Banii (X): Idiotul

Revederea dintre Vera și bunica Ana a fost înduioșătoare, lacrimile și bucuria alternând sau contopindu-se în momente care au făcut-o și pe Rodica să apeleze la șervețelele din dotare. Bătrâna zâmbea fericită în timp ce-și îmbrățișa nepoata, iar aceasta o săruta pe fața-i umedă și zbârcită de ani, după care tot ea o ștergea de lacrimi cu batista pe care știa că buni o are mereu în buzunarul rochiei. În acest timp, bucureșteanca se întreba cum a fost posibilă o despărțire atât de îndelungată între doi oameni care se iubesc atât de mult, și de ce s-a temut prietena ei de acest moment. Poate numai sufletul lor știa ce zbateri interioare le frământă.

– Dar Sebi? Nu-i acasă?, întrebă după o vreme Vera.

– Nu, draga mea. Îi plecat iară cu marfă păstă graniță, răspunse bătrâna cu amar.

Sebi trebuie să fie fratele de care pomenise Vera de vreo două ori.

– Buni, ea este prietena mea, Rodica.

Cele două femei își dădură mâna schițând un zâmbet politicos, după care bunica veni cu reproșurile firești. De ce nepoata nu a mai sunat-o prin telefonul vecinei de vizavi, de ce nu a anunțat-o că vine, să se pregătească, de ce-i atât de slabă…

– Am fost foarte ocupată, buni, dar totul e ok! Și mie mi-a fost tare dor de tine, crede-mă, se scuza fata când prindea prilejul.

– Ei, da luați loc, domnucă dragă, o invită Ana pe străină. Să știți că tot am cu ce să vă servesc, deși nu-i cine știe ce. S-a nimerit că mâine trebuie să merg la tătâne-său și am pregătit câte ceva.

Vera se întunecă dintr-o dată când auzi, iar Rodica evită să pună întrebări. A tăcut și a privit liniștită cum cele două seinence aranjează masa, aducând apoi câte ceva din curte, din frigider și din cămară. Struguri dulci și mere frumoase, slănină cu caș și roșii, cartofi franțuzești făcuți în cuptor, o prăjitură cu brânză, pâine de casă și o sticlă pântecoasă cu vișinată. Atmosfera s-a mai destins în timpul prânzului, iar Rodica a reușit să afle mai multe secrete de la bătrână, în momentele când rămâneau doar ele în cameră.

Tatăl Verei era la închisoare pentru tentativă de omor prin înjunghiere, după o beție și o încăierare la restaurant, iar tanti Ana îl vedea lunar, ducându-i câte un pachet. Mâine era una din acele zile. Vera nici nu voia să audă de el, socotindu-l vinovat pentru destrămarea familiei și plecarea mamei în Spania, la muncă. E drept că trimitea câte o sută-două de euro lunar, dar nu mai venise în țară să-și vadă copiii și pe maică-sa. Aceasta avea o pensie mică, după răposatul ei soț, dar încă putea să-și muncească grădina și mica livadă. În plus, Sebi, fratele mai mic al Verei, își împlinise visul și lucra pe un TIR ce urma să fie în curând achitat în rate. Odată fusese cu marfă în Spania și își căutase mama, dar ori n-o găsise, ori nu i-a plăcut ce-a aflat, pentru că nu voia să vorbească despre asta. Poate Verei i-ar fi spus mai multe, că tare mult țineau unul la altul.

Până seara a fost asaltată Rodica de amintirile celor două, de povestiri garnisite cu poze de pe pereți sau din albumul familiei, precum și de vizita obligatorie în grădina îngrijită cu pasiune de bunică. Și cina s-a prelungit, somnul venind târziu, ca o binecuvântare.

La ivirea zorilor, tanti Ana era în picioare, pregătită de călătorie. Vera urma să conducă până la penitenciarul din apropierea Băii Mari, iar până bunica își va petrece cele câteva ore cu ginerele, ea și cu Rodica aveau să se afișeze pentru ultima dată pe terasa din apropierea agenției Loto. Era o vreme plăcută, în care soarele se juca de-a ascunselea de după norii răsfirați pe cer. Probabil de aceea erau aproape toate locurile ocupate, iar berea predomina aproape la fiecare masă. S-au strecurat printre niște tineri gălăgioși, prea ocupați cu dezbateri pătimașe pentru a le băga în seamă. S-a dovedit că degeaba s-au înghesuit, chelnerii fiind ocupați să preia comenzi mai serioase, neglijând cererea lor de cafea.

