10 festivaluri celebre

10 festivaluri la care trebuie să ajungi măcar o dată în viață

1. Carnavalul din Rio de Janiero, Brazilia. Practic, este o petrecere non-stop care are loc în fiecare an în Brazilia. Acolo, te poți bucura de costume impresionante, de muzică samba și de păpușile gigantice care se scot în fiecare an în oraș.

2. Oktoberfest din Munchen, Germania. Se ține în ultimele două săptămâni din septembrie până în primul weekend din octombrie. Deși această petrecere are loc în foarte multe țări, trebuie să știi că nimeni nu a ajuns la nivelul germanilor. De altfel, acesta este cel mai mare festival de bere din lume.

3. Holi – festivalul ținut de hindușii din întreaga lume. Cunoscut și sub numele de sărbătoarea culorilor, Holi celebrează sfârșitul iernii și începutul primăverii. Este unul dintre cele mai frumoase festivaluri din lume și are două mari calități: este gratis și este un festival care nu produce niciodată niciun incident major.

4. Carnavalul din Veneția, Italia. Acest carnaval se ține încă din secolul al XIII-lea. Oamenii vin la acest festival și se bucură de ideea de a se masca și de a purta costume care mai de care mai interesante.

5. Tomorrowland – Boom, Belgia. Dacă îți place muzica electronică, atunci trebuie să știi că Tomorrowland este unul dintre cele mai mari festivaluri unde se ascultă astfel de gen muzical. În fiecare an, peste 100.000 de oameni vin în Belgia pentru a participa la el.

6. La Tomatina – Bunol, Spania. În fiecare an, în ultima zi de miercuri din luna august, în Spania, se desfășoară unul dintre cele mai amuzante festivaluri din lume – La Tomatina. Deși nu ține de nicio tradiție specială, oamenii ies în oraș și încep să se bată cu… roșii.

7. Coachella – Indio, California. E unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică din lume. De asemenea, la acest festival vin și cele mai mari vedete de la Hollywood.

8. Festivalul oamenilor care fug de tauri (Encierro) – Pamplona, Spania. E unul dintre cele mai periculoase festivaluri. Cu toate acestea, cine n-ar vrea să vadă niște indivizi nebuni care se lasă loviți de tauri înfricoșători?

9. Burning Man – Black Rock City, Nevada. Totul se întâmplă în deșert și nu înseamnă altceva decât petreceri zi și noapte.

10. Glastonbury – Glastonbury, Anglia. Aici, vei avea ocazia să asculți live unele dintre cele mai importante trupe din lume, iar atmosfera este incendiară.

Sursa: ”Graiul Maramureșului”

Top 10 cele mai neobișnuite baruri din lume

Istoria consumului de alcool – în mod organizat – și a meseriei de barman, merge în trecut până în vremuri antice. Casele publice de băut, așa cum erau denumite în vechime, serveau ca locuri de întâlnire, atât  pentru oamenii din clasele inferioare și mijlocii, cât și pentru cei din păturile înalte ale societății; erau puncte și prilejuri de adunare pentru familii și prieteni. În zilele noastre există câte un bar sau un pub potrivit fiecărui gust și oricărei stări. Pentru cei aflați în căutare de neobișnuit, de bizar și chiar scandalos pe scena internațională a barurilor, există o mare varietate de opțiuni. Următoarele baruri ciudate au câștigat faimă internațională, chiar mii de vizitatori în fiecare an.

10. Eternitatea, barul-sicriu

Orașul ucrainean Truskavets, faimos pentru izvoarele sale minerale, și-a îmbogățit oferta pentru turiști cu o atracție importantă și neobișnuită. Un sicriu gigant, lung de 20 de metri, lat și înalt de șase metri, a fost construit de un grup de antreprenori de pompe funebre, spre a le sevi drept bar, atât locuitorilor, cât mai ales vizitatorilor orașului. Intitulat ”Eternitatea” de către fondatorii săi, barul sicriu le oferă clienților băuturi de orice fel de specialități, având denumiri ca ”Nouă Zile” și ”Patruzeci de Zile”, totul pentru coșciuge reale, folosite ca mese. Pentru decor, în bar se folosesc aranjamente florare funerare și sicrie adevărate, iar uniformele chelnerițelor sunt special croite pentru a se adecva ambianței. Nu mai puțin de 30 de metri cubi de pin au intrat în componența restaurantului.

