Când te văd

Când te văd venind spre mine
Îmi saltă pulsul din vine,
Sângele îmi dă în clocot,
Inima bate în tropot.

Când te văd pășind prin iarbă,
Te-asemăn cu-o floare dalbă,
Ce-aduce dorului hrană
Prin parfumul ce-l emană.

Când te văd ieșind în ploaie,
Sufletul mi se înmoaie,
Și-nventez forme diverse
Să te apere de-averse.

Când te văd scăldată-n soare,
Ți-aș fi crema protectoare,
Ca să feresc de arsură
Pielea ta atât de pură.

Când te văd sub luna plină,
Simt că și ea ți se-nclină
Și-ți adună mii de stele
Să-ți facă un nimb din ele.

Însă orișice ai face,
Gândurile nu-mi dau pace,
Căutând să îți găsească
Doar partea dumnezeiască.

Imagine similară

Fetița care visa pentru alții (29)

continuare

„Dragul meu Jurnal

Am avut un vis pe care nu l-am înțeles, dar m-a întristat mai mult decât altele. Toate sunt un fel de coșmaruri, deși par atât de reale, iar uneori mă văd nevoită să evadez din ele. Știu atunci că sunt doar vise și pot să mă trezesc închizând ochii în fața pericolelor și deschizându-i apoi în patul meu liniștit. E drept că nu întotdeauna îmi iese, uneori sunt păcălită și trimisă în alt coșmar, unde trebuie să repet figura, înainte ca personajele rele să-mi facă rău. Cred că totul a pornit de la îndemnul doctorului cel nou și tânăr, Lupescu. Dumnealui mi-a explicat că vin alegerile și ar fi bine să aflu cine va fi câștigător. Eu nu mă pricep la treburile astea, însă mi-a spus că nici nu-i nevoie, trebuie doar să țin minte niște nume pe care să i le spun a doua zi.

A fost nevoie de mai multe încercări până am intrat în visul la care cred că am fost trimisă. Dragul meu Jurnal, știi că în astfel de experiențe pot să zbor precum o pasăre, asta fiind singura parte plăcută. Așadar, pluteam și de data asta peste pământ, doar că acum nu vedeam părțile cele mai frumoase și căutate de fiecare dată: apele și pădurile. În locul lor zăream doar deșerturi, munți de gunoaie și o pustietate care-mi provoca sete. Îmi simțeam gâtul uscat, capul înfierbântat de căldură, iar pleoapele înțepenite nu mai puteau coborî peste ochii lipsiți de umezeală. Într-un târziu, am văzut un bătrân care pescuia pe un râu secat, dar cu albia plină de gunoaie. Deșeuri erau peste tot, iar un copil de vreo șase ani căuta printre ambalajele goale din plastic, metal sau hârtie. Se oprea uneori, și pe fața lui nespălată de multă vreme puteam citi bucuria că a găsit ceva bun. Era vorba de o conservă care mai păstra urme din conținutul original și prin care își trecea degetul arătător, deget pe care-l sugea apoi cu ochii închiși de plăcere. Aceeași bucurie o exprima când găsea o parte dintr-o jucărie sau un obiect strălucitor.

Am aterizat lângă moșul cel tăcut și l-am privit atent cum agăța cu acul undiței tot felul de resturi inutile, după părerea mea. Dar el se lumina la față, ca de o captură importantă pe care o admira pe toate părțile și apoi o așeza alături. Mi-am dat seama că numai lui îi puteam pune întrebarea cu care fusesem însărcinată, așa că am îndrăznit să-i întrerup plăcuta îndeletnicire:

– Scuzați-mă, dar nu știți cumva cine a câștigat alegerile?

