Reconfortante

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Bulă rămâne repetent.
Nervos și foarte dezamăgit, tac’su îl amenință:
– Bulă, de acum o să înveți 25 de ore pe zi!
– Dar, tată…
– Niciun dar, mă!
– Tată, ziua are doar 24 de ore.
– Hmmm… păi, în cazul ăsta, măi Bulișor, te trezești cu o oră mai devreme.

* Un polițist discută cu o șoferiță:
– Becul din spate este spart, anvelopele sunt uzate, iar bara de protecție este strâmbă. Asta vă costă 1.000 de lei.
– Ok! La service costă dublu…

* Soțul către soție:
– Ce face bărbatul ăsta sub patul nostru?
– Nu știu ce face sub pat, dar dacă ai ști ce face în pat…

* – Domnule avocat, cât credeți că va dura toată ședința asta?
– Pentru mine trei ore, pentru dumneavoastră trei ani…

* Întrebare la Radio Erevan:
– E adevărat că 4 asasini au vrut să-l elimine pe Liviu Dragnea?
– Da, dar nu erau 4, ci doar 1. Și nu era bărbat, ci femeie. Și nu era asasin, ci procuror.

Imagine similară

* – De ce ai venit la mine?, îl întreabă un dentist pe țiganul care avea toți dinții îmbrăcați în aur.
– Ham venit să-mi pui o Halarmă.

* Un țigan către chelner:
– Ce cocktail îmi recomanzi, bă?
– Molotov…, livrat acasă.

* – Garcon! Graines de citrouilles salees!
– Strigă, fă: ”sămânță de bostan cu sare”, că n-a stat toți la Paris ca tine…

* Un poster, într-o biserică din Franța:
”Când intri în această biserică este posibil să auzi chemarea Domnului. Oricum, ar fi neplăcut să discute cu tine pe telefon și îți mulțumim că îl vei închide!
Dacă vrei să vorbești cu El, găsește un loc în biserică și poți să discuți în liniște.
Dacă vrei să-L vezi, dă-i un SMS în timp ce conduci!”

* În timpul unei vânători cu gonaci, iepurașul se salvează într-un han, la marginea pădurii. Hangiul îl întreabă:
– Iepurașule, cu ce te pot servi? Morcovi poate?
– Nu, în niciun caz!
– Varză?
– Nu!
– Și ce-ai dori atunci?
– Un șnițel vânătoresc…

* – Mărie, dacă te culci cu mine, îți dau mobilul meu.
– Dacă e așa, Ioane, s-a făcut!
După consumarea actului, Ion dă să plece.
– Ioane, zice Maria, da’ mobilu’??
– Aaaaa, da, notează: 0726…

* Doi bărbați stăteau pe o bancă. Trece o femeie cu sâni mari. Unul îl întreabă pe celălalt:
– Îți place?
– Nu prea!
Mai trece o alta cu fundul apetisant. Omul iar întreabă, celălalt strâmbă din nas. A treia oară trece una bună din toate punctele de vedere. Ăsta iar întreabă, celălalt se strâmbă din nou. Acum, înfuriat, cel care pune întrebările spune:
– Mă… da’ ție nu îți place niciuna?!
Celălalt răspunde sec și plin de vervă:
– Păi, dacă nu pot să le fac nimic, măcar să fiu exigent!

* Cum îi spune o șoferiță iubitului ei că l-a înșelat?
– N-am fost atentă și a intrat unu’ în mine…

* Am o problemă…
Mi-a fugit somnul și nu știu cu cine…

* Vine calculatorul dimineață la stăpân:
– Stăpâne, am visat urât.
– Cum mă, calculatoarele nu visează!
– Ba da.
– Nu se poate, mă!
– Ba da.
– Păi, ce ai visat?
– Visam eu liniștit acolo 1001010101011010 și deodată… 101010100001112…

* Justin îi cumpără lui Britney un inel cu rubin. Ea zice:
– Vai, iubitule, nu trebuia!
A doua zi îi cumpără un Viper. Ea zice:
– Vai, iubitule, nu trebuia!
A treia zi îi cumpără un prezervativ. Ea exclamă:
– În sfâr-shit…

* – Mie, când beau mult, mi se umflă ochii.
– O fi de la ficat.
– Nu, de la făcăleț!

* Dialog cu limbă:
– Limba noastră-i o comoară?
– Englezismele-o omoară!

