Alegeri esențiale

Împrăștiate-s gândurile mele,
Dar când se-adună toate laolaltă,
Doar tu ești numitor comun în ele
Și singurul care mă mai exaltă.

Nenumărate vise am în somnuri,
Multe dispar pe rând, spre dimineață,
Dar îmi rămân în minte ca îndemnuri,
Acele-n care tu apari măreață.

Multiple idealuri mă animă,
Însă doar unu-l iau în supradoză:
În care-ți pun în palmă o inimă,
Iar eu mai respir doar prin simbioză.

Nu vreau să am iubiri fără de număr,
De-aceea am să-ți ies mereu în față
Să te conving că îți ofer un umăr
Ca sprijin pentru o întreagă viață.

Fructul interzis (9)

continuare

Nu era șeful un orator bun, dar problema pusă brusc în discuție avea nevoie de o dezbatere mai lungă, motiv pentru care își căută un loc potrivit să se așeze. Colțul unui banc de lucru, ceva mai înalt decât celelalte, i s-a părut cel mai indicat pentru a-i privi de sus pe contestatari, dându-i din start un avantaj. Și-a scos batista din buzunar, a aranjat-o cu atenție pe lemnul uzat și posibil soios, după care s-a așezat pentru prima dată în mijlocul nostru. Cu aceeași țigară în colțul gurii, din care trăgea vârtos și o schimba la intervale apropiate.

– Vreau să mă lămuriți cât se poate de clar, și-a început el discursul menit să ne combată revolta. Asta e o grevă sau o ședință de lucru despre care nu știam? În primul caz, ar fi ceva ilegal, iar în al doilea, ar fi trebuit să fiu anunțat din timp. Ce s-a întâmplat cu voi, așa dintr-o dată? Dacă nu vă convine ceva, veniți și discutați cu mine și rezolvăm cumva situația, nu întrerupeți lucru punând astfel în pericol respectarea termenelor de livrare. Asta vă afectează salariul, despre care am înțeles că e vorba. Dacă e din cauza Contribuției, vă invit să veniți cu alte soluții prin care să facem rost de comenzi și de materiale. Știți voi pe cineva dispus să ne dea de lucru fără să fie mituit? Dacă da, vă trimit pe voi să negociați, iar eu rămân liniștit în birou, să vă calculez banii câștigați. Aștept propuneri, nu doar critici nejustificate.

Băieții nu s-au arătat intimidați, iar Gâzu a venit cu nemulțumiri explicite:

– Domnule Belbe, aici e vorba de mărimea Contribuției și felul în care este ea folosită. Unii dintre noi au auzit ce se întâmplă de fapt cu o mare parte din banii pe care îi strângeți cu acest motiv. Faptul că mergeți mereu cu aceleași două persoane, care întâmplător au și salariile mai mari. Mai știm și de hotelurile în care dormiți și de fetele plătite tot din banii noștri pentru a vă ține companie. Oare soția dumneavoastră cunoaște aceste amănunte?

Șeful trase și mai vârtos din țigară, privind nedeslușit prin perdeaua de fum.

– Măi, Gâzule, de câtă vreme ne cunoaștem noi? Nu ai câștigat bine în acest timp?, altfel te-ai fi dus să lucrezi la Garajul Partidului, unde ți s-a propus. De ce vrei și tu să distrugi o treabă care mergea bine și să-mi amesteci nevasta în asta? Și tu, Nelule, la fel… Te-am pus șef de echipă și ți-am dat un spor lunar, iar acum mă înjunghii pe la spate?

Badea Nelu era o fire blândă din fire, doar că astăzi părea un alt om. De aici și hotărârea cu care a continuat:

– Lăsați că nu e vorba numai de bani aici. Am închis ochii în fața prea multor lucruri necinstite, dar acum nu mai pot să tac. Țineți minte motoarele acele pe care le-am adus din Zimnicea? Oamenii aceia au fost loviți rău de cutremur și le-ați promis că vom rebobina rapid și bine motoarele pentru șantierele de reconstrucție. Dar și pe ei i-ați înșelat cu unsprezece vibratoare pentru beton, la care nu am găsit sârma necesară. S-a întâmplat că unul nu avea decât o mică defecțiune, pe care am remediat-o, iar pe celelalte zece le-au plătit degeaba. Când au venit să le preia, am probat același motor de unsprezece ori, pentru că toate aveau carcasă identică. Mă simt vinovat că am luat parte la această escrocherie, cu atât mai mult că am beneficiat și eu din asta. Cum să ne mai dea cineva de lucru, după ce vede că i-am înșelat? Cred că-i mai importantă calitatea lucrărilor, decât banii prin care-i mituim pe anumiți șefi.

Rar se întâmpla ca domnul Belbe să lase ochii în pământ și să arate un regret, așa cum a făcut-o de data asta. Totuși, concepția lui îi era bine înrădăcinată în minte, iar asta s-a văzut din felul cum a răspuns.

– Îmi pare rău, dar parcă nu vă dați seama pe ce lume trăiți. Poți să fii cel mai bun meseriaș, că tot nu primești de lucru dacă nu ungi rotițele sistemului, așa cum procedează toți cei care se descurcă în viață. Ce mai contează câteva motoare pentru care am fost plătiți fără să le rebobinăm? Șefii de acolo o să le trimită altor ateliere, de unde va primi altă sumă de bani pe sub mână. Cei deștepți se descurcă în orice situație, iar eu am crezut că sunteți și voi printre ei. Pierderi vor fi mereu, așa cum am avut și noi când ne-a luat foc cuptorul și a trebuit să rebobinăm o duzină de motoare mari. V-am pus eu să le plătiți? Nu, deși cineva a fost de vină.

