Mai cu veselie

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un tip vine la directorul unui circ pentru angajare.
– Ce știți să faceți?
– Să fac ca păsărica.
– Cum așa?
– Uite-așa: cirip, cirip, cirip!
– Domnule, asta e o prostie, gata, pa!
– Bine, spune omul trist, și-și ia zborul pe fereastră.

* – Vai ce tare miroase aici în iad a zahăr ars!, se minunează unul dintre noii sosiți.
– Nu e întotdeauna așa, replică drăcușorul de serviciu, azi, însă, tocmai ne-a sosit un lot de diabetici…

* La Judecătorie:
– Inculpat, spune cum ai săvârșit cele zece furturi?
– Domnule judecător, se pare că am fost de fiecare dată atât foarte beat și nu-mi mai aduceam aminte că n-am voie să fac așa ceva.

* Un polițist patrulează noaptea cu noul său partener:
– Uite, ăsta e cartierul meu…
Mai merg ei și iar explică:
– Uite, asta e strada mea…
Mai merg și:
– Uite, ăsta e blocul meu…
Se mai apropie:
– Uite, unde e lumina aprinsă e apartamentul meu…
În apartament se vede silueta unei femei:
– Uite, aia e nevastă-mea…
Apare încă o siluetă de bărbat care se apropie de femeie și o îmbrățișează:
– Uite, ăla sunt eu!…

* Între doi amici:
– Bă, tu ce faci ca să înnebunești femeile?
– Nimic, eu le găsesc gata nebune!

Imagini pentru imagini cu halbe de bere * Tot ce se spune după a 5-a bere, se numește scurgere de informații.

* Români, lăsați-vă de muncă! Trăim în cea mai bogată țară din lume. De 2000 de ani se fură și încă mai este!

* Un preot, la slujba de duminică:
– Copiii mei, nu fumați… fiindcă o țigară duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei…
Și unu’ întreabă:
– Unde ați spus că se vând țigările astea?

* Un tip se plânge la serviciu că de la fereastra lui se vede camera în care de dezbracă fetele, din care cauză nu poate trăi și lucra normal. Vine comisia, privește pe fereastră și nu vede nimic. Îi spune reclamantului:
– Păi nu se vede nimic!
– Dar ia urcați pe dulap!

* Cerere întemeiată de divorț
Soția dorește să înainteze cererea de divorț. Avocatul:
– Care este motivul divorțului?
– În cinci ani de căsnicie, el și-a făcut datoria de bărbat doar de trei ori!
Avocatul:
– Foarte bine, cu așa motiv, șansele noastre în instanță cresc semnificativ! Copii aveți?
– Da, cinci!

* – Mamă, vreau să-mi decorez camera ca sala mea de clasă…
– Dar de ce, fiule?
– Ca să mă ia somnul mai repede…

* Un tip este judecat pentru că a furat un BMW. După pledoaria avocatului, judecătorul hotărăște să-l achite, așa că hoțul părăsește tribunalul liber. A doua zi, același tip se prezintă în fața judecătorului și-i spune:
– Cu respect, aș vrea să depun plângere împotriva derbedeului de avocat!
– Dar de ce? Totuși, v-a obținut achitarea. De ce vreți să fie arestat?
– Vedeți, problema este că nu am avut suficienți bani să-l plătesc și, în consecință, a plecat cu mașina pe care am furat-o!

* Un bătrânel intră într-un aprozar și comandă două kilograme de mere:
– Dar vă rog să mi le ambalați separat pe fiecare, că vreau să le fac cadou.
În timp ce vânzătoarea îi împacheta meticulos fiecare măr, bătrânul se oprește în dreptul unor prune:
– Vai, ce frumoase sunt! Aș vrea și din acestea două kilograme, dar tot ambalate separat fiecare bucată. Vreau să le dăruiesc cuiva.
Vânzătoarea, iritată, strigă către ajutorul ei:
– Vasile, du repede de aici sacul cu sămânță de mac!

* – Pentru durerea de gât, doctorul mi-a recomandat un streaptease, face cel mai bine.
– Un Strepsils poate!
– Mereu ești contra mea, femeie!

