Fetița care visa pentru alții (34)

Rotaru l-a omis din raportul său tocmai pe artizanul acestei întorsături, omul care a grăbit implicarea celor doi băieți în căutarea prietenei lor. Probabil că fenomenele inexplicabile prin care a trecut în ultima vreme i-au inoculat o frică selectivă, responsabilă pentru scoaterea în evidență doar a personajelor impresionante și potențial periculoase. Profesorul Bogdan nu făcea parte dintre ei, păstrând o oarecare distanță de centrul de comandă coordonat în continuare de doamna Popan. Bucuria revederii Stancăi și îmbrățișarea spontană de care a avut parte constituia un premiu suficient de mare pentru toată strădania lui de a-l convinge pe Șoc să lase totul și să vină imediat în țară. Era o alegere grea pentru tânăr, ținând cont de faptul că Sentimente trebuia să primească foarte curând un braț bionic, în locul celui smuls de leul lui Montezuma.

Imagine similară

Dar tocmai băiatul mutilat a fost un sprijin pentru Bogdan pentru argumentarea amânării implantului, în favoarea ajutorului cerut de profesor. Bine că măcar brațul stâng îi fusese salvat de la amputare, prin el reușind să se facă înțeles de prietenul lui, dar numai de el. Deși un surdo-mut are nevoie de două mâini pentru a-și transmite gândurile, Sentimente compensa lipsa unuia prin expresivitatea feței și a ochilor, cu limbajul cărora Șoc se obișnuise.

Firește că surpriza doamnei Popan a fost copleșitoare la vederea celor pe care-i crezuse pierduți în imensitatea nemăsurabilă a lumii, dar a vrut ca și ea să-i surprindă plăcut pe cei de la mănăstire. De aceea nu le-a spus nimic la telefon, ci au pornit imediat spre ei, cu inimile pline de încredere și nerăbdare. La vederea cerului tot mai întunecat și la perceperea vântului dezlănțuit care parcă le dădea aripi, Sentimente îl privi adânc pe Șoc și își exprimă temerea, în limbajul lui: „Sper că nu ești implicat în această furtună…” Prietenul lui ridică impasibil din umeri și răspunse derutant: „M-ai văzut făcând cumva vreun hocus-pocus?”

Poarta de la mănăstire au deschis-o ușor, de data asta chiar printr-un hocus-pocus simplu, deci nu au intrat spectaculos, așa cum își imaginase Rotaru. În schimb, a fost nevoie de câteva artificii spectaculoase pentru a-i convinge pe cei trei reprezentanți ai autorităților să se dezarmeze și să se supună noilor ordine. A urmat o veselie generală, îmbrățișări și întrebări pentru care nu mai era timp de răspunsuri, planuri de acțiune ce se schimbau în câteva minute, mărturisiri și apoi aceleași întrebări care se repetau. Mai multe măicuțe priveau cu interes acest vacarm din sala cea mai mare a mănăstirii, cea de reculegere și închinare, în timp ce stareța Filofteia încerca zadarnic să le scoată de acolo. Spiritele s-au liniștit într-un târziu, poate din cauza epuizării, iar atunci a venit vremea să se audă glasul rațiunii, respectiv al Violetei Popan.

– Nu știm încă unde este Lena, dar poate știu acești domni sau cei care i-au trimis aici, vorbi ea cu o voce mai potolită. Eu zic că ar fi bine să ia legătura cu ei și să-i cheme în fața noastră.

– Draga mea, îi atrase atenția soțul. Îți dai seama că nu vor veni cu brațele deschise, ci cu ele înarmate.

– Știu, dar nu ne putem tot ascunde, răspunse ea hotărâtă. Să dăm cărțile pe față, să ne aresteze pe toți, dar nu mai tac și nici nu mă mai dau bătută. Să vină acum, asta să le spui!

Ultimele cuvinte îi erau adresate lui Rotaru, care răspunse afirmativ dând de câteva ori din cap. Femeia asta îi provoca o teamă la fel de mare ca băiatul acela cu fulgere ce-i ieșeau din degete. Astfel a ajuns mesajul la superiorul său, care le-a promis un potop de foc. Era o chestiune de câteva ore, iar teama că nu vor avea parte de niciun dialog devenea tot mai persistentă, mai ales după cele spuse de șeful grupului sechestrat:

– Doamnă, nu aveți habar cu cine vă puneți. Cei care vor veni nu răspund la întrebări și nu dau socoteală oamenilor de teapa noastră. Mai bine plecați de aici, până mai aveți timp, deși nu văd unde v-ați putea ascunde.

