Datoria de cetățean

Știu că nu sunt un cetățean model – nefiind prezent la manifestațiile împotriva corupției – și îi admir pe oamenii de cultură sau pe artiștii care fac un mare efort pentru a ajuta țara noastră. Mi-ar plăcea să dau exemple, dar aș neîndreptăți pe alții, pentru că sunt mulți și apreciați de compatrioți. I-am văzut în demonstrații elocvente, sacrificându-și timpul și expunându-și concepțiile populare nouă. Personalitățile intelectuale ne avertizează de pericolul inculturii și al cenzurii, ușor de perceput pentru cei cu mintea limpede și obiectivă.

De trei decenii suntem manipulați, iar mulți dintre noi s-au scârbit de alegeri, considerând că toți politicienii sunt la fel, deci n-are rost să mergem la vot. Nici eu nu am încredere deplină în cel pe care-l voi alege, dar o să-mi sacrific o oră din program, cu încrederea că nu voi mai avea parte de aceleași ordonanțe anti-justiție pe care le-am văzut în ultimii ani. Avem o datorie de cetățeni, pentru democrație și o conducere dreaptă, fără nelegiuiți. Se tot imploră „prezumția de nevinovăție”, dar un om care conduce o țară trebuie să fie mai presus decât orice bănuială, iar aici mă refer, evident, la Liviu Dragnea.

E greu să te decizi atunci când vezi că atâția politicieni ne-au dezamăgit, sau nici măcar nu și-au făcut auzit glasul, în parlamentul nostru sau în cel european. Dar sunt sigur că, dacă vom sta mereu cu mâinile în sân, problemele noastre se vor agrava. Sunt mulți candidați și s-ar putea ca niciunul să fie pe gusturile noastre. ALEGE unul dintre ei, pentru că oamenii nu-s la fel și s-ar putea să te surprindă. Recomandarea mea ar fi să nu fie din PSD, astfel am scăpa de un penal și un partid populist, care spune multe și face puține. Sunt „doar” alegeri europarlamentare, dar e o ocazie în care putem demonstra că avem nevoie de schimbare la guvernare. Iar întrebările din referendum sunt un imbold în plus pentru a merge la vot.

„ALESULE, oricare ai fi tu, să nu uiți niciodată că ne-am rupt din timpul nostru – poate foarte prețios – pentru a te alege pe tine. Dar, înainte de acest gest, a trebuit să ne gândim bine, să analizăm toate variantele și să luăm o decizie grea. Voi merge la vot pentru tine și sper să apreciezi decizia pe care am luat-o. Să vorbești în Europa așa cum ai promis, să lași deoparte interesele de partid și, mai ales, cele personale. Alesule, fii altfel decât predecesorii tăi, dă o nouă speranță alegătorilor și fă-i să vină în număr mai mare la vot și data viitoare.”

Nu putem schimba România prin alegerile europene, dar putem începe acum, prin prezența cât mai mare la vot. Altfel vom rămâne mereu în expectativă, plângându-ne de societatea care ne surprinde neplăcut, de guvern, de sistem, de mediul în care trăim. Dacă nu mergi la vot, nu îți faci datoria de cetățean și nu ai dreptul să te lamentezi. Întotdeauna există o alegere, iar tu ai datoria să o găsești, altfel ești doar un amănunt insignifiant.

Vino la vot, să schimbăm percepția Europei despre români! Noi nu suntem precum baronii din PSD!

 

 

 

Naivități românești

* Să crezi că țara este condusă de un guvern, când de fapt toate deciziile importante le ia un singur om.

* Să te miri de manualele cu erori grave, când nici măcar Ministrul Educației nu știe să vorbească bine românește.

* Să te miri de de prostiile spuse de guvernanți, când primul ministru face gafe după gafe.

* Să crezi în cinste și onoare când Parlamentul e condus de doi oameni certați cu legea.

* Să mai crezi că justiția îi va pedepsi pe marii corupți, când ei au imunitate și se ascund în Parlament.

* Să crezi că vei fi angajat la stat pentru meritele tale, dacă nu ai o rudă sus-pusă.

* Să crezi că a existat un stat paralel, înainte de a-l fi inventat Liviu Dragnea.

* Să crezi că pușcăriașii cu avere au condiții grele în detenție.

* Să crezi că poți trăi mai bine dacă ți s-a mărit salariul sau pensia odată cu inflația.

* Să crezi toate minciunile pe care le auzi din gura guvernanților, doar fiindcă sună frumos.

* Să crezi că statul te ajută, chiar dacă-ți plătești toate dările.

* Să vrei condiții europene, dar să gândești și să muncești ca în România.

Parlamentul rușinii

Statul a ajuns instrumentul cel mai eficient al guvernanților abuzivi pentru a putea fura și a ucide fără să fie pedepsiți. Nimeni nu răspunde pentru românii care mor din lipsă de medicamente sau aparatură, nimeni nu este tras la răspundere pentru erorile judiciare ce duc la pierderi de vieți omenești. Iar dacă o instanță internațională amendează statul pentru erorile lui, constatăm că noi suntem de fapt acest „stat”, pentru că noi vom plăti daunele. Doar când e vorba de realizări mărețe se bagă în față alți reprezentanți ai statului, cu o plăcere imensă de a primi laudele.