* Soțul, cu ziarul în mână:
– Scrie că bărbații spun circa 10.000 de cuvinte pe zi, iar femeile 20.000…
Soția:
– Păi da, că trebuie să vă spunem totul de două ori, ca la idioți!
– Ce ai spus, dragă?

Advertisements

Datorită lor…

… am avut parte de o sărbătoare minunată a cărților! A trebuit să aștept până apar fotografiile de la dubla lansare de carte, pentru ca să vi-i arăt pe cei care mi-au fost alături într-un moment atât de important pentru mine, dar cu atât mai emoționant. După cum am anunțat în postarea precedentă, evenimentul a avut loc la data de 3 mai, ora 17.00, în Centrul RO-UA din Seini.

Datorită primăriei, prin doamna primar Gabriela Tulbure.

Datorită domnului director al Casei de Cultură, Dan Skorka, care a organizat și s-a ocupat de toate detaliile.

Datorită prietenei din Bistrița Năsăud, Zaraza Catarig, pe care am cunoscut-o astfel și în afara blogului.

Datorită prietenei din Satu Mare, Crina Pop, prezentă la fiecare manifestare de acest gen.

Datorită doamnei profesoare Betty Kirmaier, Cetățean de Onoare al orașului Seini și o scriitoare prolifică.

Datorită doamnei directoare al liceului din Seini, Ioana Kadar, o prezență mereu plăcută și însuflețitoare.

Datorită domnului preot Georghe Pop, Cetățean de Onoare, poet și autor al monografiei orașului Seini.

Datorită tânărului Ujlaki Mark, care ne-a încântat sufletul cu melodii la orgă.

Datorită tinerei Maria Pajzos, care a recitat din versurile mele.

Datorită tuturor celor care m-au bucurat cu prezența și cărora le mulțumesc și pe această cale.

Instantaneele sunt preluate de pe pagina de Facebook a doamnei Gabriela Tulbure, iar ultima de pe cea a doamnei Lucia Tămaș, care ne-a bucurat, de asemenea, cu prezența și cu o frumoasă alocuțiune. Recunoștință deplină!

Două evenimente seinene

CONCURS DE ȘAH

Imagini pentru imagini cu șah

ORAȘUL SEINI – CASA ORASENEASCA DE CULTURA SEINI -, organizează marți, 1 Mai 2018, ora 10.00, la Restaurantul „Chilli”, o nouă întâlnire a șahiștilor.

Am citat de pe afișul realizat de domnul director al Casei de Cultură și organizator al competiției, Dan Skorka. Așadar e vorba de o nouă confruntare între pasionații eșichierului din localitate, de la care nu se cade să lipsesc. O să vă informez ulterior dacă am reușit să-mi păstrez titlul de campion, reobținut la ultimul concurs.

DUBLĂ LANSARE DE CARTE

Petru Racolța

ORASUL SEINI – CASA ORASENEASCA DE CULTURA SEINI – BIBLIOTECA ORASENEASCA SEINI

  • Moment muzical susținut de Ujlaki Mark -orgă.
  • Recită versuri ale autorului: Maria Pajzos.
  • Joi, 3 mai 2018, ora 17.00, Sala de Conferințe Centrul RO-UA Seini.
  • Vă așteptăm cu mare drag la evenimentul literar artistic!

Contagioase

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* -Domnule inspector, vă rog să mă arestați, ceru cu sufletul la gură un milanez. M-am certat cu soția mea, am scos pistolul și am tras.
– Și ați nimerit-o?
– Păi, tocmai aia e, că n-am nimerit-o. Așa că vă rog să mă băgați repede după gratii.

* Proaspăt căsătorită, soția se plânge soțului:
– M-am săturat! Eu fac mâncare, eu spăl, eu calc, eu fac curat în casă. Eu sunt Cenușăreasa cumva?…
Soțul îi răspunde:
– Ei bine, draga mea… Nu ți-am spus eu că o să îți ofer o viață ca în povești?

* Dacă vine muntele la tine și nu ești Mahomed… fugi. Este alunecare de teren!

