Satira muncii mioritice

* Hai să fim serioși: nu ne-a plăcut niciodată munca. Dacii trăiau din prădăciuni (până și-au găsit nașul), ciobanul din Miorița își făcea leneș testamentul, cu pupilele pironite pe cer, Dorel leagă firu’ de curent la țeava de apă. Dacă era după noi, acum ieșeam în Cosmos cu căruța, dacă între timp nu murea calul de foame. În schimb, la distracție n-avem concurență pe plan mondial: bem când ne inundă râul, bem când ne roade stomacul, bem și când ne regulăm… Toate glumele despre 1 Mai, muncă și grătate, în continuareeee…
.
– Cercetătorii au descoperit recent că faimoasele cuvinte „Statul sunt eu” n-au fost rostite de regele Ludovic al XIV-lea, ci de Dorel I, primul român din istorie care a fost pus să muncească. Și a început cu o pauză.
.
– Deși tradiția susține că Burebista ar fi distrus viile, cercetările de ultimă oră relevă că, de fapt, viile au dispărut singure, fiindcă dacii erau prea beți ca să le muncească.
.
– După ce au descoperit că munca dăunează grav sănătății, românii au inventat o nouă știință: medicina muncii, care tratează simptomele chefului de muncă.
.
– Românii au renunțat definitiv la monarhie în momentul în care au aflat că doar munca îl înnobilează pe om.
.
– Contrar aparențelor, angajații români cu cel mai bogat CV sunt preoții ortotocși. Ei au câte trei slujbe diferite pe săptămână.
.
– Cei mai pricepuți hackeri din lume sunt țiganii. Ei sunt singurii care au reușit să spargă Codul Muncii.
.
– Cum se numesc jucătorii lui Dinamo? Muncitori necalificați în Champions League.
.
– Alarmant! De când România a început să accepte pe teritoriul ei imigranți din țările africane, care și-au deschis aici firme și au devenit patroni, s-au înmulțit cazurile de muncă la negru.
.
– Care este primul lucru pe care-l face un român când răspunde unui anunț de genul „Locuri de muncă vacante”? Întreabă câte vacanțe va avea la locul de muncă.
.
– Jandarmeria a anunțat că dacă Noua Dreaptă va produce tulburări în spațiul public și de 1 Mai, membri ei ar putea fi condamnați la muncă în folosul comunității gay.
.
– Mulți români cred că impozitul pe venit se referă la venitul la serviciu și nu vin la muncă, de frică să nu fie impozitați.
.
– Din ce în ce mai mulți spanioli și francezi vor să emigreze în România, unde încă mai poți să fii plătit pentru nemuncă.
.
– Deși se spune că meseria e brățară de aur, niciun țigan n-a fost tentat să fure vreuna.
.
– Sociologii susțin că următoarea mișcare mare de stradă va avea loc toamna aceasta, sub loganul „Uniți lenevim!”.
.
– Pentru că munca la câmp e sănătate curată, țăranii din România preferă să o lase celor mai bolnavi ca ei.
.
– Medicii au ajuns la concluzia că munca e mult mai nocivă decât țigările sau alcoolul: o țigară îți scurtează viața cu o oră, o zi de muncă ți-o scurtează cu opt ore.
.
– Românii care au slujbe de birou și stau numai pe scaune sunt revoltați: „Ne-am săturat de munca de jos!”
.
– De ce stau și-o freacă funcționarii publici în orele de program? Pentru că sunt angajați la stat.
.
– De ce a fost redenumită Piața Muncii în Piața Eudoxiu Hurmuzachi? Pentru că era mai ușor de ținut minte.
.
– Șmecherii cu BMW n-au nevoie de carte de muncă. Ei au deja un as în mânecă.
.
– Care e cea mai grea muncă? Munca de lămurire a unui vasluian ca să plece din cârciumă.
.
– Potrivit unei propuneri legislative, politicienii penali care trag chiulul prin Parlament nu vor mai fi condamnați la închisoare, ci la muncă zilnică.
.
– De ce nu muncesc românii? Pentru că preferă să rămână săraci și cinstiți.
.
– Academia Română va propune scoaterea din Dicționarul de Sinonime a cuvântului „muncă”, întrucât el este echivalent cu „caznă, suferință, chinuri, patimi”, lucruri incompatibile cu democrația și prevederile Convenției de la Geneva.
.
– Asistentele TV au cerut să fie și ele libere și de 1 Mai și de 2 Mai, pentru că, susțin ele, s-au săturat să muncească pe brânci.
.
– De 1 Mai, francezii de la Renault lansează un nou model de mașină pe piața românească – Dacia Grill, cu grătar încorporat. Muștaru’ sare’n intersecții.
.
– Pe 2 Mai, la Vama Veche s-a inaugurat un modern cartier de vile. Fiindcă vameșii nu pot trăi decât în vile cu piscină și SUV la poartă.
.
– După ce l-au văzut pe Ponta cu barca pe uliță, cocalarii cu bani nu se mai duc la Mamaia, ci vin în Teleorman să se dea cu banana trasă de jandarmi.
.
– Dealarii din Ferentari se bucură cînd vine 1 Mai și speră că vremea să fie frumoasă, pentru ca toți clienții lor să iasă la iarbă.
.
– În fiecare zi de 1 Mai, Adrian Mititelu devine paranoic: „Toți vor să mă frigă!”
.
– Un întreprinzător din județul Vaslui a scos pe piață kit-ul grataragiului sărac. El conține: o poză cu trei mici prăjiți, o fiolă cu miros de fum de grătar și un CD cu muzică ambietală specifică (sfârâit de mici, fâsâit de bere desfăcută, zgomot de mestecat cu plescăituri).
.
Sursa: e-mail

