Curioasa istorie a simbolului @

Curioasa istorie a simbolului “@”, alias “coadă de maimuţă”

Simbolul “@” este sinonim cu tot ce înseamnă comunicarea pe Internet, prin asocierea cu conturile de mail şi, mai nou, conturile de Twitter.

Originea simbolului Arond este încărcată de mister. Una dintre teorii îi indică pe călugării medievali drept părinţii simbolului care au convertit cuvântul latin “ad” (către) într-un simbol. Este la fel de posibil să fi fost creat de francezii care au vrut să prescurteze cuvântul “at” (“la&quot”), scrie smithsonian.org.

Prima apariţie oficială a simbolului a avut loc în 1536, într-o scrisoare a unui negustor florentin, Francesco Lapi. De fapt, negustorii foloseau simbolul pentru a denota sensul “la preţul de”. De exemplu “două kilograme @ un dolar”.

Totuşi, arond nu a fost inclus în gama de litere a strămoşului tastaturilor de astăzi, maşina de scris. Obscuritatea modernă a “cozii de maimuţă” a luat sfârşit în 1971. Informaticianul Ray Tomlinson avea o problemă: cum să adreseze un mesaj creat pe calculator şi trimis la alt calculator în condiţiile în care cele două maşini nu erau legate direct.

Adresa calculatorului trebuia să conţină un nume individual şi numele calculatorului care ar putea servi mai mulţi utilizatori. Simbolul care făcea legătura între cele două instanţe nu putea fi folosit deja la scară largă de alte programe, altfel se creau confuzii între calculatoare.

“Căutam un simbol care să nu fie folosit. Şi nu existau opţiuni – semn de exclamaţie sau virgulă de exemplu. M-am gândit să folosesc semnul pentru egal dar nu avea sens”. În cele din urmă, Tomlinson a ales semnul arond deoarece “nu voia să ajungă să folosească simbolul pentru “cent”.

Astfel, după ce fusese abandonată de negustorii moderni, “coada de maimuţă” a revenit pentru a fi iubită de toţi internauţii.

Cum se zice simbolul “@” în alte limbi:

Suedia – “ureche de elefant”;

Franţa – “Petit escargot” (melcişor);

Finlanda – “coadă de pisică”;

Germania – “klammeraffe” (maimuţa-paianjen);

Ungaria – “viermişor”.

Conversaţii operator-client

Client: “Sun de două zile la o700 2300 şi nu pot prinde deloc.Mă puteţi ajuta?”

Operator: “De unde aveţi acest număr,domnule?”

Client: “Era pe uşa companiei.”

Operator: “Domnule,acela este programul nostru.”

Client: “Asigurarea europeană a maşinii acoperă defecţiunile dacă călătoresc în Australia?”

Operator: “Numele asigurării nu vă spune nimic?”

Un client respira extrem de greu în timp ce vorbea cu operatorul,aşa că acesta l-a întrebat îngrijorat dacă se simte bine.Omul a răspuns: “Nu am pix la mine,aşa că suflu pe geamul cabinei telefonice ca să pot scrie numărul pe el.”

Operator: “În partea dreaptă a ecranului,jos,vedeţi butonul pe care scrie OK?”

Client: “Wow! Cum puteţi să-mi vedeţi ecranul de acolo?”

Aceasta este o conversaţie adevărată care s-a petrecut la linia de ajutor Word Perfect.Operatorul a fost concediat după această discuţie însă nimeni nu-l poate învinui.

Operator: “Ridge Hall,asistenţa cu clientul; cu ce vă pot ajuta?”

Client: “Da,păi,am probleme cu WordPerfect.”

Operator: “Ce fel de probleme?”

Client: “Păi,în timp ce scriam,dintr-o dată mi-au fugit cuvintele”

Operator: “Au fugit?”

Client: “Da,au dispărut”

Operator: “Acum ce vă apare pe ecran?”

Client: “Nimic”

Operator: “Nimic??”

Client: “Este gol;nu acceptă nimic din ce scriu”

Operator: “Mai sunteţi pe WordPerfect,sau aţi ieşit din program??”

Client: “Cum să-mi dau seama?”

Operator: “Vedeţi fereastra programului pe ecran?”

Client: “Ce-i aia fereastră?”

Operator: “Nu contează.Puteţi să mişcaţi cursorul pe ecran?”

Client: “Păi nu există niciun cursor.V-am zis,nu acceptă nimic din ce tastez”

Operator: “Monitorul are un beculeţ care să vă indice dacă e deschis??”

Client: “Ce e aia monitor?”

Operator: “Este chestia aia cu ecran care arată ca un televizor pe care vă arată ce scrieţi.Are jos o lumină micuţă care să vă arate dacă este deschis?”

Client: “Nu ştiu”

Operator: “Atunci uitaţi-vă în spatele monitorului şi vedeţi unde duce cablul de alimentare.Îl puteţi vedea?”

Client: “Da,este”

Operator: “Când eraţi în spatele monitorului,aţi văzut că acolo erau două cabluri în spate,nu doar unul?”

Client: “Nu”

Operator: “Păi,sunt două.Vă rog să vă uitaţi din nou în spate şi să găsiţi cel de-al doilea cablu”

Client: “L-am găsit”

Operator: “Urmaţi-l şi vedeţi dacă şi capătul celălalt este introdus corect în spatele computerului”

Client: “Nu ajung”

Operator: “Bine.Dar măcar puteţi vedea dacă este introdus bine?”

Client: “Nu”

Operator: “Chiar dacă încercaţi să vă aplecaţi mai mult tot nu vedeţi?”

Client: “Nu văd,nu pentru că nu ajung la el,ci pentru că e întuneric”

Operator: “Întuneric?”

Client: “Da,lumina din birou e stinsă şi singura lumină pe care o am vine de pe fereastră,dar nu e de ajuns”

Operator: “Păi,vă rog să deschideţi lumina pentru câteva minute”

Client: “Nu pot”

Operator: “Nu puteţi?De ce?”

Client: “Pentru că e pană de curent”

Operator: “Pană…pană de curent?!?Aha,mda,bine,am înţeles acum care e problema.Mai aveţi cutia în care a venit computerul şi manualele de funcţionare?”

Client: “Da,le ţin în dulap”

Operator: “Foarte bine.Luaţi-le,scoateţi computerul din priză,împachetaţi-l în cutie,aşa cum era când l-aţi cumpărat.Apoi duceţi-l la magazinul de unde l-aţi luat”

Client: “Chiar?Este chiar atât de grav?

Operator: “Da,mă tem că da”

Client: “Bine,atunci.Ce să le spun?”

Operator: “Spuneţi-le că sunteţi prea tâmpit pentru a avea un computer!!!”

“