Imagini pentru poze cu terase pe trotuare

Rodica răbufni în cele din urmă și se ridică nervoasă. Fiind mai aproape de ieșirea din înghesuială, a ieșit să aducă singură cafelele de la bar, odată cu criticile pe care voia neapărat să le împartă celor în drept. Vera o așteptă ceva mai calmă să preia ceștile și să le pună pe masă. Doar că în acel moment, unul din tinerii din gașca de alături izbucni la o remarcă și se ridică brusc în picioare. Astfel lovi cu cotul o ceașcă din mâna Rodicăi, iar o mare parte din conținut se împrăștie pe rochia ei. Atât i-a mai lipsit femeii ca să-și reverse furia asupra vinovatului bărbos, cu ochelari de soare și o căciulă cu un cozoroc lung precum pliscul unui pelican:

– Idiotule!!!

Bărbatul se întoarse pe cât de repede îi permitea spațiu, evaluă scena și personajul principal, după care exclamă:

– Tu?!!

– Ba tu, nu eu! Ar fi bine să-ți dai jos ochelarii ăia, ca să vezi mai bine pe unde gesticulezi!

Vera privea cu gura căscată cum tânărul voia să spună ceva, dar nu reușea. Într-un târziu, vinovatul silabisi:

– Nu, nu… Tu ești!

– Dar ce-i cu tine? Ai rămas cuplat?

Atunci văzu semnele disperate ale prietenei sale și îi auzi cuvintele:

– El e! Pe el îl căutăm. EL!!!

Baba de azi se ține de glume

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Poliția londoneză prinde un țigan care furase o sută de mii de lire și încearcă să afle unde a ascuns banii. Deoarece țiganul nu dă semne că ar cunoaște limba engleză, poliția aduce un translator român, unul bulgar, altul polonez. Încearcă polonezul să scoată o vorbă de la el însă nu reușește. Încearcă și bulgarul, țiganul tace chitic. Vine și românul și îl întreabă:
– Unde ai ascuns banii?
Țiganul îi răspunde:
– Nu spun nimic.
Văzând unul dintre polițiștii englezi că acesta dă din cap negativ, dar totuși e dispus să vorbească prin translatorul român, îi pune un revolver la cap și îi transmite prin român:
– Dacă nu spui unde sunt banii, acest revolver o să se descarce din greșeală și toți creierii tăi o să îmi decoreze biroul.
Țiganul speriat începe să turuie:
– Gata, spun tot, opriți-vă! Banii sunt în rulota mea ascunsă în parcul central, imediat după pod, în spatele copacilor.
La care românul le traduce englezilor:
– A zis că nu îi este frică de moarte.

* – Alinuța, ce mărțișor ți-a dăruit prietenul tău de 1 Martie?, o întrebă o colegă de clasă.
– Unul cu gust de căpșuni, răspunse ea.

* – Costele, tu ești prietenul meu cel mai bun. Te bagi la o bătaie, dacă se pune problema?
– Pentru tine, oricând!
– Bun, dacă am stabilit asta, mâine la ora 8 să fii la mine, să batem covoarele.

Imagini pentru poze cu zambete haioase

* O domnișoară într-o măcelărie vede agățate pe sus nelipsitele picioare de porc și îl întreabă pe măcelar:
– Cum dați picioarele?
– La o parte, zice măcelarul hlizindu-se șmecher.
Serioasă, fără să zâmbească, femeia-l pune la punct:
– Atunci dați-mi două limbi vă rog…

* Dialog între tată și fiu:
– Nu mi-ai dat nicio satisfacție de când te-ai născut, fiule!
– Așa e, tată… dar înainte?

* Un bătrân în vârstă de 95 de ani, deși e sănătos tun, se plânge tot timpul.
– De ce ești trist, întreabă fiul, am grijă de tine, nu-ți lipsește nimic.
– Bine, până trăiești tu… și pe urmă?

