O chestiune de principiu

 

Ce salarii plătesc marile reţele de super şi hipermarketuri ...

– 9,99, răsună sec vocea casieriței.

Distinsul domn din fața mea a întins o bancnotă și, după ce-și strecură săpunul în plasa cu cumpărături, continuă să aștepte.

– Mai doriți ceva?, îl întrebă doamna corpolentă de la casă.

– Restul, firește. Doar v-am dat zece lei.

Mirarea se citea nu numai pe chipul femeii, ci și pe a celorlalți cumpărători care așteptau la rând. Bărbatul avea o vârstă respectabilă, era îmbrăcat decent și inspira un aer de intelectual rezonabil. Probabil că din această rațiune a venit și dojana casieriței:

– Dumneavoastră glumiți, dar oamenii așteaptă la rând. Vă rog să le dați voie.

– Nu glumesc deloc!, răspunse foarte serios domnul cu pricina. Săpunul acesta costă nouă lei și nouăzecișinouă de bani, iar eu vreau să plătesc exact cât costă. Nici mai mult, nici mai puțin.

Doamna corpolentă nu voia să se enerveze, așa că scoase din casă o monedă de cinci bani și o întinse clientului problematic.

– Poftim! Acum sunteți mulțumit?, rosti ea cu certitudinea că a rezolvat problema.

Doar că omul refuză politicos moneda, justificându-se:

– Nu am nevoie de reducere, ci doar să plătesc prețul corect. E o chestiune de principiu. Dumneavoastră aveți obligația să dispuneți de banii necesari pentru a da restul până la ultimul bănuț.

Nervii casieriței aveau o limită, iar aceasta părea atinsă, din moment ce vocea ei se auzi cu mult mai strident:

– Sunteți culmea, dom’le! Încă n-am mai văzut așa ceva, și lucrez aici de peste zece ani. Să faceți scandal și să țineți oamenii la coadă pentru un ban!

– Nu pentru un ban, doamnă, ci pentru un principiu. Dacă afișați un preț atât de pretențios, trebuie să vă asigurați că-l puteți respecta întocmai.

Aici a început și polemica printre oamenii din jur, unii criticându-l pe bărbatul care n-avea altceva mai bun de făcut decât să le răpească din timpul lor, în timp ce alții apreciau logica protestului. Nici pe mine nu mă deranja conflictul, ba aș putea spune că mă amuzam răbdător și curios să văd cum se va încheia. Rezolvarea se aștepta din partea casieriței, iar aceasta făcu un apel către un om de ordine.

– Du-te la șefă și spune-i să vină urgent până aici, a fost tot ce i-a trecut prin cap doamnei.

Discuțiile de la rând au continuat și mai vehemente, în timp ce clientul problematic stătea neclintit în capul rândului, iar casierița fierbea în suc propriu. O tânără drăguță a apărut în curând și a fost întâmpinată cu o voce tânguitoare:

– Domnișoară Raisa, omul acesta nu vrea să plece din fața casei până nu primește un ban rest. Nici mai mult, nici mai puțin. Ce pot să fac în situația asta?

Tânăra șefă găsi de cuviință să-i zâmbească bărbatului cu pricina, vorbindu-i cu delicatețe:

– Domnul meu, v-a supărat ceva la noi? Spuneți cu ce vă putem ajuta.

Bărbatul își plecă puțin capul în semn de apreciere și răspunse la fel de amabil:

– Totul e bine, stimată domniță. Și ar fi perfect dacă aș putea plăti exact prețul scris pe eticheta acestui săpun. Vă rog să înțelegeți că e o chestiune de principiu.

– Vedeți?, accentuă doamna corpolentă de la casă.

– Înțeleg, dar și dumneavoastră ar trebui să știți că nu se mai găsesc monede de un ban, vorbi cu glas domol șefa. Luați cinci bani ca rest și o să se calculeze în cumpărăturile viitoare pe care le veți face la noi.

– Nu pot, refuză din nou clientul. Sunt în trecere prin oraș și s-ar putea să nu mai vin.

– Of, of, of…, căzu pe gânduri domnișoara Raisa. Știți ceva? Așteptați-mă puțin, că am în birou un sertar cu monede mai puțin uzitate.

Șefa se grăbi cât se putea de tare să ajungă la birou, să caute prin sertare și apoi să se întoarcă în locul unde se adunase o mulțime de curioși. Veni radiind victorioasă și cu o mâna ridicată, din care se putea distinge o monedă minusculă, purtată ca un trofeu. I-o întinse oficial bărbatului și lumea din jur aplaudă finalul fericit. Totul a revenit la normal, iar eu mi-am descărcat și achitat cele câteva produse. Eram încă marcat de acest incident când, în timp ce-mi așezam cumpărăturile în plasă, aud din nou vocea casieriței:

– Avansați, doamnă, că s-a făcut coadă lungă.