Instituțiile cele mai importante ale statului – cum ar fi sănătatea și educația – au ajuns surse de afaceri, tot pentru politicieni și acoliții lor. Sănătatea o plătim de două ori, dar multe din spitale au ajuns ca niște lagăre de exterminare în care ne e frică să intrăm. Școala nu mai e de mult gratuită, iar manualele sunt pe cale de dispariție de când tot avem miniștri semianalfabeți, precum și un sistem făcut să-i sprijine pe afaceriști.

Parlamentul a ajuns o tumoare cancerigenă ce se luptă cu justiția și cu propriul popor, considerându-se format din oameni superiori și intangibili. Atunci când își permite să scoată niște legi, acestea sunt strâmbe, incomplete sau neconstituționale, astfel că ori nu pot fi puse în aplicare, ori fac mai mult rău decât bine. De aceea, cea mai benefică perioadă a țării e atunci când parlamentul e în vacanță sau chiulește într-o veselie.

Cu astfel de conducători nu e de mirare că aproape jumătate din forța de muncă a României a ales să lucreze printre străini, cu toate traumele sufletești pe care le-au provocat, pentru ei și pentru cei rămași acasă. Și exodul va continua atâta timp cât ne conduc penalii și incompetenții cărora nu le pasă decât de bunăstarea lor. Politruci care plătesc bine celor care știu să vrăjească frumos marea masă a alegătorilor. Care nu au nevoie de oameni integri și competenți în guvernare, ci doar de slugi politice ce votează în unanimitate orice decizie a șefului de partid. Românilor onești le e rușine de această putere legiuitoare, folosită ca scut împotriva brațului legii. Sub pavăza imunității parlamentare se poartă un război împotriva dreptății și a democrației, în care persoane cretine ce au ajuns acolo prin manevre dubioase se răzbună pe cei din mijlocul celor din care provin. E instinctul de a arde totul în urma lor, de parcă le-ar fi rușine de ce au fost vreodată. Acum sunt pe cai mari și se străduiesc să perpetueze cât mai mult această stare de fapt. Acu’ trei decenii nici nu visau că vor ajunge atât de sus, o ascensiune care-i amețește și îi orbește. Atât de mult, încât cretinismul devine o normalitate pentru ei.

Mostră de electorat românesc

– De ce l-ai votat pe Băsescu?

– Pentru că ne-a promis o luptă acerbă împotriva corupției și a vechilor comuniști din PSD. Dar apoi m-a dezamăgit.

– De ce l-ai votat pe Ponta?

– Fiindcă ne-a promis că îl dă jos pe Băsescu. Dar nu l-a dat și m-am simțit frustrat.

– De ce l-ai votat pe Iohannis?

– Pentru că nu-l mai suportam pe Ponta și am vrut schimbare. Dar degeaba am sperat.

– Pe cine vei vota anul viitor, la alegerile parlamentare?

– Pe cei care scapă de DNA până atunci. Că numai dintre foști și viitori pușcăriași avem de ales.

Acest sondaj a fost făcut de mine, pe un singur exemplar reprezentativ, respectiv o femeie de 60 de ani, pensionară și mereu prezentă la vot. Abordarea mai multor persoane ar fi inutilă, eficiența fiind aceeași. Dovadă sunt rezultatele alegerilor.

În 2014 Dumnezeu se tratează în străinătate…

Dacă ești norocos, bisturiul care îți deschide abdomenul are la capăt un medic plătit de statul român cu 700 de euro. Chirurgul cu 30 de ani de experiență, doctor în științe medicale, care și-a petrecut ultimii 40 de ani dând examene și căruia mii de semeni îi datorează viața, primește lunar jumătate… din cravata lui Gigi Becali. Mâna lui, care îți cotrobăie prin torace ar putea avea acel tremurat pe care ți-l dă călătoria cu tramvaiul și care e amintit, la parastasul bolnavului, cu formula „n-a avut zile”.

După 20 de ani de gărzi, urgențe și studiu neîntrerupt, rezidentul va ajunge și el medic specialist, plătit lunar cu un sfert din poșeta Robertei Anastase, dar până atunci se poate bizui doar pe cei 200 de euro de la stat, adică cu rujul.

În fiecare an, România pierde mii de medici, fără ca pacientul de la Cotroceni sau doctorul din Palatul Victoria să poată trata în mod serios această hemoragie. Din 2007 și până în februarie 2013, peste 23.000 de medici și peste 15.000 de asistenți medicali au părăsit țara, cu un vârf de 16.500 în 2011, când președintele Băsescu le-a recomandat o carieră în Occident.

Din cei cam 45.000 de medici rămași în țară să se lupte cu biletul de metrou și cu ratele la frigider, 4.670 au peste 60 de ani, 8.716 au între 50 și 60 de ani, 10.718 au între 40 și 50 de ani, iar restul se pregătesc să îmbătrânească în țări unde medicul specialist își permite să conducă aceleași mașini ca Marian Vanghelie.