Șeful a tăcut, în timp ce-și aprindea o nouă țigară dintr-un pachet de Kent. Tăcerea care persista i-a dat speranța că stăpânește confruntarea, așa că a trecut la contraatac.

– Aș vrea să știu de unde ați auzit voi de nopțile dormite la hotel și fetele de companie. Nu sunt multe persoane care puteau să vorbească despre asta.

După câteva clipe de așteptare, din grupul nostru s-a ridicat Văsălica, un coleg de-o vârstă cu mine, mic de statură și hâtru din fire. Acum, însă, părea un cățeluș prins cu o poznă, care așteaptă mustrarea stăpânului.

– Bănuiesc că de la mine a pornit asta. Știți, eu îi fac curte surorii lui Petru, și m-am trezit vorbind despre asta, când eram în vizită la ea acasă.

– Tocmai tu, măi băiete? Te știam un băiat mai discret, îi reproșă Belbe, cu amărăciune în glas. Probabil că ai fost băut și voiai să te dai mare Don Juan.

– Nu am băut nimic atunci, șefule. Doar am fumat câteva kenturi și apoi am mâncat un măr din acestea primite astăzi. Dar ea s-a înfuriat cumplit când mi-a auzit aventurile, mi-a aruncat pachetul de țigări pe foc și m-a scos în șuturi din casă. În loc să fiu apreciat pentru sinceritate.

O parte din cei prezenți au schițat un zâmbet, numai fața șefului rămânea gravă. Vasile era mâna lui dreaptă și omul de încredere, de aici și dezamăgirea pe care o resimțea din plin. S-a ridicat în picioare și a ținut să încheie această polemică printr-o concluzie:

– Aveți de ales, mergem împreună mai departe, ori ne despărțim și vă descurcați singuri. Totuși… ziua de muncă încă nu s-a terminat.

Cu aceste vorbe a intrat în birou, lăsându-și batista pe colțul mesei și pe noi în dilemă. La sfârșitul programului de muncă, când a fost rândul meu să mă strecor prin fața domnului Belbe, am auzit cum mă mustră într-un fel aparte.

– Mere rele ai, Petrule.

Atât. N-am avut curajul să-i înfrunt privirea, însă am realizat că-i primul om din afara familiei care și-a dat seama de efectul secundar al fructelor din grădina noastră. A doua zi, am aflat că și-a dat demisia din cadrul cooperativei și a recrutat o parte dintre oamenii vechi pentru atelierul în care s-au mutat. Eu nu eram printre ei, însă Vasile a fost iertat de indiscreția lui și a rămas om de nădejde. Probabil mai avea multe secrete pe care le-ar fi putut dezvălui, iar asta îi conferea o anumită imunitate. Îmi părea rău de această pierdere, mai ales că au urmat mai mulți șefi fără cunoștințe în meserie. Nu mai plăteam Contribuție, dar nici salariul de bază nu l-am mai luat vreodată la ”Someșul”.

Bine intenționate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Eu îmi sărut soția în fiecare zi, înainte să plec la muncă. Tu cum procedezi?
– Eu? O sărut după ce pleci tu!

* Doi bărbați, pe o bancă, la o poveste:
– Am patru copii.
– Felicitări! Cu aceeași?
– Cu aceeași, da, dar cu patru femei diferite!

* – Toată noaptea nu am închis un ochi! Tu sforăi, câinele latră!
– Și ce ai fi vrut? Câinele să sforăie și eu să latru?

* La ștrand, o bunăciune ce se zbătea în apa adâncă, striga disperată:
– Ajutooor!!!… Mă înec”… Ajutoor!!!… Săriți!… Nu tu, grasule, domnul de lângă tine!!!…

* Ăștia mici, de 12 ani, cântă: ”Buzele tale, două petale…”
Eu, la aceeași vârstă, cântam: ”oac, oac, diri-diri-dam…”

* Mi-am făcut o poză lângă un poster cu nunți, să creadă neamurile mele că-s în stațiune!

* Soția: – Iubitule, vreau să-mi pun doi dinți de aur, ce zici?
Soțul: – Mda… unul sus și unul jos, apoi îi sudăm…

* – Iubitule, am lăsat ieri în frigider două sticle cu pălincă, de ce astăzi este numai una?
– Pentru că n-am văzut-o…

* Se zice că sexul te ajută să trăiești mult…
Închipuiți-vă cât sex face regina Angliei!

* După ce mi-am probat toate costumele de baie, am decis că, vara asta, cel mai bine ar fi să merg la munte.

* Mi s-a spus că bananele ajută la diaree.
Poate, dar când le scot, începe din nou…

* Un bărbat s-a lăsat de fumat. În 6 ani, cu banii economisiți, și-a luat o mașină. A doua zi a murit în accident. Haideți la o țigară! 😉

* Dă-mi Doamne bani să merg la plajă în România, nu prin străinătate ca toți săracii…

* – Mamă, ce are de merge netu’ așa greu?
– Ori tac-tu descarcă filme porno, ori sor-ta încarcă!

* Când o femeie spune: ”corectează-mă dacă greșesc!” este o capcană!!

* Cică fetele cu țâțele mici sunt mai harnice pentru că nu pot sta cu mâinile-n sân!