– Nu plec până nu-mi dați restul.

– Care rest?

– V-am dat douăzeci de lei, dar produsul costă doar 19,99.

– Și dumneata?! Dumnezeule, eu nu mai rezist!

Mi-am întors privirea și am văzut-o pe doamna corpolentă părăsindu-și în fugă postul.

Flori și perle

Când ți-am oferit un buchet de flori,
Mi-ai reproșat că-s efemere,
Am vrut să-ți dăruiesc o ciocolată,
Dar mi-ai spus că nu face bine la siluetă,
Ți-am pus în palmă până și inima,
Un gest copilăresc, după părerea ta;
EL te-a cucerit cu un șirag de perle
Și l-ai ales imediat să-ți fie soț.

Te-am revăzut după câțiva ani lungi,
Cumpărai singură flori proaspete
Și te aprovizionai fără teamă cu ciocolată,
Perlele străluceau strident la gâtul tău,
Dar chipul îți arăta ofilit,
Iar trupul renunțase la diete,
În timp ce EL era mereu ocupat
Să colecționeze alte bijuterii.

Expertise et vente de perles fines

Pe urmele tatălui (13)

 

Primele imagini oficiale cu noul Dacia Duster! Schimbarile sunt

Ursu nu obișnuia să comenteze ordinele pe care le primea de la Jucător, prin colegul său mai dezghețat la minte. De data asta, însă, chiar și lui i se părea ciudată misiunea, iar asta îl făcea să-și exprime nedumerirea cu glas tare.

– Nu înțeleg de ce trebuie să șutim o mașină ieftină, când sunt atâtea bijuterii pe roți care ne așteaptă. Stăm aici ca proștii și pândim o vilă ca oricare alta, cu un autoturism românesc de duzină, în loc să ne aventurăm la un BMW, un Peugeot sau Lamborghini.

– Ți-am spus de atâtea ori că ordinul nu se discută, i-o tăie Lupu. Șefului i s-a pus pata pe mașina asta, nu știu din ce motive, dar probabil că are un client care plătește bine. Nu poate fi o problemă, nu-i așa, Piciule?

Întrebarea îi era adresată unui tânăr de vreo 20-25 de ani, care stătea pe bancheta din spate a mașinii și făcea poze mașinii parcate dincolo de poarta metalică. Era un băiat subțirel, cu părul blond și degete fine, ca de pianist.

– Pentru mine e o joacă de copil, îl asigură acesta cu o voce adolescentină. Am săltat fără probleme și un Ferrari, darămite o Dacie Duster. ”Terminatorul” meu e infailibil.

Și, ca să fie mai convingător, își scoase din geantă un aparat impresionant pe care-l agită ostentativ în fața celor doi bărbați.

– Ok, dar e foarte probabil ca autoturismul să aibă detector GPS, așa că trebuie să ne mișcăm repede și să ajungem în subteran înainte de a fi depistați, îl atenționă Lupu. Repetă încă o dată fiecare pas, ca să ne coordonăm și să parcurgem rapid cei douăzeci de kilometri.

– Bineee…, deschid poarta cu metoda mea, mă strecor până la ușa mașinii, ca o pisică neagră, iar de aici intră în rol aparatul acesta, care deschide ușa, dezactivează alarma și pornește motorul. Ies pe poartă cu grație, iar voi mă urmăriți în goana mare până la garajul șefului. Floare la ureche.

– Ai grijă că abia s-a înserat și văd lumină la etaj. Gazda e acasă și ar trebui să coboare peste un sfert de oră, de aceea a lăsat mașina în afara garajului. I-am învățat deja programul, de când îl filez.

Tânărul nu consideră că mai e nevoie de un răspuns, așa că-și strecură Terminatorul înapoi în geantă, își trase gluga peste cap și ieși silențios pe ușă. Lupu și Ursu îi urmăreau fiecare mișcare, pregătiți să demareze când se impune. Grasul profită de ocazie și mai adresă o întrebare:

– Știi cumva cine locuiește aici? Și de ce poartă mereu portbagajul pe capotă, dacă-i rezident?

– Nu-i treaba mea să-i cunosc identitatea și toate ciudățeniile, răspunse colegul său. Știu doar că-i un bătrân pensionar, deci nu prezintă vreun risc… Dar ce naiba face copilul ăsta?!

Se așteptau ca Piciul să deschidă poarta, prin metodele lui de profesionist. Doar că, după un minut de încercări, acesta s-a văzut nevoit să schimbe planul și să escaladeze gardul. Celor doi nu le plăcea deloc modificarea făcută din mers, iar Ursu își exprimă temerea:

– Am o presimțire rea, măi Lupule.

– Taci și nu cobi!, îl repezi cel de la volan. Uite că intră cu bine în mașină și precis are el un plan de a deschide poarta.