Sunt 223 de medici la suta de mii de locuitori în România, cifră care ne salvează de ultimul loc din UE, dar nu și de penultimul. Toate aceste simptome arată că cea mai răspândită boală a românului ajuns la putere e durerea în cur. Ca urmare, Guvernul Ponta a anunțat tăieri la bugetul Sănătății, așa cum anunți că unui ciung îi tai și cealaltă mână, fiindcă e șchiop și nu te poate ajunge.

Suntem în plină filozofie a filmelor de comando. Misiunea FMI trebuie dusă la capăt, iar populația rănită poate fi abandonată în ghearele studenților mediciniști de la „Titu Maiorescu”. Firește, peste un deceniu, vor mai fi veterinarii de la „Spiru Haret” o opțiune, dar, în mare, tratamentul medical în România se anunță un fel de 6 din 49, cu șanse ceva mai puține.

Oamenii bogați ai țării n-au a se teme. Medicii români îi așteaptă la Viena, la Milano, la Londra, la Paris. Așa cum au făcut-o și până acum, președinții, premierii, deputații, primarii și senatorii își vor îngriji bila, șalele sau prostata în clinici unde o zi de spitalizare poate egala comisionul de la Hidroelectrica. Dacă ai furat cum se cuvine, ai acolo acces la cea mai înaltă știință medicală, cea care poate transforma un cadavru în politician reînviat și lacom din care provine.

Printr-un transplant secret, banii trec din buzunarul amărâtului care plătește taxe în punga hoțului care i-a zâmbit fals și nemuritor din afișele de campanie. Viața are prețul ei.

De fapt, Videanu nu conduce un Mercedes, ci se plimbă într-un transplant de ficat. Voiculescu nu locuiește într-un palat, ci într-un tratament de leucemie pentru douăzeci de copii. Cât despre costumul scump al pesedistului Rizea, uitați-vă bine: individul umblă îmbrăcat într-un set complet de analize, la tarifele din Germania.

Fără medici, în țară vor rămâne doar pactul de coabitare și moartea. Întrebarea e: o mai crede Dumnezeul românilor în Înviere? Sau, îngrijorat și el de exodul medicilor, s-o duce să se caute de sănătate la Paris.

Sursa: e-mail

LUME, LUME!

PUNCTE DE VEDERE

Bâlciul de toamnă invadează România. Panaramele srl, recent renovate, funcționează la capacitate maximă. Lume, lume, gratis pentru toți! Poți vedea cele mai tari numere de prestidigitație și șmecherie politică!

Domnișoara, fostă doamnă, Elena Udrea îmbucă salam Victoria de dragul unui vot în plus, la care au aderat și rămășițele PNȚ-cd. Politrucul Klaus Johannis mărturisește, bâlbâindu-se într-un sfert de ceas, cum a dobândit cele șase case prin meditații aprofundate. Pisicul Ponta, printr-un nou plagiat de maidan, a găsit calea spre orizonturile roșii, prin eliberarea sclavilor primari de pe moșia J&B, pentru marea latifundie a PSD-ului. Sensei Monica Macovei visează partide noi cu doar trei fondatori. Poate minieri! Ghișe insistă să-i citim platforma. Manechinul Tăriceanu se opune, dar nu știe la ce! Iepurele Diaconescu aleargă ca Don Quijote până o ajunge pe Rosinanta, Ungureanu prinde fluturi sub acoperire, iar William Brânză…

Mustul începe să fiarbă! Băsescu jubilează! Nici nu mai are nevoie de alegeri prezidențiale! Bani cheltuiți inutil! Oricum, varianta îi iese și odată cu ea drumul spre libertate și privilegii postprezidențiale, îi este netezit!

Alături de violatori, moaște politice, cutremure și hoți, udreanca ocupă tot mai mult ecranele. Culmea, a trebuit să aflu, în străinătate, că România a obținut și anul acesta rezultate foarte bune în agricultură. Asta e!

Se strigă intens: Alegerile vor fi fraudate! Nu, fraților, nu mai e nevoie! Oficializarea prostituției politice, și la nivel local, a rezolvat problema. Primul primar, un oltean, a făcut pasul. Ca acest patrihot, om de onoare și fără pată, vor fi cu zecile! Soluția democratică, alegeri anticipate în localitățile unde există blocaje, a fost ignorată! E mai simplu așa, cu aleșii noștri, oameni de cuvânt, unul și unul! Astfel, alegerea președintelui ideal, pentru continuarea furăciunilor, se va rezolva în doi timpi și trei mișcări. Mutarea se va da în plic cu 24 de ore înainte. Ori, ori!

Degeaba se îngrijorează însuși Unchiul Sam! De la marginea Bucureștilor. Curtea Constituțională se va prostitua așa cum i se va cere! Unii europeni se fac că nu știu cu cine au de-a face! Prestidigitatorii noștri din sistemul cripto-mafiot îi vor face și de astă dată! Așa cum s-a întâmplat în toți cei 25 de ani postdecembriști. Se pare că Occidentul asta își dorește!