* – Ce blană frumoasă ai tu, Lily! Cât te-a costat?
– Doar un sărut.
– Numai pentru un sărut, soțul tău s-a lăsat convins să ți-o cumpere?
– Da, dar sărutul nu i l-am dat eu, ci secretara…

* Cei mai periculoși oameni sunt cei care nu au Facebook, nu știi ce mănâncă, pe unde umblă, cum îi cheamă…

* M-am așezat pe o bancă în parc, lângă un cerșetor, și i-am zis:
– Săptămâna trecută am pierdut într-o singură zi tot ce-am avut… Bucătarul-șef care-mi pregătea zilnic mâncarea, femeia de serviciu, spălătoreasa…, medicul personal, prietenii de table, tot. Chiar și acoperișul cald de deasupra capului.
– Ce s-a întâmplat?, mă întreabă el atunci, profund mișcat, ca orice om care știe ce-i necazul. Droguri? Băutură? Jocuri de noroc? Ori… o femeie?
– Nu. Am fost dat afară din închisoare…

Imagine similară

* Datorită situației tensionate din România, populația va fi dotată cu armament: femeile vor primi puști și bărbații… puștoaice.

* Un sicilian se pregătea să părăsească această lume. Preotul care venise să-l împărtășească, îl întreabă:
– Fiule, ești gata să-ți ierți dușmanii?
– Care dușmani, părinte, că eu nu am dușmani! I-am lichidat pe toți!

* – Care mai e situația în România?
– Mulțumim lui Dumnezeu, de bine de rău, avem pe cine înjura!

* Băiețelul unui inginer ridică nasul din cartea pe care o citea și îl întreabă:
– Tată, ce-i aia pompă?
Inginerul ia imediat o foaie de hârtie și începe să-i explice:
– E un cilindru cu un piston înăuntru, care are o valvă prin care fluidul trece într-un singur sens etc…
Și-i spune principiile presiunii, noțiunea de vacuum și toate celelalte, pentru ca într-un final să-l întrebe:
– Dar de unde ai aflat tu de pompă?
– Păi, uite aici, în cartea de istorie scrie că Cezar a intrat cu mare pompă în Roma.

* Doi internauți:
– Bă, ai văzut ce cald e afară?
– Nu, dă link să văd și eu!

* O blondă, la bibliotecă, se îndreaptă val-vârtej către bibliotecară și zice:
– Am o nemulțumire!
Bibliotecara: – Spuneți.
– Am împrumutat o carte săptămâna trecută și a fost O-RI-BI-LĂ!!!
– De ce?
– A avut mult prea multe personaje și nicio acțiune!
– Ahaaa, dumneavoastră trebuie să fiți persoana care ne-a luat cartea de telefoane…

* O mamă a cumpărat fiului ei un costum de Halloween, ca să-și sperie prietenii.
– Mamă, ar trebui să scot eticheta cu prețul, nu?
– Nu, lasă-l, îl speriem și pe taică-tău!

* Cățărat pe zidul care împrejmuiește ospiciul, un nebun se zgâiește la un pescar care stă de ceasuri întregi, aproape nemișcat, cu undița în mână, pe malul lacului.
– Văd că zaci acolo de dimineață. Măcar ai prins vreun peștișor?
– Nu.
– Și atunci de ce nu vii la noi?

* Se duce o femeie la doctorul stomatolog și se așează pe scaun cu picioarele desfăcute. Doctorul se uită mirat:
– Doamnă, ați greșit cabinetul, ginecologia e a doua pe dreapta.
Femeia, nimic, își desface și mai mult picioarele.
– Doamnă, v-am mai spus…
Femeia:
– Dumneata i-ai pus lui bărbatu-meu placa-n gură, dumneata să o scoți de aici!

* O pereche suedeză, amândoi blonzi și cu ochi albaștri, cu părinți blonzi și cu ochi albaștri, cu cei opt bunici blonzi și cu ochi albaștri, au un copil cu pielea neagră, părul cârlionțat și ochii negri.
Tatăl, neîncrezător, face proba de paternitate.
Medicul îi confirmă că copilul este a lui.
La protestele tatălui, care nu voia nici în ruptul capului să înțeleagă, medicul explică:
– Avem în față un caz evident de sindrom Kodak! Adică: vagin larg, penis subțire, intră lumina și se voalează filmul!

