribuție, Alioșa! 🙂
Zile cu soare și seninătate în cuget!
Duminică frumoasă , chiar dacă doamna IARNĂ își face de cap în MARAMU ! 🙂
Vine ea și domnița Primăvară, cu flori și mărțișoare! 🙂
Ce am fost si ce-am ajuns,
este greu de scris si spus.
Din Rasarit pâna-n Apus,
crestinii Îl asteapta pe Isus.
Un weekend relaxant, inspirat, în toate dimensiunile binecuvântat!
Oamenii se uită-n sus,
Așteptându-l pe Iisus,
Și simțind mult a lui lipsă
Își fac ei Apocalipsă.
Duminică frumoasă, plăcută și cu multă voie bună!
Versuri realiste! Felicitări! 🙂
Mulțumesc frumos și călduros, Ileana! ❤