Copilul mării (12): Umbre în noapte

Cazimir era mâna dreaptă a doctorului T. Spre deosebire de ceilalți vlăjgani, care excelau prin forță, acest om de încredere era pirpiriu și destul de bătrân, dar inteligent și neobosit. Un sprijin serios în toate deciziile importante ale medicului, ales cu atenție și plătit pe măsură. Omul acesta ajunsese să poată anticipa aproape fiecare dorință și stare de spirit a șefului, evitând astfel să fie concediat, așa cum se întâmplase mai demult cu predecesorii lui. De data aceasta își dădea seama că ia parte la o operațiune importantă și foarte periculoasă, deci era cu atât mai vigilent. În plus, doctorul avea obiceiul să intervină prin controale inopinate, indiferent că erau în spital, în delegații sau, ca acum, pe vas.

Prima noapte s-a așternut în liniște, sub un cer aproape complet senin, de parcă voia cu tot dinadinsul să contrazică prognoza meteorologilor. La urma urmei și ei pot să greșească, doar oameni sunt. „Temerarul” tăia cu semeție apele mării, iar pasagerii încercau să se simtă, pe cât posibil, ca într-o călătorie de plăcere. Așa că, printre treburile care le reveneau, se bucurau de asfințit și apoi de stele și lună, mai aproape ca niciodată. Doar Cazimir nu avea timp de privit cerul, chiar dacă umbla de colo-colo pe punți, verificând fiecare zonă și convingându-se că fiecare om e la postul lui. Oricum nu se lipea somnul de el nici când n-avea ce face, darămite acum.

Doctorul își vedea de studiile lui, căpitanul Mircea era în cabina de comandă, iar o parte din oameni se odihneau în dormitoare. Bătrânul credincios începea să simtă răcoarea nopții, de aceea raidurile îi erau tot mai rapide și cu pauze mai lungi. Trecuse bine de miezul nopții, când într-o astfel de ieșire i se păru că vede o siluetă ce se strecura tăcut pe puntea principală. Fiind un om lucid, își zise că nu poate să fie doar o iluzie, dar nici în stafii nu credea. Se grăbi să o urmărească la lumina lunii, dar probabil că zgomotul pașilor l-au dat de gol și o pierdu imediat. Nu pentru multă vreme, însă. Așteptând gânditor sub adăpostul scărilor, avu bucuria să vadă cum silueta face cale întoarsă. De data asta se descălță și o urmări cât se poate de silențios.

După statură și felul în care se mișca, părea să fie o femeie, iar asta îl duse cu gândul la singurul pasager de acest gen de pe iaht. Bănuiala i-a fost confirmată atunci când, după o raită de la prora la pupa, umbra se retrase în dormitorul căpitanului Mircea și al fiicei sale. Era clar că ăștia doi ascund ceva, iar el avea datoria să-i țină sub observație, să facă niște cercetări.

Imagine similară

Parcă era mulțumit de rezultatul strădaniilor din acea noapte, atunci când se retrăgea spre cabină cu încălțămintea în mână. Doar că o altă umbră, de data asta mai mică și mai iute, se perindă ca o părere prin fața lui. Ce naiba se întâmplă, că doar nu e noaptea umbrelor?! De data asta nu se mai feri, ci o luă la fugă în direcția în care a dispărut fantasma. Astfel o zări din nou, doar că de data asta părea ireală și plutea deasupra lui, făcând cercuri concentrice și parcă râzând în batjocură. Niciun om nu putea zbura așa, deși părea mai degrabă o pasăre fără aripi. Nici vedenie nu putea să fie, nu i se întâmplase niciodată. După câteva zeci de minute de așteptare, Cazimir fu nevoit să se retragă, pătruns de răcoare și de fiori. Nu adormi deloc până la primii zori, când a ieșit pe punte și a rămas cu ochii ațintiți spre siajul lăsat de vas. Acolo l-a găsit doctorul, ieșit și el să ia o gură de aer proaspăt.