* Un înțelept a fost întrebat:
– Care femei pot fi crezute: blondele, roșcatele sau brunetele?
Înțeleptul a răspuns:
– Poate fi crezută doar femeia căruntă, dar pe bărbat nu-l poți crede chiar dacă-i chel!

* – Ionuț, numește 5 animale care trăiesc în apă.
– Broasca.
– Foarte bine, alte patru animale?
– Mama ei, tatăl ei, sora ei și fratele mai mic.

* Un excursionist vede un cioban înfipt pe gânduri, în mijlocul pășunii, fără turmă, și îl întreabă:
– Da’ ce faci aici, bade?
– Mă gândesc!
– Dar unde îți sunt oile?
– Na, la asta mă gândesc!

* – De când am divorțat, nu mai pot dormi.
– Îți lipsește mult, nu-i așa?
– Nu… a luat patul.

* – Iubiiii…, vecina a primit o poșetă foarte frumoasă! Îmi cumperi și mie una?
– Îmi pare rău, dar a fost ultima…

* – Și după facultate, ce ai de gând să faci?
– A doua facultate.
– Și după a doua facultate?
– Un master.
– Și după master?
– Un curs de frizerie-taximetrie.

* Oare amu, cu variola maimuței, tre’ să ne înscriem și la veterinar sau rămânem pe medicul de familie?
Numa întreb…

* Abia aștept salariul să mă sparg în figuri: fac salată cu roșii și verdețuri românești!

* Ce Tesla? Ce pilot automat?
Bunicu adormea în căruță și se trezea acasă.

* Atunci când ești trist/ă, gândește-te că undeva, pe lumea asta, un prost trage de o ușă pe care scrie ”Împinge”.

* Ce bine este să nu faci nimic și după aceea să te mai și odihnești.

* Bărbatul bate la ușă:
– Deschide, fă, femeie, ușa!
– Nu, că bărbatul meu îi pe balcon, fumează!
– Nebuno, deschide-o c-o bătut vântul și-am picat jos.

* Atenție! Vorbitul fără greșeli gramaticale va fi considerat defăimare la adresa conducătorilor!

* Nu se mai numește ”infidelitate”, ci ”operațiune sexuală specializată pe teritoriu străin”.

* Discuție la birt:
– Băsescu a tăiat salariile și pensiile. Oare există în istorie un conducător mai rău decât el?
– Burebista. Ăla a tăiat viile!

* Râdeați de bunicii noștri analfabeți când puneau degetul să semneze…
Acum îi zice amprentă digitală. 🙂

* Numai în limba română poate fi întâlnit un asemenea grad de rudenie: o mamă de bătaie soră cu moartea.

* _ Cum definesc românii munca?
– Pauza dintre țigări.

* – Vă surprindeți vorbind singur?
– Sigur.
– Acasă sau la serviciu?
– La serviciu.
– Ce lucrați?
– Sunt profesor.

* O soție geloasă către soț:
– Cum vezi o ”bunăciune”, uiți că ești însurat!
– Dimpotrivă, atunci îmi amintesc!

* Bărbații își înșeală nevestele cu nevestele care își înșeală bărbații!
Am scris greșit?

* – De ce ai evadat din închisoare?
– Am vrut să mă căsătoresc, domnu’ judecător.
– Hm… Stranie concepție despre libertate ai!

* Tatăl lui Bulă este chemat la școală.
– Domnule, avem o veste bună și una proastă.
– Păi, ziceți mai întâi vestea proastă.
– Fiul dumneavoastră este gay.
– Vai! Nu se poate! După atâția ani de educație și bani băgați în profesori… Și vestea bună care e?
– A ieșit Miss Boboc.

* Din lumea imobiliarelor:
”un viermișor a vândut cireașa în care stătea și și-a luat apartament în Cluj”.

* Ajuns acasă, dis-de-dimineață, Vasile îi povestește soției cum a băut toată noaptea cu Ion.
Femeia îl asculta atentă stând pe canapea. Ascuns în șifonier, Ion îl asculta și el.

* Întrebare: – Cum se numește o prostituată inteligentă?
Răspuns: – Deșteapta lu’ pește.

* Să știi că dacă îți vine nevasta ciufulită acasă, poate fi și de la furtună.

* Nu poți avea și nevastă și dreptate.

* Dacă viața te pune în genunchi, tu să te prefaci că-ți legi pantofii.

Fructul interzis (9)

Ni se spunea din timpul școlii că o echipă de muncă trebuie să fie precum o familie extinsă, ca să meargă treaba bine și salariații să se simtă în mediul lor. Degeaba încercam să găsesc acel sentiment familial în atelierul condus de Belbe, nu reușeam să percep decât reticență și frustrări, pe lângă alte nemulțumiri. Una din cauze era și continua schimbare în rândul colegilor fără pregătire, angajați sau transferați în funcție de interesele lor și bunăvoința celor de la conducerea cooperativei. În locul Dianei a fost adusă în echipă o altă fată, cam de aceeași vârstă, care nu mai văzuse în viața ei cum arată un motor din apropiere. O chema Etelka și era frumoasă, doar că mintea îi era mereu la bărbați chipeși și cu stare materială promițătoare. Mi-am dat seama după ce i-am făcut unele avansuri și ne-am sărutat de câteva ori cu ochii închiși. Eu îmi închipuiam că o simt pe Scarlett a mea, iar ea cred că-l avea în gând pe cel mai chipeș fotbalist din localitate.

