Zestrea mea

Imagine similară

Nu am aripi de zburat,
Nici picioare de-alergat,
Însă pășesc apăsat
Pe destinul ce mi-e dat.

N-am decât o inimă,
Nici aceea intimă,
Ce m-a trădat deseori,
Stimulându-mi falși fiori.

Nu-ți promit că-ți dau o stea,
Nici pulberea de pe ea,
Doar zilnic câte-un boboc
Dintr-o floare cu noroc.

Nu am puteri uimitoare,
Nici minte strălucitoare,
Însă am multă răbdare
Să fac lucruri de valoare.

N-am gânduri de-navuțire,
Nici speranțe de mărire,
Doar de-o viață împlinită,
Slobodă și ostoită.

Depinde de tine

Ți-am oferit un buchet din cuvinte,
Figuri de stil alese din gânduri admirative,
Metafore, comparații și epitete generoase,
Asortate cu sentimente ținute în frâu.

Te rog să le încălzești cu privirea,
Să le luminezi cu zâmbete,
Să le mângâi cu spiritul
Și să le vorbești cu inima.

Se pot transforma în orhidee gingașe,
În crini cu parfum amețitor,
În gladiole semețe
Sau în cactuși vătămători.

Imagini pentru poze cu cactusi

 

Nu mai pot să plâng

Imagini pentru poze cu plâns

Am plâns la venirea pe lume,
Și nu doar să respect cutume,
Presimțeam poate că m-așteaptă
O soartă crudă și nedreaptă.

Am plâns la boli nenumărate,
Mai mari sau mai neînsemnate,
Vărsam lacrimi torențiale
Ce mă ardeau curgând la vale.

Am plâns la orice căzătură
Sau la o simplă-nțepătură,
La despărțirile de mamă
Și sentimentele de teamă.

Am plâns când mi-a murit tătuca
Și m-am sfrijit precum năluca,
Eliberând zeci de cascade
De sub perechea de arcade.

Am plâns când m-a lăsat iubita,
Crezând că ea-mi era ursita
Ce trebuia să îmi aline
Din avalanșa de suspine.

De-o vreme, s-a stricat zăvorul
Prin care răzbătea izvorul
De lacrimi lungi, sărat-amare,
Ce se-ntreceau la întristare.

Acum, privirea mi-e curată,
Iar piedicilor ce s-arată,
Eu le răspund cu osârdie,
Prin zâmbete și ironie.

Scrisoarea demodată

Ți-am scris o scrisoare
Pe o hârtie cu miros de arbore amorezat,
Cu cerneală de culoarea ochilor tăi,
Cu un toc ce se legăna pe foaie ca o balerină,
Având o peniță cu poante bine ascuțite,
Cu mâna tremurând de emoția experienței regăsite
Și cu inima temătoare că poate voi greși o literă.

Imagine similară

Ți-am scris o scrisoare adevărată
Și am introdus-o într-un plic cu timbru potrivit,
Dar nu am avut curajul să o expediez,
De frică să nu se piardă printre facturile tale
Sau să creadă poștașul că vine din timpuri neînțelese
Pentru el și lumea care a evoluat.

Cred că voi păstra mereu scrisoarea
Și îți voi trimite doar un SMS,
Rece în sine, fără parfum sau culoare,
Fără emoția unei scrisori adevărate
Și fără personalitatea literelor emotive,
Iar speranțele de a-ți atinge sufletul
Aproape că sunt inexistente.

Aluat pentru suflet

Sunetele nu mor niciodată,
Chiar dacă nu le percepem;
Lumina nu se stinge și nu dispare,
Deși închidem ochii;
Miresmele nu se risipesc în neant,
Cât ar fi de imperceptibile.
Toate acestea ne impregnează,
Pătrunzând în corpurile noastre
Și transformându-se într-un aluat
Din care se plămădește sufletul.
Atunci când a dospit destul,
Se ridică într-un abur invizibil,
Pentru a se bucura de libertate.

Imagine similară

Geamătul copacului căzut într-o pădure pustie
Se regăsește în sufletul tău,
Chiar dacă nu l-ai auzit;
Lumina unui fulger firav
E și ea acolo,
Deși nu ai observat descărcarea;
Mirosul naturii după o ploaie de vară
Te-a invadat fără să-ți dai seama,
Cu toate că nu ți-a plăcut niciodată umezeala.

