Tu știi cât de vechi îți este sufletul?

Nouă semne care îți arată dacă ești un suflet ales

În această lume există persoane care au un așa zis suflet ales, de la naștere și până la moarte. Dar cum ne dăm seama dacă o persoană este un suflet ales?

Existența sa solitară nu este preferința lui sau un temperament antisocial – el este pur și simplu un suflet vechi. Vechi în inimă, vechi în minte și vechi în suflet, această persoană este un suflet vechi, care își găsește viziunea sa asupra vieții foarte diferită și mult maturizată față de cei din jurul lui. Ca urmare, un suflet vechi trăiește viața pe plan intern, își urmărește propria sa cale, în timp ce restul din jurul lui se înghesuie să urmeze pe altcineva. Poate ați experimentat acest lucru în propria voastră viață sau l-ați văzut la altă persoană. Dacă încă nu ați descoperit cât de vechi este sufletul vostru, citiți unele semne revelatoare de mai jos.

9. Ai tendința de a fi un solitar

Pentru că sufletele vechi sunt dezinteresate de preocupările și interesele oamenilor de aceeași vârstă cu ei, își fac cu greu prieteni. Rezultatul este că sufletele vechi au tendința de a se regăsi singuri o mare parte din timp.

8. Îți place cunoașterea, înțelepciunea și adevărul

Într-adevăr, acest lucru pare un pic grandios și nobil, dar un suflet vechi se găsește în mod natural gravitând spre partea intelectuală a vieții. Sufletele vechi înțeleg în mod inerent că înțelepciunea este fericire, cunoașterea este puterea și adevărul este libertatea, așa că de ce să nu căutăm și noi aceste lucruri? Aceste preocupări sunt mult mai semnificative pentru ei decât să citească cele mai recente bârfe mondene sau cele mai recente achiziții din fotbal.

7. Ai înclinație spre spiritualitate

Majoritatea sufletelor vechi tind să aibă sensibilitate și să fie spirituali. Depășirea limitelor propriului ego, în căutarea iluminării, promovarea iubirii și păcii pe planetă sunt principalele ocupații ale acestor suflete. Se pare că pentru ei cel mai înțelept lucru este să folosească timpul la maxim.

6. Trebuie să înțelegi temeritatea vieții

Sufletele vechi sunt afectate de memento-urile moralității sale, dar și de tot ceea ce îi înconjoară. Acest lucru face ca ei să fie precauți și uneori retrași, dar cu înțelepciune își dictează modul în care să-și trăiască viața.

5. Ești grijuliu și introspectiv

Sufletele vechi tind să gândească mult… despre tot. Abilitatea de a reflecta și de a învăța din acțiunile lor și ale altor persoane este cel mai mare profesor al lor. Unul dintre motivele pentru care sufletele vechi sunt atât de vechi este că ei au învățat foarte multe lecții prin propriile procese de gândire, posedând o perspectivă asupra vieții și având capacitatea de a observa în liniște ce se petrece în jurul lor.

4. Puteți vedea imaginea de ansamblu

Rareori se pierd în detalii superficiale pentru a obține grade inutile (promovare la locul de muncă). Ei au tendința de a privi viața prin ochii unei păsări, văzând ceea ce este mai înțelept și semnificativ pentru viața lor. Atunci când se confruntă cu probleme, sufletele vechi au tendința să le vadă ca pe niște dureri temporare care le servesc pentru a crește cantitatea de bucurie în viitor. Prin urmare, sufletele vechi au tendința să aibă o viață plină de liniște și stabilitate, datorită abordării lor asupra vieții.

3. Nu ești materialist

Bogăție, statut, faimă… sunt înainte de a fi un suflet vechi. Sufletele vechi nu au scopul de a urmări lucruri care pot fi luate ușor de la ei. Pentru ei nu prezintă interes lucrurile de scurtă durată, deoarece acestea aduc foarte puțină împlinire sau semnificație în viața lor.

2. Ai fost un copil ciudat din punct de vedere social

Aceste lucruri nu sunt văzute întotdeauna, dar multe suflete vechi prezintă semne ciudate de maturitate, de la vârste mici. De multe ori, acești copii sunt etichetați ca fiind „precoce”, „introvertiți” sau „rebeli”, și se încadrează greu în comportamentele de masă. De obicei, acești copii sunt extrem de curioși și inteligenți, văzând scopul multor lucruri pe care le zic și fac profesorii lor, părinții și colegii. Dacă poți spune că adesea copilul tău este ca un adult – probabil ai parte de un suflet vechi.