Bătrânul și-a întors spre mine chipul acoperit de o barbă încâlcită, iar zâmbetul i-a etalat gura fără niciun dinte și cu gingii sângerânde. Nu știu dacă era mut sau socotea că vorbele sunt inutile, însă mi-a răspuns întinzând mâna dreaptă și rotind-o larg în jur. Am privit mai atent spre ce arăta, dar nu vedeam nimic altceva în plus decât gunoi și pustietate. Poate că, totuși, nu era omul pe care-l căutam, așa că mi-am luat zborul spre zări mai îndepărtate, până la marea cea mare sau la ocean nesfârșit. Călătoream ca gândul, căutând un loc unde să-mi astâmpăr setea neîndurătoare. Doar când nu am mai văzut pic de pământ, ploaia a început să cadă din greu, transmițându-mi un fior neplăcut. Pentru că nu era una obișnuită, ci neagră ca smoala și grea precum plumbul. Nici vorbă să fie bună de băut și imposibil să mă mai mențin în aer, așa că m-am forțat să-mi închid pleoapele și să ies din această lume apocaliptică. Setea îmi dispăruse ca prin farmec, deși aveam pe noptieră paharul plin cu apă.

Doctorul cel tânăr mi-a reproșat că m-am dus prea departe cu viziunea și ar fi bine să mai încerc. Frații Horoscop, ca de obicei, s-au contrazis în presupuneri, fiecare după felul lui de a gândi. Horror m-a asigurat că am prevăzut felul în care va veni sfârșitul lumii, iar acest lucru se va întâmpla pe durata generației noastre. Scop era de părere că-i vorba doar de un avertisment, iar ceea ce am văzut se poate evita dacă luăm măsurile necesare: eliminarea poluării și curățarea planetei de deșeuri. Cică visele mele nu prezic evenimente certe, ci sunt doar varianta cea mai sumbră în cazul pasivității celor vizați și a neimplicării mele. Cearta lor escalada, ca de fiecare dată, și mă pregăteam să-i las singuri, când Adormitul a zvâcnit din letargia lui cu o concluzie înțeleaptă:

– Întrebarea ta a primit un răspuns cât se poate de evident, Visătoareo. Mă mir că doctorul acela nu și-a dat seama, dar e de înțeles când nu vrea să vadă decât ce-i place. Bătrânul din vis ți-a arătat concret cine a câștigat alegerile: gunoaiele! De altfel, nici nu e greu de ghicit, după cum merg lucrurile. Fiecare om vrea să ia câte o bucată cât mai mare din zestrea planetei, a fiecărei țări în parte, iar noi îi votăm pe aceia care fac acest lucru cu cât mai mare eficiență. Alegem să fim conduși de <gunoaie>, către o lume plină de gunoaie.”

Imagine similară

va urma

La un pahar cu must

Imagine similară

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tip aplaudă frenetic la o gală de box.
– Sunteți boxer?, îl întreabă cineva.
– Nu, sunt singurul stomatolog din oraș.

* – De ce ai băut?
– A născut nevastă-mea!
– Și cu mortul din portbagaj ce e?
– E tatăl copilului!

* – Dacă te lovește vreun nenorocit la școală, dă-i o lopată peste bot!
– Tati, dar eu sunt fetiță!
– Ia una roz!

* La psihiatru:
– Bună ziua, doctore.
– Bună ziua, luați loc. Cum vă numiți?
– Napoleon!
– Mmda… Cu ce vă pot ajuta?
– Doctore, e vorba de nevastă-mea, Josefina, nu știu cine dracu’ i-a băgat în cap c-o cheamă Vasilica Popescu…

* – Tată, a căzut soacră-mea în fântână, ce să fac?
– Aruncă-i mâncare, că apă are.

* Pe țigări scrie: cauzează cancer pulmonar, pe alcool scrie: dăunează grav sănătății, dar pe femei de ce nu scrie : distruge sistemul nervos…?

* – Porți ochelari?
– Nu.
– Te întreb pentru că ai semn pe nas.
– E de la halba de bere.

