Locomotivioare leneșe

Cei mai vizibili politicieni ai momentului sunt doi: Traian și Victor. Primul, constituțional, nu are voie să facă politică. Dar o face pe față și pe dos, în dispreț față de lege și popor. După ce președintele țării, Traian Băsescu, s-a dezis de partidul care i-a fost vehicul pentru accederea în cea mai mare funcție de stat (cât caracter!), și-a făcut partid de buzunar, unde șefă este Elena Udrea, vechea lui pupilă. Pe măsură ce ne apropiem de alegerile pentru europarlamentare, președintele se avântă tot mai violent într-o campanie ilegală, imorală și neconstituțională. Cum zilele din jilțul de la Cotroceni îi sunt numărate, acum își dă toată arama pe față. Dar cum Dumnezeu nu bate cu bota, le-a bătut partidul cu… Nana. Cazul bătrânei agresate de „gorile” în satul Nana a făcut iar praf toată popularitatea pe care cei doi (Băsescu și Udrea) au adunat-o cu de-a sila cu amăgeala. Precum Sisif, după ce vor pierde la europarlamentare, cei doi vor relua violența de campanie pentru alegerile prezidențiale din toamnă.

După ce ne-am plictisit, pe vremea useleului, tot auzindu-l pe premierul Victor Ponta spunând că nu va candida pentru funcția de președinte al țării, iată că se lasă tot mai des rugat de „cățeii” din jur ca s-o facă. Nu m-aș mira să văd mitinguri făcute cu scopul lansării de rugăminți către Ponta. Și-l vom auzi cât de repede spunând că trebuie să se sacrifice pentru țară, că trebuie să candideze. De jurămintele din USL a uitat. Sigla USL, însă, nu a fost uitată, ea este afișată pe hectare în toată țara, cu scopul, evident, de a păcăli electoratul. Adică o campanie imorală, precum în cazul lui Băsescu. Premierul bate țara în lung și-n lat cu dublu scop: campanie pentru candidații din partidul său înscriși la europarlamentare, campanie și pentru sine, visând la fotoliul de președinte al țării. Ambii, atât președintele Traian Băsescu, cât și premierul Victor Ponta, se cred locomotivele electorale pentru partidele pe care le reprezintă, avântați fiind într-o campanie absurdă, aducătoare de rău pentru țară. În furia lor propagandistică, ambii profită de funcțiile oficiale în care au fost învestiți de popor.

Că ei mint în campanii, că se porcăiesc reciproc la televizor, pagubă-n ciuperci, mai râde lumea de ei. Dar când încurcă pe termen lung treburile mari ale României, ei devin periculoși pentru nație. După ce ei și politicieni ca ei au dus economia țării la dezastru, la fel cu sănătatea și cu educația, iată-i că cei doi, prin declarații iresponsabile, au făcut din România un dușman al Rusiei, un dușman mai dușman chiar și decât America. Și de această dată, de dragul interesului de campanie electorală, au sacrificat pe termen lung interesul național. Ca s-o dăm mai spre relaxare (…), cei doi, care se cred locomotive de partide, în realitate, sunt două locomotivioare leneșe. (Am parafrazat titlul unei cunoscute piese de teatru pentru copii, „Locomotivioara leneșă”). Asemenea locomotivioare de partide trag țara înapoi!

Sursa: Alec Portase („Graiul Maramureșului”)

Scrisoare din diaspora

NOI, CEI DIN DIASPORA, SCHIMBĂM REGULILE! VREȚI VOTUL NOSTRU? ACESTEA SUNT CONDIȚIILE!

Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face o ofertă!