Numai că planul Piciului i-a luat cu totul prin surprindere când acesta porni în trombă și forță cu toată viteza grilajul metalic.

– Drăcia dracului, ăsta-i nebun!, exclamă Lupu, demarând și pornind în urmărirea lui.

Ar fi trebuit să urmeze o cursă scurtă, dar cu pedala apăsată la maxim, mai ales că șoseaua de centură era pustie la ora asta. Numai că, după nici zece kilometri, Dusterul încetini și trase pe dreapta.

– Asta-i culmea!, se enervă și Ursu. Mă duc și-i trag o bătaie idiotului…

Au oprit și ei în spatele Piciului, alergând apoi și înjurând spre mașina oprită.

– Ce naiba te-a apucat, tontălăule?, i-a strigat Lupu, în timp ce deschidea portiera. Vrei să fim prinși?

– Nu știu ce s-a întâmplat, dar mașina asta nu-i normală pe dinăuntru, se scuză cu necaz tânărul. Uite ce bord sofisticat are, plus alte dotări din care n-am mai văzut nici la cele mai moderne autoturisme.

– Și trebuia să oprești aici ca s-o examinezi?, răcni și Ursu, respirând din greu după scurta cursă pe jos.

– Nu am oprit-o eu. Pur și simplu nu mai vrea să meargă, de parcă ar fi primit o comandă externă. Vă spun eu că-i ceva ciudat aici.

Lupu se gândi câteva secunde, timp în care Piciul examina aparatura, încercând să înțeleagă rostul ei. Operațiunea era compromisă și nu puteau risca să piardă timp cu remorcarea, gândi primul, după care ordonă:

– Treci în mașina noastră și hai s-o ștergem de aici, îi spuse tânărului. Parcă aud deja sirenele poliției, deci trebuie să ne grăbim.

– Stai două secunde să fac niște poze, îl rugă acesta. Sunt mai multe fire și o conductă care duc în portbagajul de deasupra, dar mă îndoiesc că-i doar pentru camera de luat vederi.

– De selfie îți arde ție acum? Treci în mașină sau te las aici!

Piciul reuși, totuși, să fotografieze bordul, interiorul mașinii și apoi portbagajul. Numai după aceea își luă pe umăr geanta și fugi după ceilalți doi colegi, în timp ce poliția se auzea tot mai aproape.

La vremuri noi…

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Rodica, ar trebui să închizi fereastra când intri în biroul directorului.
– De ce?
– Presupun că acolo e foarte mult curent, din moment ce, când te întorci, ești așa ciufulită!

* – Părinte, recunosc, am încălcat sfaturile părintești. Tata mi-a interzis să mă duc la acea casă de desfrâu, dar eu nu am putut rezista și i-am trecut pragul.
– Urât, fiule, urât. Și, desigur, ai văzut acolo ce nu trebuia să vezi…
– Da, părinte. În primul rând, l-am văzut pe tata…

* – Iubitule, îți sună telefonul!
– Ce scrie?
– Covid-19.
– Răspunde, e mă-ta!

* Când un politician spune: vom fi cu toții bine, se referă la ei.
Când spune: trebuie să ne sacrificăm cu toții, se referă la noi…

* Dacă omul la beție spune adevărul, de ce nu se dă pălincă în sala de judecată, în loc de biblie?

* Dacă te uzi prea mult la picioare, te doare gâtul.
Dacă îți uzi prea mult gâtul, te lasă picioarele…

* Dacă ai nevastă, ai grijă de ea.
Dacă ai și amantă, ai grijă de tine, amețitule!

* – Mă, Ioane! Pruncu’ nost și-o pus 11 beri cu el în excursie, zî și tu ceva cătă el…
– Mă, prunc, sigur îți ajung?

* Cred că îmi fată mintea ceva, că mă doare capul…

* Dacă și pe cealaltă lume e la fel, nici nu mă duc!

* – Tu, Mărie! Cum ai rămas tu gravidă acu’, pe distanțarea asta socială?
– Apăi, distanțarea o fost mai mică și socializarea foarte mare!

* Ăștia care nu credeți că există virusu’, de ce nu băgați degetele în priză, că nici curentul nu se vede?

* ProTv anunță că are angajați cu Covid. Au românii un talent…

* – Băi, erau 12 beri în frigider. Unde sunt?
– Le-am băut! Că nu încăpea oala cu ciorbă!

* Suntem atât de proști, încât, de ceva timp, am început să țin cu covidul.

* S-a deschis primul restaurant pe Lună. Mâncarea e bună, dar nu prea e atmosferă.

* Nimic nu e mai puternic decât dragostea.
Bine, în afară de pânza de păianjen pe care se legănau elefanții. Aia chiar era puternică!

* Cică tatuajele la polițiști și militari afectează imaginea instituției…, dar cu burțile cum rămâne?