Vor curge amnistiile, măririle de pensii, promisiunile, condamnările de senzație, dreptatea până la capăt (!?!)… în timp ce politrucul Ponta va mânca liniștit popcorn! În semn de solidaritate cu americanii!

Clovnul național nu încetează să declare că-i cel mai bun și mai priceput în conducerea destinelor țărișoarei, pentru care are numai proiecte de succes. Ca și pentru Europa. Unul și unul! De ne bagă în tot felul de belele. Ne amenință, ritos, că va părăsi Cotroceniul doar în ultima zi de mandat. De Ignat!

Apropo, mă tot sâcâie un amic, de peste baltă, cu ce-i acela băsism! Că nu găsește cuvântul în dicționat?!

Băsism = regim bazat pe: manipulare în interes personal; crearea unei false Opoziții; realizarea de proiecte bazate pe încălcarea flagrantă a legislației; amestecul direct în treburile celorlalte puteri (în special în ale Puterii judecătorești, dar și în ale Guvernului, Parlamentului, serviciilor secrete…); prezentarea unor eșecuri notorii, ca fiind adevărate succese (era să scriu succesuri); promovarea nonvalorilor (frați, surori, fiice, gineri, cumnați, cumetri) în posturi decizionale sau asigurarea unor sinecuri fără acoperire.

Pe scurt, e regimul care a creat grupuri de tip mafiot, prin care se fură la greu și se manipulează boborul la nivel național și local. Mulțumit, sir?

De ce nu-l găsim în dicționare? Simplu! Cuvintele noi nu ajung imediat în dicționare. Astfel, nu găsim nici ceaușism. Și, de ce nu, pontism!

ULTIMA ORĂ!

Se pare că virusul „fumuri” a funcționat și în cazul Simonei Halep! La fel ca și la echipa Steaua. Dar, cu Steaua, deja, m-am obișnuit. Să sperăm că îi va fi învățătură de minte! Dacă nu, se va alătura altor meteoriți, sutelor de olimpici din învățământul românesc și a altor vârfuri de moment din alte domenii, care au intrat în anonimat din cauza aceluiași virus. E greu de luptat cu el!

Bunicul meu a fost atât de sărac încât își încheia haina cu greieri…

Sursa: e-mail

Mă piș pe el vot!

PUNCTE DE VEDERE

Merită citit serios până la capăt. Doar la ultimele 2 fraze ai voie să râzi, chiar în hohote, cum am făcut eu! ADEVĂRUL ADEVĂRAT, din care nu scapă nimeni ne-udat.

„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” – MARK TWAIN

„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este complice! – GEORGE ORWELL

Mă piș pe el de vot. Mă piș pe cei care odată la 4-5 ani îmi amintesc că am dreptul să votez și că trebuie neapărat să profit de acest drept, chiar dacă celelalte îmi sunt încălcate. Mă piș pe politicienii care îmi cerșesc votul, la fel cum mă piș pe jurnaliștii care încearcă să mă manipuleze pentru ca stăpânii lor să obțină votul meu. Mă piș pe micii și pe berea politicienilor. Mă piș pe partidele lor. Mă piș pe cei care mi-au distrus țara de un sfert de veac și pe cei care refuză să-și dea seama că în tot acest timp am fost conduși de aceeași gașcă de trădători. Mă piș pe cei care mi-au vândut țara pe bucăți și ne-au obligat să ne părăsim casa pentru a fi sclavii străinilor pentru o mână de bani. Mă piș pe legile lor, făcute doar pentru ei, împotriva noastră. Mă piș pe ea de politică. Mă piș pe babele care votează PSD-ul din inerție, în loc să se îndeletnicească în continuare cu pupatul icoanelor, moaștelor, mâinilor popilor sau a microfoanelor.

Mă piș pe Antena 3 și pe cărnații de acolo, cu pretenții de jurnaliști. Mă piș pe cei care cred că Băsescu e singurul vinovat pentru situația României de astăzi. Mă piș pe Ponta și pe barca lui cu care îl plimbau jandarmii prin satele inundate, de parcă era excursie în Veneția. Mă piș pe jandarmii cărora le-a ordonat să bată țăranii care își apărau casa, la fel cum mă piș pe șpaga pe care a primit-o pentru a aproba începerea explorării miniere la Roșia Montana și a gazelor de șist. Mă piș pe Doina, cu sau fără apelativul de „fă”. Mă piș pe Udrea și pe mișcarea ei populară, când singura mișcare la care se pricepe e cea din cur. Mă piș pe Antonescu și pe asemănarea lui cu împăratul din „Războiul Stelelor”. Mă piș pe Tăriceanu și pe masonul de tac’su. Mă piș pe Năstase, pe ouăle lui, pe cartea pe care a scris-o în închisoare și pe mătușa Tamara. Mă piș pe piticul-porno Boc și îmi pare rău că nu și-a rupt gâtul în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Mă piș pe Dan Diaconescu, pe Elodia și pe toate cazurile oteviste de dispăruți, omorâți sau bântuiți. Mă piș pe Vadim și pe falsul lui patriotism, pe care s-a pișat prin prietenia sa cu evreii americani.