* – Iubito, dacă mă superi te desfigurez!
– Cum, ai fi în stare să mă lovești?
– O, nu! Îți ascund fardurile.

* Să nu mă suporți și totuși să-mi dai like-uri la poze, asta înseamnă să fii fanul meu!

* Soțul a spus că între noi a dispărut scânteia…
Am cumpărat un electroșoc. După ce își va reveni, îl mai întreb o dată!

Cuvinte ofilite

Am pornit din două puncte,
Cu semne de întrebare,
Bazându-ne pe instincte,
Sperând într-o atașare.

Vorbele ni se grupară
În propoziții și fraze,
Inimile ne visară
În ferice ipostaze.

Cratimele ne răsfață,
Vor unire chiar și ele,
Însă noi trecem prin viață
Precum două paralele.

După virgule, o mie,
Și semne de exclamare,
Nu-mi arăți mărinimie,
Deși stau în așteptare.

Iarba verde din baladă
S-a uscat pe metereze,
Eu te țin în acoladă,
Tu mă-nchizi în paranteze.

Imagine similară

Autobuzul (3)

Grigor își stăpâni cu greu un zâmbet când dădu mâna cu oaspetele său. Noroc că avea brațele lungi, ca să-i poată strânge cu temeinicie toată palma mică și transpirată pe care acesta i-o întinse cu emfază. Omulețul nu atingea un metru și jumătate, dar compensa mult printr-o pălărie cu calotă înaltă și un baston mai lung ca el, din lemn nobil și frumos lucrat, ce se termina cu un mâner alb, probabil din fildeș. Se putea spune că toate accesoriile făceau notă discordantă cu mogâldețea ce se căznea să pară altceva decât era. Lanțul gros de aur cel purta la gât, ghiulul enorm de la deget, ba chiar și numele pe care îl pronunță la prezentare:

– Piți-Barosanul! Porecla îmi vine ca o recunoaștere a realizărilor mele mărețe. Sunt sigur că ai auzit de mine, doar suntem vecini de când te-ai mutat aici. E drept că n-am avut timp să te vizitez, bade Grigor, fiind un om ocupat și mereu pe drumuri. Dar acu’ mi-am zis: ia să ne cunoaștem mai bine și să ne ajutăm dacă e cazul, că așa se cade.

Grigor îl invită în casă și-i făcu semn să ia loc. Piticul acceptă bucuros scaunul cel mai înalt, deși făcu un efort vizibil să se cațere pe el. Se părea că gazda nu observase acest amănunt, căci era ocupată cu umplerea pipei și aprinderea tutunului. Piți îi privea mișcările cu un aer superior, în timp ce-și sprijinea ambele mâini de bastonul impozant.

– Am auzit că ai descoperit o vechitură de autobuz în grădină, vecine, trecu ”Barosanul” la subiect. Ce ai de gând cu el?

Bătrânul își termină ritualul pipei, trase cu sete un fum adânc, după care răspunse cu greutate:

– Apăi… eu știu?

– Că bine zici, bade Grigor! Ce poți să faci cu o grămadă de fier vechi care împiedică iarba să crească? Doar să-l dai la topit și să iei câteva sute de lei pentru deranj. Ei bine, în calitate de vecin, eu te pot scăpa de deranj și să-ți ofer chiar mai mult decât ai primi în mod normal.

Alte câteva fumuri se înălțară din pipa și gura fumătorului, înainte de a-și face cunoscută părerea:

– Lasă-l acolo, că nu cere de mâncare, răspunse el molcom.

– Cum poți să spui asta, vecine!?, se arătă uimit Piți. Ți-ar strica niște bani? Ca să nu vorbesc de șobolanii și șerpii care se adăpostesc în rugina aia, copiii și tinerii mânați de curiozitate, ce s-ar putea accidenta. Plus reputația proastă care se răsfrânge și asupra dumitale.

– Ce reputație?, veni, iarăși cu greu, întrebarea bătrânului.