* Matrimoniale:
Femeie frumoasă fără obiceiurile proaste: nu fumez, nu consum alcool, nu lucrez…

* La Zoo din Iași era o singură gorilă femelă.
Ca orice femelă a ajuns să fie în călduri, având nevoie urgent de partener sexual. Devenind tot mai agresivă, conducerea Zoo a hotărât să îi găsească un mascul pentru a-i satisface dorințele.
Găsind la Zoo în Frankfurt, Germania, un mascul gorilă, au luat legătura cu nemții pentru a pune la cale întâlnirea și consumarea actului.
Nemții au estimat costurile deplasării, hranei și prestației la suma de 10 000 euro, un preț exorbitant pentru bugetul Zoo Iași.
Așa că s-au decis să rezolve problema pe plan local.
– Ioane… uite care îi treaba: îi vorba di 1000 de euro… tre’ să regulezi gorila!!!
După câteva momente de chibzuială, Ion zice:
– Ok… sunt de acord, dar cu 3 condiții:
1. O regulez…, da’ nu o pup pi gură;
2. Dacă rămâne grea eu nu îi cresc plodu’;
3. Ăia 1000 de euro pot să îi plătesc și-n rati???

* Cum se spune în engleză ”a căuta”?
– To google!

* Proprietarul unei firme de construcții vorbește cu primarul orașului:
– Am la firmă un Mercedes nou, de care nimeni nu se folosește, mă gândeam să vi-l fac cadou.
– Nu, nici într-un caz!!!… Eu nu pot primi așa cadouri scumpe.
– În cazul acesta, aș putea să vi-l vând cu 100 de euro.
– Eeee… atunci aș vrea să cumpăr două.

* Ion vine într-o zi la Gheorghe și-i spune:
– Ascultă, mi-a murit unchiul, poți să-mi împrumuți costumul tău cel negru?
– Bine-nțeles! La așa un necaz, sigur că te ajut!
Trece o lună, dar Ion nu aduce costumul înapoi. Se duce Gheorghe, cam supărat, la Ion:
– A trecut o lună, unde e costumul?
– Păi… la unchiul!

* Când trebuie să te hotărăști pentru cine votezi e ca atunci când te duci la toaletă într-un loc public și o cauți pe aia care e mai puțin scârboasă.

Banii (IX): La pândă

Viața e o înșiruire de evenimente bune și rele, de plusuri și minusuri, ghinioane și noroace care se pot succeda uneori la grămadă. E bine să fii pregătit pentru oricare din feluri și, mai ales, să nădăjduiești că există un final pentru fiecare serie. Astfel se gândea Rodica atunci când a găsit o coincidență fericită, după atâtea dezamăgiri ce au lovit-o consecutiv. Vestea a venit tot de la Vera, căreia i-a povestit gândul de a face o călătorie prin nordul țării. Fata s-a arătat dispusă să o însoțească, mai ales că se născuse în Maramureș, unde îi trăia încă bunica, cea care o crescuse în ultimii ani de școală. Pentru job nu își făcea probleme, mai ales că avea trei săptămâni de concediu, iar apoi fie ce-o fi, că tot era plătită prea puțin pentru câtă treabă făcea.

Potrivirea asta îi ușura mult misiunea Rodicăi de a-și găsi binefăcătorul, doar Vera îl văzuse și l-ar fi putut recunoaște dacă era cazul. În plus, o călătorie de una singură nu părea deloc atractivă, așa că bătură palma în câteva minute. Picolița era bucuroasă că va conduce și ea Loganul noii sale partenere, mai ales că nu prea a avut ocazia să șofeze de când și-a luat permisul. Au pornit dimineața devreme, pentru a ajunge liniștite până spre seară și a găsi o cameră confortabilă. Fata a fost cea care s-a ocupat de cazare, alegând hotelul Minerul, tocmai în buricul centrului vechi al orașului Baia Mare. Era un avantaj important, pentru că în apropiere se afla agenția nr. 24, cea la care se jucase biletul buclucaș. Noaptea a trecut ca un generator de idei pentru Rodica, în timp ce Vera adormi ca un copil obosit după cină.

Funcționara de la ghișeu, o brunetă cu părul tuns băiețește, le-a întâmpinat în primele minute de la deschidere, dar, din păcate, nu au reușit să obțină mare lucru de la ea. Știa de biletul cu pricina, dar câștigătorul nu se prezentase la agenție și nu știa despre cine ar putea fi vorba. Chiar dacă Vera îl descrise în cele mai mici amănunte, care se schimbau ușor de la o relatare la alta. Li s-a propus să încerce la colega din schimbul doi, poate că ea știe mai multe.