Nu ne temem de Rusia!

Regele Ferdinand este o fregată din clasa 22 și actuala navă-amiral a Marinei Militare Române. Înainte de a fi vândută României, HMS Coventry aparținea Marinei Regatului Unit.

.FREGATA REGELE FERDINAND - PLECARE

Datele generale despre navă:
– deplasament………………….4900 tdw
– lungime………………………148,2 m
– lățime……………………….14,75 m
– viteză maximă…………………30 Nd
– pescaj maxim………………….6,4 m
– număr punți…………………..8
– autonomie…………………….4500 Mm
– armament:
* tun super-rapid 76 mm Oto Melara
* instalații lansare torpile
* sistem de comandă asistat de calculator
* instalații de bruiaj pasiv
* sisteme de luptă electronică
* 9 sisteme radar
* sistem de propulsie, 4 turbine Rolls-Royce
* elice cu pas variabil
* 4 Diesel generatoare a câte I MW la 450 V/60 Hz/3 faze

Unii strâmbau din nas și mârâiau: „Ce mare scofală un singur tun?”. În fapt, e doar pentru mascare. Adevărul însă îl reprezintă ARMAMENTUL SECRET NEDETECTABIL:

Odată lansat proiectilul, nici nu știi ce te-a lovit.

Iar dezastrul e iremediabil!

Sursa: e-mail

Bărbații și grătarul

Când un bărbat se declară pregătit să preia prepararea grătarului, se declanșează următoarea serie de evenimente:

1) femeia cumpără mâncarea

2) femeia face salata, pregătește legumele și desertul

3) femeia pregătește carnea pentru grătar, o așază pe o tavă, împreună cu toate celelalte ustensile necesare și o duce afară, unde bărbatul stă deja așezat cu o bere în mână în fața grătarului.

Și aici vine punctul cel mai important al întregii desfășurări:

4) BĂRBATUL AȘAZĂ CARNEA PE GRĂTAR!

5) apoi mai multe activități de rutină: femeia aduce farfuriile și tacâmurile afară

6) femeia informează bărbatul că grătarele mai au puțin și se ard

7) el îi mulțumește pentru această informație importantă și mai comandă încă o bere, în timp ce el se ocupă de situația de urgență.

gratar_marinat_1368096536

Și apoi încă un punct foarte important:

8) BĂRBATUL IA CARNEA DE PE GRĂTAR ȘI O DĂ FEMEII!

9) apoi urmează din nou rutina: femeia aranjează farfuriile, salata, pâinea, tacâmurile, șervețelele și sosurile și aduce totul afară pe masă.

10) După masă, femeia eliberează masa, o curăță, spală vasele.

Și, din nou, foarte important:

11) TOȚI ÎL LAUDĂ PE BĂRBAT PENTRU CALITĂȚILE LUI ÎN ARTA GĂTITULUI ȘI ÎI MULȚUMESC PENTRU MÂNCAREA SUPER BUNĂ!

12) Bărbatul o întreabă pe femeie cum i-a plăcut faptul că nu a fost nevoită să gătească și când observă că ea e cam botoasă, ajunge la concluzia că pe femei nu le poți satisface niciodată.

Prima navă spațială 100% românească

10 ianuarie: lansarea se amână din pricina faptului că s-a deschis chederul de la ușă. Încercarea de a-l repara la loc, cu aracet, nu a ajutat la nimic.