E drept că începusem să învăț multe din secretele meseriei, urmărindu-i cu atenție pe cei mai buni, dar prea puțini erau aceia dispuși să-ți arate ceva de bunăvoie. Era firesc, din moment ce comenzile de la populație erau insuficiente pentru câți eram, așa că fiecare ținea să-și păstreze rolul în producție, asigurându-se că va fi solicitat și plătit în consecință. Spre deosebire de mulți dintre noi, care stăteam degeaba sau jucam cărți, așteptând să facă șeful o afacere prin care să aducă un camion de motoare arse. Doar atunci intram cu toții ”în pâine” – fiecare după pricepere – și începeam să ne facem calculele privind salariul care ne-ar putea ieși după ce plăteam nelipsita Contribuție, ca pe un bir apăsător.

Kurpey era unul dintre favoriții domnului Belbe, primind mereu comenzi care necesitau cunoștințe temeinice și meticulozitate. Pe el am pus și eu ochii, urmărindu-l cu atenție de câte ori aveam prilejul. Fiind secretos și neprietenos, trebuia să-i îndur reproșurile din privire, dar și prin cuvinte nu tocmai plăcute. Cu timpul, ne-am obișnuit unul cu celălalt, am început să rebobinez și eu rotoare de aspirator, dar mai ales de camă rusească, folosită la extragerea apei din fântâni sau puțuri. Acestea din urmă erau utilizate și în pălincii, iar asta le dădea o importanță deosebită. Mare mi-a fost surprinderea când, după ce am terminat de reparat un asemenea motoraș, șeful pălinciei mi-a strecurat în mână zece lei. L-am întrebat ce înseamnă asta, iar el mi-a răspuns recunoscător:

– Pentru urgența rebobinării și siguranța că-i o treabă de calitate!

Era primul meu ”ciubuc”, dar poate că nu l-aș fi primit dacă șeful ar fi fost în birou și ar fi predat el comanda. Nu era o sumă mare, dar recunoașterea valorii m-a bucurat enorm și m-a ambiționat să învăț mai mult, să arăt că pot mai multe.

Badea Nelu era satisfăcut de progresele mele, iar domnul Belbe nu mă mai fixa cu privirile insistente când trecea prin atelier. Nu mai eram eu bobocul, însă nici printre favoriții lui nu mă încadram. De aceea am fost circumspect când s-a oprit la sfârșitul unei zile de muncă în dreptul meu și mi s-a adresat:

– Petru, unde sunt merele acelea cu care te-ai lăudat în fața Părintelui? Nu mai aveți sau ai uitat că ne-ai promis și nouă?.

– Ba mai sunt, dom’ șef, am răspuns eu, ușurat că nu-i vorba de ceva mai grav. Vă aduc chiar mâine, dacă spuneți că vă place cum arată. Și gustul e bun.

– Vedem noi… vedem noi, a murmurat el cu țigara fumegând puternic în colțul gurii.

Pomul creștea văzând cu ochii, iar fructele lui erau nenumărate la ultima recoltă. Le culegeam pe rând și aveam mereu în cămară o lădiță plină, însă nu știam ce să facem cu ele. Noi ne feream să le mâncăm, știind ce puteam păți dacă ne-am divulga toate secretele, iar pe vecini nu îndrăzneam să le experimentăm. Cine știe ce secrete s-ar fi dezvăluit, iar lumea ar putea intra la bănuieli în ce privește cauza. Dar dacă șeful a cerut așa ceva, nu puteam să-l refuz fără să se creadă că sunt zgârcit sau mincinos. În plus, tare-mi doream și eu să se schimbe modul în care eram tratați și plătiți unii dintre noi. Astfel că, a doua zi de dimineață, mi-am umplut plasa cu mere și le-am pus sub bancheta motocicletei cu care mergeam la serviciu. Părinții mei nu trebuiau să știe, că riscam să nu-mi pot ține promisiunea, iar asta ar fi fost rușinos. Le-am împărțit în pauza de masă, de la ora unsprezece, câte unul la fiecare coleg și două domnului Belbe.

Emoțiile îmi erau mari, însă îndoielile predominau în gândul meu, în timp ce vedeam cum aproape toți cei din jur savurau fructul delicios și își exprimau cuvintele de laudă în toate privințele. Acum, parcă îmi părea rău că nu am fost în stare să găsesc un motiv prin care să mă eschivez, să evit un experiment la scară atât de mare și cu un efect care putea fi copleșitor. Prea târziu, îmi ziceam în sine, sperând că ziua va trece ca și celelalte, fără spovedanii și polemici aducătoare de furtună.

N-a fost să fie pace, iar asta s-a văzut imediat după ce pauza de masă ar fi trebuit să se termine. La început, s-au pornit discuții în șoaptă, după care vocile se auzeau tot mai puternice, încât au ajuns și la urechile șefului din birou. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, de aici și mirarea pe care și-a manifestat-o când a intrat în atelier.

– Aș putea să știu și eu de ce nu ”porniți activitate”? Nu v-a picat bine mărul lui Petru? Mie mi s-a părut excelent.

Colegii au schimbat priviri între ei, în așteptarea celui care își va asuma curajul să spună ce aveau pe suflet. Badea Nelu era cel mai potrivit, iar el a înțeles că trebuia să fie purtătorul de cuvânt.

– Șefule, băieții cred că sunt nedreptățiți, în primul rând în ce privește acea Contribuție. Bani care se iau și numai dumneavoastră știți cum îi cheltuiți.