– Ei, ce părere ai de prima noapte pe mare?, întrebă acesta bine dispus. Am recuperat câteva ore, fără să ne prindă pic de furtună.

– Mda, în privința asta e bine…, răspunse gânditor Cazimir.

– Și în care privință ar fi rău?, se interesă doctorul.

– Nu știu ce să zic…

Ar fi vrut să-i povestească de umbrele nopții, dar, dacă-i vorbea de cea plutitoare, se temea că va fi privit cu suspiciune sau batjocură. Mai bine îi arăta ceva concret.

– Vedeți dv-stră cei doi câini de mare care ne urmăresc?

Doctorul se folosi de binoclu, pentru a-i distinge mai bine.

– Da… ce-i cu ei?

– Îi privesc de o bună bucată de vreme. Se pare că țin cu tot dinadinsul să nu rămână în urma noastră, ceea ce nu stă în caracterul speciei, că doar nu-s delfini.

– Și ce-i cu asta? Te deranjează doi pești? Împușcă-i! Măcar faci un antrenament la tir, râse medicul bătându-l pe umăr. Iar nu ai dormit azi-noapte? Hai să bem o cafea împreună.

Cazimir acceptă invitația, ca de fiecare dată, dar nu savură deloc gluma cu împușcatul. Era ceva ciudat în apele astea, și parcă nu ar fi fost destul, vântul începea să sufle tot mai insistent, adunând nor cu nor pe cerul tot mai întunecat.

Advertisements

Mândria ne fură energia și puterea de viață

Mândria este sursa multor emoții și gânduri negative, care la rândul lor pot provoca boli și suferință. O persoană care dorește să acumuleze putere personală, adică energia vitală care este necesară pentru a depăși obstacolele, își va realiza ușor intențiile de a lucra asupra lui și va reuși să scape de mândrie. Dar, pentru a scăpa de aroganță, trebuie să o recunoaștem.

 

Imagine similară

Semnele caracteristice ale mândriei:

1. Mândria este un sentiment al propriei infailibilități. Acești oameni simt că ei au întotdeauna dreptate, sunt mereu înclinați să critice pe cineva, să vorbească, să bârfească și să învinuiască.

2. Următoarea manifestare a mândriei este mila de sine. O astfel de persoană se concentrează numai pe el însuși, începe să joace rolul de tiran sau sacrificator al vieții sale.

3. Atitudinea arogantă. Persoana se simte superioară altora.

4. Atitudinea ocrotitoare față de cineva. O astfel de manifestare este aproape de condescendență. De obicei, persoana care ajută pe cineva are nevoie de recunoștință și respect.

5. Umilirea altora și a lor înșiși. Există oameni care se consideră învinși, indiferent de situație, și dacă văd pe cineva că este mai sus, sunt dispuși să se târască în genunchi în fața lor.

6. Manifestarea propriei importanțe sau ideea că „fără mine lumea nu poate exista”. Acești oameni cred că numai de ei depind toate: pacea, munca, familia. Aici există o linie foarte fină între responsabilitate și importanța de sine.

7. Atitudinea prea gravă. Acești oameni trăiesc cu sentimentul că ei sunt foarte importanți. Iar acest sentiment le dă motive să se enerveze. Iar atunci când ceva nu merge așa cum își doresc, se ridică și pleacă. Această situație este întâlnită în familiile care divorțează. Fiecare dintre soți consideră că, procedând astfel, vor arăta forța caracterului lor, dar greșesc.

8. O importanță excesivă, la rândul său, dă naștere unei alte probleme – persoana începe să se concentreze asupra a ceea ce cred alții despre ea. Este fixată pe problema lui și vorbesc în mod constant despre el.

9. Sentimentul de superioritate asupra altora. Omul începe să-și elogieze virtuțile. Și face acest lucru pentru că are un complex de inferioritate.