11 ianuarie: crezând că repararea chederului va dura câteva zile, echipajul a băut în noaptea anterioară, fiind prea mahmuri pentru a controla naveta.

12 ianuarie: deși totul era pregătit pentru lansare, s-a amânat din nou pentru că cineva a pierdut cheile.

13 ianuarie: lansarea se amână pentru că echipajul nu vrea să decoleze într-o zi de 13.

14 ianuarie: lansarea se amână din nou pentru că cineva a spart, peste noapte, geamul rachetei crezând că înăuntru e vreun casetofon de furat.

15 ianuarie: chederul cedează din nou. Se decide să se înlocuiască cu unul de la un Mercedes.

16 ianuarie: ideea cu chederul de Mercedes se discută în ședință, dar nu există cvorum.

17 ianuarie: se decide că e bine cu cheder de la Mercedes și se face comanda.

18 ianuarie: vine chederul, care este montat de nemți în 20 de minute. Inginerii români vor să verifice dacă nemții au făcut treabă bună și reușesc „performanța” să desprindă chederul.

19 ianuarie: se folosește un cheder de-al nostru, dar bine fixat cu sârmă. Echipajul urcă la bord, dar nu reușește să comunice cu centrul de comandă. Hoțul de acum câteva nopți nu găsise casetofonul și furase stația.

20 ianuarie: stația nouă este montată. Se fac verificări. Nu funcționează. După patru ore cineva observă că nu era conectată la nici o sursă de energie. Pentru că se făcuse prea târziu, lansarea s-a amânat…

21 ianuarie: agitație toată ziua. Naveta a fost ridicată pentru că era parcată în loc nepermis.

22 ianuarie: echipajul și inginerii dau un comunicat de presă prin care-și exprimă regretul și anunță că renunță la această lansare.

 

Sula Vodă

Elena și-a strâmtorat-o cu piatră acră, pentru plăcerea șefului statului

Bărbații puternici au, întotdeauna, în spatele lor femei puternice. Dar, la noi, un popor deosebit de pasional, atunci când ajung lângă un bărbat din prim-planul vieții politice, femeile devin, de foarte multe ori, excesiv de puternice. Și asta dintr-un motiv simplu: indiferent dacă suntem ori nu de acord, adevăratul „motor” al istoriei, a fost și va fi sexul. Dar, în această privință, oricât s-ar strădui, nicio femeie de pe la noi n-o egalează pe Elena, „doamna de fier” instalată ferm alături de marele conducător. O femeie cu adevărat remarcabilă, motiv pentru care a fost acceptată, pe post de „coechipier”, de însuși șeful statului, un politician cinic, viclean și experimentat, față de care toți ceilalți par a fi doar niște piticanii bicisnice. Ca orice personaj puternic, deținător a celei mai înalte funcții din stat, „Șeful” a fost iubit, ba, o bună bucată de timp, chiar admirat de popor. Iar atunci când dragostea populară n-a mai fost la fel de puternică, nu a mai contat, căci nici măcar pe el nu l-a mai interesat acest aspect.

Încă de la început, exact cum se întâmplă mereu și peste tot, politicienii din jurul „Marelui bărbat” au avut față de el un comportament duplicitar. Adică ură și dispreț când el nu este de față. În același timp, atunci când ajung în preajma lui, cei mai mulți dintre ei fac tot ce le stă în putință să-i intre în grații. Iar el, știind toate astea, nici măcar nu încearcă să mimeze că le-ar purta vreun dram de respect sau considerație. Nici măcar nu-i mai urăște, ci, pur și simplu, îi disprețuiește. Motiv pentru care nu ratează nicio ocazie să le-o și arate, direct de la obraz și în cel mai brutal mod cu putință. Iar atunci când o face este cu adevărat impresionant.

Unii martori spun că dacă este în toane rele, iar asta se întâmplă mai tot timpul, își fixează privirea asupra nefericitului care are ghinionul de a-i sta în preajmă și începe să-l examineze atent, ca pe un gândac nevolnic. Apoi, dacă acela se apucă să-i spună câte ceva, îl întrerupe brusc și îl înjură birjărește. Dar circul începe, cu adevărat, în cazul în care acela are proasta inspirație de a încerca să-l contrazică. Unii au spus chiar că, în unele ocazii, nu s-a dat în lături să aplice vreunui nefericit chiar și o „corecție” fizică. De obicei, o lovitură de palmă, scurtă și îndesată. Gurile rele spun că unuia i-ar fi trosnit chiar și un cap în gură. Dar astfel de scene s-au petrecut doar între patru ochi și fără martori.