– Păi, nu se poate să nu știi! Autobuzul ăsta a aparținut lui Dani, un criminal în serie care ademenea copii cu dulciuri și promisiuni, după care dispărea cu ei. Niciunul nu a mai fost găsit în viață, dar se știe că își bătea joc de ei și apoi îi ucidea cu cruzime. A durat ani de zile până ce oamenii de aici au pus cap la cap faptele și au descoperit ce învârtea tânărul cu autovehiculul misterios. Aici a fost încolțit de părinții îndurerați, adunați cu furci, coase și arme de vânătoare. Se spune că a fost linșat înainte ca poliția să poată interveni. Asta s-a întâmplat cu vreo trei-patru ani în urmă, când noi doi nu eram încă mutați aici, dar am auzit povestea asta din surse sigure. Crede-mă, mașina asta criminală nu-i o priveliște plăcută într-o grădină ce se vrea frumoasă, ca a dumitale.

Bătrânul nu schiță niciun gest și nu lăsa să se vadă vreo emoție pe chip. De parcă singura grijă îi erau cercurile de fum pe care le făcea cu măiestrie la fiecare expirație.

– Îți dau bani frumoși pe vechitură, omule!, insistă cu o oarecare iritare, piticul.

– De ce?, se auzi întrebarea scurtă și prea generală.

– Cum de ce? Eu sunt om de afaceri, fac bijuterii dintr-o nimica toată. O să-l vopsesc, o să-i aduc modificări, o să-i fac publicitate printr-o istorie interesantă și îl voi transforma într-un punct de atracție.

– Un circ…, completă amar badea Grigor.

– Spune-i circ, muzeu sau orice vrei, se exaltă Piți-Barosanul. Măcar nu va rămâne un morman de rugină, ci un obiectiv turistic ce aduce bani și satisface curiozități. Zi-mi la ce sumă te-ai gândit și hai să facem târgul!

Imagini pentru imagini cu pipe pentru fumatori

Se pare că tutunul din pipă arsese complet, din moment ce bătrânul începu operațiunea de curățire. Un ritual la fel de temeinic executat ca la umplere, doar că acum avea o altă semnificație. Un înțeles pe care badea Grigor ținu să-l sublinieze și printr-o concluzie ceva mai lungă:

– Lasă autobuzul acolo unde îi, până aflăm precis care-i adevărata lui poveste.

După care se ridică în picioare, semn că discuția nu-și mai avea rostul. Piticul sări și el nervos de pe scaun, se întoarse spre ieșire fără să dea de data asta mâna, dar nu plecă înainte de a se adresa gazdei cu o avertizare:

– Bagă de seamă că te joci cu focul, vecine! Gândește-te bine, până mai poți scăpa de lucrul dracului. Eu te mai aștept, dar nu-mi pune prea mult răbdarea la încercare.

Și a ieșit pe ușă, ținându-se țanțoș de mânerul alb-strălucitor.

Fără protocol

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O brunetă face cunoștință cu un tip, pe care apoi îl întreabă câți ani îi dă. După ce o privește din cap până-n picioare, acesta îi răspunde:
– După ochi – 20, după sprâncene – 18, după culoarea dinților – 16. În total, 54!

* – Care este asemănarea între Mihai Viteazu și un îndrăgostit?
– Ambii și-au pierdut capul…

* Nu crede tot ce vezi! Până și sarea arată ca zahărul!

* Fiecare om luminează o cameră. Unii când intră, alții când ies…

* – Mamă, mi-a spus doctorul că n-o să pot face copii!
– Este ereditar, fiica mea. Nici tatăl tău n-a putut.

Imagine similară

* – Chelner, te-am strigat de zece ori.
– Știu, domnule.
– Și de ce n-ai venit?
– De nouă ori n-am auzit.

* Un șofer de TIR dormea în cabină, când îi bate o prostituată la geam.
– Nu vrei sex, ceva?
Chior de somn, răspunde:
– Bine, cât ceri?
– Păi nu mare lucru, du-te la shopu’ ăla și ia și tu o sticlă de vin.
Se duce șoferul la magazin și, la întoarcere, dă de un coleg.
– Bă, ia tu sticla asta de vin și vezi că e o prostituată la mine în cabină. Du-te tu, că eu nu mai am chef.
Ia colegul sticla, se duce în cabină și începe partida de sex. La un moment dat, bate un polițist la geam:
– Bună seara, ce faceți aici?, întreabă polițistul luminând interiorul cu lanterna.
– Bine, dom’le, i-o trag lu’ nevastă-mea.
– Păi de unde știu eu că e nevasta dumneavoastră?
– Îți zic eu, că nici eu nu știam până n-ai aprins lanterna.

