Călătorii în trecut

 

Mașina Timpului există de milenii,
E inoculată în fiecare dintre noi
Și o folosim călătorind în trecut,
Îmboldiți de nostalgii îmbietoare.

Ne reîntâlnim cu natura de altădată,
Duium de pești saltă în ape neprihănite,
Pădurile ne îmbrățișează cu prospețime,
Iar marea respiră cu plămâni nealterați.

Tu îmi apari mai frumoasă ca niciodată,
Văd în ochii tăi fericirea incomensurabilă,
Chipul îți e luminos ca floarea soarelui,
Iar mângâierile tale mă euforizează.

Mă întorc în timp ca un dependent,
Și îl perfecționez cu fiecare vizită,
Fără riscul de a-l schimba pentru ceilalți,
Pentru că o fac doar cu gândul.

Vârstele ploii

Ploaia-i o minune clară,
Fără trucuri sau vreo taină,
Ea-nflorește-n primăvară
Și încărunțește-n iarnă.

E miracolul ce crește
Din atingerea ușoară,
În aversa ce lovește
Și cu gheață, când e vară.

Toamna o maturizează
Și-i provoacă nostalgie,
Iar atunci realizează
Că mai are energie.

Este perioada-n care
Va turna fără de milă,
Uneori cu apăsare,
Alteori, mai mult de silă.

Simte că îmbătrânește,
De căldură parcă-i stoarsă,
Iarna, părul îi albește
Și-n fulgi de nea se revarsă.

 

Dosarele X

Am bătut la poarta Subconștientului,
Să îmi revendic zestrea de amintiri pierdute,
Tezaurul de sentimente care mi-au fost confiscate,
Averea spirituală sustrasă de-a lungul anilor.

Am vrut să trec granița spre dosarele ascunse
În mai multe vise dinspre dimineață,
Dar am fost respins de fiecare dată,
Cu motive pe care nu le puteam înțelege.

Mi s-a spus că amintirile mă vor sufoca,
Cunoștințele adunate mă vor înnebuni,
Iar noianul de sentimente m-ar înăbuși,
Ca într-o oală aflată sub presiune.

Zadarnic încercam să mă strecor Dincolo,
Pentru a percepe rostul vieții și al morții,
Eram oprit mereu de un grănicer vigilent,
Cu aceeași explicație dezamăgitoare:
”Încă nu e timpul pentru Marele Adevăr,
Întoarce-te la treburile-ți mărunte,
Din care aici se adună adună picătură cu picătură
Și ți se vor înapoia când vei fi pregătit”

N-am încetat să-mi caut Subconștientul ,
Știu precis că într-o zi voi pătrunde în el,
Iar atunci nu mă voi mai întoarce,
Așa cum nu a mai făcut-o nimeni.

 

 

Să ne iubim multicolor

Când te-am iubit în roșu, tu mă iubeai în verde,
Eu te urmăream printre fructe coapte, tu mă rătăceai printre frunze.
Apoi ai trecut la dragostea în galben,
În timp ce eu te așteptam în albastru,
Tu mă căutai printre floarea-soarelui,
Iar eu răscoleam izvoare de munte.
E greu când iubim în culori diferite
Și drumurile noastre se pierd în zări paralele;
Hai să ne iubim multicolor,
Vom avea mai multe șanse să ne găsim
Pe cărări pictate în mii de nuanțe,
Alese într-o ordine numai de noi cunoscută
Și împărtășită dintr-o privire a ochilor,
Chiar dacă sunt de alte culori.

 

Politică de baltă

Patru broaște crăcănate,
Gureșe și înfoiate,
Făceau mare gălăgie
Pe o baltă din câmpie.

Tema era delicată
Și foarte solicitantă,
Căci se alegea, pe bune,
Cine va fi șef de mâine.

– Eu merit să fiu alesul
Dacă vă doriți progresul
Și-o noapte mai luminoasă,
Spuse o broască făloasă.

– Numai eu pot fi stăpână,
Strigă broasca mai bătrână,
Mă pricep ca nimeni alta
Să împart tot ce-are balta.

– Ba vă spun eu că secretul:
E s-alegeți tineretul,
Iar asta mă cam indică,
Spuse una tinerică.

– Dacă m-alegeți pe mine,
Zise-un broscoi plin de sine,
Fac soarele să dispară,
Că prea ne topește-n vară.

Și-n timp ce-analizau fraza,
N-au văzut cum vine barza
Care l-a pescuit din zbor
Pe ultimul cuvântător.

– A fost stabilit de soartă,
El s-ajungă șef de baltă,
Și chiar acuma a zburat
Să stingă soarele-nfocat.

Așa au decis cu toții,
Și de-atunci, în toiul nopții,
Broaștele îl cheamă-ntruna,
Certând stelele și luna.

 

Prognoza zilei

Vocea ta poate să fie
Șoaptă blândă de fecioară,
Ca o dulce simfonie
Cu un solo de vioară.