* Era Bulă în război și tot cerea o permisie fără a o primi. La un moment dat, ca să scape de el, căpitanul îi zice:
– Dacă faci o faptă eroică, poți pleca acasă.
Nu trec două ore și Bulă vine cu un tanc inamic nou-nouț. Primește permisia și când se întoarce mai merge o dată și mai aduce un tanc. Comandantul e intrigat și nu mai vrea să-i dea permisie dacă nu-i spune cum face de aduce tancuri bune de la inamic.
– Păi, dom’ colonel, m-am dus cu tancul spre inamic și l-am strigat: „Băi, nu vrei să mergi acasă?” „Ba da!” „Atunci hai să facem schimb de tancuri”.

* Un tip i se destăinuie unui prieten despre vizita pe care a primit-o acasă:
– L-am primit tradițional: o țuică, un vin, se destăinuie. El că nu bea decât chestii Bio. L-am servit cu un pahar de BioCarpet. Acum e relaxat, doarme pe scaun de când a venit.

* Un mare teleormănean, știți voi cine, este sunat de un „tovarăș” de-al lui.
Răspunde căsuța poștală: „telefonul are abonatul închis…”

* – Ce te supără cel mai tare, bade?
– Muierea, domn’ doctor. Dar io, amu am venit la dumneavoastră pentru reumatism.

* O femeie intră într-un magazin de bijuterii, atinge un inel de diamante și scapă o bășină. Ca să disimuleze întâmplarea, întreabă:
– Cât costă acest inel?
Vânzătorul îi spune:
– Hahaha, dacă numai când îl atingi te scapă un vânt, când ți-oi spune prețul te caci pe tine…

* Bulă vine noaptea acasă cu Ștrulă și îi arată apartamentul:
– Încet, să nu o trezim pe nevastă-mea. Aici e bucătăria, aici e baia, aici sufrageria și aici dormitorul. Cea din pat e nevastă-mea, iar cel de lângă ea sunt eu.

* – Domn’ profesor, cum merge Gigel al meu cu școala?
– Oi, aveți?
– Nu!
– Să vă cumpărați!

* Caut înger păzitor…, al meu s-a îmbolnăvit de nervi!

* Se spune că dragostea este mai importantă decât banii. Ia încearcă tu să-ți plătești facturile cu o îmbrățișare!

* Dacă ați ști voi de câte ori am spus adevărul prin glumele mele…
Ori m-ați bate, or m-ați iubi.

* După ultimele cercetări, savanții ardeleni or stabilit că 9 din 10 bărbați au recunoscut că femeia are întătdeauna dreptate!
Pe al 10-lea, și amu îl caută scafandrii!

* Mă plimbam pe stradă și văd doi tipi îmbrăcați la fel, băi dar fix la fel. Mă uit așa cu silă la ei și îi întreb:
– Bă, voi sunteți poponari?
Și m-au arestat…

* O veche zicală spune: „când se închide o ușă, se deschide alta”.
Știu asta, și eu am avut Dacie.

* „Cearta cu femeia e ca factura la curent. Din când în când se face regularizarea și ai de plătit din urmă”.

* Două lucruri îmi plac foarte mult!
Cârnatul, pentru că nu mă îmbăt de la el, și pălinca, pentru că nu-mi rămâne între dinți!

* După două ore de chin în care m-am gândit de unde să încep curățenia, mi-a venit o idee genială:
– Nu mai bine beau eu o bere?

* Mi-am cumpărat o canapea nouă. Mi-au spus că încap 6 persoane fără probleme.
Unde găsesc acum 6 persoane fără probleme?