* O blondă proaspăt sosită la mare se adresează recepționerului de la hotel:
– Aș dori o cameră cu vedere la mare. Cât m-ar costa?
– Cam 4 milioane de euro!
– Ești nebun? Dar ce are special camera respectivă?
– Nu are nimic deosebit, numai că trebuie să dărâm hotelul din față!

* Într-o zi, Alioșa, mecanizator agricol, șef de brigadă la un colhoz, sosește la lucru cu nasul spart și un ochi vânăt.
Colegii îl întreabă mirați ce a pățit, s-a accidentat sau s-a bătut la cârciumă.
– Nimic din toate astea. De la ședința de ieri mi se trage. La adunarea lunară de analiză a muncii și stabilirea planurilor pe luna următoare, în fața mea în sală era Natașa, o știți, aia ”multă” și vânjoasă, mulgătoare-șefă la zootehnie. Când s-a ridicat în picioare să ia cuvântul, am văzut că îi intrase fusta binișor între buci. Eu i-o apuc și i-o trag afară (fusta). Atunci ea s-a întors spre mine cu o privire cruntă și mi-a aplicat un croșeu între ochi.
Toate astea s-au uitat, dar, după ședința de luna următoare – același lucru: Alioșa cu un ochi vânăt și nas spart. Abia se vindecase.
Colegii l-au întrebat:
– Acum ce-ai mai pățit?
– Tot Natașa, a răspuns el.
– Păi, nu te-ai învățat minte de luna trecută?
– Să vedeți cum a fost. Ne-am adunat noi pe băncuțe în sala de ședințe, dar acum Natașa era în fața lui Serghei și eu lângă el.Când Natașa s-a ridicat în picioare să ia cuvântul, ați ghicit: fusta între buci. Serghei i-a tras-o repede afară. Eu atunci, știind că nu-i place asta, m-am întins și i-am îndesat-o cu degetele înapoi. Ce a urmat, se vede pe fața mea…

* Un tip plin de vânătăi se prezintă la oftalmolog.
– Ce s-a întâmplat, întreabă medicul.
– Am încercat să mă urc la etajul autobuzului.
– Dar autobuzele de la noi din oraș nu au etaj.
– Cu ochelarii prescriși de dumneavoastră, absolut toate aveau.

* O soție are două roluri principale:
1. Să își calmeze soțul când e nervos…
2. Să îl enerveze… când e calm!

* Într-o zi, un tânăr l-a întrebat pe bunicul său:
– Bunicule, cum ați putut trăi înainte fără tehnologie, fără internet, fără computere, fără drone, fără telefoane mobile, fără facebook?
Bunicul îi răspunde:
– La fel cum voi trăiți astăzi fără rugăciuni, fără demnitate, fără compasiune, fără rușine, fără respect, fără personalitate, fără caracter, fără dragoste, fără modestie, fără onoare.

* Soțul meu sughite de o jumătate de oră…
Oare dacă îi spun că nu mai are niciun ban pe card… îi trece???

* Ești un elev de nota 10?
Să te porți frumos cu repetenții. Într-o zi, te vor guverna!

Racolțisme (2)

Imagine similară

* O zi din viață poate să te coste mai mult decât toate celelalte la un loc.
* Peste greșelile inimii treci cu indulgență, dar peste cele ale minții, cu remușcări.
* Numai în ultima zi poți să spui cu adevărat dacă viața ți-a fost bună sau rea.
* Timpul capătă valoare doar atunci când este utilizat cu folos.
* Oricâte iubiri ai avut, doar una te va marca definitiv.
* Adevărul absolut nu e niciodată de partea cuiva. Și nici dreptatea.
* Viața trebuie savurată încet, la fel ca mâncarea.
* Dacă nu-ți respecți viața, nici moartea nu-ți va fi demnă.
* Nu te apropia prea mult de o stea, că n-o să-ți placă petele ei.
* Cele mai bune idei îți vin atunci când mintea ți-e plecată în vacanță.
* Nu te încrede în politicieni, ei îți devin dușmani imediat după ce i-ai votat.
* Cine are visuri e bogat, atâta vreme cât nu vrea să le vândă.
* Cei care moștenesc averi materiale, sunt condamnați să le și suporte.
* Am un singur interes: să nu am interese.
* Decât o iubire mare, mai bine una constantă.
* Oamenii mari sunt mai presus de politică, dar stau cu ochii pe ea.

