Încredere prin denim

Am fost atrași de blugi încă de pe băncile școlii, când i-am descoperit prima dată. Doar că profesorii de atunci erau conservatori și nici măcar prin oraș nu suportau să ne vadă îmbrăcați cu pantaloni din denim sau din orice alt material, dacă erau evazați. Pedeapsa era cruntă pentru un adolescent din internat: tunsul la zero și o mustrare severă în fața școlii. Iar dacă aveai și o prietenă pe care voiai să o impresionezi, îți venea să intri în pământ!

Eliberarea de constrângeri s-a simțit imediat după absolvire, prin ținuta nouă pe care o abordam, vrând parcă să recuperăm anii în care ni s-a impus o sobrietate exagerată. Denimul a devenit un trend în care puteam să alternăm diferite piese vestimentare, în funcție de gustul, imaginația și stilul cerut de evenimentele cotidiene: glam, office sau sport. Combinam cu succes perechile de blugi cu jachete și cămăși, iar efectul se simțea în primul rând în senzația de mulțumire pe care o resimțeam, iar apoi în reacția de solidaritate venită din partea băieților și de apreciere a fetelor. Pentru că și ele erau în pas cu moda, îmbrăcând rochii din denim și blugi în franjuri sau personalizați cu foarfeca în cele mai diferite moduri.

Levi's - Jeans

Acum, după atâția ani de experiență personală și mai multe decenii de istorie personală, tot am motive să mă îmbrac în blugi și să mai port cămașa peste tricou, de parcă timpul a trecut pe lângă mine, nu peste mine. Doar că nu mai e nevoie să cutreier magazinele pentru a găsi ceva nou și potrivit unor anumite ocazii. E suficient să consult site-ul answear.ro și să aleg produse de calitate, la cele mai atractive prețuri. Reacțiile celor din jurul meu sunt diferite, așa cum e normal într-un anturaj de diferite vârste și opinii.

Unii – în special cei mai bătrâni – consideră că ar trebui să-mi arăt vârsta printr-o îmbrăcăminte „adecvată”. Lor le spun că arăt ceea ce simt și nu iau în socoteală anii sau firele de păr albite. Cei mai tineri zâmbesc și mă întreabă de unde am făcut ultimele achiziții, iar eu îi îndrum cu același zâmbet jovial. Majoritatea mă înțeleg și chiar îmi admiră alegerea de a avea o ținută lejeră, tinerească și potrivită comportamentului meu popular, vesel și plin de energie. Hainele trebuie să ne placă nouă în primul rând, să ne dea încredere, să ne mobilizeze și să „vorbească” înainte de a deschide noi gura. În acest fel, socializarea devine mai ușoară și mai plăcută.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Un divertisment memorabil

Un party aparte: PartySnap

Vremurile se schimbă într-un ritm tot mai alert. Oamenii se adaptează în funcție de capacitatea fiecăruia, de caracter și inventivitate. Profesii noi apar, cerând noi aptitudini și cunoștiințe, în timp ce altele dispar în trecut. Chiar și distracția sau divertismentul, prin care socializăm și ne reîncărcăm energiile, se modifică și se adaptează noilor invenții, oferindu-ne surprize nebănuite și încercări la care nu ne gândeam cu doar câțiva ani în urmă. Tinerii sunt întotdeauna primii care simt aerul inovator și transpun în practică ultimele posibilități pe care le oferă tehnologia.

partysnap

Sergiu este un fotograf care ține pasul cu ce-i nou, iar eu m-am atașat de el tocmai pentru că mă surprinde mereu cu ceva extraordinar. A fost primul care mi-a vorbit de PartySnap, dar nu am înțeles imediat în ce constă acest tip de divertisment. La întrebările mele inocente, și-a dat seama că era mult mai simplu să mă ajute în a organiza o astfel de distracție, decât să-mi explice minute în șir ceva mai greu de priceput pentru un ignorant ca mine. Astfel că am invitat într-o duminică vreo  douăzeci de persoane, în mare parte tineri, dar și adulți cu care mă vedeam adesea și care știam că sunt mari amatori de poze.