Domnul Belbe nu a fost niciodată atât de șocat încât să rămână fără cuvinte o bună bucată de vreme. Stătea în mijlocul nostru și se uita pe rând în ochii fiecăruia, însă vedea aceeași hotărâre pe toate chipurile care contau. Oare ce se întâmplase dintr-o dată cu echipa lui atât de docilă?, se întreba el cu nedumerire.

va urma

Un fel de a spune

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ce le faci, dragă, bărbaților, de-ți cad toți la picioare?
– Le pun piedică!

* – Iubire… te iubesc!
– Asta știu, iubitule! Ce nu știu este de ce ți-a scris Pizzeria Verdi la 3 noaptea că îi este dor de tine…

* Miriapodul la bancă
Operatorul: – Pentru ce doriți un împrumut?
Miriapodul: – Vreau să-mi cumpăr pantofi…

* – De ce ești supărat, prietene?
– Vecinul meu își vinde apartamentul.
– Și…, care e problema?
– Mă lasă fără net și fără nevastă-sa!

* În fața palatului unui șeic arab oprește un autocar plin de femei în vârstă. Acesta, plictisit, își întreabă servitorii:
– Cine sunt? Iar turiști?
– Nu, stăpâne, sunt soacrele dumneavoastră!

* Caut o femeie frumoasă, să îmi facă aer cu evantaiul în timp ce beau bere.

* Nu mai umblați cu maimuțe, că ne bagă iar în casă.

* – Bărbate, când te sun, să-mi răspunzi, că altfel de ia dracu’!
– Femeie, ce nu înțelegi e că eu când beau nu am semnal.

* Nasturii și mintea se observă numai când lipsesc.

* Mi-am înscris nevasta la kickboxing…
Spăl vase și aspir de o lună, iar acum îmi place să și calc!

* Bărbații care râd de femei că nu știu să parcheze, sunt aceeași care, lăsați singuri, nu sunt în stare să-și găsească nici chiloții.

* Kilogramele pierdute sunt precum câinii de companie!
Întotdeauna găsesc drumul înapoi spre casă!

* A apărut variola maimuței! Urmează pojarul veveriței și varicela vulturului pleșuv!

* – Ce este recesiunea?
– Recesiunea este când vinul și femeile sunt înlocuite de apă și nevastă!

* – Unde ești?
– Sunt în cimitir, îl îngroapă pe nea Ion.
– A murit nea Ion?
– N-a murit încă, dar îl îngroapă de azi, că de mâine se anunță ploi.

* – Frate, cum este în Anglia, te-ai obișnuit cu volanul pe dreapta?
– Nu, de câte ori îmi vine să scuip pe geam, o nimeresc pe nevastă-mea.

* Să fii sărutat în timp ce dormi este una dintre cele mai pure forme de iubire.
Asta dacă nu ești la pușcărie.

* Cocălarii din cluburi nu mai aruncă cu bani, ci scuipă cu sâmburi de cireșe…

* Mi-am cumpărat un ceas deșteptător cu bâtă.
Acum mă trezesc înainte să sune!

* Vând costum de ginere, purtat o singură dată, și atunci din greșeală…

* Intră unu în florărie, vânăt tot:
– Un buchet mare de trandafiri pentru ziua soției, vă rog!
– Când e?
– Ieri!

* Dacă femeia ta aduce bani să plătești facturile, e de datoria ta să țipi în timpul actului sexual…
Nu poți fi inutil zi și noapte.

* Femeia frumoasă, bărbatul bogat și cireșul de la stradă nu sunt niciodată doar ale tale.

* Profesorul:
– Cum se numesc ultimii dinți care apar în gură?
Elevul:
– Proteză, domnule profesor!

* Astăzi m-a mâncat undeva să sar cu parașuta. Mare greșeală…
În cazul în care nu știți, la primul salt nu te lasă singur, te leagă cu un ham de un instructor și trebuie să sari cu el…
În fine, tipul își leagă hamul de mine, tragem aer în piept și sărim. După vreo două minute, mă întreabă:
– Și… de cât timp ești instructor?

* Dacă nu îmi spui că mă iubești, să fii tu al dracu de nu îi spun lu’ nevastă-ta tot ce îmi scrii!

* O blondă ia cina cu soțul ei:
– Auzi, iubitule, mi-a spus azi un coleg de serviciu un banc cu blonde! Am râs de era să cad din pat!

* M-am uitat în oglindă. Nu tu burtică, nu tu riduri, nu tu păr alb. E bun vinul ăsta, îmi mai cumpăr!

* La doctor:
– Doamnă, știați că soțul dumneavoastră este hermafrodit?
– Ce nesimțit! Mie mi-a spus că e social-democrat!

* Un bărbat se grăbea la baie.
– Domnule, nu vedeți?, WC-ul e cu plată.
– Cât?
– Depinde de mărime, dacă e de 10 cm – 10 lei, 15 cm – 15 lei, iar dacă e de 20 – 20 lei.
– Ține-ți 100 de lei.
Casierița stupefiată:
– O-ho-ho…
– Ce ohoho?, dați-mi rest 95 de lei.

* Mi-am schimbat părerea despre Nostradamus. Să nu spună el nimic despre ”variola maimuței”?!

* Când deschizi televizorul și vezi emisiuni gen Acces direct, pe cele ale lui Măruță și Capatos, Asia Expres, Insula iubirii etc., realizezi că oricât de rău e virusul Covid, tot prostia rămâne adevărata amenințare la siguranța națională!