Tangențial (16)

Fața gazdei se schimonosi de furie, iar fotoliul în care stătea începu să leviteze, permițându-i să-și privească interlocutorii de la înălțime.

– Tu îți permiți să mă etichetezi pe mine?!, creatură rebelă și neștiutoare, tună cu o voce mai ridicată ca niciodată. Eu te-am făcut și tot eu te voi extermina. Întâi pe tine și colegii tăi, iar apoi toată seminția ta. V-am dat apă, aer, lumină, o planetă cu condiții optime și mii de ani în care să progresați. Dar voi ce ați făcut cu toate aceste daruri? Mai de folos e un gândac pământului, decât voi, niște egocentriști irecuperabili. Dar destul am pierdut vremea cu explicații, e timpul să trec la preluare.

– Iartă-l, Doamne, că nu știe ce vorbește!, se auzi atunci glasul Sabinei, care se prosternă cu capul până la pământ. E soțul meu și nu a crezut niciodată în tine, iar aceasta a contribuit la ruptura dintre noi. În schimb, eu m-am rugat zi de zi să mă mântuiești și să mă primești alături de tine, pentru eternitate. Știu că nu mi-a venit să cred când te-am întâlnit în carne și oase, altfel mi te închipuiam, dar credința mi-e mai presus decât orice prejudecată, iar acum mă căiesc pentru îndoielile mele. Ba mă ofer să fiu prima care-și dă sufletul nevrednic pentru a sălășlui în Creatorul Înțelept, cel fără început și sfârșit. Doar o dovadă de milostivire și iertare îți cer, înainte de a-mi închide ochii: lasă-mă să-ți sărut mâna dreaptă, ca unui tată iubit și iubitor. Ar fi supremul dar la care poate visa un muritor credincios.

Cel care-și spunea Creator, se arătă impresionat de cuvintele pline de adulație a femeii, precum și de plecăciunea ce reflecta deplina umilință. Chipul i se mai destinse, iar fotoliul reveni în locul de unde se înălțase. Zise:

– Se pare că m-am înșelat în privința ta, Evă. Eu sunt milostiv, dar pot la fel de bine să fiu gelos și răzbunător. Ca un tată, așa cum bine ai spus-o, care își pedepsește sau răsplătește copiii, în funcție de faptele și meritele lor. Nu mi-a plăcut niciodată să mă arăt oamenilor, și cu atât mai puțin să fiu atins de vreunul. Dar voi face o excepție de această dată, pentru a le arăta necredincioșilor din preajma ta cât sunt de bun și iertător cu aceia care merită. Vino să-ți binecuvântez sufletul și să-ți ofer plăcerea de a mă atinge. Dar numai tu!

Titus încercă să o prindă de mână, dar Sabina se smuci din strânsoarea lui. Nici împotrivirea verbală a celorlalți nu o convinse, astfel că se apropie cu pași lenți și ochi aplecați spre conul de lumină unde trona gazda. Ajunsă în dreptul bărbatului, se înclină la fel de spășită și primi cu smerenie mâna care îi atinse întâi creștetul capului.

– Doamne, am fost învățată să apreciez mai mult dreapta, dar văd că îți folosești mâna stângă. Fii bun și lasă-mă să-ți sărut mâna dreaptă, pentru că de-a dreapta ta stau cele mai merituoase suflete, după cum ne-a învățat Scriptura.

Creatorul dădu binevoitor din cap și își desprinse mâna dreaptă de pe mânerul fotoliului, întinzând-o spre buzele în așteptare ale Sabinei. Aceasta o sărută prelung, dar în același timp o prinse strâns cu ambele mâini, trăgând cu putere.

– Ce faci, femeie?!, urlă bărbatul, încercând să-și recupereze brațul.

Dar forța nu îi era atât de mare încât să scape ușor din strânsoarea neașteptată, în timp ce bărbații ceilalți și-au dat seama că era momentul să intervină și se repeziră să-și ajute prietena. Bărbatul se zbătea cu disperare, însă fu imobilizat în câteva clipe și apoi rostogolit din fotoliu.