.
1. Respectarea rezultatului referendumului din 2009, pentru reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300.
2. Imprescriptibilitatea infracțiunilor de furt din bani publici, comise de demnitari.
3. Demnitarii și familiile lor (copii, părinți) să își asume obligația de a folosi doar sistemul public de sănătate. În caz contrar își pierd calitatea de demnitar. Doar așa s-ar putea schimba ceva în sistemul public de sănătate.
4. Copiii/nepoții demnitarilor vor învăța doar în sistemul public de învățământ de stat. În caz contrar își pierd calitatea de demnitar. Poate așa se va schimba ceva în învățământ.
5. Orice pedeapsă primește un demnitar pentru infracțiuni comise în timpul mandatului, să fie dublată.
6. Averea demnitarilor care nu poate fi justificată să fie confiscată, la fel și a rudelor care nu o pot justifica.
7. Parlamentarii care nu au inițiat nicio lege pe toată perioada mandatului, să restituie 50% din sumele primite ca și îndemnizație. Nu sunt acolo doar pentru a încasa un salariu pe care mulți dintre noi nu îl au.
8. Interzicerea totală a traseismului politic. Pleci din partid, renunți și la funcția obținută.
9. Parlamentarii care prin vot s-au opus solicitării Parchetului pentru cercetarea altor demnitari, să nu mai aibă dreptul de a candida pentru funcții publice, timp de 10 ani.
10. Interzicerea prin lege a dreptului parlamentarilor de a se pronunța în privința cercetării unui demnitar.
11. Redeschiderea tuturor dosarelor care s-au închis prin prescriere, ale foștilor și actualilor demnitari.
12. Cheltuielile parlamentului să fie reduse cu 50% față de nivelul actual. Un stat sărac nu poate suporta costurile unui parlament bogat.
13. Produsele/serviciile din instituțiile de stat să fie în proporție de 70% făcute în România.
14. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni deosebit de grave.
15. Înăsprirea pedepselor din codul rutier. Despre cât de aspre să fie, să-i întrebăm pe cei care și-au pierdut copiii sau părinții în accidente rutiere.
16. Pușcăriașii să muncească pentru cazare, mâncare, îngrijire medicală. Ei ne fură, ne tâlhăresc, ne violează copiii sau părinții și noi îi ținem pe banii noștri! În pușcărie, munca să fie obligatorie, mai puțin cazurile medicale certe.
17. Castrarea pedofililor și a violatorilor.
18. Pentru traficanții de droguri, închisoare pe viață.
19. Mărirea alocației pentru copii la cel puțin 150 lei.
20. Părinții care nu-și trimit copiii la școală, să fie decăzuți din drepturi.
21. Interzicerea exploatării zăcămintelor de orice fel, prin metode care duc la distrugerea pe termen lung a mediului înconjurător.
22. Reîmpădurirea terenurilor defrișate, costurile urmând să fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrișat sau trebuiau să le apere, nu să le distrugă!
23. Interzicerea vânzării pământului agricol românesc către străini. Copiii și nepoții noștri vor trebui să-și crească, la rândul lor, copiii. Noi dacă avem astăzi pământ românesc, avem datorită străbunilor noștri care nu l-au vândut, ci s-au jertfit să-l păstreze.
24. În procesele câștigate la CEDO, daunele să fie plătite de către judecătorii care au dat sentințele. Nu trebuie să plătim noi pentru că și-au băgat ei bani în buzunare.
25. Executarea silită a datornicilor Bancorex, pentru recuperarea sumelor nerestituite.
26. Tranzacțiile în cash între persoanele fizice să nu fie limitate de sumă. În actul de vânzare-cumpărare sunt părți: notarul, vânzătorul, cumpărătorul. De ce trebuie să primească banca un comision?
27. Înlocuirea prin lege a denumirii de rrom, cu denumirea de țigan.
28. Deschiderea unui proces împotriva tuturor guvernanților care se fac vinovați de distrugerea industriei.
29. Depolitizarea autorităților de reglementare și control (fisc, media, protecția consumatorului etc.).
30. Desecretizarea tuturor contractelor civile făcute cu statul român. Contractele de achiziție din bani publici să fie transparente și să nu fie acceptată nicio formă de secretizare.
31. „Catedrala Neamului” să devină în totalitate școală pentru copii defavorizați, cămin pentru bătrânii fără ajutor și spital social – administrarea și costurile să fie în sarcina Bisericii Române.
32. Anulalrea subvențiilor de la buget către cultele religioase.
.
Voi vota cu cel care știe să răspundă așteptărilor mele. Dacă cineva consideră că ceea ce am scris mai sus contravine Constituției, legislației (multe legi fiind făcute special pentru a servi intereselor clientelei politice), normelor europene, precizez că asta va trebui să facă cel care îmi cere votul și care astfel se obligă: să inițieze legi, să le corecteze pe cele greșite, să găsească soluții, așa încât lucrurile să funcționeze în favoarea cetățeanului.

Sursa: e-mail

Moartea se uită la televizor

Organizația franceză Reports sans Frontieres întreprinde de ani buni un studiu, pe baza căruia întocmește un clasament mondial privind libertatea presei. Studiul este aplicat asupra presei din 180 de țări. În ultimul clasament dat publicității, pe primul loc este Finlanda, iar pe ultimul, Eritreea. Față de clasamentul precedent, România a mai coborât trei locuri, tendința fiind, deci, de rău: libertatea presei din România este pe locul 45. După Papua Noua Guinee.

Aparent, s-ar putea spune că libertatea presei în România este totală, judecând după lejeritatea cu care apar în diversitatea presei diverse năstrușnicii. În realitate, presa, în cea mai mare parte a ei (onor ziariștilor onești!), este, prin interpuși, proprietatea unor infractori îmbogățiți. Așa se întâmplă la București sau Constanța, la Iași sau Baia Mare. Pentru a-și proteja afacerile murdare, pentru a acapara puterea administrativă a țării, acești indivizi fără mamă și tată, cu ajutorul presei subjugate economic, manipulează mulțimea, îi „prostesc” cu minciuni pe cei care merg la vot. Acești indivizi, ciocli ai democrației, sunt de toată gama: de la bădărani cu două clase, la spilcuiți școlari pe la facultăți din vest. Mereu parfumați peste jegul moral. Mereu pozând în făcători de bine. S-au îmbogățit prin jefuirea pădurilor și fabricilor, au prăduit tot ce era făcut pentru bunăstarea acestui popor. Chiar dacă „s-au ajuns” de au averi pentru șapte generații, ei fac mai departe ce știu: jefuiesc și țin cu dinții de putere, pentru că doar puterea îi poate scăpa de pușcăria care-i pândește în orice moment. Adevărate fapte de patriotism vor face polițiștii, procurorii și judecătorii din România care vor elibera presa de acești infractori.