Mă piș pe ungurii care vor să rupă o bucată din Ardealul nostru. Mă piș pe Mazăre și pe vacanțele lui în Madagascar, când o mare parte a poporului nici măcar nu-și mai amintește cum se scrie „vacanță”. Mă piș pe mumia de Iliescu, care parcă și-a propus să ne îngroape pe toți. Mă piș pe baronii locali, indiferent de partidele din care fac parte. Mă piș pe regii țiganilor și pe cei care vor să mă amendeze pentru că îi numesc „țigani”, nu „romi”. La fel cum mă piș pe evreii care îmi interzic prin lege să neg Holocaustul. Mă piș pe basarabenii care au crescut prețul la țigările de contrabandă. Mă piș pe divertismentul pornografic de mahala al lui Măruță sau Capatos. Mă piș pe scandalurile mediatice și pe cei care le urmăresc cu sufletul la gură, de parcă propriile lor vieți ar depinde de ele. Mă piș pe Suleyman Magnificul și pe cei care îl sug din priviri, fără să știe măcar cine a fost Ștefan cel Mare. Mă piș pe Prigoană, pe piciorul lui de lemn, pe televiziunea lui manelistică și pe mahalagioaica de nevastă-sa. Mă piș pe Oana Zăvoreanu, pe scandalurile ei, pe cimitirul ei și pe mă-sa. Mă piș pe bărbosul care a căștigat Eurovisionul și pe cei care îl numesc „femeia cu barbă” când, de fapt, nu e decât un bărbat travestit. Mă piș pe Nașul care și-a făcut partid, scufundându-se astfel și el în cocina politică. Mă piș pe EBA, Vanghelie, Grapini, Șova și alți semi-retardați care au funcții importante, deși sunt mai proști decât euglena verde. Mă piș pe Becali și pe continua lui victimizare, de parcă ar fi primul cioban aruncat după gratii. Mă piș pe Pițurcă, pe pariurile lui și pe divorțul lui, când noi am avea nevoie să divorțeze de echipa națională. Mă piș și pe Irinel Columbeanu, doar pentru că mi-am amintit de el.

Mă piș pe Uniunea Europeană care ne-a băgat într-un rahat mai mare decât cel în care eram. Mă piș pe FMI și pe banii lor, la fel cum mă piș pe datoria noastră către ei. Mă piș pe prințul Charles și pe livezile pe care le tot cumpără în Ardeal, precum și pe adevăratul motiv al vizitelor sale în țara noastră. Mă piș pe străinii care nu ne suportă, la fel cum mă piș pe românii care le dau motive să nu ne suporte. Mă piș pe cei care dau Bisericii terenuri și o parte importantă din bugetul nostru și o scutesc în continuare de impozite și taxe, la fel cum mă piș pe afacerile Bisericii și pe averile enorme ale popilor. Mă piș pe cei care ne mint că există democrație sau libertate, când de fapt nu suntem decât niște sclavi  moderni. Mă piș pe continua manipulare la care suntem supuși, din toate părțile. Mă piș pe cei care ascund adevărata istorie a neamului nostru și pe cei care încearcă să distrugă primul popor al lumii. Mă piș pe masonerie, pe zeii ei și pe Noua Ordine Mondială. Mă piș pe românii care, din lupi viteji, s-au transformat în oi cretine. Mă piș pe cei care așteaptă să fie salvați, în loc să ia problema în propriile mâini. Mă piș pe cei care cred că salvarea țării va veni din partea unor politicieni.

Mă piș pe toți cei care se simt ofensați de limbajul meu trivial, precum și de faptul că le-am jignit politicienii favoriți. Mă piș și pe mine pentru că am tăcut aproape 25 de ani, dintr-o prostie impardonabilă. Iar la următoarele alegeri, promit că voi bea multă bere, pentru a mă pișa cum trebuie și pe acel vot.

Sursa: e-mail

Un adevăr cutremurător

Ioan Munteanu, cel mai cutremurător adevăr spus de la tribuna Parlamentului României, de la 1945 încoace: „Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violență, dezmăț și nesupunere!”

Milioane de români sunt măcinați de aceleași probleme, care parcă nu le mai vede nimeni din cei ajunși în Parlament. Suntem uimiți, astăzi, de declarația politică făcută în Parlamentul României, de un deputat – Ioan Munteanu (colegiul 5, Neamț) – în care ni se vorbește și, implicit, recunoaște cele mai mari tare care apasă asupra acestui popor. Înainte de a citi acest document, care ar trebui să facă înconjurul Europei pentru radiografia completă a societății românești, trebuie să vă spunem că deputatul Ioan Munteanu este singurul din Neamț care, fiind la putere când s-a votat tăierea pensiilor, a refuzat să dea acel vot.  A fost exclus și, pentru verticalitatea sa, oamenii i-au dat buline albe și l-au ales din nou. Ne-a surprins (…) cu această declarație politică, unică pentru peisajul post-decembrist românesc.