– Dați-mi drumul, sălbaticilor!, striga el în continuare. Veți fi pedepsiți cum nici nu vă puteți închipui, iar sufletele voastre nu vor avea niciodată odihnă. Nu știți cu cine vă puneți! Dați-mi drumul, vă spun!

Se zbătea de unul singur pe podea, încercând fără succes să se ridice în picioare. Dar oamenii nu-l băgau încă în seamă, fiind preocupați de altceva.

– Deșteaptă fată!, exclamă admirativ Georgică. De unde ai știut că are comenzile încorporate în mânerul din dreapta scaunului?

– Am văzut cum fotoliul se mișca, deși gesticula cu brațul stâng, răspunse femeia, răsuflând ușurată. E drept că am riscat, dacă mă gândesc și la posibilitatea altor comenzi, cum ar fi cele mentale.

– Ai avut o intuiție bună!, o lăudă și Titus, îmbrățișând-o.

– Și acum ce facem cu el?, întrebă Săndel. Cine știe câți mai sunt și când o să ne trezim cu ei pe cap!

– Să-l interogăm!, interveni Sibel. Iar dacă nu ne spune, o să-l torturăm. Precis că nu-i obișnuit cu durerea.

– Vrei să-ți torturezi Creatorul?, se arătă uimit Săndel.

– Ăsta-i Alah?! Sau Dumnezeul vostru? Voi nu vedeți că nu-i în stare nici să se deplaseze fără tehnologie?

– Cine știe? Poate că tehnologia a ajuns să facă totul și pentru Dumnezeu. Ea te ajută, dar poate la fel de bine să te distrugă, atunci când abuzezi de ea.

Imagine similară

 

Cântec de leagăn pentru români

Picotim într-un dolce far niente comod, într-un somn dulce-amărui indus de cântecul de leagăn pe care-l emit guvernanții în cor, avându-l ca dirijor pe unicul Liviu Dragnea. În acest cântec nu se șoptește „dormi cu mama copilaș, dragul mamii îngeraș…”, ci suntem încurajați să stăm în ”pătuțul” nostru, că are el grijă de viitorul țării și al neamului. Iar poporul zâmbește satisfăcut când aude despre laptele care va curge, mai ales când vede zâmbetul lui mieros, pe sub mustață, și aude de  măsurile care par făcute să-i aducă prosperitate și siguranța zilei de mâine.

Cum să nu fie mulțumit când salariul minim a crescut la 1900 de lei? E drept că trebuie să plătească impozit, dar tot mai rămâne cu ceva în plus, așa cum le-a promis doamna ministru al muncii. Iar dacă s-au scumpit produsele și taxele, de vină sunt patronii, Uniunea Europeană, speculanții și Banca Națională. Dacă așa zice Dragnea, așa trebuie să fie. Că-i om inteligent, nu degeaba a ajuns atât de bogat și invidiat de cei mai puțin descurcăreți. Se bucură și pensionarii pentru suta de lei primită în plus, sunt mulțumiți și asistații sociali că iau bani fără să miște un deget, sunt fericiți și milioanele de bugetari că au un loc călduț și bine plătit. Aceștia sunt susținătorii guvernului, mulți și decisivi pentru a-l menține, indiferent de daunele și sacrificiile pe care le suportă țara.

Ce contează că suntem o țară fruntașă în corupție, sau că nu avem autostrăzi? De ce să ne intereseze că împrumutăm masiv pentru a plăti pensiile și ajutoarele sociale? Și ce dacă peste vreo douăzeci de ani nu se vor mai putea plăti acestea? După noi, potopul! Așa cum gândesc politicienii de astăzi, așa gândește și majoritatea populației. Până sunt bani de trai, nu le-ar păsa nici dacă s-ar impune cenzura pentru mass media care critică politica actuală. Să fie dictatură, numai să nu trebuiască a munci prea mult. Pentru că aceia care se pricepeau s-o facă și nu aveau amețeli în fața lucrului, au cam plecat peste hotare. Mulți dintre ei ar veni înapoi, chiar și pentru un salariu românesc, dar le e groază când văd câtă nedreptate există în țară.