Detractorii lui pun această instabilitate emoțională pe seama alcoolului și se jură că „Marele șef” ar fi un băutor de cursă lungă, pasionat mai ales de băuturi fine. Alții spun că, din contră, omul bea, de fapt, foarte rar și doar în compania unor prieteni pe care și-i alege cu mare atenție. Unii dintre cei care-l cunosc spun că ar fi un cartofor redutabil. Însă doar cei care-l cunosc foarte bine știu că, de fapt, el este ahtiat doar de bani, iar partidele de poker la care câștigă sume imense, nu sunt decât un paravan elegant în spatele căruia se ascund niște șpăgi grase.

Dar toate acestea n-au chiar atât de multă importanță pe cât ne-am putea aștepta. Iar asta pentru că toată lumea este de acord că singurul punct cu adevărat slab pe care-l are șeful statului este sexul. Mulți spun, însă, cu oarecare invidie, că din contră, exact acela este punctul lui „tare”. Cert este un singur lucru: că o bună parte din viața „Marelui șef” se învârte în jurul femeilor: le caută peste tot și nu „ratează” absolut nicio „ocazie”. Tot „invidioșii” mai spun că „Marele Bărbat” este cu adevărat „mare”. Iar asta pentru că mama Natură l-a dăruit cu un blestem de mădular cum rar s-a mai auzit prin lumea bună de pe aceste meleaguri. Invidioșii, puținii politicieni care au apucat să mai și citească, îl asemuiesc cu „Teodat”, călugărul nebun care, acum două secole „ara” vechiul București cu ștromeleagul său pe lângă care mătărânga lui Terente ar fi fost, cică, doar un pic mai răsărită decât o scobitoare. Motiv pentru care, atunci când „Marele șef” nu este de față, politicienii noștri fals-puritani îl și numesc, zâmbind cu subînțeles ori strâmbând din nas, „Pularnicul”. Nu prea mirați, dar și mult mai îngăduitori cu asemenea „dotare” ieșită din comun, oamenii obișnuiți l-au botezat scurt, „Sculă-vodă”. Ei bine, exact acesta este locul prin care Elena a intrat în viața „Marelui Boss”, dar și „lumea bună” a României.

„Frumoasă, tu-i mama ei!”

Elena, o frumusețe exotică a venit în Capitală de undeva de prin Moldova. Indiferent dacă acceptă ori nu stilul ei de viață, majoritatea bărbaților din  București sunt de acord cu un singur lucru, pe care nu i-l poate contesta absolut nimeni: „e frumoasă bă, tu-i mama ei!”. Iar asta chiar că e adevărat. Bineînțeles că ea n-a apărut brusc în „lumea bună” dîmbovițeană, venită de undeva, din neant. Mulți o consideră pe Elena o femeie de moravuri ușoare care, înainte de a-l fi fascinat pe șeful statului, a avut parte de o bogată „activitate” erotică. Cu toate că nimeni n-a demonstrat clar un astfel de „episod”, unii guralivi spun chiar că, într-o perioadă a vieții, ar fi „activat” chiar și într-un bordel. Dar asta nu-i probabil decât o bârfă răutăcioasă.

Căsătorită cu un personaj relativ șters, Elena a avut și câteva apariții în ceea ce, de obicei, numim „presa de scandal”. De fapt, se pare că exact de acolo a și aflat „șeful statului” despre existența ei. Surse din anturajul Elenei au povestit că, la un moment dat, a învățat un tratament secret, folosit de „profesionistele” sexului. Este vorba despre spălăturile vaginale cu soluție de „alaun”, adică „piatră acră”. Rar întâlnită acum, aceasta este o substanță astringentă care provoacă „strângerea”, sau mai clar spus „strâmtarea” locului unde este aplicată. Iar în acest caz „locul” cu pricina este exact cel la care visează orice bărbat. Așadar, un secret „profesional” pe care doamna Elena l-a aplicat cu multă măiestrie pentru a spori plăcerea iubitului șef de stat.

Un jurnalist celebru, și el contestat adeseori, dar niciodată ignorat, a oferit una dintre cele mai corozive explicații privitoare la această legătură ciudată, în care sexul se împletește, intim, cu politica. Folosindu-se doar de câteva vorbe, mai șfichiuitoare însă ca un harapnic, editorialistul a prezentat-o pe Elena drept „femeia care, admițând că n-ar fi avut un temperament excepțional, aducea o vastă experiență în legăturile cu bărbații, de pe urma cărora a căpătat o mare tehnică. O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleșugurile de alcov, știind să reîmprospăteze până la epuizare dorința partenerului, știind să-și domine oboseala și care în loc de un leșinat sentimentalist  să-i servească o pitorească trivialitate”. Probabil că, la fel ca întotdeauna, corozivul editorialist are și de astă dată dreptate.