Cum arată presa din România dominată de infractori. Mai ales televiziunea s-a „prostituat” atât de tare încât a devenit nocivă, adevărat pericol public. Înainte de a deschide un canal, știi bine că ți se va spune că apa curge la deal, de te uiți la altul, îți va spune că mărul lui Newton cade în sus, atât de departe de adevăr fiind opiniile în dezbaterile politice. Moderatorii și analiștii plătiți spun minciunile plătite de „moguli”. Când nu-i politică la televizor, este așa-zisul „divertisment” cu paparude ce-și dau jos chiloții în văzul lumii. Mai încolo, tabloul este completat de presiuni asupra Justiției (vezi cazul Gigi Becali, neisprăvitul care a ajuns la Comisia Juridică a Senatului), filme cu explozii și prost gust, care debusolează tânăra generație. Unde-i refugiul privitorului la televizor: spre emisiuni din lumea animalelor și a plantelor sau inspirate din sport. În colpeșitoarea lor majoritate, emisiunile de la televizor sunt atât de neprivit încât doar moartea se mai uită la televizor. Am parafrazat titlul unei cărți de poeme cu tematică protestatară a lui Mircea Dinescu: „Moartea citește ziarul”.

Sursă: Alec Portase („Graiul Maramureșului”)

Demnitari fără fițe

Să nu-ți vină să crezi că există așa ceva! Și totuși, e adevărat!

În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziție garsoniere deținute de stat, cu o suprafață de circa 40 de metri pătrați. Singura cameră este folosită atât ca living, cât și ca dormitor. Spălătoria este comună, iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să își spele așternuturile. Sunt și parlamentari care trăiesc într-un spațiu chiar mai mic, de doar 18 metri pătrați. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărțită în comun. Nu există personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: „Păstrați curățenia”.

Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătrați. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici mașini de serviciu cu șofer. „Eu îi plătesc pe politicieni. Nu văd nici un motiv pentru care banii plătitorilor de taxe să fie folosiți pentru a le oferi politicienilor o viață de lux”, explica un suedez în reportajul televiziunii braziliene.

Reședința oficială a premierului suedez nu depășește circa 300 de metri pătrați. Nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului a declarat că premierul își calcă singur cămășile și își spală singur rufele, la fel ca orice simplu cetățean.

Suedia este împărțită în 21 de comitate conduse de câte un birou administrativ numit de guvern, împreună cu un consiliu ales de cetățeni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localități.

Nici primarii și guvernatorii nu au dreptul la reședințe oficiale gratuite, iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, așa că lucrează acasă. „Suntem aleși să reprezentăm cetățenii și, la fel ca ei, avem propriile noastre slujbe”, a explicat o consilieră. Doar parlamentarii care lucrează la elaborarea legilor se consideră că exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remunerați cu salarii lunare. Un parlamentar suedez câștigă aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fără indemnizații speciale

Parlamentarii care nu domiciliază în capitală nu primesc bani în plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenți la cabinetele parlamentare din localitățile de origine. Acolo, mulți dintre ei lucrează de acasă și utilizează sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se întâlni cu alegătorii.

Toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate și rezervate de agenția de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizații speciale. Politicienii suedezi nu sunt privilegiați în fața legii și nu se bucură de niciun fel de imunitate.

Mona Sahlin a cumpărat o ciocolată și alte câteva obiecte personale cu credit Cardul Guvernamental și a plătit scump – și-a pierdut postul de vicepremier. Scandalul a fost celebru în anii ’90, fiind cunoscut sub numele de „cazul Toblerone”. Sahlin și-a compromis cariera politică, fiind nevoită să demisioneze din funcția de lider al Partidului Social Democrat.

Transparența și controlul cetățenesc

Cetățenii sunt foarte atenți la modul în care Parlamentul își folosește puterea. Transparența activității parlamentare are rădăcini în Constituție. Fiecare cetățean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern și declarația de impozit pe venit a premierului. Mai mult, funcționarii trebuie să pună la dispoziția doritorilor corespondența zilnică și emailurile oficiale ale prim-ministrului, orice cetățean având acces la aceste informații.

În sala calculatoarelor este posibil chiar să studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitații publice. De exemplu, unul dintre rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus și prânzul luat împreună cu președintele Băncii Centrale, precizându-se chiar și ce au mâncat și au băut cei doi.

Administrația Parlamentului suedez ține socoteala cheltuielilor în rapoarte ale membrilor, depozitate într-o singură încăpere. Există dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum și pentru Purtătorul de cuvânt al Parlamentului. Orice suedez poate veni să studieze dosarele sau poate cere informațiile prin intermediul Internetului.

Principiul transparenței este inclus în Constituția suedeză de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de corupție să fie extrem de rare în această țară.

Sursa: e-mail