9. Dans le Noir

Pentru cei interesați de experiențe unice, incredibile, sau care au pur și simplu fantezia de a mânca pe întuneric absolut, localul Dans Le Noir îi va lăsa, pur și simplu, în beznă. Acest concept de bar francez este chiar inovator și, dacă la început pare ciudat, pe urmă devine interesant faptul că nu trebuie să-ți faci griji că te maimuțărești sau că îți murdărești hainele cu mâncare sau băutură. Potrivit proprietarilor localului Dans le Noir, ghizii orbi angajați aici sunt atent antrenați să asigure bunăstarea clienților și să îi direcționeze. Aici, clientul se bazează numai pe simțul auditiv, pe miros și pe atingere. Londra, Paris, Barcelona și Bangkok sunt câteva dintre orașele celebre unde poate fi găsit un local Dans le Noir. În fiecare restaurant aparținând acestei francize ești ghidat și servit de personal nevăzător, astfel încât diferența dintre cei care văd și orbi este, cumva, anulată. De fapt, aici, în mod ironic, nevăzătorii devin ”ochii” celorlalți, iar această inversare de roluri implică un schimb de încredere dinspre persoana care funcționează normal către cea cu probleme, fără de care ar fi complet pierdută într-un asemenea loc.

8. Clinica

Amplasat în miezul cartierului Clarke Quay, din centrul orașului Singapore, Clinica este un bar cu tematică de spital. După cum sugerează și numele său, decorul și ambianța acestui loc respectă destul de fidel peisajul dintr-o clinică medicală. Paturile de spital despărțite între ele prin perdele albe, corpuri de iluminat tipice sălilor de operații, scaune și mese cu rotile, seringi, perfuzii, eprubete și alte ustensile medicale au cu siguranță însușirea de a atrage atenția clienților. Și nu doar la nivel de decor sunt vizibile asemănările cu un veritabil mediu sanitar; ele se continuă și în meniurile și ”vesela” puse la dispoziția vizitatorilor. Astfel, cocktail-urile sunt servite în pungi de perfuzii, dotate cu dispozitive de picurare, sau în seringi.

7. Alcatraz ER

Tokyo a devenit ”terenul de joacă” al celor mai bizare localuri. Alcatraz ER, un fascinant ber-restaurant, cunoscut și sub denumirea de ”Închisoarea Medicală Shibuya”, este un astfel de exemplu. Probabil că proprietarii au fost destul de indeciși atunci când au ales conceptul acestui bar, deoarece el îmbină elemente tipice spitalicești, închisorilor actuale și temnițelor medievale. Dar acest amalgam nu supără, ci chiar contribuie la nota excentrică pe care este întemeiată ideea. La intrarea în local, clienții trebuie să își dezvluie grupa sanguină, după care sunt încătușați de chelnerițe îmbrăcate în uniforme de surori medicale, care îi conduc într-o ”celulă”! – o încăpere austeră, ce seamănă cu o carceră subterană din Evul Mediu. Băuturi cu nume precum ”Influenza” și ”Stabilizator Mental Acut!” sunt servite în eprubete sau în pungi pentru perfuzii, iar mâncarea este oferită pe platouri și în farfurii metalice asemenea tăvilor în care își plasează chirurgii instrumentele. Ocazional, cina este întreruptă de un lunatic ce poartă pe față masca personajului horror Jason și care aleargă prin tot localul, terorizând clienții… și tot așa, diverse scenarii ”negre”, menite să sporească atracția locului.

6. Cafeneaua Vampirilor

Cu siguranță, ar fi fost mult mai adecvată unei alte părți de lume – îndeosebi celei care a oferit istoriei și imaginarului legenda personajului Dracula -, dar Crama Vampirilor se află în districtul Ginza, din Tokyo. Și este, într-adevăr, un local inedit, ce nu trebuie ratat de niciun turist aflat în capitala niponă. Restaurantul cu tematică gotică se află la etajul al șaptelea al unui bloc turn, acolo unde, încă de la lift, clienții sunt întâmpinați de chelnerițe purtând uniforme negre franțuzești și de chelneri îmbrăcați în fracuri; aceștia îi conduc la mese (neapărat rezervate). În fiecare încăpere și separeu din local se poate asculta muzică barocă, restaurantul fiind decorat cu cranii, crucifixe, candelabre, păianjeni și pânzele aferente, un coșciug de tipul celui în care se odihnea Dracula și alte elemente de natură să creeze impresia unui film horror. Atunci când sosește clipa pentru comandă, lucrurile se complică puțin, deoarece meniurile sunt scrise numai în Kanji, una dintre cele trei scrieri japoneze cu ideograme. Oferta culinară reprezintă un amestec de preparate tradiționsale franțuzești, italienești și japoneze. Ca aperitive, localul oferă delicioase bulete din cașcaval sau pachețele de primăvară umplute cu ton. De asemenea, între preparate se numără caracatiță marinată, somon afumat, rață sau pui cu mirodenii. Nici băuturile nu dezamăgesc: spre exemplu, amestecul roșiatic de vin și suc de fructe este cu adevărat răcoritor. Prețurile sunt, totuși, cam piperate, având în vedere că o cină în doi poate ajunge până la suma de 100 de dolari. O asemenea sumă se justifică însă, căci Crama Vampirilor din Tokyo oferă o experiență unică.