* – Auzi, știi cum ții un prost în suspans?
– Cum?
– Îți spun mâine…

* – Doctore, mă doare capul, mă doare stomacul, mă dor mâinile și picioarele, am dureri în spate!
– Dar în rest ești bine?

* – Gogule, ascultă-mă, merg eu acasă de la serviciu și văd pe drum o broască. O iau acasă, o hrănesc, o scald și o culc lângă mine să o încălzesc. Când mă trezesc, observ că s-a transformat, ca în poveste, într-o blondă superbă! Mă crezi?
– Te cred! De ce?
– Pentru că nevastă-mea nu mă crede, mă!

* Caut femeie neglijată…, preferabil din Ardeal.
De la olteni și moldoveni am luat destulă bătaie. 😦

* Tot pun bani la ciorap și nu reușesc să strâng -, cred că-s rupți.

* Întătdeauna când mă duc în magazin să-mi cumpăr rom, îmi pun în coș și un kilogram de făină, să creadă lumea că îmi fac prăjituri!
Na, vând 50 kile de făină, o dau ieftin!

* În viață vei găsi multe uși închise, dar cel mai rău este când e închisă ușa de la baie.

* Am înțeles că se poate cumpăra vechime pentru pensie. Știe cineva cât costă vechimea pentru o pensie specială? Că tare m-ar interesa.

* Cel mai bun prieten al omului este musca. De câte ori ești în rahat, e alături de tine.

Custodele cerurilor mele

Ți-am pus cheia cerurilor mele în palmă,
Cu încrederea că mă vei ridica spre ele,
Penetrând boltă după boltă
Și cunoscând bucurii tot mai intense,
Până la Nirvana celui de-al nouălea cer.

La început, ți s-a părut o misiune plăcută,
Te amuzai cu suișurile și coborârile mele,
De parcă aș fi fost o marionetă amuzantă,
Dar apoi te-ai plictisit de rolul tău
Și ai lăsat să cadă cerul peste mine.

Nu m-a rănit la cap, care-mi era oricum în nori,
Dar mi-a zdrobit inima cu greutatea celestă,
Singura inocentă care avea încredere în tine,
Și rămânea mereu pe pământ, lângă a ta,
Iar acum, mi-a rămas creierul fără puls,
Rătăcitor într-o lume fără simțăminte.

Fructul interzis (8)

Prima partidă de pescuit nu se uită niciodată, după cum se spune și de prima iubire. Nu susțin doar eu, ci și pescarii cu experiență, care-și amintesc cu nostalgie de ziua în care au dat întâia dată la pește, indiferent dacă au avut sau nu capturi de la început. Pentru mine, acea experiență de neuitat a fost cu tata, deși el nu era undițar, ci doar pofticios de peștele pregătit de mama.

Aveam motocicletă nouă și orizonturile mi s-au mărit cum nici nu îmi imaginasem până atunci. Era un Cz-175, puternic și frumos, capabil să transporte 3 persoane, cu viteza legală, iar singur am prins până la 110 km/h. Permisul l-am luat din a doua încercare și mari emoții, însă acum puteam să mă plimb mândru pe unde nici nu visasem că voi putea ajunge. Chiar și tatăl meu și-a amintit de neamurile pe care nu le-a văzut de multă vreme, cu domiciliul în Vama, Satu Mare și alte localități mai îndepărtate. Prioritate a avut malul Someșului, către care ne-am dus amândoi într-o duminică de dimineață, doar cu câteva râme culese din grădină și… un măr. Știam că pescarii sunt mari lăudăroși și speram că-l voi convinge pe unul să spună adevărul despre trofeele cu care se fălea.

Am ajuns repede pe un mal perfect pentru mine, unde apa era ceva mai lină și spațiu suficient pentru toți cei zece amatori de senzații tari, găsiți acolo la acea oră. Pe atunci, râul era mult mai curat, iar peștii parcă abia așteptau să se dea la momelile prinse în cârlig. În timp ce părintele meu căuta o nuia potrivită, câțiva metri de gută și un binevoitor care să-i împrumute un ac, eu eram uimit cât de repede reacționau albiturile la fiecare aruncare a celor din jur. Nu treceau mai mult de un sfert de minut după ce cârligul cu viermișori ajungea în apă, că pluta tresărea și omul scotea peștișorul neastâmpărat și strălucitor în răsăritul de soare. Pescarii se cunoșteau între ei și glumele veneau deodată cu capturile, în timp ce tăceam și le admiram îndemânarea. Până a apărut tata și mi-a pus în mână undița primitivă, având ca plută un dop de la o sticlă de vin. Peștișorii n-aveau însă pretenții la scule sofisticate, precum ale celorlalți, astfel că am început să simt și eu emoțiile stârnite de zbaterea de la capătul firului.

– Ți-ai adus feciorul să-l îmbolnăvești cu acest microb, bade Petru?, a întrebat cel mai tânăr dintre pescari, în timp ce mai scotea o minunăție din apă.

Deja avea vreo cincizeci, prinse la cap într-un cerc metalic, printre care se evidenția și o mreană frumușică. Am înțeles că îl chema Florin și toți ceilalți îl invidiau pentru succesul de care dădea dovadă.

– I-am promis că-i voi arăta locul ăsta și felul în care trebuie să prindă, i-a răspuns tata. E prima dată când vine.

– Ia de aici niște viermuși, mi s-a adresat tânărul. Sunt mai apreciați și agăți mult mai ușor cu ei.

