La Ponta vine un secui…

LA PONTA VINE UN SECUI…
.
(adaptare după George Coșbuc)
.
La Ponta vine un secui,
Cu o pălincă și un pui:
„La mine nu sunt neam de dac,
Nici de maghiar, dar tot un drac,
Eu asta vrei să spui.
.
Secuii toți la mine vrut
Să vin la București marșrut
Că la Ținutul Secuiesc
S-a zis că numai eu tocmesc
Să dai ce noi cerut.
.
De la Tv noi ai aflat
Că tu puțin cam dezumflat,
Că protocol făcut cu Crin
A fost un prunc adulterin
Și vrei noi aliat.
.
Dacă pe unguri tu respecți,
Să dai la Hunor trei prefecți,
Să dai mulți secretari de stat,
Să faci la Bolyai decanat,
Că altfel tu regreți!
.
De ministere, ce să spui?
Pe Hunor trebuie să pui
Cultura voastră să conduce,
Pe voi, românii, să educe,
Să facem toți secui!
.
Ai mei secui nervoși un pic,
Să potolești la ei, eu zic,
Că pun iar tricolor pe foc,
Dacă la noi tu nu faci joc
Și nu rezolvi nimic!
.
Ei dat la tine și pălincă
Și un pui fript, dar nu bei încă,
Eu vrei la tine mintea trează,
Mai stai un pic, nu ospătează
Sau joacă huțulica!”
.
Lui Ponta ochii i s-aprind,
Nu doar de puiul aburind
Se lasă dus, cuprins de vrajă
Și nici de-mpăturita glajă.
El are doar un gând.
.
„Ținutul Secuiesc primești?”
„O, Ponta, chit de darnic ești!
Mai mult dechit ai cerut Bela
Sau Hunor tinerelu-acela
Pe care tu pețești.
.
Dar eu sunt hotărât secui
Și stau aici, betut in cui,
Să dai la mine un ucaz
Și, ca să nu avem necaz,
Te rog ștampil să pui!
.
Acum te-mbrățișez fratern,
Că eu la drum urgent aștern!
Tu ia pălinca, ia și pui,
Eu merg la Hunor iute spui
Să intre la Guvern!”
.
Autor: Ilie Batca