Legile justiției sunt terfelite de cei care ar fi trebuit de mult să fie după gratii. Procurorii nu mai au curajul și timpul să-și facă treaba, fiind intimidați și nevoiți să se apere în fața acuzațiilor venite de la cei urmăriți penal. Au trecut vremurile când nume mari – ca Voiculescu și Năstase – erau băgate în pușcărie pentru corupție. Ceea ce s-a clădit în câțiva ani și a fost lăudat de țările democratice, se dărâmă într-un an, cu ambiție și ură nemărginită. Dacă diplomați sau instituții din exterior îndrăznesc să vină cu critici, sunt făcuți ignoranți sau răuvoitori care se amestecă în treburile noastre interne. Dacă vreun europarlamentar își permite să nu fie de acord cu politica dusă de duetul Dragnea-Tăriceanu, înseamnă că-și hulește țara și trebuie sancționat. Sunt semne evidente ale unei dictaturi ce ar vrea să semene cu cea din Turcia, după admirația exprimată de șeful PSD față de Erdogan.

Între timp, poporul doarme și zvâcnește uneori prin somn. Cum a fost în luna februarie a anului trecut, când s-a obținut anularea Ordonanței 13. Atunci, trepădușii lui Dragnea au făcut un pas înapoi, dându-și seama că era prea fierbinte apa din oala în care au aruncat broasca. Acum, cu focul mai încet, se speră că ”broasca” – reprezentându-ne pe noi – nu va simți la timp ce se întâmplă și va muri înainte de a-și da seama ce se întâmplă. Nimeni dintre aleși nu se gândește să facă închisori, tocmai pentru a avea motive în a-i ”pedepsi” pe corupți la domiciliu, lângă piscina, grădina edenică și terenul lui de tenis. Fără să se recupereze prejudiciul, pentru că statul nostru îi taxează doar pe cei ce muncesc cinstit. Ba chiar le pune bețe în roate, să bage frica în ei și să le ia și ceva pe deasupra.

Imagini pentru imagini cu oameni care dorm

Somn ușor, popor român, dar mă tem că te vei deștepta prea târziu ca să poți repara ce s-a stricat în timp ce tu dormeai!

Desecretizate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Eu, bade, sunt farmacist și tare aș vrea să știu dacă ierburile astea pe care le vinzi în piață sunt de vreun folos.
– Sigur că sunt de folos! Chiar foarte mare! La băiat i-am cumpărat mașină, iar fetei casă!

* La judecătorie:
– Acuzat, știi carte?
– Nu știu, domnule judecător!
– Și ce ocupație ai?
– Citesc în palmă, domnule!

* Un șef de poliție îl întreabă pe un subaltern:
– Știi ce este acela un ”detector de minciuni”?
– Chiar foarte bine, domnule comisar-șef. Acum două luni tocmai m-am însurat cu unul…

* În timp ce făceam dragoste cu secretara mea într-o poziție extraordinară, a intrat nevastă-mea în birou:
– Nu poți să-mi faci așa ceva!
– Știu, i-am replicat, de-asta îi fac ei!

* Se întoarce soțul inopinat din delegație, și, cum este de altfel firesc într-un banc, își găsește nevasta cu altul în pat:
– Bine-ți mai șade, femeie!…
Ea: – Deci rămâne ăsta! Nu mai încerc altul…

* – Mai vorbești cu prietenul tău imaginar?
– Nu!
– Mă bucur pentru tine; în sfârșit te-ai vindecat!
– Da’ de unde, m-am culcat cu nevastă-sa și suntem certați!

* În tren:
– Ce citiți acolo, doamnă?
– Statistici sexuale!
– E interesantă, sau măcar se citește ușor?
– Da, uite, spre exemplu, penisul musulmanilor e catalogat ca fiind cel mai lung. În circumferință, bat lejer românii! În sfârșit, să lăsăm cartea și să facem cunoștință. Eu sunt Margo!
– Mohamed Ali Pipirig Georgescu, încântat!!!

* La librărie:
– Știți, soțul meu e foarte cult, am văzut că preferă cărțile lui Dostoievski. Aș vrea să-i fac un cadou!
– ”Idiotul”!
– Știu că e idiot, da’ te poți căca în gustu’ omului??