Dar asta n-o interesează absolut deloc pe Elena, care este exact ceea ce este și se arată tuturor, în toată splendoarea ei. Și-a dorit puterea și a avut-o: șeful statului i-a ușurat, din plin, ascensiunea fulminantă spre vârful „lumii bune” bucureștene pe care, oricum, și ea și el, o disprețuiesc în egală măsură. O „lume” în care nimeni nu-și permite, totuși, să ignore mofturile ei muierești. Ahtiată după lux și fascinată de pietrele prețioase, nu pierde nicio ocazie de a-și etala diamantele montate în bijuterii deosebit de sofisticate. La fel ca și zecile de mantouri croite din blănuri exotice, extrem de scumpe. Mult bârfite, dar și invidiate de cuconet, sunt și zecile, poate sutele ei de perechi de încălțăminte din cea mai fină, accesorizată cu tot atâtea poșete extravagante.

Foarte mulți politicieni sunt convinși că, de fapt, șeful statului nu ia nicio decizie cât de cât importantă fără să se consulte cu ea. Motiv pentru care, la un moment dat, un politician cu gura spurcată, nici el chiar ușă de biserică, a și decretat spre deliciul asistenței, că „Marele șef”: „se pierde între cracii damei”. La un moment dat, într-o întrevedere particulară, celebrul ziarist pomenit mai sus i-a și spus, de la obraz, șefului statului că „dintr-o zdreanță murdară nu se poate face steag”.

Dar cui îi pasă de toate astea? Elena deține o putere pe care alte femei nici măcar nu ar putea să o viseze: ia parte la elaborarea deciziilor politice, intermediază contracte economice oneroase de pe urma cărora își rotunjește averea. Ea este, cu adevărat, femeia puternică din spatele marelui bărbat.

Ei bine, cam aceasta este, foarte pe scurt, povestea Elenei, teribila muiere care, ne place sau nu, l-a subjugat, practic, pe șeful statului. Punem pariu că niciunuia dintre voi nu i-a trecut prin minte că ar fi vorba de Elena Ceaușescu? Și asta pentru că „doamna Elena” nu are, bineînțeles, nicio legătură cu „Epoca de Aur”. Și cu atât mai puțin cu vremurile de acum. „Coana Leana” o fi avut ea calitățile ei ascunse și păcatele ei, dar niciodată nu ar fi putut-o egala pe acea Elena despre care am vorbit mai sus. Este de la sine înțeles că nici șeful statului nu este „Mărețul Cârmaci”

Elena despre care am povestit aici este Elena Lupescu, atot-puternica amantă a Regelui Carol al II-lea. Celebrul ziarist pe care l-am invocat aici este neuitatul și inegalabilul Pamfil Șeicaru. Iar cinicul politician care a spus pe șleau unde era pierdut șeful statului, nu este nimeni altul decât cinic-sarcasticul Constantin Argetoianu. Iar dacă anumite întâmplări de aici vi se par, într-o oarecare măsură cunoscute, asta nu este decât o întâmplare, o manifestare a hazardului care ne demonstrează, încă o dată, că până și istoria are un ascuțit simț al umorului.

P.S. – Nu știu cine e autorul dar îl apreciez pentru articol!

Scrisoare către FIFA

Ca urmare a solicitării pe care ne-aţi trimis-o şi în care cereaţi părerea noastră despre antrenorul naţionalei de fotbal al României, Victor Piţurcă, vă facem cunoscute următoarele:

Victor Piţurcă este un antrenor muncitor, serios şi cinstit. Condamnarea la un an de zile de închisoare CU SUSPENDARE (!), e o greşeală a justiţiei de la noi din ţară, generată de un dosar politic fabricat de invidioşi. Pur şi simplu a vrut să ajute un credincios şi a semnat o hârtie pe care nici nu a citit-o, pentru că oricum nu o înţelegea, el fiind calificat doar în fotbal şi nu se pricepe la chestii de-ăstea juridice. Chiar şi eu am fost târât prin tribunale de către astfel de indivizi fără scrupule, dar am avut noroc cu cunoştiinţele mele în legislaţie şi am reuşit să le închid gura. Că aşa e pe la noi.