Mulți dintre noi eram la o primă experiență de acest gen, dar știam că-i vorba de fotodivertisment la superlativ, ceea ce ne mărea curiozitatea. Am început prin cercetarea accesoriilor, adică un display alb și cu dimensiune apreciabilă (cu touch screen), care era conectat la un aparat foto, dar și la o imprimantă. Sergiu era operatorul, iar noi eram cei care urma să manevrăm telefoanele cu ecran tactil pentru a beneficia de caracteristicile PartySnap. Concret, puteam face poze „live view”, zărindu-ne în display și putându-ne fotografia într-un grup de până la 40 de persoane.

Partea cea mai distractivă de abia acum începea. Am învățat că în pozele noastre (10X15) să introducem tot felul de lucruri amuzante, reale sau imaginare, iar inspirația unora ne stimula pe toți, încercând noi și noi combinații, tocmai bune de pus pe Facebook, pe blog sau pe alte site-uri. Voi da exemplele unora dintre cei cu care ne-am fotografiat și cu care m-am împrietenit inevitabil. Anița a ținut să-și facă o poză cu imagini din India, Rodica și Paul au preferat Parisul, iar George și Claudia au pozat ca miri în fața piramidelor. Eu am ales să pozez alături de un urs, iar Victor a apărut într-o fotografie cu safari prin Africa.  Am făcut multe poze hazlii sau serioase, personalizate cu logo-uri, protejate UV și împotriva lichidelor.

Ne-a plăcut „fundalul verde”, ce ne-a permis plasarea în imaginile prestabilite din diferite țări. De fapt, „Călătorii cu iubire” a fost tema aleasă pentru acest PartySnap, pe care nu-l vom uita repede. Probabil până la viitoare distracție de acest fel.

Articol scris pentru proba nr. 13 din competiția SuperBlog 2016

Cu suflet, pentru suflete

Avem în genele noastre dorința de a construi, iar casa la care visăm e realizarea cea mai mare a vieții noastre. De când suntem copii, aspirăm la ea chiar fără să ne dăm seama. O desenăm sau o ridicăm din cuburi sau piese lego, tot mai mare și mai deosebită de celelalte. Provin dintr-o familie de constructori, în care tatăl a construit zeci de case din temelie până la ultima țiglă de pe acoperiș. Pe atunci, aproape toate se făceau din chirpici, fără vreun proiect anume, ci doar din imaginație sau inspirate din ce se vedea la alții. Fratele meu mai mare i-a călcat pe urme, doar că el folosea deja cărămizi. Multe construcții din localitate sau chiar din alte județe îi poartă amprenta și îi păstrează vie amintirea.

sigla-2016

Eu am lucrat două decenii la o firmă de construcții, contribuind la ridicarea multor blocuri de locuințe, dar încă nu am construit o casă pentru mine. Timpurile s-au schimbat, materialele sunt mult mai performante, iar casa visurilor mele are toate condițiile să se concretizeze. Firește că primul și cel mai important pas este proiectul, iar cele mai optimizate proiecte de casă le execută echipa de la AIA Proiect, care oferă servicii complete de proiectare încă din 2005. În zona mea, oamenii își construiesc case spațioase, personalizate și solide, cu utilități moderne, care să corespundă mai multor generații. Fiecare e judecat și catalogat imediat după felul în care îi arată locuința. S-ar părea că mă înham la o cheltuială mare, dar construcția nu e scumpă dacă lucrezi cu profesioniști, evitând intermediarii.

Un proiect de casă optimizat – cum sunt cele de la AIA Proiect – reduce cam 45% investiția, iar costurile de întreținere pot să scadă până la 50%. La asta pot să adaug avantajul major de a locui într-o localitate străbătută de izvoare subterane termale, de care pot beneficia pentru încălzirea locuinței și umplerea piscinei. M-am uitat atent la fiecare proiect de casă de pe site-ul companiei și am ales felul în care ar trebui să arate casa pe care o aștept de atâta timp. În mare trebuie să aibă trei dormitoare, o cameră de oaspeți, bucătărie, sufragerie și cameră de zi. Am optat pentru parter plus un etaj, un garaj spațios și o piscină încăpătoare. Suntem o familie de patru persoane, iar copiilor le place mult să înoate.