* Pinochio iese nervos de la un concurs de minciuni pe care l-a pierdut și întreabă:
– Cine dracu’ e Dragnea ăsta?

* Puii din supermarketuri sunt atât de plini de antibiotice, încât se vor da, de-acum, doar pe rețetă.

* Uluiți de viteza cu care au construit Catedrala Mântuirii Neamului, românii vor ca Biserica Ortodoxă Română să se apuce de construit autostrăzi!

* Mulți oameni cheltuie o grămadă de bani să înconjoare lumea, eu beau doar o sticlă de vin și lumea se învârte în jurul meu…!

* Tatăl meu îmi spune, ori de câte ori are ocazia, că n-a făcut niciodată aceeași greșeală de două ori.
Probabil ăsta e motivul pentru care sunt singur la părinți.

* Între prietene:
– Pentru vârsta lui, soțul tău face impresia unui bărbat viguros.
– Pentru vârsta lui, poate, dar nu pentru a mea.

* Escrocherie
– Cum îți place la școală?
– E o escrocherie. Noi ne facem lecțiile și învățătorul primește salariul.

* Fata și gâsca
Rifca o întreabă pe doamna Weiss, care are o prăvălie cu gâște:
– Ei, ți-ai măritat fata?
– Încă nu. Cu fata e la fel ca și cu marfa mea. Toată lumea se uită, o pipăie, dar nu cumpără.

* La un medic se prezintă un pacient. După ce a fost examinat, întreabă:
– Cât vă datorez, domnule doctor?
– Pacienții mei plătesc cu ce pot. Crescătorul de păsări îmi aduce o găină, vânătorul un iepure, croitorul o cămașă nouă. Dumneata cu ce te ocupi?
– Eu sunt ginecolog…

* – Vecine, nu-mi dau seama ce vă face să fiți așa de fericiți că ne-am mutat lângă voi…
– Nevastă-mea a auzit că sunteți din aceia care aruncă banii pe fereastră!

* Am și eu o întrebare: dacă blochez o persoană pe Facebook și apoi mă întâlnesc cu ea pe stradă, mă mai vede?

* – Iubitule, eu sunt geloasă?
– Așa, puțin… Mai ții minte când te-ai supărat că nu apari în poza mea de buletin?
– Taci, nu-mi mai aminti!

Imagini pentru poze cu viorica dăncilă

* Viorica Dăncilă și prietena ei blondă stau de vorbă:
– Luna viitoare plec la Veneția.
– Păi, la ce să mai mergi?, că doar ai fost și anul trecut.
– Anul trecut aveau străzile inundate.

* – De ce se uită Viorica Dăncilă cu ochii închiși în oglindă?
– Ca să vadă cum arată când doarme.

Tangențial (15)

Pauza de comunicare care a urmat nu-i mai miră, deși parcă era mai lungă decât cele anterioare. Ochii de pe monitor dispărură, lăsând din nou loc întunericului. Probabil că gazda se gândea la propunerea lor sau chiar era în curs să o îndeplinească.

– Hei, cel care-ți zici Creator, unde ești?, izbucni tot Sabina. Nu ai curajul să te arăți creațiilor tale?

– Sunt printre voi, dar nu mă simțiți, se auzi iar vocea lină. Sunt în fața voastră, dar nu mă vedeți. Așa cum vă vorbesc, dar nu auziți ce vă spun, ci numai ce vreți.

– Iartă-ne dacă nu vedem pe întuneric, continuă tot femeia. Fă lumină și ajută-ne să te cunoaștem, dacă tot îți aparținem. Fii mai explicit, dacă tot suntem ignoranți.

După câteva clipe, apăru în fața lor un con de luminos ce avea în centru un personaj cel puțin bizar. Un bărbat gol pușcă, fără pic de păr pe corp și cap, dar cu o burtă imensă, o față butucănoasă dintre a căror obraji imenși de abia se vedeau ochii pasivi, ce trădau bătrânețea și tristețea. Stătea într-un fotoliu de care se ținea cu brațele scurte și groase, al căror diametru era întrecut doar de picioarele acoperite și ele din plin de grăsime. Persoana arăta precum oamenii de pe Terra care sufereau de obezitate morbidă. Era firesc ca toți cei cinci pământeni să rămână fără grai o bună bucată de vreme. Cuvintele veniră din partea celui „admirat”.