* Soția, foarte, foarte supărată, își ceartă soțul:
– Ești idiot, idiot și iarăși idiot! Toate le faci ca un idiot și ai un comportament de idiot! Și la un concurs de idioți, ai ocupa locul al doilea între idioți!
– De ce al doilea?
– De idiot ce ești!

* Eu nu-i înțeleg pe bărbații care au fantezii să și-o tragă cu 2-3 femei deodată!
Nu-i de-ajuns că râde una? Vor să râdă trei?

* Dacă aș avea 5 lei pentru fiecare test la mate pe care l-am picat, aș avea fix 63 de lei!

* – Bună ziua, aș putea să anulez programarea de mâine?
– Bună ziua, programarea se anulează doar cu 3 zile înainte.
– Am înțeles, pot să o mut?
– Da, puteți să o faceți.
– Vă rog mult s-o schimbați să fie peste 3 zile, la aceeași oră.
– Perfect, rămâne să ne vedem miercuri, la 15:30.
– Vă mulțumesc mult, acum pot s-o anulez?

* Grecii au decis ca românii să fie testați de două ori!
O dată la intrare, pentru Covid-19, și o dată la ieșire, pentru prosoape și alte suveniruri de prin hoteluri!

* De astăzi au fost interzise bășinile. Se consideră tuse pe la spate.

* Două prietene:
– Soțul meu vorbește-n somn, al tău nu?
– Al meu e și mai parșiv, doar zâmbește!

* Toată lumea are un coleg tâmpit. Dacă tu nu ai, atunci poate are el!

* În prima noapte, el se prezintă nud și cu un prezervativ tras.
Ea: – Să știi că pe a mea nu a mai văzut-o nimeni, niciodată, până acum…
El: – Glumești?! Uită-te la a mea, e încă în pungă.

* – Doctore, oare cât ar trebui să beau ca să ajung la o alcoolemie de 0, 8?
– Tu, mă?! Două zile, nimic!

* Un bărbat abordează o femeie foarte frumoasă, într-un hipermarket.
– Nu vă supărați, mi-am pierdut soția prin magazin. V-ar deranja dacă am sta de vorbă pentru câteva minute?
– De ce?
– Pentru că, de fiecare dată când vorbesc cu o femeie frumoasă, soția mea apare de nicăieri!

* Un criminal în serie trage după el prin pădure, noaptea târziu, o tipă.
– Ajutor, mi-e frică!, strigă victima.
– Da’ mie, că mă-ntorc singur!

* Nu-ți mai posta problemele pe Facebook. Du-te și tu la bar, ca orice om normal!

in action, the bartenders are always a good company - Picture of ...

Paznicul viselor tale

 

9 adevăruri neştiute despre somn şi vise

Le-am urmărit de când ne-am cunoscut,
În primele tale vise te tânguiai ca un copil,
Iar eu eram tulburat toată ziua,
Treptat, somnul ți-a devenit mai liniștit,
Adesea râdeai fără să te trezești,
O evoluție care îmi umplea inima de bucurie
Și-mi oferea certitudinea fericirii tale.

Continui să-ți păzesc visele din fiecare noapte,
Iar peste zi le oglindesc într-un grafic;
Până acum sunt mulțumit de spiritul reflectat,
Dar dacă o să văd o scădere a stării tale de bine,
Când nu o să mai zâmbești în somn
Și voi auzi un cât de mic scâncet,
Voi înțelege că nu-ți mai sunt dezirabil,
Nici nu merit să te supraveghez,
Atunci, cu inima frântă, îmi voi preda postul
Unui paznic de vise mai competent,
Iar eu mă voi retrage în penitență.

Pe urmele tatălui (12)

continuare

De data asta, privirile li s-au întâlnit într-o încrucișare de exprimări total diferite. Uimirea de pe chipul tânărului era fenomenul cel mai intens, iar Delia căuta în în el măcar o nuanță de bucurie, surprindere plăcută sau iubire resuscitată. Din păcate, acea uluire venea mai degrabă cu neîncredere, redată de altfel și în cuvinte:

– Ești jalnică dacă ai ajuns să apelezi la astfel de trucuri. Știi foarte bine că nu pot fi tată, dar continui să-mi amintești acest lucru.

– Mă privești în ochi și nu mă vezi, îi spuse cu patos tânăra. Îți vorbesc cu toată sinceritatea și tu nu mă auzi, dragule. Chiar nu mă cunoști dacă insinuezi că aș minți doar pentru a te păstra lângă mine. Dacă vrei, îmi fac un test de sarcină în fața ta, ca să te convingi și pe această cale că minunea pe care am așteptat-o s-a înfăptuit. Doctorul o fi avut dreptate, dar uite că un ”alergător” de-al tău a ajuns la țintă, iar noi vom avea un copil.