Proiect casa moderna P+1 .
Am înțeles că toate proiectele de casă executate de AIA Proiect sunt întocmite astfel încât să obțină autorizația de construire, iar discuția inițială în care îmi voi expune cerințele este gratuită. Prețul proiectului nu se calculează în funcție de valoarea investiției, ba chiar se pot reduce mult costurile realizării, după consultarea proiectantului. AIA Proiect are în componență numai arhitecți membrii ai Uniunii Arhitecților din România, precum și ai Ordinului Arhitecților din România, deci pot fi sigur că locuința mea va avea girul celor mai buni profesioniști din țară. Amprenta îmi va aparține însă, pentru că vreau ca și copiii copiilor mei să fie mândri de ce a conceput și realizat bunicul lor. Va fi o casă ecologică, cu resurse ieftine de energie și cu pierderi minime, spre deloc. O casă de viitor, pentru viitor.
.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016
.

Siguranță și confort

Autoturismele noastre sunt tot mai inteligente, datorită gadgeturilor cool cu care le dotăm și care ne sporesc siguranța în conducere, precum și confortul. Cunosc multe cazuri printre prietenii mei, în care au reușit să evite un accident tocmai fiindcă și-au instalat din timp aplicații Android în mașină, precauție ce le-a salvat uneori chiar viața. Dar mai bine să mă limitez la experiența mea, fiindcă o știu mai bine și pot să redau emoțiile ce m-au încercat.

 

Autoturismul pe care l-am cumpărat anul trecut m-a cam lăsat fără economii în bancă. A fost scump, dar am așteptat până mi-am permis exact ce îmi doream. Eram mândru de achiziție, însă știam că am o mare responsabilitate, la câte incidente se pot întâmpla în trafic. Eram foarte atras de navigații multimedia cu care aș fi vrut să-mi dotez mașina, doar că nu-mi permiteam decât câteva și numai de la Edotec.ro, unde prețurile sunt adaptate bugetului meu redus, iar gama de produse este foarte variată. Am optat deocamdată pentru navigație auto și senzori de parcare.

La puțin timp după intrarea în posesie, s-a nimerit că trebuia să ne mutăm în alt bloc. Eu și cu soția, făceam drumuri multe între cele două apartamente, mai ales că era nevoie să zugrăvim, să decorăm și să transportăm câte ceva între cele două adrese. Distanța nu era mare și nici nu era nevoie să ieșim cu mașina pe drumul public. De aceea nu am crezut că e ceva grav atunci când n-am putut închide portbagajul, din cauza unei mese ce nu permitea. Astfel, vizibilitatea din imediata apropiere a spatelui mașinii mi-a fost obturată, dar eu știam că nu aveam niciun obstacol. Numai că, până am mai aranjat câte ceva în cabină, chiar în spatele meu a oprit un excavator, iar un copil mai năzdrăvan încerca să se cațere în cupă. Am pornit mașina și, bazându-mă pe ce știam dinainte, am început să dau în marșalier. Imediat, aud sunetul senzorilor ce mă averizau de un obstacol. Intrigat de situație, cobor să văd despre cei vorba. Astfel mi-am dat seama că era cât pe ce să strivesc băiețelul între portbagaj și cupă, dacă nu aveam aplicația. A fost momentul când m-am felicitat pentru că mi-am instalat senzori de parcare, altfel se întâmpla o nenorocire.