1. Trebuie doar să te „simți” vechi

Sentimentele care însoțesc un suflet vechi sunt de obicei: sentimente de circumspecție, oboseală mintală, răbdare, atenție și un calm detașat. Din păcate, acest lucru poate fi perceput ca fiind distant și rece, care este unul din multele mituri ale sufletelor vechi.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

Advertisements

Eşti cineva sau nimic????

Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti să mori…
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş…
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…
.
– Rudyard Kipling

Muşatescu… savori intelectuale!!

* Unii trăiesc gratuit, alţii degeaba.

* Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

* De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

* Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

* În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează ,,vezi rândunelele se duc”.

* Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

* Dragostea: Bătăi de inimă pentru dureri de cap; Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

* Femeile nu se înşeală, compară.

* Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

* Ideea bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

* Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

* De ce au militarii acte de stare civilă?

* Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.

* Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

* Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

* Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

* E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

* Numai după invidia altora îţi dai seama de propria valoare.

* Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

* Planta care provoacă insomnii unora: laurii altora.

* Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

* Adevăraţii cai de cursă nu aleargă după premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

* Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

* În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

* Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

* Amintirile unora se numesc remuşcări.

* Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.

* Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

* N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

* Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

* Una e să crezi şi alta e să fii credul.

* Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici…

* Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

* Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

* Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

* Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

* Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

Telegonia, o teorie absolut năucitoare!

TELEGONIA: Primul partener din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi

Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi. De aici reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia, ba mai mult, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi.

Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe, expuse de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebră. Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar, mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi!

Această întâmplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei. Cromozomii au capacitatea de a memora informaţia nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat. Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetica umană.

Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică a copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.

Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin ,,allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de ,,allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se ,,lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu.,,Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatină, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche ,,al lelei”, când este vorba de un copil cu tată incert.

În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic. Informaţiile genetice dezordonate, introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecţiuni. Aceasta este cauza pentru care în ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoşi ca în trecut. Femeile întreţin foarte multe relaţii sexuale cu parteneri diferiţi până să nască copii, iar informaţiile genetice pozitive, dar şi negative, rămân în interiorul mamei, influenţând dezvoltarea fătului şi, implicit, al copilului.

Incoruptibila moarte

Trăim într-o lume cu multe inechităţi, aş putea spune că în orice domeniu şi în oricare parte a lumii. Cea mai mare discriminare este făcută de posibilităţile materiale, apoi de regiunile geografice, de cultură, educaţie, sex, religie ş.a.m.d. Aşa a fost de când a existat omenirea şi probabil că aşa va fi până la dispariţia ei. E un fapt pe care trebuie să-l acceptăm şi să încercăm doar să-l atenuăm în măsura în care ne stă în putere.

Totuşi există un lucru care nivelează în cele din urmă nedreptăţile, un lucru pe care nimeni nu-l poate evita şi care, oricât ar fi de bogat şi influent un om îl va readuce la egalitate deplină cu orice muritor. Moartea, căci despre ea este vorba, poate fi amânată de medicii pricepuţi şi bine plătiţi, prin medicamentele scumpe şi rare, prin transplanturi şi tratamente sofisticate, dar în cele din urmă orice om trebuie să o accepte şi să părăsească acest Pământ, lăsând locul celor cărora le vine rândul la viaţă.

Săptămâna trecută am auzit cu toţii că s-a mai stins un dictator. E vorba de preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, care a murit în urma unei boli prelungite de cancer. Printre ultimele lui cuvinte au fost cele de implorare: ,,Nu mă lăsaţi să mor!!!”. Liderul muribund avea de toate: bani, influenţă, admiratori şi tot ce şi-ar fi dorit. Doar zile de viaţă nu mai avea şi ar fi dat orice pentru a şi le cumpăra. Dar cu moartea nu poţi să negociezi, nu o poţi corupe sau păcăli. A făcut-o o dată Ivan Turbincă, dar asta e doar o povestire ce ne face doar să zâmbim.

Doamna cu coasa îşi face datoria cu consecvenţă şi conştiinciozitate, fără să ţină seama de numele, averea sau importanţa celui care trebuie să dea în primire. Vă daţi seama ce haos ar fi dacă ar putea fi şi ea coruptă?! Ar rămâne în viaţă doar bogătaşii care şi-au cumpărat nemurirea sau măcar o perioadă mai îndelungată de timp. Ar muri doar cei tineri şi săraci, iar în cele din urmă omenirea ar dispărea, fiindcă cei bătrâni şi-ar pierde mintea şi şi-ar da în cap unii altora. Pentru că ei pot trăi doar prin majoritatea omenirii care este motivată să creeze zilnic, să producă şi să le ofere mărfuri şi alimente în schimbul banilor pe care ei i-au acumulat.