Răzvan nu se lăsa convins, închise ochii, dădu din cap a negare vehementă și se așeză extenuat pe fotoliu. Era clar că avea la bază motive pe care logica lui le găsea infailibile, însă glasul prin care le făcu cunoscute deveni mai temperat.

– Minuni de astea se întâmplă doar în filmele cu final fericit, iar eu nu mai sunt un băiețaș care să creadă. Pe undeva mă bucur să aflu că vei fi mamă, ca să nu mai am mustrări de conștiință. Astfel, despărțirea noastră nu produce nicio victimă, fiind rezultatul firesc al circumstanțelor.

– Ce tot spui acolo?, întrebă Delia derutată.

– Hai să nu ne mai învârtim după cireș, continuă pe același ton tânărul. Ne-am îndepărtat de mai multă vreme și nici sex nu mai făceam cât s-ar fi cuvenit. Eu cu munca, tu cu munca, și amândoi cu alt anturaj. Era cât se poate de firesc să găsim pe cineva care să ne satisfacă spiritual și fizic.

Delia simțea că se învârte camera cu ea, de aceea trebui să se așeze pe marginea canapelei.

– Cuuuum?!, rosti cu evidentă nervozitate. Acum o să mă învinovățești și de infidelitate? Trebuie să mă jur că ți-am fost credincioasă, doar pentru că tu ai călcat strâmb?

– Nu trebuie să te prefaci mirată și nici ofensată, încercă să o calmeze tânărul. Această minune de care te bucuri are o explicație cât se poate de lumească, respectiv un bărbat capabil de reproducere. Și cine poate fi mai potrivit pentru asta decât un coleg de muncă cu care petreci toată ziua și care – ce să vezi? – are o etnie renumită pentru capacitatea de a turna copii cu nemiluita.

– Nu mi-am închipuit că ai putea fi atât de josnic, reacționă cu lacrimi în ochi Delia. Că ai putea avea astfel de gânduri și să mă înșeli pe aceste considerente, în timp ce eu te iubeam cu toată ființa mea. M-ai mințit atâta vreme și în atâtea privințe încât nici nu mai știu ce să cred. M-ai iubit cu adevărat vreodată? Ești cu adevărat steril sau era o găselniță prin care mă îndepărtai?

– Liniștește-te și hai să ne despărțim civilizat. Te-am iubit, la început, dar te-ai schimbat într-o femeie cu ambiții de bărbat. Eu am nevoie de feminitate, de o persoană caldă care să mă aștepte acasă cu brațele deschise, cu zâmbetul mereu pe buze și dornică să asculte cum mi-a fost ziua. Dar tu îmi făceai concurență cu cazul tău ”interesant” și ideile de detectiv. Asta m-a îndepărtat și a făcut să-mi caut un refugiu în brațele unei femei obișnuite, chiar dacă e cu șase ani mai în vârstă și are doi copii, frumoși de altfel. Apropo, dacă ar fi fost să se întâmple o minune, ea ar fi rămas gravidă, după cât de ușor i s-a întâmplat cu fostul ei bărbat.

Delia ar fi vrut să-și arate tăria pe care se baza în momentele cele mai grele, dar lacrimile nu o ascultau. Citadela pe care o construise cu atâta migală și încredere se sfărâmase ca un glob sensibil de sticlă, după câteva cuvinte pentru care nu prevăzuse apărarea necesară. Plângea cum nu o făcuse de mult și îi era rușine că-și arăta slăbiciunea în fața  celui care nu mai merita niciun respect. A fost oarbă de dragoste, de nu a intuit nimic din ce se întâmpla cu relația lor, cu bărbatul pe care-l considerase un sprijin solid? Acum se ridica un văl de pe ochii ei, iar ceea ce vedea o durea prea tare, o înspăimânta și o descuraja când se gândea ce-o mai așteaptă. O sămânță i se dezvolta în pântecele, iar cel pe care-l crezuse implicat îi repeta mereu că-i imposibil să fie tată. Dacă avea, totuși, dreptate? Ce altă explicație ar putea exista, din moment ce nu avusese contact sexual cu nicio altă persoană? Își aminti cazul la care lucra și se cutremură la gândul că ar putea deveni, la rândul ei, o victimă printre atâtea altele. Dar cum s-ar fi putut întâmpla, din moment ce a fost tot timpul lucidă, nimeni nu s-a apropiat prea mult și nici intenții de acest fel nu a observat?

Ecografiile în sarcină – ghid complet | SfatulMamicilor.ro

 

 

Doar pentru zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Oră de gramatică:
– Bulă, ce timp este ”eu studiez”?
– Timp pierdut, doamnă!

* – Cum se zice în termeni muzicali: ”Stai jos, iubito!”
– La Sol Fa!

* – Bulă, care e viitorul verbului a fura?
– Pârnaie, doamnă profesoară!