– Am zis că nu mai fugim!, se răsti Violeta. Viteazul acesta are puterea să-i înfrângă pe ticăloși, așa cum a mai făcut-o cu armata unui tiran. Așa-i, băieți?

Femeia îi privi cu mândrie și încredere totală, îl strânse încă o dată în brațe pe Șoc și nu îl lăsă până nu-l văzu că răspunde afirmativ. Apoi îl îmbrățișă cu aceeași patimă pe Sentimente, căutând în privirea lui aceeași privire de luptător. Doar că ochii lui negri rămâneau tot triști, în timp ce capul i se mișcă a negație. Doamna Popan era contrariată și ceru explicații de la prietenul lui.

– Sentimente nu mai vrea victime, nu mai suportă înfruntările crunte dintre oameni, o lămuri acesta. Vă vom fi mereu aproape și vom face tot ce putem pentru dreptate, dar nu am voie să omor pe nimeni. I-am jurat, iar eu îmi respect cuvântul, mai ales în fața celui mai bun prieten.

(In)directe

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – De ce te-ai îndrăgostit de mine?
– Din cauza ochilor.
– Îți plac ochii mei?
– Nu, am vederea proastă!

* După 45 de ani, este indicat să lași în pace tipele de 20 de ani și să te orientezi către cele care recunosc semnele de infarct!

* Donez costum de ginerică purtat o singură dată. Nu pot fi prost de două ori.

* – Ce șoarece merge în două picioare?
– Nu știu.
– Mickey Mouse.
– Ce rață mere în două picioare?
– Donald Duck?
– Ești prost…, toate merg.

* – Dar de ce ești supărat?
– Mă uitam la un film porno și poc… deodată intră nevastă-mea pe ușă…
– Și ce-i rău în asta?
– Păi, a intrat pe ușă, în film…, nu la mine acasă…

Imagine similară

* Se întâlnesc șase prietene la cafea și nu au pe cine bârfi, pentru că le-a pus dracu să vină toate șase deodată.

* După sărbători, nu mai plâng chitarele.
La unii plâng cântarele, la alții nevestele, la alții buzunarele.

* M-am hotărât, de astăzi sunt vegetarian…
Pe tot ce înseamnă carne o să pun vegeta…

* M-am dus în parc să alerg și acolo erau mulți oameni grași.
Imediat mi-am dat seama că jogging-ul îngrașe… și am plecat acasă!

* Deja e fumată povestea cu „negrul slăbește”. Nu vă mai amăgiți!
După sărbătorile astea doar întunericul vă mai ajută!

* La moldoveni în beci intră cine vrea.
Dar iese care mai poate…

* Am fost de m-am spovedit. Câte amintiri plăcute…

* Când eram mic, nu mă interesa ce port, pentru că mă îmbrăcau părinții.
Uitându-mă la pozele de atunci, e clar că nici pe ei nu îi interesa.

* Luna cadourilor sa dus, de acu’ începe Luna suspinelor.

* La noi, la români, anul nu trebuie să fie neapărat nou, merge și unu’ second-hand, din Germania!

* – Ce-ți dorești de la 2020?
– Daune morale pentru 2019…

* Nu suport să văd casa murdară…
Chiar acum mă ridic din pat și sting lumina.

* Femeia știe totul, până o întrebi de ăla care îi tot dă mesaje.

* – Mă, Gheorghe! Ai auzit că triburile din Africa își vând nevestele? Tu m-ai vinde pe mine?
– Ce tăt vorbești acolo, tu? Te-aș face cadou!

* Am fost la biserică să mă spovedesc. După ce am terminat, preotul mia spus că vrea și el să fie șofer pe TIR…

* Toți bărbații sunt curajoși. Filmele de groază nu îi sperie, dar cinci apeluri pierdute de la soție cu siguranță da.

* „Dacă te duci cu capra aia, divorțez”, mi-a spus nevasta. Uite-așa se pierd tradițiile de Sărbători…

* Dacă te prinde miezul nopții fără un pantof, să fii sigură că nu ești Cenușăreasa, ești doar beată, atât!