5. Steaua Mării Roșii

Acest restaurant cu adevărat surprinzător și spectaculos se află pe fundul Mării Roșii, la cinci metri sub suprafața apei, fiind protejat de geamuri groase de Plexiglas, ce le permite clienților să admire impresionanta faună locală de pești, corali și alte creaturi submarine. Decorul localului este un soi de fantezie oceanică, având podelele de nisip acoperite cu un strat foarte limpede de rășină epoxidică; scaunele sunt acoperite cu catifea și respectă modelul exoscheletului aricilor de mare; accesoriile de iluminat au forme de stele de mare, iar lumina albăstruie subacvatică, filtrată în pavilionul scufundat, provine din surse naturale ziua și din surse artificiale pe timp de noapte. Detaliile decorului sunt atât de bine realizate, încât efectul obținut este cu adevărat încântător – privirile clienților pendulează, indecise, între peisajul de dincolo de ferestre și decorul interior, abundent în forme și texturi oceanice. Mâncarea este potrivit de bună, dar experiența face toți banii. Restaurantul devine bar în jurul orei 22.00. Atât adulții, cât și copiii se bucură de interiorul acestui local neconvențional, chiar dacă serviciile sunt lente și, uneori, cam pun răbdarea clienților la încercare.

4. Guacara Taina

Amplasat în orașul Santo Domingo, din Republica Dominicană, Guacara Taina este singurul club-bar subteran amenajat în interiorul unei peșteri naturale. Se află la 18 metri sub suprafața solului și are o capacitate de peste 2.000 de persoane. Guacara Taina se întinde pe trei niveluri, cu un decor natural de stalagmite și stalactite, și este una dintre cele mai bune dintre discoteci ale țării, atrăgând, în egală măsură, localnici și turiști. Peștera se află în incinta unui parc verde, iar muzica îndeosebi ascultată aici include merengue, salsa și alte genuri latino. Guacara Taina chiar sponsorizează câteva școli de merengue, special pentru a-i învăța pe turiști mișcările de bază ale popularului dans originar din Republica Dominicană. Localul are trei baruri cu tematici diferite, trei ringuri de dans uriașe, un restaurant cu specific internațional, mese și scaune, toate înconjurate de pereți stâncoși. Intrarea costă 300 de pesos (8 dolari americani), iar prețul include și o băutură.

3. Barul Baobab

Potrivit experților care l-au studiat, aplicând procesul datării cu carbon, baobabul în trunchiul căruia s-a amenajat acest bar din provincia Limpopo, Africa de Sud, are o vârstă de 6.000 de ani, mai mult chiar decât piramidele din Egipt. Acest lucru îl face să se numere printre cei mai bătrâni copaci de pe fața Pământului. Totuși, acestea nu sunt singurele lucruri fascinante referitoare la uriașul organism arboricol, transformat în bar pentru turiștii însetați. Acum, peste 7.000 de clienți vizitează anual obiectivul. Barul, care are o pivniță proprie și sistem de ventilație natural, se află în interiorul unui trunchi de baobab cu diametrul de 10 metri și cu înălțimea de 20 de metri. Golul din interiorul trunchiului s-a format, inițial, din cauza unor incendii. Este nevoie de 35-40 de oameni cu brațele întinse în lateral pentru a înconjura întregul stabiliment, iar proprietarul spune că a organizat odată o petrecere în baobab, găzduind 54 de convivi înăuntru. Totuși, confortabil, până la 15 indivizi pot ocupa simultan incinta. În plus, oricât de neconvențional, barul este dotat cu telefon și cu panou de darts. Și, oricât de scobit ar fi, pereții trunchiului de baobab au o grosime de până la doi metri.