„E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat și vremurile. S-a cam terminat cu cei șapte ani de acasă, cu respectul față de profesori sau față de persoanele în vârstă. O nestăvilită bășcălie a luat locul bunului simț și a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copii își bat ori își ucid părinții tineri, netrebnicii violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă, generozitate, nimic din ceea ce înseamnă valori morale și spirituale strămoșești.

Unde au dispărut cumințenia românului și frica de mânia lui Dumnezeu? Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violență, dezmăț și nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea Alexandru Vlahuță într-o poezie de o surprinzătoare actualitate (publicată, însă, în 1881): „vai, nenorocită țară, rele zile-ai mai ajuns!”

Îngrijorător este faptul că suntem conduși de oameni de proastă calitate, de analfabeți (cu sau fără diplomă), de parveniți și de mojici. Incultura, prostia și obrăznicia au devenit criterii și atuuri de promovare. Grav e că aproape toți acești indivizi, considerând că li se cuvin posturile și că pot lua orice hotărâre, trag după dânșii oameni de aceeași calitate îndoielnică. Așa se explică paradoxul din multe instituții bugetare în care mediocrii și submediocrii ajung să facă legea și să reprezinte statul, obligându-i pe adevărații specialiști să-și părăsească locurile de muncă. Acești indivizi, aflați vremelnic în funcții nemeritate, își fac loc în față dând din coate, le place să fie băgați în seamă, să se vorbească și să se scrie despre ei. Sunt nelipsiți de la tot felul de sindrofii și ceremonii, de la evenimente mondene, dar și de la slujbe, parastasuri și pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoții și șmecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1 din ceea ce fură.

Trăiesc într-un lux deșănțat, risipesc fără măsură banii ușor câștigați, petrec vacanțe în locuri exotice, adună averi peste averi și îi sfidează cu neobrăzare pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut-o pentru că le-a lipsit tupeul lor nerușinat.

Exemplele de acest fel se întâlnesc la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacție. Într-o lume în care scara adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns acolo unde au ajuns. Și, mai ales, cum au ajuns. „Ei sunt mari și tari, nu au nici rușine, nici sfială că-ntr-o zi le vor cere socoteală” (tot Vlahuță, 1881!).

În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat și autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce țara pe calea cea bună. Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!”

Sursa: e-mail

Actorul și politica

Mircea Diaconu este un mare actor. Îi amir firescul personajelor, care nu de puține ori sunt glazurate cu un umor fin, uneori de esență tragică. Stau mărturie cele peste 50 de filme și numeroase roluri în teatru.

Actorul a prins gustul politicii. La început a trecut pe la Alianța Civică, membru fondator, apoi s-a apropiat de liberali. Atât de mult că l-au ales vicepreședinte al partidului. Numai că actorul joacă mai multe roluri chiar și în politică. A cochetat și cu Convenția Democratică. A mai avut puseuri de candidat la primăria Capitalei. S-a lipit de directoratul unui teatru bucureștean. Numai că era și senator și apoi ministru al Culturii. Cei care se ocupă cu legile au spus că nu este bine. Așa că Mircea Diaconu a fost pus pe tușă.

Deși clamează modestia, băiat dintr-un sat argeșean, actorul este extrem de tenace. Își pune masca unui om banal. Este fascinat de personajele lui Vasili Sukșin – din Călina roșie – ori ale lui Polanski – din Cuțitul din apă. În treacăt fie spus aici, ne apropiem foarte mult. Pentru Mircea Diaconu, politica este forma de organizare a nemulțumirilor noastre. Numai că această manifestare îmbrățișată de un politician nu dă bine pentru colegii de partid. Așa că, alegerile pentru europarlamentare l-au întărâtat și a luat înfățișarea de independent. Un nou rol pentru Mircea Diaconu. La anunțarea rezultatelor, Mircea Diaconu a devenit eroul acestor alegeri. A lăsat în urmă partide cu ambiții mari în politică. Personaje cunoscute, orgolioase, care au consumat energie și finanțe, au fost depășite de fostul liberal.

Chiar partidul proaspăt răsădit, avându-i în frunte pe Traian Băsescu și Elena Udrea nu a reușit să țină cadența actorului. Măi să fie, mi-am zis în noaptea marilor neliniști politice pentru cei care s-au aflat în joc. Am căutat și eu să-mi explic miraculoasa ascensiune. Imediat am desenat în mintea mea un nou tip de candidat. Mi l-am adus aminte cum a cutreierat țara. Într-o mașină Aro. Și-a făcut campania prin florării, în stradă, în fața teatrelor. Adversarii, care s-au ivit imediat, l-au catalogat ca milog. Mie mi-a plăcut haiducia de unul singur. Un personaj romantic într-o lume afurisit de pragmatică. M-am întrebat: ce vrei, domnule Diaconu? El răspundea: schimbarea României în Europa, dar și respectarea drepturilor cetățenilor! Asta ne trebuie, oameni buni!