Faptul că Piţurcă este un cartofor înrăit, nu afectează cu nimic profesionalismul lui şi nici munca pe care o depune pentru pregătirea naţionalei. Cu toţii avem câte o pasiune, mai mare sau mai mică, iar a lui este jocul de noroc, prin care-şi satisface nevoia de adrenalină. Pe banca de antrenor nu prea mai are parte de astfel de emoţii, fiindcă naţionala noastră de fotbal persistă în modestie şi toate pronosticurile pesimiste se adeveresc fără probleme. Trebuie să menţionez că totuşi antrenorul nostru este calculat, el nepunând la bătaie mize mari în jocurile de pocher, precum: casa, nevasta, amanta, copiii etc.

La acuzaţia că nu vrea să plătească pensie alimentară copilului fostei sale amante, vă pot răspunde cu mâna pe inimă că este o exagerare. El va respecta cu sfinţenie hotărârea instanţei, doar că nu înţeleg: de ce atâta grabă? Deocamdată a avut cheltuieli cu nunta fiicei sale şi ar fi normal ca fosta amantă să-l înţeleagă şi să-i fie alături în aceste momente grele. Dar ea e o egoistă şi nu se gândeşte decât la copilul ei! Ar trebui să fie mândră că un antrenor de asemenea calibru i-a făcut onoarea să-i conceapă un băiat care s-ar putea să-i semene în inteligenţă şi hărnicie. Nu să mai aibă pretenţii materiale care l-ar putea afecta psihic pe Victor Piţurcă, iar prin aceasta, munca lui de interes naţional.

În concluzie, Victor Piţurcă este unul dintre cei mai buni antrenori pe care l-a avut naţionala de fotbal a României şi recomand să nu se ia nici o măsură disciplinară împotriva lui. E adevărat că rezultatele de pe teren nu sunt lăudabile, dar să nu vă luaţi după scorul final. România a jucat întotdeauna mai bine decât adversarele sale şi doar cu mare noroc au reuşit să contrazică acestea realitatea de pe teren. Ori cu ajutorul arbitrilor, care au mereu ceva împotriva noastră. Pe de altă parte, faptul că noi pierdem meciurile face parte dintr-o strategie originală şi pe termen lung a selecţionerului. E atât de complicată încât nu a-ţi înţelege-o, chiar dacă aş vrea să v-o explic. De aceea închei aici pledoaria mea şi sper că veţi ţine seama de recomandările mele.

Cu respect: Mircea Sandu, Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal

P.S. – Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Orice nume şi caractere care au un corespondent în realitate NU ESTE, PROBABIL, ÎNTÂMPLĂTOARE!

Cine e inginerii şi ce vrea ei?

Voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul. Să începem cu începutul…

Şcoala generală şi liceul

Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective – poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat.

Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate… deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba.

Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca-Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.

Locul de muncă

Inginerul nu este un “workaholic”, dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neapărat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasă! În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. “Lipsa lui de cultură”, “incapacitatea lui de a comunica”, sau “gândirea lui de şoarece de laborator” nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândească la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă “capodoperele” lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.

Etica

Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji de cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neapărat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!

Acasă

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi… cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un calbu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de  specialitate…
Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software… Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neapărat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră.

Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci, ciocul mic!