* – Alo, ce faci?
– Mâncam!
– Scuze, vorbim când termini…
– Ok, ne auzim după 7 ianuarie!

* Îl aud pe Bănică de vreo 15 ani cântând „Doar o dată-i Crăciunul”. Cred că are Alzheimer.

* Țăran, caut țărancă pentru mariaj…
Fă, să vii cu sapa ta!

* În perioada asta sunt de evitat vizitele.
Toți vor să bage în tine mâncarea care le-a rămas…

* APA
Dacă bei apă la ora corectă, se mărește la maxim efectul în corpul uman.
Două pahare de apă după ce te trezești, ajută la activarea organelor interne.
Un pahar de apă cu treizeci de minute înainte de a mânca, ajută la digestie.
Un pahar de apă înainte de a face baie, ajută la scăderea presiunii sangvine.
Un pahar de apă înainte de a te duce la culcare, evită apoplexia și atacurile cardiace.
Un pahar de apă înainte de a face sex, ajută la relaxare.
Două pahare de apă înainte de a bea băuturi alcoolice, ajută la ficat.
Un pahar cu apă înainte de a te supăra, ajută să iei lucrurile cu calm…
Cinci pahare de vin ajută să uiți toate aceste tâmpenii.

* Ceva fin
Îmi plac diminețile lente și liniștite. Vreau ca ziua să încerce să mă seducă puțin, înainte să mi-o tragă!

Disecă-mi inima…

Dacă aș putea să descriu iubirea pe care ți-o port,
Ar însemna că nu e suficient de mare,
Dacă aș putea să-ți redau frumusețea prin cuvinte,
Ar însemna că nu e divină,
Dacă aș putea să te asigur de credința mea eternă,
Mi-aș da viața fără șovăire
Și ți-aș lăsa moștenire inima
Pe care să o diseci cu un bisturiu;
Acolo, în partea ei cea mai fierbinte,
Ai găsi dovada dragostei indescriptibile,
În forma unui univers cu chipul tău.
Dacă voi ajunge la acest sacrificiu,
Strecoară-l în palmă și dă-i binecuvântarea ta,
Înainte să facă implozie.

Imagine similară

Sorcova mea

Mergând pe ideea că în politică și societate nu s-a schimbat încă mare lucru, consider că Sorcova de anul trecut e încă actuală și nu strică să repet urările până se împlinesc în cea mai mare parte.

Așadar, mă primiți și anul acesta cu sorcovitul? Considerând că sunteți gazde generoase, iaca și versurile mele:

Imagini pentru imagini cu sorcova

Sorcova nu s-ar preta
Să ureze altceva,
Decât noi guvernatori,
Mai buni și mai creatori;
Românii să vin-acasă,
La o viață luminoasă,
Copiii să aibă școli,
Noi să fim tratați de boli;
Să avem autostrăzi,
Nu poimâine, ci astăzi,
Să trăim cu cumpătare
Și să n-aruncăm mâncare;
Să fim drepți și iubitori,
Învățați și muncitori;
Pe corupți să-i pedepsim,
De hoți să ne mântuim.
Sorcova originară,
Ce v-o spun în astă seară,
E temeinică urare
Pentru omul care are
Conștiință în dotare
Și se vrea semnal de-alarmă,
Ca românii să n-adoarmă
La promisiuni absurde,
Ce ne transformă în ciurde.
N-o să vă rețin prea mult
Cu o sorcovă de-adult,
Ci mi-ar plăcea să vă spun
C-o s-aveți un an mai bun,
Cu fericire non-stop,
Precum e în horoscop,
Dar eu sunt mai circumspect
Și v-o spun, așa, direct:
Dacă vreți de toate cele,
Luptați-vă pentru ele,
La anul și la mulți ani!

Cu umor spre Anul Nou

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Vreau să fac Revelionul la o familie cumsecade, să ofere băutură și mâncare…
Dețin cuțit, lingură și furculiță…

* – Mami, eu vreau cățel de Crăciun!
– Nici gând! O să mănânci și tu porc, exact ca ceilalți copii.

* Primesc numai lovituri de la viață: ba mă lovește foamea, ba lenea, ba somnul…!