* La o terasă:
– Îmi spuneți și mie , vă rog, parola wi-fi?
– Trebuie să comanzi ceva!
– Ok. Cât e o cafea?
– 2 euro.
– Bine, aduceți-mi una, vă rog!
După ce i-o aduce:
– Acum, îmi spuneți și mie parola la wi-fi?
– Desigur: ”trebuie să comanzi ceva”. Legat… cu litere mici!

* Adevărul e că nu poți să porți mască dacă n-ai obraz.

* Viața e exact ca scara de la coteț.
– Adică?
– Scurtă și plină de găinaț.

* Pierdut card: Pin 4320
Dacă îl găsești, du-te la ATM/Alimentare cont…
Bagă și tu 100 lei, trăiască neamu’ tău!

* Știți matematică?
Am 5 plăcinte, Ion îmi fură 3 din ele.
Câți pumni primește Ion?

* Prostul rezistă cel mai bine la stres.
Pentru că înțelege atât de puțin, încât nimic nu-l mai tulbură.

* – Iubi, avem dronă?
– Nu cred.
– Atunci cred că s-a desprins ventilatorul din tavan.

* Șie cineva dacă astăzi se poate călca? Vreau să-l calc pe unu…

* Proverb din Vaslui: ”Nu contează de câte ori cazi, important e să nu spargi sticla!”

* Angajatul: – Șefu, m-ați chemat?
Șeful: Da, du-te repede la baie și masturbează-te!
Ăsta se duse și… după câteva minute…
– Gata, șefule!
– Șeful: – Mai du-te o dată!
Angajatul, după câteva minute:
– Gata, șefu, și a doua oară!
Șeful: – Mai du-te o dată și gata!
Angajatul: – Nu mai pot șefu’, nu mai are putere să se ridice!
Șeful: – Bun, atunci, ia de aici cheile de la mașina mea și du-o pe fiică-mea acasă!

* Femeia este ca o lubeniță.
Dacă sună bine când o ciocănești… o iei acasă. 😀

* Chiloții sunt ca guvernul. Mai devreme sau mai târziu, se gândește cineva să-i dea jos!

* Vă scriu din concediu.
Aici, totul e greu.
N-am știut ce mă așteptă.
Mult timp liber și leneveală.
Sper să fac față!

* Dimineață, mi-am cumpăra umbrelă… Toată ziua a plouat.
Mâine îmi cumpăr un prezervativ…

* Uneori mă uit la păsări și mă întreb: ”Dacă aș putea să zbor, pe cine m-aș căca?”

* Doamnele care au rău de mare, sunt rugate să încerce una mai mică. 😉

* – Mami, eu cum am apărut pe lume?
– Te-a adus barza, puiule.
– Și pe Ionel, cu care mă joc eu la grădiniță?
– Și pe el.
– Și pe Andrei, de la 2 tot…?
– Tot..
– Ai de mine, mare bagaboandă mai e și barza asta…

* – Ioane, sunt însărcinată! Copilul e al tău!
– Marie! Cum așa?! Păi noi nici măcar nu am făcut sex!
– Știu, Ioane! Și eu sunt șocată!

* În Rusia are loc un referendum pentru alegerea lui Putin pe viață.
Pe buletinul de vot sunt două opțiuni: DA și SIGUR CĂ DA!

* Toate femeile caută bărbați cu sculă mare.
Dar nu aud una care să se laude că are veveriță strâmtă.

* Legenda spune că nu există femei care nu o dau…
Există doar femei care ție nu ți-o dau.

* Iubește-ți dușmanul, el e unicul prost care se gândește la tine 24 din 24 de ore.

* – E deja înăuntru, iubito?
– Nu, iubitule.
– Sunt disperat! Nici afară nu e…

* Mie dacă îmi rămân bani când iau salariul, mă întreb ce am uitat să plătesc.

* El și ea făceau sex.
– Mai poți, ”darling”?
El: – Nu mai pot ”dar-ling”

* Cum să interpretezi anunțurile matrimoniale ale doamnelor:
– în jur de 40 de ani = 48 de ani
– constituție atletică = fără sâni
– aspect normal = urâtă
– frumoasă = mincinoasă patologică
– educată = exmatriculată după doi ani de facultate
– feministă = grasă
– spirit deschis = dependentă de droguri
– caut numai prietenie = caută să-și îngroape reputația destrăbălată
– amuzantă = plicticoasă
– știu să ascult = aproape de autism
– de modă veche = lumina stinsă și numai poziția misionarului
– deschisă = disperată
– romantică (1) = schizofrenie-depresivă
– romantică (2) = arată mai bine în lumina lumânărilor
– femeie de carieră = a dracu’
– roșcată = cumpărătoare de Wella
– pasională = vorbește excesiv de tare
– caut suflet pereche = la un pas de o nouă cădere nervoasă.

* Momentul adevărului este atunci când femeia se demachiază, iar bărbatul își dă jos chiloții.

