Întrebări

Te-am întrebat dacă mă iubești
Mi-ai răspuns că îți place să ne ținem de mână
Și să numărăm împreună răsăriturile

Te-am întrebat dacă ești fericită
Mi-ai răspuns că îți place să alergi desculță
Adunând mângâierile cerului și a pământului

Te-am întrebat dacă vrei să fii a mea
Mi-ai răspuns că inimile ni s-au îmbinat
Și niciun chirurg n-ar putea să le separe

M-am întrebat care au fost răspunsurile tale
Și am dedus că trebuie să fie un DA
Împachetat în frumoase cuvinte
Și legat cu o fundiță roșie

Imagini pentru poze cu daruri împachetate

 

Ipostaze la o cafea

Când beau singur o cafea,
Mă gândesc la draga mea;
Cafeaua băută-n doi
E cu-n dialog de soi;
La cafea, de suntem trei,
Îmi generează idei;
Când ne întâlnim vreo patru,
Bem cafeluța în centru;
Cafeaua băută-n cinci,
Ne provoacă la lozinci;
La cafea de suntem șase,
Spunem povestiri frumoase,
Iar când grupul e din șapte,
Strecurăm și-un pic de lapte;
Opt de suntem la cafea,
O sorbim la cafenea;
Când bem cafeaua în nouă,
Aprind o țigară, două;
La cafea, când suntem zece,
Nici nu știm cum timpul trece;
Așadar, m-am lămurit:
A bea cafea e un rit.

Am fost odată…

Am fost odată Lup,
Colindam pădurile în haită,
Emanam spaimă și teroare în jur,
Dar am căzut răpus de un glonte
Țintit de o ființă mai crudă ca mine.

Am fost odată  Pasăre
Cu aripi puternice și neobosite,
Străbăteam văzduhul în toate direcțiile,
Dar am sfârșit prinsă într-un laț
Pus de o ființă ce nu știa să zboare.

Am fost odată Pește,
Alunecam cu vioiciune prin ape nesfârșite
Și depuneam milioane de icre,
Dar am căzut într-o plasă vicleană,
Făcută de o ființă lacomă.

Acum sunt o ființă numită Om
Și-mi ucid EU-rile de altădată,
Semănând teroare precum un lup,
Căutând să alunec ca un pește
Și sperând să zbor aidoma unei păsări.

O toamnă cu năbădăi

Venit-a toamna nervoasă,
Că prea a lipsit de-acasă,
A tunat și-a fulgerat
Și cu furtuni ne-a tratat.

Ne-a găsit pe unii seci,
Suflecați pe la mâneci,
De la treabă și căldură,
Ultima fără măsură.

Pe-alții ne-a certat mai tare
Că punem prea mult avânt
Admirându-i pe cei care
Nici măcar nu au pământ.

Adică, zice tomnița,
Că suntem mult prea distrați,
Și o să ne facă fița,
Lăsându-ne ocupați.

Astfel, ploaia ce se-arată
Nu e doar o recompensă,
Ci și o pedeapsă dată
Pentru cei plecați de-acasă.

Să treacă iarna

Să treacă iarna ca o cură
Pe care omul o îndură,
Sperând într-o purificare,
Și-n spirit o revigorare.
.
Să treacă iarna mai alene,
Fără recorduri de troiene,
Și când o ninge cu mânie,
S-o facă mai mult pe câmpie.
.
Să treacă iarna furioasă,
Care ne sechestrează-n casă
Cu forța și-al ei potențial,
Sculptând un paradis infernal.
.
Să treacă iarna silențioasă,
Cu-mbrățișarea-i friguroasă,
Și vântul când o fi să bată,
Să aibă firea temperată.
.
Să treacă iarna și-o să vină
O altă iarnă, mai divină,
Iar în amurgul bătrâneții
O să sfârșim în iarna vieții.

Să fie iarnă!

Picură din cer cu stele,
Parcă ninge cu obiele
Ce se-adună cu răbdare
În troiene orbitoare.
.
Geamurile, peste noapte,
S-au ticsit cu flori ciudate,
Ce te-ndeamnă la mirare
Și la clipe de visare.
.
Fulguiala se-ntețește,
Iar speranța-n suflet crește:
Că dacă e iarna, iarnă,
Vara va fi similară.
.
Hornurile de pe case
Se lungesc prin fumuri groase,
Care-și pierd iute avântul,
După cum le bate vântul.
.
Griul toamnei obosite
Dispare pe nesimțite
Și în locul lui domină
O pătură de lumină.

Prosperitate virtuală

Am case, dar n-am teren
Pe care să le aștern,
Și atuncea m-am decis
Să le zic case de vis.
.
Aș iubi, dar n-am pe cine,
Fierbe dragostea în mine
Și găsesc că-i potrivit
S-o dau primului venit.
.
Nu am aripi ca să zbor,
Dar plutesc în gând, ușor,
Căutând neabătut,
Tot ce merită văzut.
.
Aș trăi o veșnicie,
Punând timpul în robie,
Dar sufletul mi-ar fi rece,
Nesimțind cum clipa trece.
.
Vă invit în visul meu,
Să fiți fericiți mereu,
Fără griji de viitor
Sau prezent aleator.

Pledoarie pentru rimă

E ușor să scrii poeme
Abordând anoste teme
Și cuvinte-alambicate,
Fără rimă, fără fapte.
.
Să te crezi mare poet
C-ai găsit un epitet
Și ai scris o poezie,
Chiar și stând în pușcărie.
.
Tot românu’ are-n suflet
Un vers de mare răsunet
Și ar vrea să îl exprime
Folosind diverse rime.
.
Că-i țăran sau orășan,
Ardelean sau moldovean,
Vrea să spună că iubește,
Și rima o folosește.
.
Rimă-n colo, rimă-ncoace,
Românul face ce face
Și la ea tot se întoarce,
Pentru că tare îi place!
.
Rima albă, deseori,
E-o grădină fără flori,
E o pajiște uscată
Ce ar trebui udată.

Fată de vis

Of, codană dragă,
Guriță de fragă,
Cu piept de plăcere
Și gură de miere.
.
Hai să ne-ntâlnim
Și să ne iubim,
Să te mângâi mult
Și să te ascult.
.
Zână cu cosiță,
Ești tare drăguță,
Dar ești prea departe
Și dorul mă arde.
.
Vino mai aproape,
Pe drumuri de ape,
Haide lângă mine,
Pe cale de șine.
.
Stau și te aștept
Cu dorul în piept
Și speranțe mari
Că o să apari.
.
Martoră mi-e luna,
Că și ea, nebuna,
De tine-mi vorbește
Și mă-mbrobodește.
.
Soarele-mi zâmbește
Și mă înghiontește
Să te port mereu
În sufletul meu.
.
Astrele mi-au zis
Că nu e doar vis,
Și te-aștept la poartă
Să-mplinim o soartă.