* Preselecție azi la urgențe:
– Ăia cu sarmalele pe stânga, bețivii pe dreapta…

* S-a ajuns la concluzia că expresia: ”Toți bărbații sunt la fel” a fost inventată de o chinezoaică care și-a pierdut bărbatul în mulțime…

* Trei studenți se întâlnesc de Crăciun:
– Am petrecut Crăciunul la Mallorca…, plajă, coctailuri, fete în bikini…
– Eu am fost la schi în Alpi, zice al doilea…, zăpadă, vin fiert și ce blondeee…
– Măi fraților – zice al treilea -, am fost în aceeași cameră cu voi, dar eu, spre deosebire de voi, nu am fumat din țigara aia lungă…

* Un bețiv intră într-un bar și îi spune barmanului:
– O vodcă mie, o vodcă ție și câte o vodcă la cei din bar!
Barmanul face întocmai, dar când cere plata, bețivul n-are bani. Barmanul îl bate și-l dă afară.
În seara următoare, același bețiv intră în bar și zice:
– O vodcă mie și câte o vodcă la cei din bar!
Barmanul întreabă ironic:
– Și pentru mine nu?!
– Nu! Tu cum bei un păhărel, devii violent.

* Abia acum vezi câtă mâncare ai făcut…
De trei zile mănânci din ea și nu se mai termină.

* Odată fugeam pe ascuns de acasă pentru a mă duce la petreceri.
Acum fug pe ascuns de la petreceri pentru a mă duce acasă.

* Un ardelean nervos:
– Alo, Electrica…?
– Nu, aici Compania de apă.
– No, nu-i bai, să vă bată Dumnezo și pă voi!

Imagini pentru imagini doctor

* La doctor:
– Mâncați sănătos?
– Mănânc și când sunt bolnav.

* La cozonac unii mănâncă stafidele, alții doar rahatul!
Ca-n viață…

* Program de weekend și sărbători:
1. Dormi până ți se face foame.
2. Mănâncă până ți se face somn.

* ”Ce vrei să mănânci?”
Așa ne salutăm prin casă de câteva zile!

* – Mă Ioane, tu când ești beat poți merge drept?, îl întreabă amicul Gheorghe.
– Da’ cum să nu…, răspunse Ion. Drept în șanț!

* Chiar se întâmplă cu adevărat miracole de Crăciun! Toate economiile mele… s-au dus!

* M-am decis. Nu mai vreau fluturi în stomac. Îi dau afară pe toți…
Am nevoie de spațiu pentru sarmale și cârnați!

* Ajutor
Se zice că găina bătrână face ciorba bună. Așa că am cumpărat una și am pus-o în bucătărie.
E acolo de două ceasuri, a răsturnat ceva farfurii, s-a căcat pe jos, dar nu dă semne că s-ar apuca de treabă.

* – Ce are în comun fizica moleculară cu o nuntă moldovenească?
– Mișcarea haotică a ionilor…

* Dacă vedeți un om care bea de unul singur, nu vă grăbiți să-l judecați. E posibil să fie o petrecere de firmă a unei persoane fizice autorizate. 😀

* La vârsta mea mai alerg după femei, dar numai la vale…

* Ultima dorință
La biserică, Măria era cam abătută. Preotul o întreabă:
– Ce-ai pățit, Mărie?
– Ce să pățesc, părinte… Uite, Ion al meu a murit aseară!
– Dumnezeu să-l odihnească! Ți-a spus cumva care a fost ultima lui dorință?
– Cred că da, părinte! Mi-a zis: ”Fă, Mărie, lasă jos pușca aia!”

* Eu beau doar de două ori pe an: când e ziua mea, și când nu e.

* Reguli de Crăciun
1. Nu face împrumut la bancă doar pentru a le arăta celor dragi că îi iubești.
2. Nu îți vizita familia dacă îți va compromite sănătatea mintală.
3. Dacă cineva va face comentarii asupra greutății tale… Mănâncă-i.

* – Un trening, vă rog!
– De care. Pentru indoor sau outdoor? Alergat fitness sau pilates? Sintetic sau din bumbac? Clasic sau streatch?
– D-ăsta de stat în casă, dus gunoiul.

* Întrebări clasice din dimineața de după petrecerea de Revelion:
– Unde sunt?!
– De ce?!
– Cine e persoana care stă lângă mine în pat?!
– De ce e dezbrăcată?!
– De ce e bărbat?!
– De ce mama naibii e mort?!
– Al cui e poneiul ăsta din cameră??
– Cu adică e trei ianuarie?!