De atunci mi-am mai luat câteva gadgeturi, cum ar fi: handsfree, și un sistem camere 360. Mi-au fost livrate gratuit în 2 zile, tot de la Edotec. Știu că majoritatea produselor sunt testate și garantate 24 de luni. Mă gândesc ca de Anul Nou să-i fac cadou autoturismului un sistem TV Digital, pentru a urmări emisiunile preferate, dar și posibilitatea de a urmări filme în mașină de pe monitoarele de la tetieră ori plafon. Tehnica evoluează în ritm alert, iar eu nu vreau să rămân în urmă. În curând vom avea mașini care se vor conduce singure, în timp ce noi ne vom delecta cu un joc pe internet sau vom viziona un film.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Cum să cucerești o florăreasă

Să nu mă întrebi ce m-a atras spre tine, încă din primele momente când te-am văzut. N-aș ști să-ți răspund sau m-aș pierde în detalii nesemnificative. Acum, dacă stau bine și mă gândesc, mi-ai atras atenția prin mersul tău grăbit, de parcă timpul te trăgea mereu de mână. Vântul îți sălta părul lung când treceai vioi pe lângă mine, lăsând totuși să se simtă o boare plăcută de parfum misterios. Privirea ta se încăpățâna să rămână concentrată asupra drumului, fără a binecuvânta pe cineva cu o căutare. Graba, seriozitatea și frumusețea ta mă intrigau și atrăgeau totodată, mai ales că te vedeam mereu singură.

De câteva ori, aveai la tine câte un buchet de flori, și am dedus că sufletul ți-e sensibil și, probabil, deschis unei relații frumoase. A fost semmnalul care mi-a dat curajul să te abordez cu o floare, pe care am pretins stângaci că ai scăpat-o. Ai surâs cu subânțeles și ai luat-o din politețe, spunându-mi cu dojană blândă:

– E un trandafir de la florăria „Primăvară mereu”. Mulțumesc, dar nu trebuia…

De unde știai?! Era un mister care m-a stârnit și mai mult, dar și surâsul tău m-a făcut să mă simt încurajat. A doua oară ți-am oferit o zambilă, iar replica ta a fost pe același ton:

– Asta ați luat-o de la tanti Veta! De ce vă deranjați?

– Pentru că meritați, am șoptit eu zâmbind. Și pentru că sunteți deosebită.

Ai roșit, mulțumindu-mi cu același surâs politicos, după care ai plecat la fel de grăbită. Trebuia să te surprind cu ceva nou, cu o floare care să nu fie etichetată atât de rece, care să poarte doar amprenta mea, măcar în ochii tăi. Am căutat o florărie de la periferia orașului, dar acolo am fost foarte surprins când te-am văzut vânzând flori. Așadar, de aici venea înzestrarea ta de a ghici proveniența florilor din oraș! M-am simțit dezarmat, până în momentul în care mi-a venit ideea salvatoare: Internetul.

Esti minunată

După îndelungi căutări, am ales florăria online Olla.ro, de unde am comandat un buchet de flori din cele mai exotice. Alegerea mea a fost influențată de varietatea florilor și a aranjamentelor florale, dar și de faptul că Olla este furnizor al Casei Regale a României, semn că nu puteam da greș în încercarea mea de a o impresiona pe cea care aș vrea să devină regina sufletului meu. Abia așteptam să te surprind cu florile primite, dar exclamația ta m-a făcut să îngheț:

Casa de Piatra, aranjament floral de nunta

– Ola-laaaa!!!

Am crezut că iar ai ghicit proveniența, dar apoi mi-am dat seama că tu erai de fapt de-a dreptul încântată… și mi-am revenit. De data asta ai zâmbit cu adevărat, iar ochii tăi m-au învăluit cu căldură. Mă bucur că n-ai întrebat de unde le am, fiindcă n-aș fi vrut să-mi deconspir prețioasa mea sursă, din care am continuat să te surprind zilnic cu câte o floare. O fac și astăzi, chiar dacă am devenit apropiați, cu gândul la o nuntă frumoasă. La care, chiar dacă ești o florăreasă pricepută, tot la florăria online București vom apela. Atunci vei afla și tu cum am reușit să te cuceresc.

olla_mic

Scris cu plăcere pentru SuperBlog 2016

Casă, caldă casă

Poate vă mai amintiți relatarea mea din articolul precedent – pe tema recondiționării și anvelopării locuinței -, în care am arătat cum mi-am modernizat casa părintească. A trecut un an de atunci, iar lucrarea nu a încetat să stârnească interesul și curiozitatea celor care i-au trecut pragul. Mulți dintre ei – vecini, prieteni, cunoștințe sau doar simpli vizitatori – erau curioși să afle ce soluții am aplicat, cât m-a costat și dacă n-aș fi interesat s-o vând. Firește că nu aș putea să mă lipsesc de ea, dar le-am explicat că fiecare poate să realizeze același lucru, doar să aibă o bază de pornire: casa și un fond, care se amortizează în cel mult 10 ani.