Dosarul transferurilor

La Proces
.
La un semn se dă sentința și ciocanul bate tare,
Se rostesc pedepse grele, toate cu executare.
S-a lăsat tăcerea-n sală și pe hol forfotă multă,
Iar suporterii p-afară fac mătănii și exultă.
.
– Tu ești Victor? – Da Domniță! – Nu ți-e dor de vărul tău?
Nu ți-e dor să stai cu dânsul la o tablă la bulău?
.
– Orice gând aveți domniță și oricum împărțiți anii,
Să nu-l luați de lângă mine pe fratele meu Giovani.
.
– Nu-l iau Victore, am grijă, șezi frumos și fii pe pace,
Patru ani am să-ți dau ție iară frac-tu șase face,
Mai sunt niște luni acolo însă astea sunt detalii.
.
Cad pe gânduri dintr-o dată amândoi frații Becali,
Cum o să-i primească lumea și băieții de acolo?
Oare vor putea să-i scuipe și pe ei ca pe Manolo?
Vor putea să-i mai înjure, vor putea să-i mai jignească
Cum făceau fiind afară și cu țara românească?
.
Următorul la „tribună”, în papucii lui cu Steaua,
Vine arogantul Meme fredonând în gând maneaua,
Dar acum doar două versuri el aminte își aduce:
„Urcă mamă sus la cruce să vezi duba cum mă duce”
.
– Tu ești Stoica? – Eu sunt doamnă, să mă duc după patron?
– Du-te, dar să-ți iei cu tine și cutia de carton
Și să știi că-n pușcărie n-o să poți lovi suporteri,
Nici nu vei putea cu vorba să-i jignești ca pe reporteri,
Că acolo nu ai pază să te apere ca-n lojă
Și te-or tăvăli băieții după ce te-or da cu ojă,
Se vor bucura de tine, toți voinici unul și unul,
Așadar ai mare grijă dacă vei scăpa săpunul.
.
Dă să urce Pădureanu, dar se mișcă mai greu moșul,
Și-nainte urcă Borcea în sacolul lui cel roșu,
Se căznește să stea țeapăn și să nu își piardă firea,
Dar îi tremură tot corpul de chiar zici că e Shakira.
.
– Tu ești Borcea? – Eu sunt doamnă – Șase ani îți dau și ție,
Că te-așteaptă în celulă nașul tău de cununie.
– Dați-mi doamnă, zice Borcea grav, cu toată importanța,
– Că oricum mi-am făcut viza de flotant lângă Constanța.
Însă vestea îl dărâmă mai ceva ca un tsunami,
Știe că la Poarta Albă nu e chiar ca la Miami,
Parc-ar lua niște pastile, ar mai bea niște mercur,
Fiindcă știe ce-l așteaptă și va fi iubit în…
.
– Copos George. E în sală? Trei ani și opt luni. Primești?
– Da primesc, răspunse Copos – Doamne cât de darnic ești!
Azi e pentru prima dată după mult, foarte mult timp,
Când primesc ceva degeaba și nu dau nimic în schimb,
Și nu vreau să par ironic, nici să fiu fără obraz,
Însă mă oftic că Borcea a primit cel mai mult azi,
Doamnelor judecătoare, dacă spuneți că vă pasă,
Fie-mi cu îngăduință să opresc căldura-n casă.
Deși atmosfera-i tristă acum râde toată sala
– Nu fiți răi, știți cât consumă pe așa vreme centrala?
Și mai am o bucurie, de mă dați lângă Calatis,
Patru ani de-acu-nainte o să am trei mese gratis.
.
Pleacă spre băncuțe Copos, dă să urce Pădureanu
Dar Popescu îi ia fața mai ceva ca lui Burleanu,
Dar e abătut și palid, resemnat mai rău ca Iona,
Consolându-se cu gândul c-a jucat la Barcelona.
– Onorată asistență, sincer să vă spun mă doare,
Că voiam să-l pun pe Nașu președinte de onoare.
.
Se-mbunează doamna Strâmbu, zice blând, privindu-l tandru
– Fiți pe pace domn’ Popescu, vi-l aducem și pe Sandu
E și Copos, e și Borcea, Becali – vărul și frații -,
Puneți bazele acolo unei alte federații,
Vei putea juca și-acolo tot fundaș. Că erai tare
Și-o să simți destul de multe intrări prin alunecare.
.
Pleacă abătut Popescu, plin de gânduri de tot soiu’
După el urcă în boxă securistul de Nețoiu
.
– Onorată asistență am greșit. Sunt vinovat,
Dar stați numai să îl aflu p-ăla care m-a turnat.
Nu mă sperie pedeapsa, însă e umilitor
Un mic turnător să-l toarne pe un mare turnător,
Dar îl dibuiesc eu p-ăla care-a vrut să-mi facă felu’
Și o să-l urăsc o viață, ca Sandu pe Mititelu.
După ce m-a votat lumea prin Prejoi și prin Sadova
Să ajung să-mi râdă-n față securiștii din Craiova?
Nu mă sperie pedeapsa, că mă știu un tip corect,
Cel mai mult mă deranjează lipsa asta de respect.
.
Astfel pleacă și Nețoiu, îndelung privind în van,
Și cu ajutor din sală urcă-n boxă tata Jean.
– Luați loc domnul Pădureanu, dumneavoastră sunteți Lordul?
– Eu eram, însă acuma nu mă mai ajută cordul,
Am îmbătrânit domniță, vremurile s-au schimbat,
Nu mai sunt oameni de bază, n-ai cu cine face-un blat
Și mi-e rău distinsă doamnă, îmi e rău, vă spun pe bune,
Nici la blaturi cu Ceahlăul n-aveam astă tensiune.
Iar ședința se încheie, plină-i sala de reporteri,
Sărbătoare națională este azi pentru suporteri.
.
Însă văd că sunt mulți oameni cărora le pare rău
Că de mâine inculpații vor ajunge la bulău
La Jilava, la Craiova, la Ploiești sau chiar la Poarta,
Dragi români, în cazul ăsta, sincer ne merităm soarta.
Bine că-i vedeți pe ăștia niște sfinți fără de vină
Și-l băgați în pușcărie p-ăl de fură o găină,
Bine că-i susțineți p-ăștia care fură milioane
Și îi condamnați pe unii pentr-un pumn pe stadioane,
Pe cei ce le plângeți soarta și tot spuneți că vă pasă,
V-a-ntrebat cândva Giovani dac-aveți pâine pe masă?
Iar pe cei care susțineți că e greu în pușcărie,
V-a-ntrebat Victor Becali dac-aveți bani de chirie?
Pe cei cărora pe Copos îl deplâng că și-a luat plata,
V-a-ntrebat vreodată George de-aveți cu ce plăti rata?
Pe cei ce-l susțin pe Meme care tot băga fitile,
V-a-ntrebat vreodată Stoica dac-aveți bani de pastile?
Mai lăsați televizorul și nu mai susțineți hoții,
Să înfunde pușcăria că o merită cu toții.
Și nu vreau să semăn teamă, nici nu vreau să te-nspăimânt,
Astăzi i-au închis doar p-ăștia, dar afară câți mai sunt?
Prin partide, prin comisii, prin poliție, prin țară,
Sunt destui hoți din păcate și-ăștia încă sunt pe-afară
Nu le plângeți voi de milă. Nici ei nouă nu ne plâng,
Ori o să muriți de grijă, cum mor câinii de drum lung.
.
Vă mai scriu ultima strofă. S-o rețineți pe de rost,
Cine îi susține p-ăștia ori e hoț ori este prost.
Gata. Asta-i poezia. Dar mai am un vers și-nchei:
Cui îi pare rău de ăștia să se ducă după ei!
.
Sursa: e-mail