Nu mă lăsa

Nu mă lăsa să mor de dor,
Aprinde lumina-n pridvor,
Că am să vin încă o dată
Să mai respir din tine, fată.

Nu mă lăsa nici să trăiesc,
Căci mă topesc când te privesc
Și-mi dai fiori de nemurire,
Sorbindu-te dintr-o privire.

Nu mă lăsa să mă-ntristez,
Căci s-ar putea să dezertez,
Aprinde-mi puzderii de stele
Și du-mă aproape de ele.

Nu mă lăsa prea fericit,
Să cred că sunt oricum iubit,
Și prin această siguranță
Să mă cufund în ignoranță.

Nu mă lăsa singur vreodat’,
De nimbul tău neprotejat,
Și să devin, prin rătăcire,
Un sclav pentru altă iubire.

Imagine similară

 

Alternative

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un iepuraș intră într-o cofetărie și comandă o cafea cu lapte și un corn.
I se aduce comanda, dar își aminti că nu se spălase pe mâini, așa că pleacă la toaletă.
Când se întoarce, cafeaua nu mai era.
– Cine mi-a băut cafeaua?
Toți tăceau mâlc. Iepurașul reveni cu un ton amenințător:
– Vă mai întreb încă o dată, cine mi-a băut cafeaua?
Ursul se ridică în picioare de la o masă și răspunde:
– Eu am băut-o…
– Și cornul de ce nu l-ai mâncat, mofturosule?…

* Vulpoiul, iepurașul și ursul merg la încorporare.
Bineînțeles, nu vrea niciunul să meargă în armată, așa că recurg la trucuri.
Vulpoiul se gândește ce se gândește și îi vine o idee:
„Dacă îți tai coada, nu te vor lua, căci un vulpoi fără coadă stufoasă nu trebuie să meargă în armată”
Zis și făcut…
Iese vulpoiul de la control și ceilalți îl întreabă:
– Ei?
– Inapt, fără coadă, neincorporabil…
Iepurașul la rând, se gândește:
„La mine chestia cu coada nu merge, ia uite ce coadă moca am, dar… urechile! Un iepuraș fără urechi nu trebuie să facă armata”.
Zis și făcut…
Iese afară:
– Ei?
– Respins, fără urechi nu pot dormi iepurește…
Vine ursul la rând:
„La mine chestia cu coada nu ține. La fel și chestia cu urechile, dar îmi scot dinții, că precis nu mă iau la armată”
Zis și făcut…
Iese afară și prietenii îl întreabă:
– Na, ce ai făcut?
La care, ursul, șuierând:
– Ressssssspinssssss! Sssssunt prea grassss…

* Doi pitici vizitează Africa. Era cam pustiu, dar în a treia zi întâlnesc un grup de oameni ciudați, care îi primesc cu căldură.
La un moment dat, piticul mai curios întreabă:
– De ce e așa pustiu? Sunt canibali pe aici?
– Nu, nu sunt… săptămâna trecută l-am mâncat pe ultimul…

* Un proaspăt contabil se prezintă la un interviu:
– Aș dori să mă angajez, nu am experiență, dar învăț repede și sunt creativ!
Patronul se gândește și spune:
– Ei bine, îți dau o șansă. Avem un debitor. Dacă obții de la el suma pe care ne-o datorează, te angajăm!
A doua zi, tânărul pretendent se întoarce victorios cu suma.
– Fenomenal! Cum ai reușit?
– I-am spus că dacă nu ne plătește, mă duc la ceilalți creditori și spun că ne-a plătit!

* O blondă îi spune unei prietene:
– Ieri am fost la oftalmolog.
– Și ce ți-a zis?
– Să învăț alfabetul…

* Discută doi prieteni, la o bere. Unul zice:
– Aseară, nevastă-mea m-a rugat să îi dau rujul. Din greșeală, i-am dat tubul cu lipici super glue. Nici acum nu vorbește cu mine…

* Nu sunt femeia care să pălmuiască bărbatul, eu îi pun laxativ în mâncare și ascund hârtia igienică.

* – Draga mea, am decis să nu mă mai cert cu tine niciodată!
– Auzi la el! A decis… Dar pe mine m-ai întrebat?