E adevărat că unii dintre ei au mustrări de conştiinţă şi împart din banii lor celor care sunt mai puţin norocoşi, dar totul până la o limită. Nimeni din cei care trăiesc pe picior mare nu ar oferi din zilele lui altora, căci pentru fiecare viaţa e nepreţuită. Şi e nepreţuită fiindcă nu poate fi cumpărată pe bani. De aceea e bine că moartea nu face deosebire şi ne dă fiecăruia ocazia să trăim după cum ne pricepem sau avem norocul. Măcar în moarte să fim egali, dacă în viaţă suntem discriminaţi. La plecarea dintre cei vii vom fi îngropaţi în acelaşi pământ, iar averile vor rămâne la suprafaţă.

Numele fiecăruia va dăinui mai mult sau mai puţin, nu în funcţie de avuţia pe care a acumulat-o, ci de moştenirea spirituală pe care a lăsat-o. Iar acea moştenire nu se transmite prin testament sau conturi în bancă, ci prin idei care nu pot fi îngrădite sau cenzurate de nici o voinţă.

Legăminte!

Cele 4 legăminte

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII TOLTECE

1. “FIŢI IMPECABILI ÎN TOT CEEA CE SPUNEŢI!”

* Nu rostiţi decât adevărul.

* Nu afirmaţi decât ceea ce gândiţi cu adevărat.

* Nu folosiţi cuvinte pentru a jigni sau pentru a bârfi, lucru valabil inclusiv pentru voi.

* Aplicaţi puterea cuvântului în sensul adevărului şi al iubirii.

* Acest legământ este suficient pentru a vă transforma radical viaţa.

2. “NU LUAŢI NIMIC LA MODUL PERSONAL!”

* Nimic din ceea ce fac alţii nu are vreo legătură cu voi.

* Tot ce afirmă şi tot ceea ce fac ei este proiecţia propriei lor realităţi, a propriului lor vis.

* Dacă deveniţi imuni la opiniile şi la acţiunile celor din jur, nu veţi mai fi victimele unei suferinţe inutile.

* Acest legământ este suficient pentru a vă transforma radical viaţa.

3. “NU FACEŢI PRESUPUNERI INUTILE!”

* Căutaţi în voi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat.

* Comunicaţi cu cei din jur cât mai clar cu putinţă, evitând astfel neînţelegerile, tristeţea şi dramele inutile.

* Acest legământ este suficient pentru a vă transforma radical viaţa.

4. “FACEŢI ÎNTOTDEAUNA TOT CEEA CE VĂ STĂ ÎN PUTERE!”

* Nu uitaţi însă că eficienţa noastră maximă se schimbă de la o clipă la alta, la fel cum starea organismului diferă atunci când acesta este sănătos, de momentul când este bolnav.

* Indiferent de circumstanţe, faceţi tot ce vă stă în putere.

* Veţi evita astfel autodescurajarea, criticile şi regretele inutile.

* Acest legământ este suficient pentru a vă transforma radical viaţa.

**FRICA**

Frica se leagă mai ales de supărare, gelozie, insucces şi timiditate. În cazul în care reuşiţi să o suprimaţi, puneţi capăt sentimentelor negative menţionate mai sus. Simţiţi frica din cauza unei primejdii nebănuite.

CUM SĂ ÎNVINGEŢI FRICA

Trebuie să ştiţi în primul rând că de ce vă este frică, nu se va întâmpla niciodată.

**SUPĂRAREA**

Supărarea poate constitui un răspuns violent şi agresiv la obstrucţionare, jignire sau nedreptate. Sunteţi obstrucţionat când cineva sau ceva vă încurcă socotelile. Reacţia agresivă e rezultatul fricii induse de faptul că nu a-ţi fost stăpân pe situaţie, sau nu l-aţi putut domina pe cel care v-a dejucat planurile. Dacă v-a jignit cineva, vă simţiţi negat în întegritate şi simţiţi o frică viscerală. În ceea ce priveşte nedreptatea, justeţea este o amăgire.

**URA**

Urâţi pe cineva din anturaj (şi nu numai din anturaj), pentru că îl consideraţi cauza nefericirii dvs. Vă enervează, vă deprimă, vă face să vă simţiţi nesigur, pierzându-vă încrederea în dvs. Vă provoacă o reală alergie psihică. Acest fel de “alergie” apare doar faţă de aceia de care sunteţi legat sentimental. Oricum ar fi, ura din dvs. stârneşte reflexe de frică.