Fetița care visa pentru alții (29)

continuare

„Dragul meu Jurnal

Cel mai mult m-au uimit frații Horoscop. Am scris Horoscop, dar mai corect ar fost să le spun Horror-Scop, și o să afli imediat de ce. Sunt gemeni, au treisprezece ani și nu prea seamănă unul cu celălalt. Primul cu care am schimbat câteva cuvinte a fost Horror, un băiat cu părul negru ca ochii săi întunecați și un chip mereu încrâncenat. Mi-a povestit că sunt orfani, după ce părinții lor au murit când erau mici, în urma unei confruntări macabre la care a fost și el martor. Tatăl a înjunghiat-o pe mamă, iar apoi și-a tăiat gâtul cu același cuțit. Au rămas amândoi printre cadavre și sânge, până a doua zi, când i-a găsit un vecin și a anunțat autoritățile. De atunci au fost înfiați de mai multe familii, dar niciuna nu a rezistat cu ei mai mult de câteva luni. Mi-am zis atunci că sunt și copii mai oropsiți ca mine, iar asta mi-a stârnit milă și admirație pentru tăria de a rezista și a putea povesti această grozăvie.”

„Azi m-am apropiat și de fratele lui, căruia i se spune Scop, fără să-mi dau seama din ce cauză. Avea părul blond, ochi albaștri și un zâmbet care-i lumina mereu fața, iar asta m-a atras, stârnindu-mi interesul. Cuvintele lui mi-au răspuns unor întrebări, dar au generat alte mistere, greu de dezlegat. Băiatul susținea că părinții lor trăiesc, doar că sunt plecați într-o misiune peste hotare și or să revină după ce aceasta e încheiată. Nici vorbă de crimă și sinucidere, așa cum îi place lui Horror să creadă lumea. Ei sunt copii obișnuiți, cu o viață normală și cu un scop bine definit, așa cum îi este dat fiecărei ființe de pe Pământ, fiecărui corp din Univers. Atunci am înțeles semnificația numelui său, iar compania lui mi-a devenit plăcută. Partea cea mai ciudată, abia apoi mi-a fost dat să o aflu…”

„Am căutat din nou să intru în vorbă cu Scop și să-i spun că-s de acord cu părerea lui: cu toții avem un destin pe care trebuie să-l împlinim pentru a fi fericiți și iubiți de oameni. Doar că ochii băiatului erau întunecați de această dată, zâmbetul îi dispăruse de pe chip, iar vocea îi devenise gravă. Uluirea mi-a fost și mai mare când a afirmat că el este de fapt Horror și a început să-mi vorbească de Apocalipsa iminentă care ne așteaptă în curând. Mi-am mutat privirea către fratele său și am constatat cu mirare că el preluase trăsăturile lui Scop, iradiind de optimism și fiind marcat de un zâmbet cuceritor. Doar părul îi rămăsese negru, dar și acesta parcă strălucea în felul lui. Mă simțeam ca într-un film fantastic, din care nu înțelegeam încă aproape nimic, dar curiozitatea îmi era crescută la maxim.”

„Cu timpul și cu ajutorul lui Poligraf, am aflat care este misterul celor doi frați atât de înșelători. Periodic și inexplicabil, își schimbau personalitatea între ei. E drept că, de obicei, Scop rămânea cel care avea speranțe în viitor și bucurie în suflet, dar caracterul lui Horror îi pătrundea uneori în minte, iar al lui în fratele său, cu tot ce gândeau și știau fiecare. Am auzit că nici doctorii nu-și explicau acest fenomen, de aceea le făceau periodic analize complicate și îi supuneau la numeroase experimente. Poligraf zice că-i închideau în camere separate și îi puneau să învețe diferite lucruri. Îi țineau despărțiți până intervenea schimbarea de personalitate și se convingeau că informațiile însușite de fiecare din ei se transferaseră automat în celălalt, fără să fi avut vreo posibilitate concretă de contact. Sarcina specialiștilor era să afle modul în care se face acest schimb și să-l poată aplica altor subiecți. Nu știu cu ce i-ar ajuta asta pe frații Horoscop, dar doctorii sunt profesioniști și or fi având un plan. Altfel, Horror și Scop au o memorie foarte bună și sunt primii la învățătură, dacă nu-l punem la socoteală pe Adormitul. Noi ne-am obișnuit cu ei și le ascultăm aproape zilnic predicțiile, chiar și pe cele sumbre ale lui Horror. Firește că le preferăm pe ale lui Scop, care ne promite un viitor plăcut și sigur. Pe mine mă asigură că-l voi vedea pe tata, iar pe Poligraf că o să-și găsească părinți iubitori. A…, și că prietenii noștri de departe or să ne găsească în curând, după care nu ne vom mai despărți.”