Sursa: e-mail

Bărbatul şi femeia

* Cu vecinul nu e bine să discuţi nici de nevasta ta, nici de nevasta lui. (Ramon Lull)
* Bărbaţii care nu le înţeleg pe femei sunt de două tipuri: căsătoriţi şi necăsătoriţi. (Jacques Languirand)
* Bărbatul e singurul mascul care-şi bate femela. Asta înseamnă fie că el e cel mai brutal dintre masculi, fie că femeia e cea mai afurisită femelă. (Georges Courteline)
* Femeile au toate defectele: sunt cheltuitoare, sunt bârfitoare, sunt superficiale şi mai sunt şi frumoase pe deasupra. (Paul Morand)
* Femeilor le plac bărbaţii plinuţi… în zona portofelului. (Kay Ingram)
* Dacă vrei ca soţia să te asculte când vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie. O să fie numai ochi şi urechi. (Sacha Guitry)
* Ochiul nevestei vede un fir de păr de altă culoare pe umărul soţului, dar nu vede bine uşa de la garaj. (Carlo Nell)
* Prietenia între două femei e doar un scurt armistiţiu. (Rivarol)
* Soţul unei femei care-ţi place nu poate fi decât un idiot. (Goerges Feydeau)
* Nici o femeie nu crede că iubitul ei ar putea fi inteligent, dar îl laudă precaută, ca să stea liniştit. (Drew Barrymore)
* Spun unii că e mai bine să faci dragoste decât război, dar dacă aveţi chef de amândouă, căsătoriţi-vă! (Jerry Seinfeld)
* Căsătoria provine din dragoste aşa cum şi oţetul provine din vin. (Lord Byron)
* Sexul este o ocupaţie ereditară. Dacă părinţii tăi nu fac sex, nici tu nu vei ajunge să faci vreodată. (Woody Allen)
* Femeia ar fi mai fermecătoare dacă am putea să-i cădem în braţe fără să-i cădem în gheare. (A. Bierce)
* După ce Jean a ucis-o pe Marie, chiar a doua zi ea a încetat să-l mai înşele. (Alphonse Allais)
* Când un băiat vine şi-ţi ia fata la plimbare te simţi ca un om care dă un Stradivarius pe mâna unei gorile. (Jim Bishop)
* Căsătoria este o legătură între o persoană care nu-şi aduce aminte niciodată aniversările şi una care nu le uită niciodată. (Ogden Nash)
* Când te căsătoreşti ai nevoie de un martor. Ca la orice duel. (Sacha Guitry)
* Uneori e greu să spui dacă într-o casă conduce bărbatul, femeia, soacra sau bucătăreasa. Totuşi, câinele casei ştie întotdeauna cine e şeful. (Marcel Pagnol)
* Dragostea e ca duelul: dacă te atinge, te răneşte. (Tristan Corbiere)
* Când o femeie îţi dăruieşte şi inima, de obicei te obligă să iei şi restul. (John Vanbrugh)
* Dacă Dumnezeu ar fi vrut să fim homosexuali, i-ar fi creat pe Adam şi pe Walter. (L. Bryant)
* Singura modalitate de a scăpa de ispită este să cedezi. (Oscar Wilde)
* Ca să-şi apere punctul de vedere, avocatul îşi pune roba. Femeia şi-o scoate (Coluche)
* O singură căsătorie îl poate face pe un bărbat fericit: cea a fiicei sale. (Marcel Achard)
* Soţia mea este nepreţuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult. (Sacha Guitry)
* Sunt de acord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mâna femeii când o întâlneşte prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă. (Sacha Guitry)
* Statisticile sunt precum costumele de baie: îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel)
* Un bărbat nu este complet, dacă nu e însurat. Abia atunci e terminat. (Robert Frost)
* Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult… doar ţi se pare că timpul trece încet. (Clement Freud)
* Căsătoria este rezolvarea problemelor pe care două persoane, singure fiind, nu le-ar fi avut. (Sacha Guitry)
* În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile. (Philippe Bouvard)
* Soarta favorabilă e ca femeia: dacă nu profiţi de ea când îţi iese în cale, mâine n-o mai prinzi, că a avut-o altcineva. (Napoleon)
* Cine ştie să descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învăţat. (William Shakespeare)
* Dacă soţiile ar fi bune, şi Dumnezeu şi-ar lua una. (Sacha Guitry)
* Bărbatul a fost creat înaintea femeii ca să apuce să spună şi el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni. (Jules Renard)
* Când un bărbat îţi fură nevasta, nu există răzbunare mai bună decât să-l laşi să o păstreze. (Sacha Guitry)
* Bărbaţii vor să fie prima dragoste pentru femei, în timp ce femeile vor să fie ultima dragoste pentru bărbaţi. (Oscar Wilde)
* Plăcerea din dragoste ţine doar un moment, durerea din dragoste ţine o veşnicie. (Autor necunoscut)
* Numai fetele cuminţi îşi ţin jurnal. Fetele rele n-au timp. (Tallulah Benkhead)
* Soţul este ceea ce rămâne dintr-un amant, după ce i se extrag anumiţi nervi. (Helen Rowland)
* Orice femeie poate să mimeze singură că are un orgasm, dar numai cu ajutorul unui bărbat poate să mimeze că este îndrăgostită. (Woody Allen)
* Sex-appeal-ul este doar 50% meritul femeii. Restul este meritul bărbatului care se uită la ea. (Sophia Loren)
* Un spectacol de operă este ca o femeie inteligentă: costă mult, e greu de înţeles şi nu poţi spune nimic rău despre el fără să fii considerat mitocan. (Cleveland Amory)
* Femeia este un bărbat cu părul lung şi ideile scurte. (Arthur Schopenhauer)
* Femeia nu poate trăi fără oxigen, iar bărbatul nu poate trăi fără femei. (Pierre Desproges)
* Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-un singur punct: nici unii, nici alţii nu au încredere în femei. (Henri Louis Mencken)
* Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat. (Victor Borge)
* Femeile sunt precum pisicile: cad mereu în picioare. (John Keats)
* Poate că gelozia le plictiseşte pe femei, dar lipsa ei le omoară de-a dreptul. (Alfred Capus)
* Vă plac femeile geloase sau altele? Care altele? (Pierre Doris)
* Când te însori cu o fată, te însori, întotdeauna, şi cu familia ei. (Jan Mens)
* Bărbaţii care nu au vicii majore au nişte calităţi foarte plictisitoare. (Elizabeth Taylor)
* Orice bărbat, care vrea să-i facă pe plac iubitei, seamănă cu un urangutan care cântă la vioară. (Honore de Balzac)
* Un tată e un bancher personal, de care a făcut rost mama când era tânără. (Robert Frost)
* Când o doamnă refuză, trebuie să fie discretă. Când nu refuză, bărbatul trebuie să fie discret. (Jean Dolent)
* E imposibil să ghiceşti câţi bani are de gând să cheltuie o femeie. (Albert Willemetz)
* În dragoste, unii fac, alţii vorbesc. Mai bine tac şi eu. (Pierre Desproges)
* Când o femeie are darul de a tăcea, are precis şi alte calităţi ieşite din comun. (Corneille)