– Bănuiesc că nu sunteți mulțumiți de imaginea pe care o vedeți. Poate vă așteptați la un bătrânel cu barbă, îmbrăcat în haine lungi și albe. Sau la un tânăr subțirel și cu ochi blânzi, care să vă spele cu smerenie picioarele și să vă dea speranțe într-o viață eternă și edenică. Așa vă place vouă să credeți, dar uite că realitatea e cu totul alta. Nici omenirea n-ar arăta mai bine dacă v-aș lăsa încă o mie de ani. Deja ați ajuns să vă folosiți de tehnologia tot mai avansată, devenind mai comozi și supraponderali. Voi sunteți niște excepții, dacă nu-l luăm în seamă pe bărbatul masiv care-mi zice Alah. Dar eu văd lumea voastră în ansamblu și nu îmi place deloc viitorul la care tindeți. Îl aveți în fața voastră și nu cred că vă convine cum arată.

Bărbatul își deschise brațele, lăsând să i se vadă hălcile de grăsime. Sabina nu mai avu puterea să privească și-și lăsă privirea în jos.

– Să nu credeți că sunt pe moarte, copiii mei, continuă supraponderalul. Tehnologia ne-a adus în situația asta și tot ea ne menține în viață. Dormim mii de ani, mâncăm foarte puțin și ne întărim cu sufletele semănate și culese din tot Universul. Prin ele, cei care au norocul să-l ofere, își ating țelul de a avea viața veșnică la care au visat mereu. Noi suntem Raiul în care veți păși și veți găsi un colțișor pentru Eternitate. O să vă dau chiar acum un exemplu de transfer, înainte de a se pierde sufletul colegului vostru.

Imagine similară

Personajul se agăță iarăși de mânerul fotoliului-tron, după care un furtun se desprinse, precum un șarpe viu, de pe un aparat aflat în încăpere. La capăt era atașată o mască transparentă care se așeză ușor pe gura și nasul lui Călin. Imediat după aceea, pieptul omului se încordă o dată, apoi se contractă definitiv, în timp ce chipul i se destinse, iar mâinile i se înmuiară pe lângă corp. Se putea spune că își dăduse sufletul. Furtunul cu mască se detașa ca la comandă și porni lin spre fața bărbatului nud, unde se atașă la fel de simplu. De data aceasta, trupul celui în cauză fremătă cu putere, de parcă ar fi fost cuprins de un orgasm devastator. Ochii i se dilatară, corpul îi fremăta plin de vibrații, degetele mâinilor se strânseră ca pe o halteră ce trebuia ridicată acum, iar la urmă, după ce masca se desprinse, se auzi un geamăt prelung care-i cutremurară pe martorii stupefiați.

– Oooo, daaaa!, se auzi apoi exclamația bărbatului, devenit mai vioi la trup și căutătură. A avut un suflet bun și a ajuns acolo unde îi era locul. După cum vedeți, e foarte simplu și promițător. Sufletele se pot păstra în recipiente speciale și administra acelora dintre noi care se trezesc periodic. Mai aveți ceva nelămuriri sau trecem la preluare?

– Nelămuriri avem destule, mai ales după ce s-a întâmplat, sări Titus primul. Tocmai am văzut cum ai luat sufletul unui prieten de-al nostru, după care vrei să faci la fel și cu noi. Totul pentru a întreține niște ființe obeze, care nu fac nimic altceva decât să doarmă și să prăduiască alte planete și civilizații. Noi am crezut întotdeauna că sufletele ne aparțin și ne-am rugat ca ele să fie iertate și primite într-un loc frumos, în care să se bucure de libertate și iubire. Ori, după cum vedem prea bine, numai frumos și liber nu e locul unde vrei să ne închizi sufletele. Și tot așa vrei să faci cu toată specia noastră, de pe Pământ. Nu crezi că ați ajuns la stadiul de paraziți?