10. Refuzul asistenței. Oamenii mândri nu permit altor persoane să îi ajute. De ce? Pentru că ei vor să obțină toate succesele.

Sursa: Graiul Maramureșului

Epigrama care mușcă (CCXLIV)

Mulți parlamentari sunt supărați că unii procurori mai au nesăbuința să-i pună sub acuzare și chiar să-l cerceteze pe cel mai mare baron al țării, Liviu Dragnea. Acum, când se anunță fonduri noi, tocmai bune de delapidat.

RĂPITORUL 

Imagini pentru poze liviu dragnea la pescuit 2017

Și-a-nsușit o baltă mare,

Printre alte multe lucruri,

Și crede c-are scăpare

Dacă-noată-n ape tulburi.

.

P.S. – DNA n-o lasă baltă

Și tot dragheză Belina,

Afacere necurată

Ce pute precum latrina.

 

 

 

Când muza se amuză

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un polițist încearcă să oprească un automobil. Ignorând semnalele, mașina își continuă drumul, așa că polițistul trage un foc și îl rănește pe șofer. După încă o împușcătură, îl rănește și pe pasagerul din dreapta. Apropiindu-se de automobilul oprit, el strigă:
– Bine că te-ai oprit! A treia oară nu mai trăgeam în aer.

* Un tip intră într-un local și îi spune chelneriței:
– Vreau un sendviș cu o felie de pâine albă, una de pâine neagră și una de pâine integrală. Pune șunca și brânza pe stratul de jos, puiul, frunza de lăptucă și roșia pe stratul de sus. Pune maioneză pe fiecare strat. Taie cojile și taie-l în patru, cu câte o felie de murătură pe fiecare și o scobitoare care să țină la un loc fiecare sfert. Ai înțeles?
– S-a făcut, zise chelnerița.
Apoi strigă spre bucătărie:
– Un sendviș pentru un arhitect. Aduc și planurile imediat.

* Despre bătrânețe: înseamnă că ai îmbătrânit atunci când, tot ce mai funcționează, doare, iar ceea ce nu doare, nu mai funcționează…

* Cina cea de taină în zilele noastre:
– Petre, tu ce ai adus?
– Iarbă!
– Tu, Matei?
– Alcool!
– Tu, Iuda?
– Garda financiară!
– Bă, tu tot cretin ai rămas!

* O femeie vrea să divorțeze de soțul ei. La tribunal, judecătorul o întreabă:
– Care este motivul divorțului?
– Acum ceva timp i-am făcut soțului meu cadou un inel și ieri l-am văzut la mâna lui dreaptă.
Judecătorul zâmbește și spune:
– Dragă doamnă, acesta nu este un motiv de divorț.
Femeia supărată:
– Serios? Mâna lui dreaptă este secretara de la birou!

* Judecătorul:
– Ioane, te găsesc vinovat de crimă. Ți-ai ucis soția când ai prins-o în pat cu un vecin. Am totuși o întrebare pentru tine: de ce pe ea și nu pe ticălosul de vecin?
– Păi, domnule judecător, mai bine omor o femeie o singură dată decât săptămânal câte un bărbat.

* Prețul noului iPhone e foarte avantajos: deși are două camere, costă doar cât o garsonieră.

* Putea fi dragoste la prima vedere, dar cine mai trimite vederi în zilele noastre?

Imagine similară

* Nu spun că am ghinion, dar când mi-am cumpărat o saltea din aia cu memorie am nimerit una cu Alzheimer!

* – Care este cea mai bună cale de a-ți face prieteni în zilele noastre?
– Spune-i unei fete cât de mult o iubești și ea îți va răspunde: ”Cred că am putea fi doar prieteni”.

* – Tati, pâinea s-a făcut verde!
– Las-o pentru mami, că ea e vegană.

* – Cum se bea vinul roșu?
– În pielea goală, că pătează!