Cu Mitru a fost altă poveste, pentru că-mi era cel mai bun prieten și trebuia să mă implic total. Casa moștenită de el se situa pe malul apei, într-o zonă nepopulată, dar cu atât mai exotică. Era păcat să o înstrăineze, chiar dacă arăta jalnic, iar traiul în ea părea o adevărată aventură, mai ales iarna. Ferestrele și ușile nu se închideau etanș, iar pereții nu rețineau nici puțina căldură pe care o dădea soba veche de teracotă. Să nu mai vorbesc că, deocamdată, nici măcar nu era racordată la curent electric. O adevărată provocare pentru noi.

Am început cu izolarea termică a pereților și schimbarea ușilor și ferestrelor. Amplasarea casei într-o zonă atât de verde, ne-a inspirat în dotarea ei cu panouri solare prin programul „Casa Verde”, la care am beneficiat de subvenții. În aceste condiții, energia obținută cu cheltuială zero, era suficientă pentru centrala termică, cele câteva electrocasnice din dotare, precum și becurile cu LED. Iar amortizarea cheltuielilor se realiza în cel mult cinci ani.

logo_Avizez

Mai rămânea de rezolvat o problemă importantă, dat fiind faptul că moștenirea îi fusese lăsată printr-un contract de vânzare-cumpărare – de teamă să nu fie atacată de alți pretendenți -, la un preț simbolic, chiar având în vedere starea în care era atunci. Aveam nevoie de un certificat energetic, obligatoriu începând din 19 iulie – 2013. Altfel nu putea intra legal în posesia casei. Ca auditor energetic am ales din nou experții în certificare energetică ai Companiei Enermed Impex SRL București, atestată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Măsurătorile lor prin termoviziune ne-au confirmat că lucrarea noastră e de bună calitate, iar casa se încadrează în clasa energetică A, cu cel mai scăzut consum de energie.

 

certificat energetic

 

La puțină vreme, am primit și mult râvnitul certificat energetic, după care Mitru a devenit fericitul posesor al unei căsuțe moderne, amplasate într-un colț de rai. De atunci îl vizitez adesea, mai ales când timpul e frumos și noi putem să pescuim chiar din grădina casei sale.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Interviu cu un duet de succes

– Vă rog să vă prezentați!, am început eu năstrușnicul interviu cu o pereche de pantofi sport bărbați.

– Eu sunt Adi Dreptul și sunt primul care pășește de fiecare dată.

– Iar eu sunt Das Stângul și sunt primul încălțat cu fiecare ocazie.

– Nu mergem decât împreună, iar din această cauză, numele se scrie legat: Adidas. Mai precis, Adidas pentru bărbați.

A ținut să adauge Adi.

– Cum ați ajuns să fiți purtați de Nicu?

– Pardon!, a sărit Das, oțărât. Noi îl purtăm pe el, altfel n-ar merge pe jos în atâtea locuri. S-ar mai zice că el ne-a ales pe noi, dar noi l-am atras prin felul cum arătăm. Am avut așa un feeling, cum numai pantofii îl au. E greu de explicat pentru voi, oamenii.

Back on stock on answear.ro #shoestagram #instashoes #shoponline #superstars #loveit #fashionista

– Da, da, interveni Adi. Stăteam așezați printre celelalte perechi, când deodată am simțit o atingere de link mai aparte. Atunci am ieșit în față și s-a dovedit că am făcut un pas norocos. Nicu are picioare frumoase și sănătoase, ne folosește în fiecare zi și ne curăță de câte ori este cazul. Ieri am alergat la un semimaraton și am câștigat o medalie. E drept că a contribuit și Nicu, dar meritul principal ne revine nouă.