2. Cova d’en Xoroi

Spectaculoasă dimineață, după-amiază și seară – aceasta este Cova d’en Xoroi, cunoscută în rândul localnicilor și sunb denumirea de ”Peșterile”: un impresionant spațiu natural, amplasat romantic în interiorul unei frumoase stânci din Cala n’Porter, aflat pe coasta sudică a insulei spaniole Menorca, atinsă de istorie și spălată mereu de apele mării; o cavernă săpată în mitologie, plină de colțuri ce așteaptă să fie descoperite. În localul amenajat aici, un bar-restaurant, vizitatorii pot consuma un aperitiv la orice oră din zi și din noapte, într-un cadru natural de neegalat, îmbogățit de servicii de calitate. Este un punct de observație cu priveliști uluitoare, de unde oricine poate contempla răsăritul, apusul, magia lunii și a stelelor. Cu o selecție din cele mai bune cocktail-uri, serviciile ireproșabile și muzica ambientală în surdină, asigurând o atmosferă optimă, relaxantele apusuri de aici îi vor oferi oricărui vizitator o amintire de neuitat a locului. În fiecare vineri și sâmbătă, de la ora 23:00, localul devine club de dans.

1. Barul Scheletelor

Alături de muzeul științifico-fantastic H.R. Giger din Gruyeres, Elveția, având o tematică aplicată îndeosebi asupra lumii prezentate de Ridley Scott în seria cinematografică ”Alien”, se află, supus acestor tendințe SF, Barul H.R. Giger. Aici, o bere – sau orice băutură alcoolică – și o gustare pot fi consumate, ironic, în pântecele unei uriașe creaturi fantastice. Sau, cel puțin, aceasta este senzația oferită. Acest bar a fost construit și amenajat de H.R. Giger, designerul decorurilor filmelor ”Alien”, pentru care a și câștigat numeroase premii. Intitulat, pe bună dreptate, și ”Barul Scheletelor”, acest local abundă în modele scheletice stranii, vizibile în mai toate obiectele, de la scaune până la vazele de flori, toate elementele constituente contribuind eficient la crearea unui sentiment cel puțin bizar. Barul Giger se deschide încă de dimineața, pentru a oferi cafea și Internet, devenind însă pe cât își propune de sinistru odată cu lăsarea întunericului, atunci când umbrele se îmbină cu formele scheletice din metal, iar barul prinde viață nocturnă.

.

Sursa foto: daylife.com; travelvivi.com; trekearth.com; panoramio.com

Sursa articol: descopera.ro

.

 

O vizită la Săpânța

Sâmbătă am avut plăcerea unei excursii în doi, grație prietenei din Satu Mare, Crina Pop, o pasionată de călătorii și șofat. Astfel că eu n-am avut altceva de făcut decât să iau loc pe scaunul din dreapta și să mă încred în calitățile sale de conducător auto. Traseul ales de comun acord a fost Seini – Săpânța, cale de 60 de km, prin locuri maramureșene și sătmărene. Primul loc care ne-a atras atenția mai mult a fost localitatea Huta Certeze, unde am fost martori de pe margine la o cununie civilă fastuoasă și am admirat una din cele mai impresionante vile oșenești.

 

Unul dintre nănași ne-a invitat să gustăm din pălinca galbenă de prună, dar am fost nevoiți să refuzăm (cu regret din partea mea).

 

Am purces mai departe cu intenția de a vedea renumita păstrăvărie din Săpânța. Din păcate, restaurantul de acolo era rezervat pentru altă nuntă, iar noi, flămânzi fiind, am căutat un loc potrivit servirii unui prânz corespunzător zonei. Adică să conțină un păstrăv proaspăt și o băutură tare, precum oamenii din zonă. Aceste doleanțe s-au împlinit în restaurantul „La Ciubăru”, unde pălinca era de 56°, rece și cu efect imediat de voie bună

A urmat o vizită la cea mai înaltă mănăstire de lemn din lume, după cum menționează și Cartea Recordurilor, adică Mănăstirea Peri, din aceeași localitate plină de turiști români și străini. Recunosc că pozele făcute de noi nu sunt dintre cele mai reușite și de aceea apelez la câteva poze preluate de pe Google.