* Nu am putut dormi de la 5 dimineața… auzeam din depărtări cum duduie economia.

* Badea Gheorghe a început să repare acoperișul casei.
Partea bună e că a ajuns în vârful casei.
Partea proastă e că a început să alunece.
Partea bună e că s-a prins de burlanul casei.
Partea proastă e că burlanul s-a rupt.
Partea bună e că sub el era o căpiță de fân.
Partea proastă e că în căpiță era o furcă cu țepii în sus.
Partea bună e că n-a căzut pe furcă.
Partea proastă e că nici pe căpiță n-a căzut…

* Doi sultani stau de vorbă:
– Auzi, da’ tu cum alegi, seara, dintre cele treizeci de concubine ale tale, cu care să te culci?
– Eh, simplu, arunc peste ele o găleată cu apă rece, și o aleg pe cea din care iese cel mai mult abur!

Fiul mării (11): Temerarul

 

Vasul de lux era ancorat de două zile în portul Constanța. Cei care treceau pe lângă el se opreau câteva momente pentru a-i admira silueta maiestoasă ce strălucea sub soarele încă viguros al toamnei, puntea generoasă și imaculată – de ziceai că-i o miniatură a unui cartier select -, catargele lungi ce împungeau cerul, și nu în ultimul rând, numele „TEMERARUL”, ce ieșea în evidență cu litere mari și viu colorate, de un albastru intens. Dincolo de privirile curioșilor, doctorul Tibor aștepta cu nerăbdare în elegantul lui apartament, de sub cabina de comandă. Era deja în întârziere cu o zi, iar el era un om meticulos ce nu suporta nicio abatere de la planul inițial, mai ales când era vorba de orar. Intrarea lui Cazimir îl făcu să tresară și să-și reverse năduful:

– Trebuie să ai un motiv foarte întemeiat pentru a te ierta de atâta timp pierdut. Unde-i Ibrahim?

Omul se arătă puțin speriat, dar își reveni repede, fiind deja obișnuit cu caracterul dur al șefului său:

– Păi, tocmai asta e. După cum v-am spus la telefon, marinarul dumneavoastră e de negăsit. Nimeni nu știe unde e.

– Asta-i culmea! S-o încurcat iar cu vreo târfă, după cum îi e obiceiul. Și ai venit cu mâna goală?

– Dar n-aș fi îndrăznit, domnu’ doctor! Vă rog să vedeți și dumneavostră…, zise înțeleptul Cazimir, invitând înăuntru un bărbat solid și o femeie sfioasă.

– Hmm… Dumneata ești marinar cu experiență? Trebuie să mă convingi.

– Am aici recomandările necesare, domnule… doctor, zise omul cu o voce de fumător înrăit.

– Ia să văd. După accent, nu prea pari a fi din părțile astea, mormăi doctorul preluând actele întinse de brațul lung al bărbatului.

– Aveți dreptate. Sunt din nordul țării, dar am fost mereu atras de mare, iar stagiul militar l-am făcut tot pe ape. Muntele și marea se întâlnesc în sângele meu.

– Asta nu mă încântă. Ar fi vai de noi dacă întâlnim vreo stâncă din muntele tău și pe marea în care vei naviga.

– Niciodată, sub comanda mea! Răspund cu capul.

– Nici nu știi cât adevăr ai spus. Văd aici că l-ai avut căpitan pe Băsescu, fostul președinte?! Dacă te-a învățat să conduci nava precum a condus el țara, e clar că nu pot avea încredere în dumneata.

– Perfect de acord. Amiralul Băsescu mi-a fost doar unul din superiori, după cum vedeți acolo. Oricum, ca marinar era un bun profesionist, spre deosebire de politică. Am învățat cu pasiune și mi-am făcut datoria cu cinste, de aceea nu am avut niciun eșec în misiunile mele. Cunosc fiecare piatră din adâncul Mării Negre, am înțeles că doar pe ea vom călători.