– Plus că el a dat deja un interviu, imediat după victorie, a sărit de colo Das Stângul. Acum e rândul nostru, și vreau să amintesc că în picioarele fiecărui învingător, se află neapărat niște pantofi de calitatea întâi. Chiar și prietena lui Nicu a fost cucerită întâi de frumusețea noastră, și doar după un timp și-a dat seama că nici purtătorul nu e de lepădat.

– Eeei, ce seri frumoase au urmat pentru cei doi, dar și pentru noi! Că și domnișoara avea niște pantofi sport damă foarte comozi și atrăgători, care ne-au făcut cu ochiul. A fost dragoste reciprocă la prima vedere și apoi la multe revederi.

– Văd că aveți o viață împlinită. Ce vă doriți în viitor?, am fost eu curios să aflu.

answear patrat

– Vrem ca Nicu și părinții lui să se mai uite pe site-ul answear.ro, să aleagă și alte perechi de încălțăminte sport damă și încălțăminte sport bărbați, la fel de minunate ca și noi, pentru diferite alte ocazii. Astfel, și-ar proteja mereu picioarele, iar noi am avea cu cine să schimbăm o impresii de călătorie, povestiri picante sau romantice.

Așa mi-a zis Das Stângul, iar Adi Dreptul a confirmat. Am plusat, totuși, cu o ultimă întrebare:

– Să înțeleg că nu sunteți geloși?

– Noi?! Nici vorbă, mă asigurară amândoi, iar Adi a continuat pe un ton filosofic:

– Doar nu suntem oameni, ci pantofi cu responsabilitate. Scopul și cea mai mare plăcere e să fim cei mai buni pentru picioarele voastre, celelate emoții vin ca un bonus.

Taman la timp am terminat interviul, că se făcea de ziuă și era timpul să ies din dormitorul lui Nicu. Ajuns afară, m-am uitat mai atent la încălțămintea mea. Trebuia să fac o schimbare, cât mai rapid.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Forța a fost cu mine

Trăiesc într-un orășel fără cinematograf, cu o populație relativ mică și fără multe opțiuni de divertisment. Dar, ca orice oameni, și noi simțim nevoia să ne destindem, pe măsura muncii depuse toată săptămâna. Cei din anturajul meu, ne-am dat seama că-i mai bine dacă ne organizăm împreună serile de weekend, mergând prin rotație în vizită la fiecare, și organizând seri tematice. Astfel, la un prieten am ascultat muzică de calitate și am dansat toată noaptea, la altul am organizat un concurs de șah, apoi o seară de lectură și dezbateri. Pentru noaptea când urma să fiu gazdă, s-a propus un regal de filme SF, fiind mulți amatori de acest gen.

Îmi era teamă că nu voi face față așteptărilor, oaspeții fiind o duzină, fiecare cu pretențiile și preferințele lui. Aveam nevoie de o aparatură de calitate, iar pentru asta trebuia să apelez la Gabi, singurul expert în domeniul IT pe care-l cunoșteam. În ciuda faptului că era foarte ocupat, și-a rupt din timp și, după ce mi-a ascultat doleanța, a venit cu soluția. Doar un singur cuvânt: conectica, de unde trebuia să-mi procur un router wireless, adaptoare și cabluri HDMI, precum și cabluri rețea, pentru că aveam de gând să expun filmele pe fiecare televizor din cele trei camere. Să-și aleagă fiecare filmul la care voia să se uite.

conectica_banneregoogle_saptamanileretelisticii_728x90px

Comanda am făcut-o pe http://www.conectica și mi-a fost onorată în timp util, la un preț foarte convenabil. Între timp, am făcut o selecție de filme în care seriile din „Războiul stelelor” erau cap de afiș, urmate de cele cu „Star Trek” și „Urzeala tronurilor”. Fiecare din titluri era transmis de pe laptop, pe câte un televizor cu ecran mare. Firește că n-am uitat de floricelele de porumb, suc și bere.