„Azi am primit câte o prăjitură cu răvaș. Pe bilețelul lui Poligraf scria: „Adevărul te va elibera”, iar pe al meu am citit urarea: „Să ai parte de vise plăcute!” Am râs amândouă de întâmplare și ne-am spus că probabil Scop a făcut această glumă, ca să ne înveselească înainte de culcare. Chiar i-am mulțumit a doua zi dimineață, dar el s-a arătat nedumerit, iar Poligraf a confirmat că nu se preface. O fi încă una din ciudățeniile fraților Horoscop, pe care nu putem noi să o înțelegem.

Imagine similară

va urma

 

Contre

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mi-am luat un credit și mi-am pus doi giranți.
Acum, are cine să se roage pentru sănătatea mea!

 

Imagini pentru imagini branza mucegaita

* Știați că oțetul, stafidele și brânza cu mucegai au fost inventate de poșta română?

* Muierea mi-o făcut cafeaua de dimineață și, după ce m-a servit cu ea, mi-o zâmbit, apoi mi-o făcut cu ochiul!
No, niciodată în viața mea nu am băut o cafea cu atâta frică ca amu!

* Voi ăștia care fugiți după avere, ați observat că sicriul nu are buzunare?

* Fuego s-a împrietenit cu Guță. S-au hotărât să scoată împreună o piesă: „Mi-au furat dușmanii bradul!”

* Pe bărbatu-meu l-o interzis Facebook-ul pe o lună de zile. Amu îi fericit și satisfăcut…
Se joacă cu copiii, chiar dacă a fost surprins când o văzut că are trei!

* Sunt foarte confuz când sunt la volan, câteodată nici nu mai știu care-i nevastă-mea și care-i GPS-ul. Amândoi îmi spun ce să fac la fiecare sută de metri.

* El: – Iubito, dacă mă superi, te desfigurez!
Ea: – Cum, ai fi în stare să mă lovești?
El: – Nu e nevoie, îți ascund fardurile!

* Doar un român se poate întoarce din concediu medical bronzat!

* – Apăi mă Gheorghe, mă! După atâtea nopți împreună, noi doi ce suntem, mă?
– Paznici de noapte, cretinule!

* – Tu, Rozi! Am aflat că și-o găsât Gheorghe de lucru!
– Unde?
– La o fabrică de bere! Are deja tri luni acolo…
– No, și ce zâce, cum îi?
– Iooai, habar n-am! De atunci n-o mai dat p-acasă!

* – Nu vreau să merg la școală! Nimeni nu mă ascultă, unii mă calcă, unii mă trag de păr, alții țipă și în pauze mă dau afară din clasă. NU VREAU!
– Trebuie să te duci! Nu te-am pus eu să te faci profesoară…

* Un avocat nu oprește cu mașina la semnul STOP și este tras pe dreapta de un polițist.
– Actele dumneavoastră, vă rog.
– Pentru ce?
– N-ați oprit la semnul STOP.
– Am încetinit și era liber, nu venea nimeni.
– Dar n-ați oprit mașina pe loc… Actele, vă rog!
– Care-i diferența?
– Diferența este că la semnalul STOP trebuie să opriți mașina pe loc. Asta e legea… Actele, vă rog!
– Dacă îmi poți arăta care este diferența legală între a încetini și a opri, îți dau actele și te las să-mi dai amendă, dacă nu, mă lași să plec și nu mă amendezi.
– De acord, dar coborâți, vă rog, din mașină!
Avocatul coboară liniștit, iar între timp polițistul scoate pulanul și începe să-i dea vârtos avocatului, spunându-i: „Vrei să mă opresc sau doar să încetinesc?”