– Da, da… Și suntem în întârziere cu 24 de ore, așadar nu am timp să caut pe altcineva. Dar ea cine e și ce caută aici?, întrebă doctorul, arătând spre femeia care nu-și lua ochii din podea.

– Îi zice Mirela și e fiica mea, nu am cu cine să o las. E cam slabă de minte, dar e harnică și poate face curat, să ajute la bucătărie, să spele haine…

– Domnule…?, se oțărî doctorul, căutându-i numele pe un document.

– Mircea Sălcudean. Spuneți-mi Mircea…

– Domnule Mircea, va fi o călătorie lungă și solicitantă. În aceste condiții, nu-mi permit să răspund de persoane handicapate.

– Dar n-o să fie cazul, domnule doctor. E obișnuită cu astfel de condiții, iar dacă nu-i dați de lucru, o închid în cabina mea. Nici nu-i nevoie să o plătiți.

– Fii sigur că nu va fi plătită. Cazimir o să te conducă acum în dormitorul vostru și îți va arăta vasul. Doar părțile care te privesc, pentru că sunt zone în care e interzis să intri. Dar cât mai repede, că ridicăm ancora.

– Azi?! Știam că e interzisă ieșirea din port, din cauza furtunii care se apropie.

– Nu-ți face griji. Doar ascultă-mi ordinele și respectă traseul pe care-l vei găsi în fiecare dimineață în cabina de comandă. „Temerarul” e un iaht ce nu poate fi învins de nicio furtună, dotat cu motoare puternice și catarge solide. Seamănă cu mine.

– Am înțeles. Dacă avem permisiunea…

Mai zise Mircea, după care o împinse ușor pe Mirela spre ieșire. Vizita vasului nu a durat mult, tocmai pentru că nu i s-a arătat concret cea mai mare parte din el. A aflat că, atât sub puntea de la prora, cât și cea de la pupa, intrarea era permisă doar personalului autorizat. La tribord era dormitorul cel mare, în care era cazat personalul înainte pomenit, iar la babord erau repartizați ei doi și bucătarul, un turc pe numele Hassan. Au mai trecut pe la bucătărie, sufragerie, piscină și salonul de agrement. Toate erau la cele mai înalte standarde.

Imagine similară

Pe masa din cabina de comandă, proaspătul căpitan a găsit o hartă cu însemnări pentru prima zi de navigare. Doctorul Tibor a venit neîntârziat, dându-i ultimele indicații și răspunzând la câteva întrebări. I se citea ușor nerăbdarea de a părăsi dana, iar Mircea nu putea să se opună fără a-și risca debarcarea. Astfel că, puțin după orele amiezii, „Temerarul” ridică ancora și înaintă mândru spre linia de ieșire din port. Soarele strălucea încurajator, dar știau cu toții că dincolo de orizont vor da de ape neliniștite.

Persoanele care nu consumă deloc alcool trăiesc mai puțin

Profesori de la University of Texas- Austin vin cu un mesaj încurajator pentru amatorii de alcool la petreceri! Experții vorbesc despre un șir de beneficii pe care l-ar presupune consumul moderat de alcool. Pe de altă parte, persoanele care duc un mod inhibat de viață riscă, între altele, să-și încheie zilele prematur.

Imagini pentru poze cu pahare pline

Constatările aparțin unei tinere echipe, condusă de Charles J. Holahan, care a realizat studii cu participarea a peste 1.000 de persoane, cu vârsta de peste 55 de ani. Acestea au fost clasificate în trei grupuri: persoane care nu consumă deloc alcool, care beau alcool ocazional și care consumă permanent. Rezultatele au fost publicate în studiul ”Alcoholism: Clinical and Experimental Research”. În această lucrare, echipa de cercetători constată că cei care nu consumă în genere alcool, nu ating pragul de 65 de ani în 69% dintre cazuri, comparativ cu 60% în rândul alcoolicilor. Cu alte cuvinte, nu depășesc vârsta de 65 de ani 3 din 10 persoane care nu beau deloc, cu două mai puțin decât cei care abuzează.