* Un polițist oprește pe stradă un om beat criță:
– De unde veniți la ora asta?
– De la petrecerea de Revelion!
– Tu îți bați joc de mine? Revelionul a fost acum două săptămâni!
– Asta știu, dar abia acum mi-au sugerat gazdele să mă întorc acasă…

Vremea bilanțurilor

Imagine similară

Anul e pe sfârșite, când fiecare om chibzuit – așa cum mă străduiesc să fiu și eu – îi face retrospectiva pentru a trage învățăminte și a-și înfiripa noi speranțe pentru noul an, care începe curând. Bilanțul meu se poate împărți pe două planuri, din viața reală și din cea virtuală, ultima ocupând o mare parte din timpul meu și contribuind intens la starea mea spirituală. În general, pot zice că sunt mulțumit de ceea ce am trăit și realizat la ambele capitole, deși au fost câteva necazuri la primul dintre ele.

Pe scurt, am avut parte de un an bun, în care m-am bucurat de sărbătorile Paștelui și a Crăciunului alături de nepoțica mea cea mai scumpă, Emilia, și familia ei iubitoare. La capitolul realizări pot să trec și ieșirea de sub tipar a ultimelor cărți trimise pentru publicare: „Versuri pentru suflet și cuget” și „Metamorfoza”. De asemenea, un alt moment plăcut și emoționant a fost întâlnirea cu unul dintre cei mai buni prieteni și colegi de blog, Mugur Călin, cu care am petrecut câteva ore minunate în fața unei cești de cafea și al unui suc, pe o terasă din Seini. Vacanța la Geoagiu-Băi, împreună cu soră-mea, Doina, au fost alte două săptămâni benefice pe care le trec la capitolul împliniri. Din păcate, accidentul de la sfârșitul lunii noiembrie, în care Doina și-a fracturat glezna, e unul care mi-a umbrit sfârșitul de an. În prezent e internată la o clinică particulară pentru recuperare, până la începutul lui februarie. Astfel s-a dus fondul pentru vacanța de anul viitor, pe care am eliminat-o din planificări.

În schimb, pot afirma că viața virtuală de pe blog mi-a adus bucurii pe aproape toate planurile. Numărul prietenilor cu care dialoghez constant s-a mărit, deși, cu părere de rău, recunosc că sunt și cunoștințe plăcute pe care le-am pierdut. Așa e în blogosferă, precum în Univers: apar stele noi, care pot străluci mult și bine sau se pot stinge subit, fără să știm motivul. Și numărul urmăritorilor mi s-a mărit considerabil, zic eu, ajungând la peste 1850. Pe data de 2 iunie, am putut număra opt ani de activitate, cu peste 2660 de postări la activ. Din aceste postări s-au născut șase cărți, la care nici nu speram atunci când am așternut primele rânduri pe blogul meu cel mai longeviv. Am început timid, cu câte un text pe săptămână, urmat de articole preluate de pe internet sau e-mail. Am prins curaj pe parcurs, îmboldit fiind de munca altor oameni talentați și dedicați scrisului, oameni care mi-au stârnit ambiția, imaginația și inspirația, și cărora le voi fi mereu recunoscător. Probabil că îi știți la fel de bine ca mine.

Pornind de la aceste împliniri, ce mi-aș putea dori în anul 2020? Firește că imaginația mi-ar putea stârni multe aspirații, dar trebuie să fiu realist pentru a nu avea păreri de rău peste 366 de zile. Un an mai lung cu o zi, deci o șansă în plus pentru un articol, un text sau câteva versuri. În primul rând aș vrea să fiu sănătos, condiția esențială pentru a-mi realiza planurile. Apoi, aș vrea să vă am mereu alături, cu sfaturi, încurajări și critici constructive. Având aceste atuuri, cred că sunt mari șanse să termin romanul „Fetița care visa pentru alții” și să trimit materialul pentru publicare. De asemenea, să-mi sporesc zestrea de povestiri și versuri ce ar putea face subiectul altor volume, pentru anii care vin. Dar cel mai important este să ne citim cu interes, cu plăcere și cu zâmbete ușor de intuit pe chipurile din fața monitorului.

Eu vă îmbrățișez pe toți cu drag și vă doresc mereu aproape! Sănătate, mult spor și multă inspirație!