* Bulă primește o invitație la o petrecere. Pe invitație scria că se intră doar cu cravată neagră. Când a ajuns însă, spre surprinderea lui, ceilalți mai purtau și cămașă, și pantaloni…

* – Fumezi?
– Da.
– Rău. Fumatul reduce viața cu 20 de ani. Câți ani ai?
– 50.
– Vezi? Dacă nu fumai, acum ai fi avut 70!

* Ea: – E de prisos, domnule, inima mea nu e liberă!
El: – Dar, duduie, pretențiile mele nu urcă atât de sus…

* Liviu Dragnea, la restaurant:
– Chelner, în supa mea plutește o bucată de rahat!
– Asta-i reflexie, domnule!

* -Care-i deosebirea diferența dintre un bărbat îndrăgostit și unul căsătorit?
– Ăla îndrăgostit nu-și găsește vorbele, iar ăla însurat nu apucă să vorbească!

* Cică „nu te culca niciodată pe-o ureche”. Toată noaptea nu am închis un ochi, gândindu-mă cum naiba să dorm pe amândouă!

* Dacă muierea are o zi proastă, crede-mă că și a ta va fi la fel!

* M-am hotărât să țin două diete! Cu una îmi era prea foame…

* Cică dragostea plutește în aer!
Așa că… cei singuri luați o gură de aer!

* – Ți-e dor de fostul tău?
– Nu.
– Atunci ce cauți prin fața casei lui?
– Încă mai am parola de la Wi-Fi…

Ultimul Gheorghe

Mi-e teamă că în acești ani de restriște
Se naște, undeva în țara asta tot mai părăsită,
Românul care peste un veac, ce pare inaccesibil,
O să fie ultimul care va rămâne în România,
Ar putea să-l cheme Gheorghe.

Atunci o să se adune lume străină în jurul lui,
Deși o sută de ani pentru un om va fi o bagatelă,
Dar el va face senzație prin numele greu de pronunțat
Și faptul că vorbește o limbă dispărută pe aici,
Căreia i se spune română.

Va fi întrebat cum de a rezistat de unul singur,
Iar el o să răspundă că speranța revenirii românilor
I-a dat putere să poarte dorurile pe umeri,
Pentru fiii, nepoții, prietenii și vecinii,
Precum și vremurile de altădată.

Mulți au să dea din cap neîncrezători,
Și vor crede că bătrânul vorbește aiurea,
Căci români nu au trăit niciodată pe aici,
Doar Gheorghe a ajuns cumva prin zonă,
Venind din alte zări.

Curând se va odihni și el sub o cruce ieftină,
Înhumat de câțiva vecini miloși,
Care vor scrie pe lemn doar câteva cuvinte
Lăsate de bătrân, dar neînțelese de ei:
„Aici e îngropat ultimul român din România,
Cu numele de Gheorghe”.

Imagini pentru imagini cu cruci din cimitir

 

Omagiu poeziei

Viața fără poezie
Ar fi tristă și pustie,
Ca soțul fără soție
Sau mândra fără de ie.

Poezia se găsește
În bobocul ce-nflorește,
În omul care iubește
Și-n cartea ce se citește.

Imagini pentru imagini cu poezie

Poezia e în toate,
De la ziuă până-n noapte,
Prin rămurișuri bogate,
Ori în frunzele uscate.

Versurile te tratează
De dorurile ce oftează,
Iar inima ți-o pansează
Cu emoții ce rimează.

Poezia e o stare
Ce te-ndeamnă la visare
Și-ți aduce alinare
Cât o fi rana de mare.