Madlen Schutze, cercetător de la ”Institute of Human Nutrition” din Germania, atrage atenția că bărbații pot bea zilnic cel mult 500 de mililitri de bere, 300 mililitri de vin roșu sau 100 de mililitri de tărie, pentru a nu-și afecta sănătatea. Femeilor le este recomandat să bea jumătate din această cantitate, spun specialiștii.

Restanță la umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII TRECUTE

* Un orb intră într-un magazin ținând un câine de lanț.
Înăuntru, începe să învârtă lanțul cu câinele prin tot magazinul.
Vânzătoarea, îngrozită:
– Domnule, ce doriți, ați pățit ceva?
La care orbul:
– Nu, nimic, doar mă uitam.

* Sfat: Evitați următoarele accidente geometrice: ”cercurile vicioase”, ”triunghiurile amoroase” și nu în ultimul rând, ”capetele pătrate”.

* Soțul își găsește nevasta cu unul în pat
– Cine este individul? – strigă el furios.
– Ai dreptate, spune soția, întorcându-se revoltată spre celălalt: cine ești și cum te numești, domnule?

Imagini pentru poze cu zâmbete

* – Tată, tată, uite ce barcă frumoasă!
– Nu e barcă, e yacht!
– Tată, cum se scrie yacht?
– Ai dreptate, e o barcă!

* Doi olteni, într-o cameră de hotel. Unul observă că celălalt își bagă șireturile de la bocanci în priză și îl întreabă:
– Ce faci, bă, acolo?
La care acesta mirat îi răspunde:
– Îmi usuc bocancii.
– … și de ce ai legat bocancii unul de altul?
– I-am pus în serie, să nu se ardă!

* Un maniac a stropit banii cu otravă și i-a donat unui azil de bătrâni. Au murit 5 deputați, primarul și asistenta sa. Niciun bătrân nu a avut de suferit!

* Ședință de excludere a tovarășului Bulă din partid.
Ia cuvântul tovarășul prim-secretar și spune:
– Tovarășul Bulă este un leneș, nu muncește, este recalcitrant, se ceartă cu toți colegii, își terorizează familia, își terorizează vecinii, bea, fură, deci propun excluderea lui din partid. Tovarășe Bulă, dacă aveți ceva de spus, luați, vă rog, cuvântul.
Se ridică tovarășul Bulă și spune:
– Tovarășe prim-secretar, dați-mi voie să vă citesc caracterizarea mea la primirea în partid: ”Tovarășul Bulă este un bun meseriaș, foarte harnic, foarte bun coleg de muncă, exemplu de comportament în familie, în comunitate, cinstit, corect, vertical, etc”. Vedeți, tovarăși, ce a făcut partidul din mine!?

* Două blonde:
– Fată, sunt bine machiată?
– Nu, fată… încă ți se vede fața!

* Un ascultător întreabă la Radio Erevan:
– Pisica neagră aduce sau nu ghinion?
– Depinde ce ești: om sau șoarece.

* Soțul se întoarce inopinat și-și găsește soția cu altul. Dă din cap, grav dezamăgit:
– Bravo, nevastă, bravo! Mâine-poimâine te văd și cu țigara în gură!

* – Logodnicul meu continuă să se laude tuturor că se va însura cu cea mai frumoasă fată din lume!
– Auzi la el, nesimțitul! Și pe tine, dragă, de ce te mai ține-ncurcată?

* La psihiatru:
– Am fost săptămâna trecută la dumneavoastră.
– Da, îmi amintesc, spuneați că vedeți multe muște, așa, ca prin ceață…
– Da, da! Și mi-ați dat niște pilule!
– Ei, au avut efect?
– Da, săru-mâna, dom’ doctor, acum le văd clar de tot, fiecare picioruș…

* – Bine, Bulă, se poate? Ai numai 4 și 5 pe linie, doar la engleză ai 10. Ce vrei să te faci în viață?
– Emigrant.