 

La întoarcerea spre Seini, am zăbovit câteva clipe la „Roata lui Mitică”, un alt restaurant cu păstrăvărie, care însă ducea lipsă de apă din cauza secetei prelungite. Din păcate, toate fotografiile originale pe care le-am postat la început nu au corespuns și au dispărut a doua zi. Regret că nu-s atât de priceput în această tehnologie și sper ca data viitoare, într-o altă excursie, să elimin acest inconvenient.

Ilustrații din Băișoara

Săptămâna aceasta am lipsit două zile de pe blog, fiind plecat într-o excursie la Băișoara, jud. Cluj. Un fost coleg de școală generală, pe care nu-l văzusem de 42 de ani, m-a invitat să-l vizitez pentru a mai depăna din amintiri și a ne povesti fragmente din viața care a urmat după absolvire. Am pornit cu oarecare emoții, de unul singur, marți pe la ora zece și am ajuns după 15.30, pe un traseu frumos și inedit pentru mine, via Turda – M. Viteazu. Nelu și soția lui, Elvira, mă așteptau cu brațele deschise și o casă răcoroasă, după atâtea ore de caniculă. Împărtășesc mai jos câteva din pozele ce m-au impresionat mai mult și care vreau să le păstrez în amintirea acestor zile de mini-vacanță deosebit de frumoasă. Prima îl are în dreapta pe Nelu, cu pletele lui generoase, alături de un alt coleg de școală și prieten comun.

 

Urmează zâmbitoarea lui soață, Elvira, o foarte bună gospodină.

 

Un alt membru iubit al familiei, blânda și înțeleapta lor pisicuță.

 

Cel care ne privește duios este frumosul și drăgăstosul lor cățel.

 

Atmosfera a fost călduroasă – și nu mă refer la vremea caniculară de afară -, iar eu m-am simțit ca în familie, mai ales că nu prea am parte de una. Am povestit la o bere și apoi la un vinars, cum îi zice pe acolo. După care ne-am delectat cu un borș moldovenesc cum n-am mai gustat vreodată, preparat, bineînțeles, de Elvira, care a făcut și o pâine de casă sănătoasă și bună de tot. A urmat o ciulama cu carne de mieluț și mămăliguță, de te lingeai pe degete. A doua zi am vizitat împrejurimile, cu Nelu la volan și pe post de ghid. M-a impresionat mult drumul până la Stațiunea  Muntele Băișorii, precum și numeroasele cabane, din care am înțeles că una era a lui Gheorghe Funar. Un loc binecuvântat cu frumuseți aparte, în care iarna mișună mii de turiști amatori de schi sau de alte sporturi hibernale. La întoarcere, am cumpărat un caș de oaie ieftin și foarte bun, făcut de posesorul unei turme de peste o mie de capete. Auzisem că se găsește și zmeură, la doar 15 lei kilogramul, doar că în ziua aceea n-am avut noroc. Poate de altă dată. Însă am primit de la prietenii mei afine proaspete, o slănină ce rivalizează și chiar o întrece pe cea din Maramureș și alte bunătăți specifice zonei.

 

 

Ne-am despărțit joi dimineață și m-am întors pe altă rută, intrând prin Cluj. Mi-a plăcut mult această excursie-vizită și sper să mă mai întâlnesc cu prietenii mei din Băișoara. Până atunci o să-mi amintesc cu plăcere de ei și o să-mi astâmpăr dorul privindu-le pozele și vorbind pe facebook sau la telefon.

Invitație în Maramureș

Imagini preluate de pe Google

Invitație în Dubai

Selecție de pe Google.

Marele Canion – SUA

Cea mai romantică grădină din lume

„Cea mai romantică grădină din lume” – cum arată oaza secretă ce a inspirat giganții literaturii?

+ zoom

Plante rare, ruine fermecătoare și sunetul plăcut al cascadelor – asta puteți întâlni în oaza botanică din Ninfa, în apropiere de Roma, supranumită de cunoscători „cea mai romantică grădină din lume”. Rafinata grădină datează de la finalul secolului al XIX-lea, atunci când aristrocații din familia Caetani au preluat mai multe terenuri ce fuseseră părăsite de secole bune, printre care se număra și Ninfa, un oraș abandonat în Evul Mediu.
Acest orășel găzduia cândva 150 de case și șapte biserici, fiind un popas important pentru pelerinii și comercianții ce călătoreau pe celebra Via Appia, însă a fost devastat de un război civil înainte de a deveni un refugiu artistic. „Ninfa nu este doar o grădină, are și o lungă istorie culturală”, afirmă Lauro Marchetti, șeful Fundației Roffredo Caetani, ce gestionează această grădină aflată la aproximativ 70 de kilometri de Roma. Mama lui Caetani, englezoaica Ada Wilbraham, a fost fondatoarea acestei grădini.