M-am bucurat de generozitatea tânărului și i-am mulțumit, după care mi-am dat seama imediat că avea dreptate. Deja aveam cinci capturi, dar speranțele îmi erau tot mai mari, văzând dărnicia nemărginită a Someșului. Atunci a intervenit un alt pescar, mai în vârstă și tot pus pe glume.

– Dacă e pentru prima dată, fecior, trebuie să primești botezul pescarilor, mi s-a adresat cu o mină serioasă.

– Și în ce constă acesta?, am întrebat eu, incitat.

– Nimic deosebit, doar să săruți un pește pe botișor și să-l arunci înapoi. Numai așa vei avea fir întins în viitoarele partide.

Nimeni nu a intervenit cu vreo observație, ceea ce m-a făcut să cred în vorbele lui nea Grigore, deși mi se părea scârbos să pup gura peștelui din care tocmai am scos viermele. Și totuși, mi-am înfrânat greața, am închis ochii și i-am atins botișorul cu buzele, după care l-am eliberat, cu regret. Atunci am auzit râsul celor din jur, semn că am fost păcălit.

– Era doar o glumă, mi-a explicat Florin, dar mulți sărută peștele pe bot doar de bucurie.

M-am șters cu dosul mâini pe gură, gândindu-mă la mica mea răzbunare.

– Nu face nimic, l-am asigurat eu pe tânăr. Aș vrea să fiu și eu la fel de experimentat ca tine, bănuiesc că ai prins și pești mari.

– Normal, doar pescuiesc de la opt ani. Cea mai mare captură a fost un somn de unsprezece kilograme, prins mai în amonte.

– Și eu am avut o captură asemănătoare, a intervenit Grigore. Nu l-am cântărit, dar precis avea vreo cincisprezece kile.

– Mai lasă vreo cinci din ele, a replicat Florin, cu un zâmbet neîncrezător.

În timp ce se contraziceau cei doi parteneri, mi-am scos mărul din plasă și l-am întins celui mai în vârstă.

– Un măr pe stomacul gol e sănătate curată, iar la pescuit poate aduce și noroc, l-am îmbiat eu. Gustați numai și o să vedeți că n-ați mai mâncat așa ceva.

Nea Grigore nici nu s-a vrednicit să privească mai atent fructul, ci a refuzat cu convingere:

– Nu strica orzul pe gâște, pentru că eu nu-s cu merele decât dacă-s fierte la pălincie,

– Poate vrea Florin, ca răsplată pentru viermișori, am încercat și cu tânărul.

– Bade Petre, spune-i feciorului matale că la pescuit se vine cu pălincă și slană, iar fructele se dau mai degrabă peștilor. Nu mere, ci prune, vișine, cireșe…

Tata m-a scuzat și le-a explicat că eram prea tânăr să vin cu băutură, însă voiam doar să le ofer ceva ca recunoștință. În schimb, mie îmi părea rău că încercarea de a mă folosi de măr pentru a dezvălui adevărul în ce privește capturile cu care se lăudau cei doi, a eșuat lamentabil. M-am alinat cu gândul că am deja zece peștișori prinși, tocmai cât să umple mama o tigaie cu o delicatesă prinsă de mine. Cred că aș mai fi agățat încă pe atât, dar Someșul s-a tulburat deodată și plutele nu se mai mișcau pe apă. Grigore a anunțat ca o sentință, scoțând undița definitiv și începând să o strângă:

– Iar au dat drumul la dejecții de la Avicola. N-are rost să mai stăm.

A trebuit să ne retragem cu toții din acel loc minunat, pe care n-am mai avut ocazia să-l vizitez vreodată. Sunt convins că nu mai este cum a fost, așa cum nu mai e tot râul Someș. Doar amintirile au rămas plăcute și nepoluate.

Considerente

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La veterinar
– Domnule doctor, câinele meu nu are nas!
– Și cum miroase?
– Îngrozitor!

* Bulă la bibliotecă
– Pe care raft ai pus cărțile de matematică, Bulă?
– Pe raftul cu cărți… horror.

– Hai, somnorosul, scoală-te!
– Ioana, lasă-mă să mai dorm un pic!
– Nu sunt Ioana, sunt soțul ei!

* – Acuzat, ești condamnat la 50 de ani de închisoare!
– Dar, domnule judecător, nu cred că mai trăiesc atât!
– Fă și tu cât poți!

* De ce se așează oltenii pe ultimele rânduri la cinema?
Fiindcă au auzit că cine râde la urmă, râde mai bine.

* – Auzi, duduie, vrei să te culci cu mine?
– Auzi, dom’le, io sunt femeie serioasă, mie nu mi-e somn!

* Ucraina putea să cânte și capra cu trei iezi, că tot câștiga Eurovision. 😉

* Singurii cărora le plac femeile cu gură mare sunt stomatologii.

* Poveste ardelenească… și-apăi, tri luni n-o mai fo’ nimica!

* De când m-a părăsit iubita, am rămas singur, cu o soție și doi copii.

* S-a dovedit științific că o femeie își ascultă mereu bărbatul… când vorbește cu o altă femeie!

* Știați că, la inundații, oltenii leagă găinile de rațe ca să nu se înece?
Știați pe dracu’!

* Răsăritul ar fi formidabil… dacă l-ar pune puțin mai târziu.

* Vând casă cu cireș în curte!
Casa, 30 de mii de euro, și cireșul 50 de mii de euro!
Cireșul, uneori, face și vișine.