Aveau timp să ia micul dejun și să-și bea cafeaua peste care au sărit în acea dimineață. În imediata apropiere era un mic restaurant cu mese aranjate afară, un loc bun pentru a ține sub supraveghere agenția. Cine știe, se gândea Rodica, poate omul ei preferă același loc, cum fac jucătorii împătimiți. De aceea își instrui colega să fie mereu cu ochii pe intrarea în cauză, iar uneori să dea câte o raită printre mesele dinăuntru. Ca să nu pară suspecte pentru cheneri, au alternat mâncarea cu cafelele, sucurile și plimbările prin apropiere, până la ora două după amiază, când a intrat în tură cealaltă funcționară.

Imagine similară

De data asta aveau în față o blondă cochetă cu părul lung și priviri ce alunecau adesea spre clienții chipeși. Pe ele le-au tratat însă cu răceală și suspiciune, mai ales după ce au aflat ce doreau.

– În ce calitate cereți aceste informații? Nu cunosc pe nimeni cu această înfățișare. Și chiar dacă aș cunoaște, vă dați seama că nu am voie să-i divulg identitatea. Vreți să-mi pierd postul? Dacă omul a vrut să rămână anonim, asta e. Vă rog să nu mai insistați…

Era clar că nu le rămânea decât să stea la pândă, în speranța că individul o să apară. Dacă nu cumva jucase din întâmplare o singură dată sau se lăsase după ce-și văzuse toate numerele câștigătoare. Se mai putea să fi pățit ceva sau să se fi mutat în altă parte. Erau atâția de dacă încât pe Rodica o lua iar cu dureri de cap. Timp de cinci zile au stat la pândă și au patrulat pe lângă agenție, tresărind uneori când Verei i se părea că-l recunoaște pe omul mult așteptat. În timpul acesta și-au stors creierii, căutând alte idei de abordare, dar toate picau, rând pe rând. Au rezistat eroic privirilor bănuitoare ale localnicilor care nu-și explicau ce hram poartă două tinere drăguțe și fără altă ocupație, refuzând amabil orice bărbat care voia să le invite în altă parte. Răbdarea și speranțele lor aveau, totuși, o limită.

Măcar au avut timp să vorbească tot ce le trecea prin cap și să se cunoască bine. E drept că Vera avea încă unele secrete despre care nu-i plăcea să vorbească. Cum ar fi părinții ei, un subiect dureros, la abordarea căruia fata se închidea în sine. În ceea ce o privește pe bunică, Rodica a înțeles că nu se despărțiseră într-un mod plăcut, având în vedere că Vera abandonase liceul și fugise în București pentru promisiunile unui tânăr cunoscut pe facebook. După ce și-a dat seama că a fost păcălită, nu a mai avut curajul să dea ochii cu cea căreia îi înșelase așteptările. Acum îi lipsea probabil un imbold, iar Rodica i l-a dat, mai ales că nu aveau de făcut decât vreo 30 de kilometri până în Seini, localitatea ei natală. Oricum, agenția era închisă a doua zi.

De-ale noastre

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tati, tati, ce înseamnă sarcasm?, întrebă fiul de șase anișori.
– Fiule, sarcasmul este atunci când mama ta îmi spune că am dreptate.

* Pe marginea unei șosele, într-un copac, un Matiz cu șoferiță blondă. Trece o mașină de poliție, polițistul observă Matizul și oprește:
– Cum ai ajuns în pom cu mașină cu tot?
– Lasă-mă, domnule, în pace, dacă știam că se sperie așa de câini…

Imagini pentru poze cu zambete

* Patru prieteni, în vacanță. La hotel, neavând prea mulți bani, hotărăsc să doarmă câte doi în cameră. Unul din ei se știa că sforăie cumplit, așa că au convenit să doarmă în cameră cu el pe rând, fiecare câte o noapte. A doua zi dimineață, vine primul care a avut ”onoarea”, cu ochii roșii, părul răvășit etc.
– N-am putut dormi toată noaptea, am stat în fotoliu și m-am uitat la el.
A doua zi, următorul, rupt de somn și el:
– Cu sforăitul ăstuia, am stat toată noaptea în fotoliu și m-am uitat la el.
A treia zi, vine al treilea, odihnit și bine dispus. Ceilalți, mirați:
– Cum ai reușit să te odihnești?
– Simplu. Înainte de a intra în pat, l-am strâns în brațe, l-am sărutat dulce și i-am spus noapte bună. N-a închis un ochi toată noaptea…

* – Ce-i lipsește unei fete care are 10.000 de like-uri pe Facebook?
– Hainele.