Toți prietenii au fost impresionați de multiplexul improvizat de mine, iar dimineața ne-a prins în fața ecranelor, noroc că era duminică și ne puteam odihni. Am simțit din plin că Forța era cu mine, iar ea mi-a venit de la conectica, care mi-a oferit tot ce aveam nevoie pentru a mă simți un Jedi al filmelor SF. E unul din motivele pentru care voi sărbători, alături de ei, cei zece ani de existență, în perioada 15-30 octombrie, când e organizată Săptămâna Rețelisticii. Forța să fie mereu și cu acești oameni care ne oferă oricând și oriunde tehnologia potrivită timpurilor în care trăim. Datorită lor am văzut și eu cât e de simplu să te distrezi acasă și să impresionezi într-un domeniu în care mă credeam novice, apelând mereu la Gabi. Acum îl voi căuta mai rar, doar pentru alte sfaturi.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Ce n-a văzut Parisul

Toamna e anotimpul în care îl vizitez pe Mitică. Care Mitică?! Prietenul meu din București, care mi-a fost coleg de școală și cu care țin mereu legătura. El vine pe la mine primăvara-vara, când facem câte un tur al Maramureșului. În schimb, când îi sunt oaspete, îmi arată cu mândrie ce-i nou prin Capitală, prevenindu-mă de fiecare dată că o să am parte de ceva ”Ce n-a văzut Parisul!”. Nu uită să-mi amintească faptul că suntem în Micul Paris, unde, trecând peste unele neîmpliniri, trebuie să ne bucurăm de lucrurile minunate realizate în ultimii ani.

De data asta am fost șocat când am văzut că apartamentul prietenului meu era în plin proces de zugrăvire, deci imposibil de folosit. Chiar i-am reproșat:

– Trebuia să mă avertizezi, pentru a veni după ce termini. Acum ce ne facem?

– Nicio grijă! Ba chiar e mai bine așa. Am ocazia să te cazez la un hotel cum n-a văzut Parisul!

– La hotel!? Nu prea mă dau în vânt după astfel de locații. Atmosferă rece, oameni străini, camere fără personalitate, aceeași mâncare de restaurant de care-s sătul până peste cap… Eu credeam că vom găti noi ceva, doar n-am venit cu mâna goală.

– Lasă totul aici, că n-o să-ți pară rău.

M-am supus, după care am coborât la mașina lui. Pe drum, i-am cerut, totuși, niște lămuriri.

 .

– Mergem într-o locație de 4 stele, Hotel Arc de Triomphe, care face parte din primul lanț de boutique-hoteluri numit RESIDENCE HOTELS și este singura asociație de acest gen din lume, având sediul în Los Angeles, ca membru BLLA (Boutique and Lifestyle Lodging Association). Ia broșura asta, ca să ai o idee despre ce vorbesc.

Am luat cărticica pe care mi-a întins-o în timp ce rula pe Bulevardul Kiseleff și se apropia de Arcul de Triumf. După felul entuziast în care vorbea, mi-am dat seama că voia să-mi arate ceva deosebit, mai ales că nu vizitasem niciodată împreună vreun hotel. M-am convins că avea dreptate imediat ce am ajuns la recepție și Mitică s-a ocupat de rezervare. Tot personalul era numai un zâmbet, de parcă ne cunoștea dinainte, iar camera era aranjată cu gust și deplin confort. N-am apucat să mă obișnuiesc cu ambientul, că prietenul meu m-a invitat la masă, știind că vin de la drum lung.

 .

De aici încolo, am fost plăcut surprins de fiecare serviciu inclus în cazare, pe durata celor trei zile. Felurile de mâncare erau foarte variate, începând cu cele tradiționale românești, până la preparate sofisticate din care nu mai gustasem vreodată, dar care mă ispiteau să le încerc. Iar apoi cum n-aș putea să mă bucur de accesul la Spa, cu saună și jacuzzi într-un mediu rustic și lăfăindu-ne în halate albe imaculate, asortate cu papuci comozi. Am vizitat apoi și locație pentru evenimente corporate, unde tocmai avea loc o întâlnire între artizani din toată țara. Seara a venit pe nesimțite, iar eu am zis că merită să deschidem o sticlă de șampanie, urmată de un desert delicios. Acum chiar mă bucuram că am nimerit când Mitică zugrăvea!