* Am tastat pe Google Search: ”vacanțe ieftine” și mi-a dat: ”Nicăieri nu-i ca acasă!”

* Vine un student la căminul de fete și vorbește cu paznicul:
– La cine mergeți?
– La cine mă sfătuiți?

* – Aseară i-am destăinuit logodnicii toate păcatele mele.
– Și?!?
– Nimic nu a ajutat. Peste două săptămâni avem nunta…

* La o toaletă, un om obișnuit și un pitic. Omul normal își face nevoile, în timp ce piticul stă și se uită. Situația nu pare așa bizară până când piticul ia o scară, se urcă câteva trepte și își fixează privirea spre bijuteriile omului:
– Oau! Îs cele mai mișto bijuterii care le-am văzut…
Omul, un pic flatat, îi mulțumește și se răsucește mai spre stânga.
– Știu că pare ciudat, dar aș putea să pun mâna pe ele?
Omul se lasă dus de val și acceptă. Piticul le apucă bine și zice:
– În regulă, ăsta e un jaf… scoate portofelul sau sar!

Oamenii nu se întâlnesc întâmplător!

Lumea este un loc frumos, unde omul are menirea să evolueze, atingând apogeul dezvoltării sale. Nimeni nu este întâmplător sau accidental, iar întreaga viață este urmată de un scop precis.

De cele mai multe ori viața a fost comparată cu o călătorie, în care întâlnim situații și oameni. Situațiile pot fi mai ușor de depășit sau uneori mai greu, dar din fiecare trebuie să învățăm o lecție, care ulterior va fi folositoare. La fel se întâmplă și cu oamenii pe care îi întâlnim în călătoria noastră spre culmile vieții. Aceștia sunt de mai multe tipuri și fiecare joacă un rol important în ascensiunea noastră.

Cu fiecare om important din viața noastră avem anumite conexiuni, fie ele spirituale sau sociale. Acești oameni joacă diferite roluri și vin  în viața noastră pentru a ne învăța anumite lecții, în timp ce alții sunt nesemnificativi și trec pe lângă noi fără a lăsa vreo urmă. Pentru a înțelege rolul fiecărui om, care apare la un moment dat în viața noastră, am alcătuit o listă cu tipologiile oamenilor și lecțiile pe care le învățăm de la ei:

Imagine similară

1. Cei care ne trezesc. Acești oameni nu stau mult în viața noastră. Ei vin, ne aduc aminte de drumul nostru, de misiunea noastră și în cele din urmă pleacă. Universul ne trimite astfel de oameni pentru a ne alinia pe linia destinului și a ne aduce aminte de obiectivele pe care trebuie să le atingem.

2. Cei care ne reamintesc. Acești oameni ne aduc aminte de greșelile noastre, de faptul că am uitat o lecție dură pe care trebuia s-o învățăm în trecut. Ideea este că o situație de viață neplăcută se va repeta până vom învăța ceva.

3. Cei care ne ajută să ne dezvoltăm.  Acești oameni sunt inițiații din viața noastră. Sunt oameni extrem de rari, apar în momentele cheie, atunci când avem cel mai mult nevoie de ajutor. Ei ne ajută să trecem peste greutăți și ne dau un puseu în drumul evoluției noastre spirituale.

4. Cei care rămân.  Un număr extrem de mic de oameni rămân alături de noi pe tot parcursul vieții. Aceștia au rolul de a ne însoți în călătoria noastră. Indiferent de situație, aceștia sunt acolo și încearcă din răsputeri să aducă soarele în sufletul nostru. Ei ne ridică atunci când cădem și niciodată nu ne părăsesc.

Sursa: Graiul Maramureșului