* Un călugăr și o călugăriță se rătăcesc în timpul unui viscol. După un timp ajung la o cabană. Epuizați, fac pregătirile pentru a dormi. Erau câteva pături și un sac de dormit pe jos, dar un singur pat. Fiind un cavaler, el spune:
– Soră, dormiți dumneavoastră în pat. Eu mă voi culca pe jos în sacul de dormit.
Imediat intră în sac, trage fermoarul în sus și ațipește, când o aude spunând:
– Frate, mi-e frig.
El desface fermoarul sacului, se ridică, caută câteva pături și o învelește. Intră din nou în sac și când închide ochii ea spune din nou:
– Frate, tot mi-e foarte frig.
El deschide iarăși sacul, se ridică, caută alte pături, le pune pe ea și se reîntoarce în sac. Abia închide ochii, când ea spune:
– Frate, aproape îngheț…
De data asta, el rămâne nemișcat și zice:
– Soră, am o idee. Suntem la kilometri de orice ființă omenească, departe de civilizație. De ce nu facem ca bărbatul și nevasta?
– Din partea mea, nicio problemă, răspunde ea cu voce cochetă.
La care el, rostește urlând:
– Atunci, dă-te jos din pat și caută-ți singură pături!

* Un colonel, fumându-și pipa în verandă, strigă la ordonanța sa:
– Ioanee, ia vino încoace!
– Ordonați, don’ colonel!
– Măi Ioane, tu ești băiat de la țară, cu judecată sănătoasă. Ia să-mi spui tu mie, dacă eu fac sex cu nevastă-mea, se consideră o plăcere sau o îndatorire?
– Păi, don’ colonel, io cred că e plăcere.
– De ce crezi asta?
– Păi, don’ colonel, dacă ar fi o îndatorire m-ați pune pe mine să o fac!

* De Crăciun v-ați pupat sub vâsc, de Revelion sub focul de artificii, spuneți mulțumesc că de Paște nu trebuie să vă pupați sub ouă.

* ”O avem pe iubita ta sechestrată, dacă nu plătești 5000 de euro o omorâm”
”Frate, iubita mea e lângă mine… sunt la cinema. Dar sună-mă într-o oră, că mă interesează combinația. Asta a mea a început să cam facă figuri…”

* Drumurile din România sunt ca sexul la beție. Nu ști niciodată în ce gaură nimerești.

* Tocmai am fost blocată 15 minute pe o scară rulantă pentru că s-a luat curentul. Nu îmi vine să cred în ce țară trăim!

* Cei mai buni sunt bărbații care au făcut Conservatorul. Doar ei știu să înțeleagă o sonată!!!

* Mă poate ajuta și pe mine cineva? Dacă mi s-a dezumflat roata în partea de jos… cam cât mai pot să merg până se dezumflă și sus? În km dacă se poate… Vă mulțumesc!!!

* Un român și un țigan sunt condamnați la moarte prin spânzurare. Organizatorii execuției, neavând nimic amenajat, îi duc pe malul unui râu, cu gând să-i spânzure de creanga unui arin care atârna deasupra apei. Îl leagă pe român cu frânghia și-i dau drumul. Dar lanțul se desface, condamnatul cade în apă, înoată până la malul opus, iese și fuge.
Țiganul:
– Mânca-v-aș, pă mine să mă legați bine, că io nu știu să înot.

Noutăţi editoriale – Planeta Paradis

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

(…)

La început au văzut un continent lung, ce se întindea de la un pol la altul. Avea forma unei banane de culoare predominant verde. Erau vizibile şi câteva insule mai răsărite, împrăştiate prin cele două oceane imense. Eiua a ţinut să le arate şi partea întunecată a planetei. Fiindcă planeta era luminată tot de un singur soare, precum Pământul, acolo era noapte, dar au avut plăcuta surpriză să descopere doi sateliţi naturali, care împrăştiau o lumină consistentă. Aşa au reuşit să distingă încă un continent, aproape identic ca primul şi plasat la distanţă apreciabilă. Naveta îşi încheie rapid rotaţia şi reveni în ţinuturile scăldate de soarele darnic.
Era timpul să caute un loc de coborâre şi pentru asta trebuiau să ţină cont de mai mulţi factori. Să nu fie la ecuator şi nici apropiat de polii frigului. Aveau nevoie de o suprafaţă plană, apropiată de ocean, dar şi de…

View original post 759 more words