Iubit guvern (pamflet)

IUBIT GUVERN
.
Iubit guvern, să știi, sunt fanul tău
Și sunt convins că tu-ți faci treaba bine
Și dacă unor proști nu le convine
Să le explici că-i rost și de mai rău!
Te-obligă să pui biruri și haraci
Pe berze, ciocârlii și pitpalaci
Și orice fel de păsări migratoare.
Sau, dacă vezi că treaba e nasoală
Și nu sunt bani de-amante și Dubai,
Pui bir pe Moș Crăciun și Niculai
Și taxe și impozite pe boală…
Adică populația bolnavă
Să dea impozit, nu știu… forfetar,
În funcție de un diagnostic clar,
Mai mare cu cât boala e mai gravă.
Să pui impozit pe coșurile de fum, pe omăt și pe ploi,
Pe vânt, chiar de-o fi doar un alizeu,
Să pui impozit și pe Dumnezeu,
Pe frunze, pe mirosuri, pe stâlpi și pe noroi.
La naștere se poate pune-o dare,
Adică taxă pe copii, nepoți,
Să vină și să o plătească toți,
După cât e copilul nou de mare.
Iar dacă unul poate-i mai viril
Și face gemeni sau tripleți să vie
De bunăvoie pân’ la primărie
Și să plătească fiece copil.
Se poate pune taxă pe umblat,
Pe sexul cu nevasta, conjugal,
Una mai mică, dacă-i sex normal
Și una mare, dacă-i combinat.
Se poate pune taxă pentru râs,
Pentru frisoane, pentru sentimente,
Pentru priviri pe stradă indecente,
Pe respirații, râgâit și fâs,
Pe teatru, proză și pe poezie…
Dar cel mai mult sunt sigur c-ar durea,
Iubit guvern, daca-i impozita
Imensa cantitate de prostie!
.
Sursa: e-mail

DEMISIA!