În timp ce se vărsa sânge în unele partide, Diaconu triumfa. Ziarele scriau: Mircea Diaconu, al patrulea partid al țării! Asta atrage atenția și cere explicații. Cum un independent, fie el un mare actor, a câștigat atâtea voturi? 372.730 de alegători l-au preferat. Numai că miracolul a început să fie deslușit. Comentatorii, sociologii au developat situația. După ce a fost ajutat de o televiziune albastră, sprijin serios a venit din partea pesediștilor. Diaconu a câștigat voturi în fiefuri tradiționale ale PSD-ului, spune sociologul Vasile Dâncu. Mircea Diaconu, un experiment strategic al PSD-ului. Entuziasmul haiducului mi s-a diminuat. Nu ești ce pari a fi, domnule actor!

Chiar premierul Ponta a recunoscut public că în secțiile de votare, oamenii lui au supravegheat voturile acordate actorului. Să ne gândim ce va face europarlamentarul Diaconu de unul singur la Bruxelles? Mai mult ca sigur că se va alia pesediștilor. Mai rămâne să aflăm cât a fost un vot natural și câte mânuite din umbră. Actorul și politica! Poate actorul și sălbaticii. Oricum este o nuntă de piatră.

După Gheorghe Pârja („Graiul Maramureșului”)

Alegerea vestică a liderilor ruși

De ce Putin, Medvedev și Lavrov își țin copiii în Europa și SUA?

Deși au criticat în permanență și nestingherit țările europene, majoritatea liderilor ruși au proprietăți scumpe și conturi bancare în statele din Occident sau în SUA. Ba mai mult, toți acești critici ai UE și patrioți ai Rusiei își țin copiii și nepoții în Occident sau în America. Așadar, părinții își trimit copii să trăiască în Vest, își cumpără proprietăți, le trimit bani și chiar au dublă cetățenie.

„Toate acestea se întâmplă dintr-un motiv simplu – ei disprețuiesc Rusia, oamenii acestei țări și au pus cruce țării de mult”, scrie Aizen Tancio, autorul cercetării de mai jos. Deși lista copiilor și nepoților liderilor din Rusia care trăiesc în Occident este destul de mare, autorul prezintă, pe scurt, câteva dintre ele.

Pentru început…

1. Familia președintelui Putin

Despre familia președintelui se știe foarte puțin, ținând cont de stilul său de viață, ascuns de ochii lumii. A fost căsătorit și a divorțat. La începutul anilor ’90, Putin a revenit la Sankt-Petersburg, însă pe fiicele sale le-a trimis în Germania, unde au studiat la prestigioasa școală germană „Peterschule”. La mijlocul anilor ’90, s-au întors în Rusia și în 1996 s-au mutat la Moscova. Dar nici aici fiicele nu au părăsit calea germană. „Școala nemțească a Mosvcovei” există și în prezent, fiind îngrădită de un gard verde și camere video, iar peste tot sunt inscripțiile „Achtung!” (n.r.: Atenție!).

La începutul anilor 2000, ambele fiice ale lui Putin au fost înregistrate ca studente la Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg, dar nimeni nu le-a văzut niciodată. Este cunoscut faptul că cea mai tânără fiică – Ecaterina – locuiește în Germania, la München. În 2013, a avut loc nunta Ecaterinei Putin și a lui Yong Joon Vaughn (coreean) și s-a petrecut într-un hotel din Maroc, fiind descrisă drept o petrecere grandioasă.

Cea mai mare fiică a lui Putin – Maria – trăiește în Olanda, în orașul Voorschoten, aproape de Haga, și nu locuiește singură, ci cu un olandez în vârstă de 33 de ani. Maria Putin trăiește într-o casă de lux, având un penthouse la ultimul etaj.

Fiicele lui Putin merg, deseori, în Italia, la invitația lui Silvio Berlusconi, cu care Putin este prieten de familie.

2. Familia prim-ministrului rus, Dmitri Medvedev

Medvedev este căsătorit cu o evreică, Svetlana Linnik. Soții Medvedev au un fiu – Ilya Medvedev. În prezent, el studiază în Rusia, dar a declarat într-un interviu că își va continua studiile la Universitatea Massachusetts din SUA.

3. Familia ministrului de Externe, Serghei Lavrov

Singura fiică a ministrului Afacerilor de Externe, Ecaterina, trăiește și își face studiile în Statele Unite ale Americii. În prezent, absolvă Universitatea Columbia din New York și intenționează să se stabilească cu traiul în Statele Unite.

4. Familia vicepreședintelui Dumei de Stat, Serghei Jelezneak

Toate cele trei fiice ale vicespeakerului Dumei de Stat, Serghei Jelezneak, învață peste hotare. Ecaterina – la o școală elvețiană de elită (studiile anuale costă 2,4 mln. de ruble, din clasa a VI-a, până în a XII-a); Anastasia – la Londra, la universitate (anual, costul studiilor este de circa 630 de mii de ruble). Cea mai mică fiică, Liza, la momentul actual, de asemenea, locuiește la Londra. Interesant e că „marinarul patriot” Jelezneak a declarat un venit de 3,5 mln. de ruble. Cu toate acestea, el achită anual 11 mln. pentru studiile copiilor săi în universități occidentale.