Caetani, un muzician și un protejat al compozitorului maghiar Franz Liszt, a avut ideea pâraielor și a cascadelor pentru a crea melodii fascinante.

„Noaptea, în punctul pe care noi îl numim  <<locul privighetorilor>>, apa și cântecul păsărilor formează un adevărat concert”, spune Marchetti.

Soția americană a lui Caetani, Marguerite Chaplin, a adăugat trandafiri, iriși, bujori și un pavilion de bambus în grădină, invitând apoi aici toți prietenii săi scriitori.

Virginia Woolf, Tennessee Williams, Truman Capote sunt câțiva dintre scriitorii ce au vizitat această grădină secretă, alături de autorul italian Alberto Moravia și regizorul Pier Paolo Pasolini.

Mulți au fost inspirați de ruinele podului Roman, de fosta vamă și de apele ce găzduiesc păstrăvi rari și floră acvatică.

Sub bolta arcuită a fostei vămi, pe ai cărei pereți se reflectă undele apei, autorul italian Giorgio Bassani a scris celebrul său roman „Il giardino dei Finzi-Contini”.

„Cu puțin timp înainte să moară, Bassani a venit aici pentru ultima dată. Era foarte bolnav și mi-a spus, oftând puternic, <<acum pot să mor>>”, a relatat Marchetti.

Plantele din jurul lumii sunt aranjate într-un mod sofisticat, dar totodată natural, cele 1.300 de specii fiind o veritabilă încântare. printre raritățile ce se găsesc în grădina din Ninfa se numără rubarbe gigantice din Brazilia, Hamamelis din munții Alborz din Iran și cedri din Africa de Nord. De asemenea, mai pot fi observați bananieri, lalele americane și arțari japonezi, alături de un trandafir urcător ce s-a înălțat 21 de metri pe un chiparos.

Bordurile de flori înfloresc între aprilie și noiembrie, fiind create de Lelia, fiica lui Roffredo și Marguerite Caetani, un pictor impresionist ce a murit în 1977. Lelia a fost ultimul membru al familiei Caetani, lăsându-i lui Marchetti sarcina de a ocroti Ninfa.

„Această grădină este una din gloriile Italiei. Este foarte bine îngrijită, o adevărată simfonie între natură și capacitatea omului de a cultiva un loc ca acesta”, a comentat Patrick Hennessy, ambasadorul Irlandei la Roma, în cadrul unei vizite recente la Ninfa.

Un alt oaspete ce vizitează des grădina din Ninfa este ambasadorul Australiei, David Ritchie. „Ador să stau și să ascult păsările cum cântă și sunetul cascadelor”, spune Ritchie. „Este atât de romantic acest loc, cu apa, trandafirii și ruinele. În Australia avem plante acvatice, acacia și eucalipți, dar nu avem un loc ca acesta”, a mai spus ambasadorul.

Pentru a ocroti această grădină, fundația organizează doar vizite ghidate între lunile aprilie și noiembrie. Aproximativ 55. 000 de persoane vizitează această grădină în fiecare an.

„Trebuie să respectăm liniștea păsărilor și a fluturilor”, spune Marchetti. Anul acesta, grădina a înregistrat recordul absolut de vizitatori într-o singură zi, 3.972 de persoane, deși nu își face reclamă. Vânzările de bilete ajută la plata salariilor celor cinci grădinari, însă nu se pune problema ca grădina să devină o veritabilă afacere de masă.

„Ninfa nu poate deveni niciodată un loc comercial umplut cu cutii de Coca-Cola, pungi de plastic și mucuri de țigară”, a declarat ferm Marchetti.

Sursa: AFP

7 trasee montane extreme

Iubitor sau nu de adrenalină, fiecare traseu montan din cele 7 vă poate oferi o experiență unică și de neuitat, o provocare pe care puțini o pot accepta…

1. Traseul montan El Caminito Del Rey (Spania)

Nevoia de adrenalină i-a împins pe aventurieri în sudul Spaniei pentru a trăi o experiență unică pe drumurile de peste 110 ani ai rutei El Caminito Del Rey. Nu trebuie să fii un alpinist experimentat, singurele condiții sunt impuse de vârsta limită de 12 ani și, foarte important, să nu ai rău de înălțime. Traseul, de asemenea cunoscut și sub numele de Calea Regelui, a fost construit inițial în 1905, pentru muncitorii dintre cele două hidrocentrale între care se află, ca să se poată deplasa mai ușor, dar a fost închis oficial în anul 2000, după ce doi alpiniști au murit în încercarea lor de a-l traversa.