* Când o femeie te întreabă ceva, cel mai bine ar fi să-i spui adevărul, pentru că în peste 90% din cazuri ea știe deja răspunsul!

* Femeile nu pot pretinde să fie egalele bărbaților până ce nu vor putea să meargă pe stradă cu capul chel și cu o burtă de bere, în plus să fie sigure că sunt atrăgătoare.

* Ăștia care puneți poze cu mâncare de la Mamaia, puneți și prețul, ca să înțelegem dacă vă văitați sau vă lăudați!

Ce servesc la masa turistii din Mamaia si Mangalia? Au fost ...

 

Fata de la prima masă

 

Local: Concurs de sah la Iulius Mall organizat de Palatul Copiilor ...

Am observat-o de cum am intrat în sala mare a Casei de Cultură, iar ca mine cred că au făcut și ceilalți șahiști, indiferent că erau jucători sau spectatori. Era așezată deja pe un scaun de la prima masă, din cele două rânduri  de câte zece la care se desfășura finala pe echipe a județului Maramureș: o echipă din Sighet, una din Vișeul de Sus și două din Baia Mare. Această fată tânără și fermecătoare făcea notă discordantă cu zecile de copii, tineri și tinere, doamne și domni sau persoane de vârsta a treia. Părul ei părea un nimb de un negru strălucitor ce i se lăsa maiestuos pe umerii gingași de înger fără aripi. Ochii mari și misterioși își arătau culoarea căpruie doar când privirea i se prelungea spre capătul opus al tablei de șah… și te copleșeau de senzații greu de definit. Parcă și piesele de lemn așteptau cu emoție să fie rearanjate de mâinile ei mici și delicate, să simtă fiorul atingerii înainte de a pleca la luptă și să se sacrifice pentru o astfel de regină. Aș fi vrut să fiu măcar unul din pionii ei, dar pentru că era imposibil, mi-am zis că trebuie neapărat să joc o partidă cu fata aceea.

Gurile rele spun că bărbații preferă relațiile cu femei mai puțin inteligente, probabil din mai multe motive, doar de ei cunoscute. Pe mine, în schimb, m-au atras mereu cele frumoase și cât se poate de deștepte. Din primele am găsit destule, din cele cu minte mai rar, dar să întâlnesc una cu ambele calități era o performanță în ce mă privește. Iar această minune se petrecea acum, cu siguranță, ținând cont de înfățișarea divină pe care o admirau toți cei de față, dar și poziția în care era pusă să joace: la prima masă a echipei campioane de până acum, fapt care demonstra că era cea mai bună. Pe acest considerent, m-am dus glonț la căpitanul nostru de echipă și l-am rugat să mă pună și pe mine la masa întâi. Domnul ing. Pop Gheorghe s-a uitat lung la mine, încercând să-și dea seama dacă glumesc sau m-am trezit cu toane.

– Ce te-a apucat, de dimineață bună?, se răsti el. Știi foarte bine că nu ești jucător de prima masă, ci de a șasea, la cei de sub douăzecișicinci de ani. Acolo ai adversari foarte buni, pe care ar fi bine să-i bați sau să faci măcar remiză. Unul din ei e candidat de maestru, deci fii pregătit pentru o luptă grea.

– Domnu’ Pop, vă implor să mă puneți la prima masă, măcar când jucăm cu A.S. Cuprom. Promit că nu vă voi dezamăgi.

– Aaaa, ți s-au aprins călcâiele după Mandina, zâmbi căpitanul. Fii serios, că nu-i de nasul tău, din toate punctele de vedere. E maestru și are șanse să devină mare maestru, deci nici vorbă să ai vreo șansă în fața ei. În plus, are un principu foarte strict: nu discută cu băieții pe care-i bate la șah.

– Dacă-i așa bună, nici Pârvu nu poate să-i facă față, deci n-avem nimic de pierdut. Hai, vă rog…

– Îl supărăm pe Pârvu, pentru că-i dreptul său. Dar uite cum facem, să nu zici că-s neînțelegător: noi avem meci cu ei în ultima rundă, iar dacă tu vei câștiga cele două partide de până atunci, îți conving colegul să te lase în locul lui.

– Promit să joc cum n-am mai jucat vreodată, am exclamat eu cu bucurie. Mulțumesc!

– Nu-mi mulțumi, du-te și câștigă, altfel rămâi la masa ta.