**DUALISMUL**

“Fericirea trebuie căutată în adâncurile nefericirii.” ,,Doar în noaptea întunecată există lumină”. Dacă sunteţi nefericit, recâştigaţi-vă încrederea în dvs. Nu vă încredeţi în aparenţe.

Idealul nu există!

Un bol cu înţelepciune

Într-o zi de vară, Huang merse la cimitirul satului, cu un buchet de bujori la mormântul soţiei sale. În timp ce aranja el acolo florile într-un vas cu apă, ceva îi atrase atenţia: un bărbat aşeza pe mormântul vecin un bol cu orez. Huang s-a apropiat mirat şi puţin sarcastic l-a întrebat:

– Nu te supăra omule, doar nu crezi că defunctul tău chiar o să mănânce orezul?

– Ba da, a răspuns foarte calm cel întrebat, atunci când al tău o să miroasă florile!

Morala: a respecta opiniile altora este una din cele mai mari virtuţi pe care le poate avea o fiinţă umană. Oamenii sunt diferiţi, acţionează diferit, gândesc diferit. Nu judecaţi… dar încercaţi să înţelegeţi şi dacă nu puteţi, atunci uitaţi…

Amintiţi-vă cele cinci reguli pentru a fi fericit:

* Eliberează inima de amărăciune.

* Eliberează mintea de griji.

* Trăieşte simplu.

* Dăruieşte mai mult.

* Aşteaptă-te să primeşti mai puţin.

Şi nu uita că îmbătrânirea este obligatorie, pe când grandoarea este o opţiune!

3 descoperiri majore ale fizicii cuantice

– Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul “ceea ce se aseamănă, se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.

Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştietizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea “Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi “Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este “implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai puternic decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cardiologie din California, care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim “inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat că inima generează un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, arătând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior, prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţa la mai mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi alţa cauză, la fel de importantă, şi anume CONVINGERILE noastre, toate aceste lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile. Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

Deci, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţa au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier. Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă, decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii, decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenţa directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.

Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct substanţa din care sunt formaţi atomii, adică nişte particule  micuţe de lumină, numite fotoni. Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţa are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una de eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.

În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine. Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţa directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.

Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă. Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.

Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de asta.

3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

Sentimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv ADN-ul, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.

S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.

S-a observat un lucru care, potrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au fost măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.

Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau. Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.

S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule. Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire, fericire.

Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei ştiinţe, denumită Epigenica. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.

Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.

CONCLUZIA?

Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea. Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu, mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Cele cinci regrete

“Lucrez de foarte mulţi ani în îngrijirea palitivă. Mulţi dintre pacienţii mei erau  dintre aceia care mai aveau foarte puţin de trăit şi care se retrăgeau acasă să moară. Am fost alăturî de ei în ultimele lor 3, până la 12 săptămâni de viaţă.

Oamenii se schimbă şi se dezvoltă foarte mult atunci când se confruntă cu propria mortalitate. Am învăţat astfel să nu subestimez capacitatea oamenilor de schimbare şi dezvoltare. Câteva schimbări sunt însă fenomenale. Fiecare dintre ei au experimentat o varietate de emoţii, cum era de aşteptat, negaţii, frică, furie, remuşcări, din nou negaţii şi în final acceptare. Fiecare pacient şi-a găsit în final pacea şi liniştea interioară înainte de a pleca definitiv.

Când au fost întrebaţi despre regretele pe care le au sau ce ar fi făcut diferit în viaţa lor, răspunsurile au convers către aceleaşi teme:

1. Aş dori să am curajul să trăiesc viaţa aşa cum mi-am dorit eu şi nu viaţa pe care alţii au aşteptat-o de la mine.

Acesta este unul dintre cele mai comune regrete. Când oamenii realizează că viaţa lor este pe sfârşite, se uită în urmă şi descoperă câte vise şi dorinţe personale rămân neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu au atins nici măcar jumătate din visele şi dorinţele lor şi vor pleca din această viaţă ştiind foarte bine că a fost numai alegerea lor.

Este foarte important să încerci să îţi împlineşti câteva dintre visele pe care le ai. Pentru că în momentul în care îţi vei pierde sănătatea va fi prea târziu. Sănătatea aduce libertate şi majoritatea realizează acest lucru doar atunci când nu o mai au.