2. Traseul montan Huashan (China)

Huashan este situat în apropiere de colțul de sud-est al secțiunii Ordos din bazinul Fluviului Galben, la sud de valea râului Wei, la capătul estic al Munților Qinling, din sudul provinciei Shaanxi. Este o parte din lanțul muntos Qin Ling, ce împarte nu numai regiunea Shaanxi de la nord la sud, ci și întreaga Chină. Există două trasee pe care se pot traversa munții, cel mai mic dintre ele cuprinde cele cinci vârfuri montane majore. Cel mai popular însă, este traseul tradițional Hua Shan Yu, construit pentru prima oară în secolul al III-lea și cu numeroase extinderi, mai ales în timpul dinastiei Tang.

Pericolul te pândește la tot pasul, mergând pe un traseu montan expus căderilor de pietre, un traseu îngust cu secțiuni abrupte, traseu foarte recunoscut pentru riscul major de accidente. Datorită faptului că turismul în China a explodat după anii 1990, iar accesibilitatea muntelui a crescut considerabil după instalarea de telecabine, și numărul de vizitatori a crescut proporțional. În ciuda măsurilor de siguranță adoptate prin tăierea în piatră de trepte pe porțiunile mai abrupte ale traseului, lărgirea potecilor foarte înguste precum și adăugarea de balustrade, numărul deceselor pe dificilul traseu montan continuă să crească.

3. Traseul montan până la școala aflată la 1500 m înălțime (China)

Copiii din satul Gulucan (vestul Chinei) își riscă viața în fiecare zi în drumul lor spre școală, drum ce implică traversarea unei porțiuni sculptate în munte, foarte îngustă, la numai puțin de 1500 m înălțime. Este singura cale de a ajunge la școală, o construcție cu cinci camere de beton apreciată ca fiind cea mai bună clădire din sat.

4. Traseul montan Roche Veyrand (Franța)

Franța, o țară recunoscută de dependența de adrenalină și pentru numeroasele ei trasee montane speciale, aproximativ120 la număr, variind de la trasee ușoare accesibile oricui, la unele dintre cele mai dificile și mai provocatoare. Roche Veyrand este cu siguranță un bun exemplu ce se încadrează în categoria traseelor dificile. Traseul este situat în St. Pierre d’Entremont, din regiunea Rhône-Alpes, care se întinde în partea de sud-est a țării.

5. Traseul montan Ebenalp (Elveția)

O călătorie înapoi în timp, la peșterile preistorice Ebenapl din Wildkirchli, o experiență unică în viață atât pentru tineri cât și pentru bătrâni. Traseul ce începe în stația montană Ebenalp și duce către peșteri se parcurge în aproximativ 20 de minute.

6. Noul traseu montan Yueyang (China)

Faceți cunoștință cu o armată uimitoare a Chinei, de „spidermani”, care își riscă viața pentru a construi un traseu pitoresc la 300 de metri deasupra solului. Cu nimic mai mult decât un ham de siguranță și un picior sprijinit pe piatra muntelui, muncitorii construiesc noul traseu în faleza de sute de metri a muntelui, un traseu de numai un metru lățime și fără parapet, în Yueyang, provincia Hunan. Cu betonul făcut la sol și ridicat la înălțime cu ajutorul unor cabluri pe scripeți, Zhang Bin, șeful echipei de constructori declară: „Muncitorii ce construiesc traseul de-a lungul falezei trebuie să fie stabili, cel puțin psihologic”.

7. Traseul montan Moher (Irlanda)

Pentru toți iubitorii de adrenalină, ce doresc să experimenteze o senzație de neuitat, nu au voie să refuze o ocazie de a străbate traseul Moher, iar pentru cei pasionați de mountain bike și dispuși să călătorească până acolo, există o nouă provocare: cel mai periculos traseu montan cu bicicleta de pe această planetă. Dominând la o înălțime de 700 de metri deasupra oceanului Atlantic, stâncile Moher, situate în apropiere de fermecătorul oraș Doolin, Clare, Irlanda, vă vor oferi o experiență unică în viață.