Am iuțit pasul spre locul unde mă aștepta tabla aranjată, dar tot am mai admirat-o o dată pe Mandina, care tocmai dădea mâna cu adversarul, înainte de prima mutare. Mi-am promis că peste două zile voi simți și eu atingerea aceea delicată, concomitent cu privirile care ni se vor întâlni pentru prima dată. Niciodată n-am fost atât de motivat ca atunci în a obține două victorii cu orice preț. Aveam, într-adevăr, parteneri foarte tari și hotărâți să câștige, doar că eu m-am contopit complet cu fiecare partidă, calculând și recalculând strategii și combinații de multe mutări. Fiecare test de acest fel a durat mai bine de patru ore, timp în care nu mi-am permis să mă ridic de la masă sau să gândesc la altceva. Probabil că am avut și noroc, un ingredient necesar oricând și oricui, dar, după două zile de duel mintal, am exaltat de bucurie când și candidatul de maestru a întins mâna și s-a recunoscut învins. Acum, meritam să o întâlnesc pe cea mai frumoasă și inteligentă fată!

Căpitanul s-a ținut de cuvânt, altfel aș fi făcut o criză de nervi și n-aș mai fi jucat deloc. M-am prezentat devreme la prima masă, pentru a nu pierde nicio clipă din acea întâlnire copleșitoare, o luptă în care trebuia să înving o fată minunată, altfel treceam prin viața ei ca o cometă insignifiantă. Ea a apărut precum o stea orbitoare și m-a topit prin căldura mâinii pe care mi-a întins-o formal. Inima îmi bătea mai tare decât ceasul de joc așezat între noi, iar eu mă temeam să nu explodeze sau să leșin. Trebuia să mă concentrez, să predau controlul minții și să ferec sentimentele într-un ungher cât mai ascuns. Am închis ochii și mi-am propus să-i folosesc numai pentru careul cu pătrățele albe și negre. S-a auzit un fâșâit, iar când am ridicat pleoapele, prima mutare fusese făcută. Doamne ajută-mă!, mi-am zis și apoi am intrat în transa partidei.

Patru ore și jumătate au trecut parcă într-o clipă, iar poziția de pe tabla de șah era indecisă. Conform regulamentului, i s-a solicitat Mandinei să dea mutarea în plic, iar a doua zi dimineață să continuăm partida. Am revenit la realitate tocmai când ea scria mutarea secretă, nu înainte de a-mi adresa un zâmbet discret, însă mai valoros decât un diamant. A fost ca o încurajare de care aveam nevoie pentru a o invita să luăm masa împreună, iar acceptul ei m-a trimis într-un cer foarte înalt.

Am mâncat la restaurantul cel mai apropiat, doar noi doi și o sumedenie de gânduri împărtășite. Gânduri și povestiri care ne-au apropiat în două ore cât în doi ani. Pasiuni comune și plăceri identice prin care ne regăseam unul în celălalt și ne miram adesea cum de nu ne-am întâlnit până atunci. Poate că am fi rămas la acea masă până la cină, dar eram conștienți că trebuie să ne pregătim pentru continuarea partidei, iar după aceea lumea putea fi a noastră. Despărțirea a venit cu un sărut dumnezeiesc pe colțul buzelor, un desert cum nu am mai gustat vreodată și care nu se uită nicicând.

Ziua a continuat cu o analiză la sânge a poziției, la care au participat cei mai mulți colegi de echipă. Unii ziceau că am șanse să câștig, alții vedeau doar o remiză, ca mine. Căpitanul echipei mi-a cerut răspicat să mă bat până la ultimul pion, pentru că numai prin victoria mea putem câștiga titlul. Cina am luat-o în cameră, iar apoi noaptea mi-a fost albă și extenuantă. Gânduri bune și îngrijorări se perindau prin mintea mea, anulând efectul pastilei pentru somn.

Dimineața a venit ca o izbăvire, iar micul dejun mi-a luat doar cinci minute, fiind nerăbdător să ajung în locul unde trebuia să-mi întâlnesc viitorul. Doar că fata visurilor mele nu era acolo și nu a mai venit. Arbitrul a deschis plicul și a citit însemnarea făcută de mânuța îngerească: ”Propun remiză”. Conform regulamentului, dacă nu acceptam și se scurgeau două ore fără ca Mandina să apară, se socotea punct pentru mine și, implicit, echipa mea devenea campioana județului Maramureș. Eram confuz, mai ales când îmi vedeam colegii pregătindu-se de sărbătorire. Ceasul ticăia enervant, iar pe ușa de la intrare nu intra cea care m-ar fi salvat. Când mai erau doar două minute până la expirarea timpului, i-am făcut semn arbitrului să vină la masă și am semnat că accept remiza. Apoi am ieșit val-vârtej din sală, lăsând în urmă apostrofările căpitanului de echipă și chipurile dezamăgite ale celorlalți.

Pe Mandina nu am mai întâlnit-o, dar am auzit că în acea dimineață fusese găsită fără cunoștință, după un AVC sever. Apoi a ajuns la un spital din Budapesta, unde a fost operată și paralizia i s-a ameliorat. De jucat șah nici nu mai putea fi vorba, poate nici să mă recunoască n-ar fi fost posibil. Dar eu n-am s-o uit niciodată, așa cum a fost ea în acele momente memorabile.