* – Câteodată, mă apucă așa un chef de muncă…
– Și ce faci?
– Mă așez într-un loc mai liniștit și aștept să-mi treacă!

* Economia românească își revine. Dispariția măștilor dublează vânzările de semințe!

* – Tu de ce nu ai tatuaje?
– Pentru că pe un Ferrari nu pui abțibilduri!

* Am și eu o întrebare pentru doamne:
Dacă iubitul tău are un țânțar pe frunte… cu ce îl omori?

* Cică banii n-aduc fericirea, dar niciodată n-am plâns că mi-a intrat salariul.

* Nici măcar sub bărbie nu mai avem voie cu măștile?
N-am apucat să dau gușa jos, fir-ați ai naibii cu relaxarea voastră!

* Tipuri de bărbați:
1. Bărbatul purice – sare din pat în pat.
2. Bărbatul tergal – oricât îl mototolești, nu se șifonează.
3. Bărbatul ceapă- când îl dezbraci, te apucă plânsul.

* Bărbații de 40 de ani au vârsta extraordinară!
Unii devin bunici, alții, tătici, iar altora, mama le caută mireasă.

* Doi ardeleni, la un pahar de pălincă:
– Mă, Ioane, tu ai băut vreodată pălincă rea?
– Am băut, dară.
– Și cum o fost?
– Bună.

* Soțul către soție:
– Iar ești nemulțumită! Ai două pălării la acest pardesiu.
– Greșești! Nu am decât un pardesiu la aceste două pălării!

* Îmi cad ochelarii de pe nas. Cred c-am slăbit!

* De când m-am înscris la înot, am reușit să beau cei 2,5 l de apă pe care mi le-a recomandat medicul.

* Al meu bunic ieșea dimineața în bătătură, se uita la cer și spunea: AZI… ori plouă, ori nu plouă, și așa era de fiecare dată.

* Un lup dădea târcoale unei stâne, iar la un moment dat s-a oprit. De ce?
– Pentru că nu mai avea târcoale…

* Auzind un ”te iubesc” este frumos, dar… să îți zice ”vrei o bere?” este dragoste adevărată.

* Azi-noapte nu am mai suportat și -am trimis un mesaj lu’ vecinu de la 4, să îi zică muierii să nu mai urle în timp ce fac sex!
Azi-dimineață am aflat că divorțează! Mno, de unde să știu că el era în tura de noapte?!

* Un șofer e oprit de poliție:
– De ce ai băut?
– Mi-a născut nevasta!
– Și mortul din portbagaj?
– El e tatăl copilului!

* O ascultătoare: – Poți rămâne însărcinată de la distanță?
Radio Erevan: – Se poate, dacă distanța este mai mică decât lungimea.

* Atâtea portofele la nuntă și tu alegi să furi mireasa!

* Ce îți este și cu viața asta…
Am copilărit în căruță și îmbătrânesc pe internet…

* Soțul și soția, într-un moment de tandrețe. Soțul întreabă gânditor:
– Iubito, spune sincer, dacă eu aș muri, te-ai mai recăsători?
– Nu, prostuțule, aș sta cu soră-mea. Dar tu, iubitule, dacă eu aș muri, te-ai recăsători?
– Nu, prostuțo, aș sta cu soră-ta…

* Pentru cei ce nu mă cunosc, sunt o persoană puțin mai violentă: o dată am bătut un apropo, de mai multe ori am bătut câmpii și, de câteva ori, am bătut drumul degeaba.

* Cică Putin ar fi sunat în Finlanda și i-ar fi întrebat dacă vor să câștige și ei Eurovisionul anul viitor…

* Am avut o iubită… Mânca atât de mult la McDonald’s încât, atunci când mă striga ”puișor”, mă luau transpirațiile…

* Un băiat și o fată, la cinema. Băiatul începe să o sărute și să o mângâie.
– În primul rând… sunt virgină!
– Bine! Atunci hai în ultimul rând!

* Nicolae Ceaușescu merge la ghicitoare.
Ghicitoarea îi spune:
– Vezi că astăzi s-ar putea să iei o decizie care va distruge România!
– Doamne ferește, spune Ceaușescu. O să am grijă să nu mă cert nici cu rușii, nici cu americanii!
Pleacă și când să traverseze, vede un copil în mijlocul străzii. Din stânga venea, cu mare viteză, un camion. Ceaușescu sare repede și, în ultima clipă, salvează copilul de la moarte! Fericit, îl întreabă:
– Cum te cheamă, puștiule?
– Dragnea Liviu…

Caietul cu sentimente

Curajul l-am primit de la un ghiocel temerar,
Pus la păstrare între filele albe ale unui caiet,
Nostalgia mi-a fost transmisă de florile liliacului,
Din care am ales să colecționez o rămurică, tot între coli imaculate;
Floarea de nu mă uita mi-a răscolit amintirile
Și am așezat-o la loc de cinste între celelalte.
Iubiri nenumărate mi-a insuflat trandafirul,
Care cu greu s-a pliat între două pagini;
Bujorul roșu de câmpie mi-a dăruit modestia,
Iar de la narcise mi-a încolțit încrederea în mine;
Multe flori am adunat de-a lungul vieții
Și fiecare a venit cu un dar aparte.

Mi-e sufletul un caiet de sentimente
Pe care îl răsfoiesc de câte ori mă simt secătuit,
El mă ajută să mă apropii de alți oameni
Cu o colecție la fel de impresionantă,
Dispuși să ne împărtășim recolta spirituală.