5. Familia vicespeakerului Dumei de Stat, Alexander Jukov

Fiul său, Petru Jukov, a studiat la Londra și chiar a stat în închisoare acolo. Jukov Jr. a participat într-o încăierare, fiind beat, și a fost condamnat la 14 luni de închisoare.

6. Familia vicespeakerului Dumei de Stat, Serghei Andenko

Fiica acestuia trăiește și studiază în Germania.

7. Familia deputatului rus, Veaceslav Fetisov

Fiica Anastasia a crescut și și-a făcut studiile în SUA. Anastasia n-a mai învățat să scrie și să citească în rusă.

8. Familia viceprim-ministrului, Dmitri Kozak

Fiul cel mare al vicepremierului Dmitri Kozak – Alexei – are cel puțin șase ani de când locuiește în străinătate și are afaceri în domeniul construcțiilor. Este coproprietar al mai multor firme străine, printre care „Red”, „McBride” etc. Fratele mai mic, Alexander, lucrează la „Credit Suisse”. În acest an, autoritățile germane și Statele Unite au acuzat banca elvețiană că-și ajută clienții să facă evaziune fiscală. Investigația este în curs de desfășurare.

9. Familia deputatului Dumei de Stat A. Remezkova, din cadrul fracțiunii „Rusia Unită”

Fiul cel mare, Stepan (Ștefan – n.r.), a absolvit recent Colegiul Militar „Valley Forge” din Pennsylvania (un an de studii costă peste un milion de ruble). Fiul deputatului a fost instruit în cadrul programului pentru ofițerii Armatei SUA (!). Apoi, Stepan s-a înscris într-o universitate privată din Hempstead, New York. Cel de-al doilea fiu al deputatului, Nicolae, studiază în Marea Britanie din 2008, la școala privată „Malvern College”. Fiica mezină locuiește în Viena, unde este gimnastă. Maria Remezkova a reprezentat echipa Austriei (!) la concursurile pentru copii din Ljubjana.

10. Familia președintelui „Căilor Ferate Ruse”, Vladimir Iakunin

Copii și nepoții „principalului patriot rus”, Vladimir Iakunin, locuiesc în afara țării – în Anglia și Elveția. Fiul președintelui „Căilor Ferate Ruse” a studiat și a trăit mulți ani în Londra, iar în prezent lucrează în Rusia, în calitate de investitor al unei firme britanice. Din anul 2009, Iakunin Jr. este coproprietar și director al societății de investiții din Marea Britanie „Venture Investments & Randament Management”, care se ocupă cu proiecte de dezvoltare în Sankt-Petersburg. Andrei Iakunin este, de asemenea, proprietarul Hotelului din Moscova „Marriot Courtyard”. În prezent, el locuiește în permanență la Londra, întrucât în 2007 a cumpărat o casă în valoare de 4,5 milioane de lire sterline. Un alt fiu al lui Iakunin – Victor – locuiește în Elveția, unde deține, de asemenea, bunuri imobiliare. Nepoții lui Iakunin au studiat la fel în instituții de învățământ de prestigiu din aceste țări.

11. Familia deputatului din Duma de Stat, din partea fracțiunii „Edinaya Rossiya” (n.r. – „Rusia Unită”), N. Valuev

În casa sa din Spania, locuiește soția, copiii și părinții. Periodic, aceștia trăiesc și în Germania.

12. Familia lui Boris Gryzlov, membru al Consiliului de Securitate

Fiica fostului speaker al Dumei de Stat al Rusiei, unul dintre fondatorii partidului „Rusia Unită”, actualul membru al Consiliului de Securitate, Boris Gryzlov, Evghenia, locuiește la Tallinn. Recent, aceasta a obținut cetățenia Estoniei.

13. Familia A. Voronțov, membru al Dumei de Stat, Partidul Comunist din Rusia

Fiica comunistului Voronțov, Ana, locuiește în Italia. Ea s-a mutat aici din Germania. Acum studiază la Universitatea din Milano. Voronțov lansează atacuri vehemente împotriva Occidentului, dar între timp plătește sute de mii de euro pentru studiile fiicei.

14. Familia lui Andrei Fursenko

Fostul ministru al Educației, Andrei Fursenko, a ascuns de public mult timp faptul că și copiii lui sunt, de asemenea, școliți în străinătate. Astăzi, fiul său, Alexandru, e stabilit cu traiul în Statele Unite ale Americii.

Concluzia reporterului

„Aceasta este doar o listă scurtă, deși, de fapt, numărul copiilor și nepoților care locuiesc în Occident este de mii, dacă nu de zeci de mii”, scrie Aizen Tancio. „Lista conține cei mai odioși „patrioți” și „dușmani ai Occidentului”, care între timp își țin familiile în „leagănul inamicului”. Copiii lor învață, trăiesc și lucrează în Vest și nu mai au nicio legătură cu Rusia, iar această cale a fost aleasă pentru ei de către părinții lor. Ei disprețuiesc Rusia și oamenii săi și văd viitorul copiilor, dar și al lor, în Vest. Cu o asemenea ipocrizie, puterea din Rusia nu are niciun viitor”, susține în încheiere autorul cercetării.

Sursa: e-mail