În căutarea primăverii

 

Imagini pentru imagini cu iarna

Știți voi unde-i primăvara?
Eu o caut cu fervoare,
De cu zori și până seara,
Mă întreb unde-o fi oare.

Dacă e-n grădina voastră,
Prizonieră într-o seră,
Eu vă rog de la fereastră
Să-i dați drumu-n atmosferă.

Poate e blocată-n vamă
Și-obligată să plătească
Adierile de seamă
Prin care-o să ne-ncălzească.

Ori e undeva la mare,
Pe o plajă tropicală,
Și își tratează la soare
O problemă medicală.

Parcă am o presimțire
Care-mi zice c-o să vină
Primăvara cu o fire
Îmbufnată sau senină.

O încredințez în șoaptă,
Fără nicio lingușeală,
Că o lume îi așteaptă
Resuscitarea vitală.

Te iubesc, femeie!

Imagini pentru imagini de ziua femeii

Te-am adorat când îți spuneai MARIA
Și te purtam în gând ca pe-o icoană,
Simțeam cum mă cuprinde evlavia,
Dar tu îmi aduceai blândă dojană.

M-ai subjugat cu numele de ANĂ,
Cu ochi imenși, fără astâmpărare,
Ce-mi răscoleau în suflet dulce rană,
Lăsându-mă mereu fără suflare.

Te-am îndrăgit când te numeai RODICA,
Crăiasă zămislită pentru mine,
Anume parcă să îi pot dedica
Proză și versuri de iubire pline.

Mă încântai când te chema FLORICA,
Parcă simțeam în nări mii de parfumuri,
Căci tu erai buchetul ce-mi dedica
Natura pură pentru-a mele simțuri.

M-ai înrobit și când erai ELENA
Prin farmecul femeii care știe
Că îi e dedicată toată scena
Vieții ce fără ea ar fi pustie.

Mi-ai fost aproape și totuși departe,
Pereche despărțită de o lume,
De când m-am născut și până la moarte,
Te voi iubi avid sub orice nume.

Judecata

Imagine similară

Sunt judecat din primele zile de viață,
Mi s-a oferit un înger, ca avocat din oficiu;
Am fost condamnat de mai multe ori, cu suspendare,
Dar procurorul a atacat mereu decizia,
Astfel că îngerul mi-a devenit și supraveghetor.
Încă mă bucur de prezumția de nevinovăție,
Dar mi s-a spus că sunt pasibil de pedeapsa cu moartea eternă,
Iar sentința finală se tot amână,
Fiind prea multe cazuri pe rol
Și doar un singur Judecător.

Ilustrate din Seini

Imagini pentru imagini cu crucea din seini

Într-un colț de Maramureș,
Străjuit de-o cruce sfântă
Și flancat de râul Someș,
E o urbe ce mă-ncântă.

Se vede din depărtare
Semnul creștinesc din piatră,
Măreață realizare
Pentru strămoșeasca vatră.

Someșul, cum se prelinge,
Pe dată se liniștește
Și atunci când îi atinge
Hotarul, parcă-l sfințește.

Sus pe-un deal, e desfătare
Din arbori ce se-mpreună,
Eminescu viu răsare,
Nume scris într-o cunună.

Dacă Soarele-ncălzește
De la Bucureștiul mare,
Luceafărul strălucește
Din Seini, spre larga zare.

În Seini pădurea-i soră
Cu câmpii ca niște pături,
Pruni și meri se-adună-n în horă
Lângă holda de alături.

Seiniul mi-e părinte drag
Și răbdător când sunt plecat,
M-a așteptat mereu în prag
Cu-același suflet ne-ntinat.

Nașii lui au fost ciobanii,
Invitați: mii de mioare,
Ursitoarele cu danii
I-au prezis multă vigoare

În Seini sunt fete faine,
Flăcăi fără de prihană,
Femeile-s gospodine,
Bărbații de pus pe rană.

Casele se prind de mână
Cu noi blocuri ridicate,
Lângă curtea cu fântână
Cresc clădiri sofisticate.

În Seini văzui lumina
Vieții care mi-a fost dată,
Tot aici voi găsi tihna,
Sub o cruce dedicată.