Alteori, vocea ta sună
Ca trompeta la chemare,
Ce mă mână și m-adună,
Până simt că n-am suflare.

Glasul tău are semnale,
Descifrate doar cu timpul,
Care împung ca pumnale
Sau îmi luminează chipul.

Vocea ta e adiere,
Tril de ciocârlii sub soare,
Alteori e numai fiere
Care-omoară orice floare.

Glasul tău este, pe bune,
O prognoză ce nu minte:
Știu precis ce vreme vine,
După primele-ți cuvinte.

 

Tarele bătrâneții

Mi-e trupul tot mai ruginit,
Orice mișcare-i dureroasă,
Iar sufletu-i neliniștit
Că va rămâne fără casă.

Îmi tremură genunchii seci,
Plimbările mi-s tot mai scurte,
Picioarele le simt mai reci,
Iar temerile-s tot mai multe.

Ochi-mi slăbesc și mă dor des,
Iar în priviri se lasă ceața,
Auzul mi-e-nfundat ades,
Iar gustul nu simte dulceața.

Puterile mă părăsesc,
Pretind că le-a sosit sorocul,
La orice efort obosesc
Și trebuie să-mi caut locul.

Doar amintirile nu dor,
Că le-am păstrat pe alea bune,
Și nici speranțele nu mor,
Însă trăiesc de azi pe mâine.

 

 

Te-oi regăsi de fiecare dată

Te-am întâlnit pe-o cale nebătută,
Ne-am prins de mână și-am ieșit în soare,
Păreai atunci extrem de hotărâtă
Să-ți fie eu protector, tu protectoare.

Dar la lumină erai o ispită,
Fiind sorbită de priviri cu-ardoare,
Iar eu trăiam cu inima-ndoită
Că te vei revărsa dintre izvoare.

Când m-ai lăsat pentru întâia oară,
Pornit-am ca un leu în căutare,
Să te găsesc, eterna mea fecioară,
Și să îmi ierți pripita delăsare.

Și vei pleca adesea de la mine,
Urmând o cale prea mult lăudată,
Dar eu, mereu încrezător în tine,
Te-oi regăsi de fiecare dată.

Te voi aduce iar și iar acasă,
Lăsând în urmă orice supărare,
Și-ți voi planta încă o floare-aleasă
Ca un îndemn spre înrădăcinare.

 

 

La oul de struț

 

Dacă fierbi un ou de struț,
Într-o oală adecvată,
La ospăț, tu fii drăguț
Și invită lumea toată.
Pe bătrânelul de la trei
Cu pisoiașul lui blănos,
Pe Leana cu nepoții ei
Și pe cățelul pofticios.
Nu îl uita nici pe Ion,
Vecinul cu-n etaj mai sus,
Care-o să-ți cânte-n bariton
De vremurile ce-au apus.
Și-apoi mai cheamă-l, preventiv,
Pe medicul Dan de la trei,
Să fie factor curativ
Dacă vă veți simți prea grei.
Ca să eviți orice retuș,
Ar fi mai bine să-i întrebi
Dacă-l vor moale-n gălbenuș
Sau poți o oră să-l tot fierbi.
Până oul se gătește,
Să-l servești pe fiecare,
În pahare de trei dește,
Cu o țuică de căldare.
Pofta iute o să vină
Și să pui întâi pe masă
O bucată de slănină
Cu brânză de-aia gustoasă.
Vorbele aduc urzeala
Din licoarea mărgelată,
Dar tu ai grijă ca oala
Să fie cronometrată.
Trufandaua când e fiartă,
Să o scoți din vasul mare
Și s-o expui deîndată
În unica ei splendoare.
Cât oul încă-i fierbinte,
La pofte nu te întrece,
Și perindă-l înainte
Printr-un jet de apă rece.
Apoi curăță-l de coajă
Cu gesturi de-ndemânare
Și expune-l ca pe-o vrajă,
Spre aleasă desfătare.
Să împarți câte-o felie,
Nici prea mică, nici prea mare,
Iar una să mi-o lași mie,
Pentru o evaluare.

Iubirea ca o pasăre

Iubirea e o pasăre migratoare
Care își face cuibul în inimile oamenilor,
Puii ei își iau apoi zborul
Către alte inimi primitoare.

O pasăre pe cale de dispariție,
Tot mai multe inimi fiind ferecate
Sau prea reci pentru un cuib,
Iar aripile-i cedează obosite.

Ar trebui gândită o lege
Pentru protejarea acestei specii,
Iar cei care o vor alunga sau răni
Să fie condamnați la îngrijirea ei.

Lacătele și gratiile să fie topite,
Cuiburi calde să ofere găzduire,
Chipurile oamenilor să fie o invitație
Pentru orice iubire care-i în așteptare.

Ouăle să scoată pui sănătoși
Care să să migreze către alte inimi,
Pentru că sunt atâția oameni de iubit
Și foarte multe păsări de trimis.