Deși nu-l sufăr pe exlingăul Ceaușist, nu înseamnă că îl ignor în totalitate. Iată, mai jos, ultimul pamflet al lui Corneliu Vadim Tudor, scris în nota-i caracteristică.
.
PAMFLET INEDIT: DEMISIA!
.
Nu învățăm nimic, din nici o dramă
Ne indignăm, aprindem lumânări
Facem orice să fim băgați în seamă
Toți acuzăm și punem întrebări.
Epidemie grea, de neamuri proaste
Ca drojdia pe fundul de pahar
Ne bucurăm în taină de năpaste
Ca la cutremur Domnii din Fanar.
A mai căzut un avion? Ce bine!
Prilej de certuri la televizor
Iar defilează clovni și pațachine
Țin predici, vai, unui întreg popor!
Ni se deșartă tone de palavre
În casele cu frigider pustiu
Ne zgârie pe creier niște javre
Chiar morții își fac cruce în sicriu.
Dar ce e oare țara noastră dragă
Decât un avion, căzut în munți?
Nu îi mai căutați cutia neagră –
Au luat-o hoții și o vând la nunți.
Nu e de vină, nimeni, niciodată
Arareori câte-un Acar Păun.
Batista pe țambal s-a pus îndată
Și plângem cu baloane de săpun.
Avem un nou Drapel: e Mușamaua
Ce-nlocuiește steagul Tricolor.
Ni s-a schimbat și Imnul: e Maneaua
Și uite-așa dispare un popor…
Această țară zilnic pică Bac-ul
Harababură! Haos! Aaoleu!
De-un sfert de veac dăm îndărăt ca racul
Și nu ne mai suportă Dumnezeu.
Pe cei plătiți să-și facă datoria
Îi doare-n cot, sunt nesimțiți și proști
Nu-i poți schimba – îi apără Mafia
După mașini și vile-i recunoști.
Încrengături de rude și amante
Sufocă-ntregul Aparat de Stat
Blindați cu grade și hârtii savante
Toți impostorii au un doctorat.
La prima criză, au căzut grămadă
Ca șobolanii fug, sunt panicați
O fată degerată în zăpadă
I-a rușinat pe cei mai mari bărbați.
Azi, Dumnezeu le-a pus oglinda-n față
Ei nu sunt nimeni, doar niște yes-meni
Acum se rupe pojghița de ghiață
Ei au murit, de fapt, în Apuseni!
ROMATSA; SMURDUL; STS și ISU
Ventuze de bibani publici, scoși din bir
Ce faliment! Le-a înghițit abisu’!
S-au dus, în marș forțat, la cimitir!
A trebuit să cadă o rugină
În locul unde Horea a fost prins
Și-n putregaiul ăsta, o lumină
Fulgerător, în țară s-a aprins.
Aceste 7 ore blestemate
I-au deșteptat, în fine, pe români
În gardă, toți! Așa nu se mai poate!
La pușcărie cu acești păgâni!
Demisia! Cărați-vă, cu toții!
Un simplu pădurar a dat cu hoții
De toți pereții Munților Carpați.
Niște netrebnici, puși pe jaf și chefuri
Mințind că-s „frecventabili”, „democrați”
Ne-au amputat din pensii și din lefuri
Dar ei trăiau ca niște îmbuibați.
Teroarea nepăsării și-a prostiei
A luat sfârșit, nu mai putem răbda.
Începe primăvara României
Și-a răsărit, pe locul tragediei
Un ghiocel, sub mantia de nea.
.
CORNELIU VADIM TUDOR
23 ianuarie 2014, orele 5-8 dimineață

Pamfletul mitocanilor

PAMFLETUL MITOCANILOR
.
Mă piș pe banii voștri, mitocani,
De unde aveți, mă, atâția bani?
Ce ați muncit? Ce dracu-ați inventat?
Și câte Premii Nobel ați luat?
Din muncă și din cinste nu se poate
Să strângi așa averi nemăsurate.
Un om normal nu face în trei vieți
Comorile pe care voi le-aveți.
Și-atunci, cum încropiți grămezi de bani
În țara tot mai plină de sărmani?
E clar că din afaceri necurate,
Pentru că voi furați pe deșelate.
Furați la șase mâini, cum are Budha,
Nu știe nici vecinul, și nici ruda.
Ce minte rea aveți, și inventivă!
Furați orice, și grâul din colivă.
Și zahărul din ceai, chiar și acidul
Din borviz, dacă asta vrea partidul.
Partidul… Paravan pentru Mafie…
Ce dreaptă? Care stângă? Bani să fie!
Partidele-s o gașcă interlopă
Care-a speriat întreaga Europă.
E plină fiecare pușcărie
De hoți ce-au șterpelit o butelie,
Ori două pâini, un cablu, o carcasă,
N-aveau ce da copiilor la masă.
Iar voi? Întreaga țară ați furat-o,
Pe buze tot cu UE și cu NATO.
Ați dat „tainul” la toți veneticii,
Prostindu-ne cu foc de artificii.
Paragina-i regină. Jaf total.
Parc-a trecut războiul mondial.
Și ca un animal înfometat
Ați stat la pândă, ați adulmecat,
Și colții i-ați înfipt în beregată,
Nu ați avut nici mamă, și nici tată.
Iar prada ați târât-o în bârlog,
Făcând mișcări de șarpe, sau hârciog.
Pământuri, codrii, școli, chiar și spitale,
Retrocedări vizibil ilegale,
Nerușinați și lacomi ați furat
Cu acte false și complici de stat.
Invazia lăcustelor e-o glumă
Față de blestemata voastră ciumă.
Voi n-aveți idealuri, nici noblețe,
Doar portofel și mațe hrăpărețe.
Mă uit la voi cu scârbă și sictir
Ce tare mirosiți a cimitir!
La cea dintâi revoltă mai nasoală
Voi veți fii primii tăvăliți prin smoală,
Scuipați în ochi, la stâlpul infamiei
Și azvârliți în fundul pușcăriei.
Așa că fie-mi, dar, îngăduit
Să vă disprețuiesc la infinit.
Nu sunteți oameni – sunteți mărunțiș,
Pe banii voștri și pe voi: mă piș!
.
Sursa: email