 .

– Ăsta e cel mai bun hotel din București?, am întrebat eu.

– Ăsta și încă două, ce fac parte din același lanț hotelier: Domenii Plaza și La Conac. Mai este unul, situat pe Riviera franceză: Les Mandariniers. Data viitoare, când mai vii în vizită, acolo mergem. Doar o viață avem!

 .

Am râs cu poftă și am închinat pentru asta. Știam că Mitică se ține de cuvânt, iar un sejur într-o zonă atât de frumoasă mă încânta mult. Deocamdată ne-am bucurat de un weekend edenic, în care nici n-am mai vrut să vizităm alte obiective. Erau destule de văzut și de făcut în incinta hotelului, doar că zilele au trecut prea repede și a venit vremea să plecăm. Amintirile au rămas, însă.Residence Hotels mic

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Colop în familie

Din caietul unei eleve ambițioase

În familia mea, fiecare membru are o personalitate distinctă și preferințe diferite, începând de la profesia părinților și cea pentru care ne pregătim noi, tinerii. Tatăl meu este medic și are cabinetul acasă, mama mea e avocat și o vedem mai rar, fiind mai mult prin sălile de judecată. Fratele mai mare, Andrei, e deja în primul an la Facultatea de Limbi Străine, iar eu sunt în clasa a VII-a și vreau să devin manager. Chiar și la masă ne deosebim complet: mama nu mănâncă niciodată la micul dejun, tata preferă o masă copioasă de dimineață, fratele meu ciugulește niște cereale cu puțin lapte, iar eu sunt cea care gătește și mănâncă sănătos. Tata îmi zice mereu că va fi ferice de acela care mă va lua de nevastă.

colop

Doar la puține alegeri am fost de acord cu toții, iar printre acestea se numără ștampilele de la Colop. E drept că prima a fost mama care le-a descoperit și a adus acasă primul set. A urmat imediat tata și apoi eu, că sunt mai spontană ca Andrei. Dar și aici, fiecare are înclinațiile lui, noroc că avem de unde alege. Tata a preferat ștampilele tip carte de vizită, având în vedere că are o sumedenie de pacienți care vor să-i cunoască orarul și numărul de telefon. Mama a optat pentru ștampila de firmă, cu care avizează contracte importante, cu clienți la fel de importanți. Ea e singura din familie care și le-a închis în sertar, interzicându-ne să le încercăm, măcar așa… de distracție. Fratele e mai nehotărât și oscilează între mai multe tipuri, schimbându-le după cum i se năzare.

 

Alegerea cea mai bună am făcut-o eu, ca de fiecare dată. Ștampila personalizată mi-a adus deja aprecieri din partea colegilor și chiar a părinților. Un viitor manager trebuie să se pregătească din timp pentru problemele cu care o să se confrunte, iar a pune o ștampilă pe ceva, e o mare răspundere și o mândrie, totodată. Astfel, îmi personalizez tricourile și alte obiecte care-mi aparțin, manualele, caietele și chiar temele care sunt de nota zece. Credeți-mă că nu sunt puține, iar marca cu numele meu a ajuns un brand în școala la care învăț. Ba chiar am câteva discipole pe care le inițiez în această artă, ca un fel de educație pentru viață. Nu se știe niciodată pe cine o să am în echipa ce-mi va fi dat s-o conduc.

 

După cum ați observat, nu suntem o familie dezbinată, chiar dacă sunt multe lucruri pe care le facem diferit. E suficient să avem doar câteva preferințe comune, prin care să simțim o apropiere. Alegerea ștampilelor Colop e un exemplu grăitor în acest sens.

Articol scris pentru proba nr. 5 a competiției SuperBlog 2016