4 lecţii de management

Lecţia 1

Zice iepurele către corb: – Aş putea şi eu să stau ca tine toată ziua şi să nu fac nimic?

– Sigur, de ce nu?, răspunde corbul de pe cracă.

Deodată, apare un tigru, sare pe iepure şi îl mănâncă.

MORALA: Pentru a sta şi a nu face nimic, trebuie să stai foarte, foarte sus…

Lecţia 2

Zice curcanul către bou: – Aş dori mult să pot ajunge în vârful copacului. Dar nu am energia necesară!

– Ei bine, de ce nu guşti din balega mea?, îl sfătui boul. Conţine multe elemente nutritive!

Curcanul ciocăni o bucată de balegă şi obţinu energie suficientă pentru a ajunge pe prima creangă a copacului. A doua zi, după ce mai mâncă ceva balegă, ajunse la a doua creangă. În cele din urmă, după două săptămâni de mâncat balegă, s-a cocoţat cu mândrie în vârful copacului. Curând, însă, fu observat de un vânător, care-l împuşcă!

MORALA: Mâncatul de rahat te poate aduce în vârf, dar nu te va menţine acolo…

Lecţia 3

Când a fost conceput prima dată corpul, toate părţile voiau să fie ŞEF. Creierul spunea: “Eu trebuie să fiu ŞEF, deoarece controlez toate reacţiile şi funcţiile corpului”. Picioarele spuneau: “Noi trebuie să fim ŞEF, deoarece noi transportăm creierul şi-l ducem unde vrea el să meargă”. Mâinile spuneau: “Noi ar trebui să fim ŞEF, deoarece noi facem toată treaba şi câştigăm şi banii”. Şi tot aşa mai departe cu inima,plămânii şi ochii, până când, în cele din urmă a vorbit şi fundul. Toate celelalte părţi râdeau la ideea ca fundul să fie ŞEF. Aşa că fundul intră în grevă, inchizându-se şi refuzând să mai lucreze. După câtva timp, ochii începură să privească cruciş, mâinile să strângă pumnii, picioarele să tremure, inima şi plămânii să intre în panică şi creierul să devină nervos. În cele din urmă, toate părţile hotărâră că fundul trebuie să fie ŞEF, se supuse la vot şi se aprobă. Astfel, toate celelalte părţi făceau toată munca, în timp ce ŞEFUL stătea toată ziua şi făcea un rahat!

MORALA: Nu-ţi trebuie creier pentru a fi ŞEF – orice fund poate fi…

Lecţia 4

O păsărică s-a rătăcit şi a fost prinsă de iarnă. Era aşa de frig, că păsărica îngheţă şi se prăbuşi pe o câmpie întinsă. În timp ce zăcea acolo, veni o vacă şi se bălegă, acoperind-o. De la căldura balegii, pasărea se dezgheţă şi reveni la viaţă. Era atât de fericită, că începu să cânte de bucurie. O pisică, trecând pe acolo, auzi cântecul păsării şi se apropie să cerceteze. După sunet, descoperi pasărea sub grămada de balegă, o scoase de acolo şi o înghiţi!

MORALA: 1. Nu oricine te bagă în rahat îţi este duşman.

MORALA: 2. Nu oricine te scoate din rahat îţi este prieten.

MORALA: 3. Când eşti băgat în rahat, e bine să-ţi ţii gura!