Fascinaţiile Europei

* Denumirea continentului Europa provine de la cuvântul fenician “ereb”, care înseamnă apus de soare. Aşa le spuneau fenicienii ţinuturilor de la vest de Marea Egee, de unde porneau corăbiile lor spre Marea Mediterană, faţă de Asia, care se situa la răsăritul Soarelui.

*Altitudinea maximă este de 4.807 m în Vârful Mont Blanc din Alpi, iar la limita între Europa şi Asia se află vârful Elbrus, din Munţii Caucazul Mare, de 5.642 m.

* Altitudini sub nivelul Oceanului Planetar (28 m) se găsesc în apropierea Mării Caspice.

* Neavând scurgere în Oceanul Planetar, Marea Caspică este şi cel mai mare lac de pe glob (371.800 km2).

* Gibraltarul este cel mai mic teritoriu neautonom de pe Pământ, 6,5 km2, aparţinând Marii Britanii, pe o insulă stâncoasă în sudul Peninsulei Iberice. Strâmtoarea Gibraltar desparte Europa de Africa şi are o lungime de 14 km.

* Marea Caspică are cea mai puternică evaporaţie dintre mările globului (nivelul său scade cu 20 cm pe an); este situată la limita dintre Europa şi Asia.

* Kalkis este cea mai îngustă strâmtoare navigabilă (40 m). Parte a Mării Egee, strâmtoarea desparte insula Eubeea de continent (Peninsula Balcanică).

* Marea Neagră este cea mai izolată mare a Oceanului Planetar, unica mare ce are două straturi de apă total diferite: la suprafaţă (până la 180-200 m adâncime) un strat cu o salinitate de 16-17 la mie, relativ mai uşor, cu oxigen dizolvat, în care se dezvoltă viaţa, iar la adâncime (de la 180-200 m) un strat mai sărat (cu o salinitate de 21-22 la mie), mai greu, cu hidrogen sulfurat, fără oxigen şi lipsit de viaţă.

* Marea Baltică este marea cu cea mai scăzută salinitate: 2 la mie.

* Sognefjord – cel mai adânc şi cel mai lung fiord (1308 m adâncime maximă, 204 km lungime) este situat pe ţărmul de sud-vest al Norvegiei şi pătrunde adânc în interiorul ţării.

* Hölloch este cea mai lungă peşteră din lume (104 km), situată în Alpii Calcaroşi din partea centrală a Elveţiei, lângă localitatea Moutathal.

* Tunelul de sub Canalul Mânecii, construit între Franţa şi Marea Britanie (Coquelles, între Fretun şi Cheriton, lângă Folkestone) a fost inaugurat în 1994. Au fost realizate două tuneluri, fiecare cu o lungime de 51,5 km şi cu diametrul de 7,6 m săpate la o adâncime medie de 45 m sub nivelul mării. Transportul se face cu trenuri de pasageri, care circulă cu viteze de până la 160 km/oră sau cu trenuri de vehicule şi pasageri.

* Bosforul este cea mai îngustă strâmtoare intercontinentală şi uneşte Marea Neagră cu Marea Marmara, având o lungime de 30 km, o lăţime de 660-3300 m şi adâncimi cuprinse între 33 şi 80 m. Separă continentul Europa (Peninsula Balcanică) de continentul Asia (Peninsula Asia Mică). Pe ţărmurile Bosforului a înflorit capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol, şi apoi a Imperiului Otoman (Istanbul). În prezent, peste Bosfor se arcuiesc două mari poduri rutiere suspendate, cu deschiderea de peste 1.000 m, care facilitează legăturile Europei cu Orientul Apropiat.

* Volga este cel mai lung fluviu din Europa, 3.696 km, cu un debit mediu multianual la vărsare de 8.000 mc/sec.

* Dunărea traversează toată Europa Centrală, în general pe direcţie V-E, fiind al doilea fluviu european ca lungime (2.860 km). Este fluviul care străbate cel mai mare număr de ţări (10).

* Pierre Saint-Martin este peştera cea mai adâncă (1.332 m) între nivelul de bază şi plafon şi cu cel mai adânc aven (700 m), situată în sud-vestul Franţei, la graniţa cu Spania, în Pirineii Occidentali.

* Grota Mamutului (din Munţii Alpi, Austria-Salzburg), desfăşurată pe 55 km, este cea mai lungă din Europa.