2. Aş fi vrut să nu muncesc atât de mult.

Acest regret vine de la fiecare bărbat pe care l-am asistat. Bărbaţii pierd perioada copilăriei alături de copii şi în compania soţiei. Femeile menţionează şi ele acest regret, deşi majoritatea, fiind din generaţii vârstnice, nu erau pilonii principali de întreţinere ai familiei. Toţi bărbaţii pe care i-am asistat au regretat enorm că au petrecut majoritatea timpului muncind.

Simplificându-şi viaţa şi făcând alegeri conştiente este posibil să realizezi că nu ai nevoie de veniturile curente şi de stilul de viaţă de care crezi că eşti dependent. Oferindu-ţi mai mult spaţiu în propria viaţă, vei deveni mai fericit şi mai deschis către noi oportunităţi, unele care se vor potrivi mai bine cu noul stil de viaţă.

3. Aş fi vrut să am curajul să îmi exprim convingerile.

Mulţi oameni îşi reprimă convingerile pentru a menţine confortul cu ceilalţi. În consecinţă ei se mulţumesc cu o existenţă cuminte, de mijloc, şi nu devin ceea ce ar fi fost capabili să devină. Mulţi dezvoltă boli legate de amărăciunea şi resentimentele pe care le trăiesc.

Nu putem controla reacţiile celorlalţi. Totuşi, chiar dacă oamenii vor reacţiona diferit atunci când ne vom exprima onest convingerile, relaţia se va aşeza pe un nivel corect şi sănătos. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, cel puţin veţi elimina relaţiile nesănătoase din viaţa voastră. În ambele cazuri sunteţi câştigători.

4. Aş fi vrut să păstrezi legătura cu prietenii.

De multe ori oamenii nu realizează beneficiile pe care prieteniile adevărate şi de lungă durată le au asupra lor decât atunci când este prea târziu. Mulţi dintre ei au devenit atât de prinşi în propriile vieţi încât lasă “prieteniile de aur” să adoarmă cu anii. Sunt atât de multe regrete despre lipsa de timp şi implicare pentru întreţinerea prieteniilor! În ultimele clipe de viaţă toţi simt lipsa prietenilor.

Este deja comun ca toţi cei care au o viaţă agitată şi ocupată să lase prieteniile să adoarmă. Dar când te confrunţi cu finalul vieţii, detaliile materiale ale vieţii nu mai contează. Oamenii doresc să îşi lase în ordine situaţiile financiare, pe cât posibil. Dar nu banii sau statutul social sunt ceea ce-i preocupă cu adevărat. Ei vor să lase lucrurile în ordine pentru cei pe care îi iubesc cu adevărat. De multe ori însă ei sunt prea bolnavi ca să mai îndeplinească şi aceste ultime sarcini. În final totul se rezumă la dragoste şi la relaţii şi este tot ce mai rămâne în ultimele săptămâni de viaţă.

5. Aş fi vrut să îmi permit să fiu mai fericit.

Surprinzător, acest regret este unul comun. Foarte mulţi nu realizează decât la sfârşit că fericirea este o chestiune de alegere personală. Ei au rămas ancoraţi în tabieturi şi obiceiuri învechite. Aşa numitul “confort” al familiarităţii le-a inundat propriile emoţii şi viaţa materială. Frica de schimbare i-a făcut să se prefacă faţă de alţii şi faţă de ei înşişi că sunt fericiţi. Dar în sufletele lor şi-ar fi dorit să râdă mai mult şi să îşi trăiască viaţa cu adevărat.

Când eşti pe patul de moarte, ceea ce cred alţii despre tine este departe de a mai fi o preocupare. Cât de frumos trebuie să fie să poţi să te schimbi şi să fii fericit cu mult înainte de moarte!

Viaţa este o alegere. Este VIAŢA TA. Alege conştient, alege înţelept, alege cinstit. Alege fericirea!”

Autor: Bronnie Ware

Socrate şi Platon

Viaţa este bucuria de a fi împreună.

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns:

– Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare.

Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit:

– Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestuos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus:

– Aceasta este dragostea.

——————————————————————————————

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria

Socrate i-a zis:

– Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns

– Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.

Socrate i-a spus:

– Aceasta este căsătoria.

——————————————————————————————–

Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea. De această dată, Socrate l-a îndrumat:

– Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine minte că nu poţi să alegi decât o singură dată.

Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit:

– Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am văzut şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.

Socrate i-a zis

– Aceasta este fericirea.

———————————————————————————————

Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa. Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul . În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:

– Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, aceasta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus:

– Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă. Cu alte cuvinte:

– dragostea nu înseamnă perfecţiunep;

– căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;

– fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;

– viaţa este bucuria de a fi împreună.