* Doar pe mine mă enervează zicala asta: ”Privește partea bună a lucrurilor”?
Adică, dacă alunec pe scări, trebuie să mă bucur că am ajuns mai repede jos sau cum?

* Un ungur, înecându-se în mare, a uitat cum se spune în română cuvântul ”ajutor” și striga: ”Me scald ultima date!”

* – Bunicule, ce vrei să-ți fac cadou, o tinerică sau o cutie de bomboane?
– Mă iei la mișto, nepoate? Știi doar că mă dor dinții!…

* – Am auzit că te-ai însurat. Cum e nevastă-ta?
– Frumoasă și proastă!
– Hai mă… cum dracu…
– Păi dacă era urâtă, n-o luam eu pe ea, iar dacă era deșteaptă, nu mă lua ea pe mine.

* O soție cu centura neagră la karate înseamnă: familie sănătoasă, copii educați, soacră politicoasă și un soț iubitor și credincios.

* Doi japonezi, în Gara de Nord, întreabă cât face trenul până la Oradea:
– 14 ore.
– România asta e mai mare decât China!, s-au mirat ei.

Autobuzul (2)

Expresia de pe chipul fetei nu era de natură să-l încurajeze deloc pe tânărul atât de încrezător în el. De unde se așteptase la încântare și cuvinte de uimire, avea de văzut niște ochi temători și expresii de dezaprobare. Degeaba încerca să o înveselească și să o atragă pe canapeaua ce i se părea atât de îmbietoare, Felicia se desprindea mereu din brațele lui și își retrăgea gâtul de sub sărutările insistente.

– Zău așa, măi Simi, da’ ce-ai crezut când m-ai invitat în autobuzul ăsta înfiorător?, îi reproșa tânăra în timp ce-i tempera asaltul drăgăstos.

– Păi nu-ți dai seama? Aici ne putem face de cap fără să ne vadă nimeni. E o noapte ploioasă și toată lumea stă în case luminate, în timp ce noi suntem împreună, avem un culcuș și un acoperiș deasupra capului, ba chiar și o lanternă cu care să-ți admir frumusețea ochilor, râse băiatul orbind-o cu fasciculul puternic.

Imagine similară

– Nu vreau să-mi fac de cap într-un loc ca ăsta, rosti înciudată Felicia. Aici au murit oameni și nici nu se cuvenea să intrăm.

– Aaaa, vorbești despre Dani-haiducul, răspunse cu lehamite Simi. Morții cu morții, vii cu vii. S-a dus dintre noi, dar autobuzul a rămas și nici măcar nu era încuiat ca lumea. Precis ne aștepta pe noi, mai glumi tânărul, încercând zadarnic să o înlănțuie pe fata de lângă el.

– Nu-i chiar așa, îi replică ea, în timp ce-i luă lanterna din mână și apoi proiectă lumina pe obiectele din jur. O fi murit el, dar se spune că iubita lui, Letiția, bântuie prin aceste locuri și apără acest autobuz.

– Du-te că glumești!, se burzului tânărul aruncându-se pe canapea. Doar nu crezi în stafii!?

– Tu nu ai crede, după cele întâmplate? Cum crezi că a murit nea Marcel, zilele trecute?

– O fi avut un infarct sau i-a plesnit o venă în cap, de unde să știu eu.

– Ei bine, eu știu, că i-am văzut capul lovit, imediat după ce l-au găsit mort pe vasul de la WC. Iar scaunul fusese furat din autobuzul ăsta, după ce l-a scos din buruieni, împreună cu nea Grigor. Marcel tocmai își ridicase camera de baie și i-a făcut cu ochiul acel vas sofisticat, dar Grigor nu a vrut să descompleteze dotările autobuzului. Vecinul a venit, tot așa, noaptea, l-a desfăcut de aici și apoi l-a montat în baia lui. Poliția crede că s-a lovit, a doua zi, în cădere, dar mulți spun că cineva l-a lovit cu un obiect dur în cap. Și se gândesc la Letiția.

– Povești de babe speriate, o luă peste picior Simi. Femeia aia e moartă și îngropată.

– Așa zici tu și cei care vor să mușamalizeze cazul. Dar iubirea arzătoare nu moare niciodată și se răzbună pe cei care îi pun capăt sau o persiflează. Dani a fost un fel de Casanova, până a întâlnit-o pe Letiția. Călătorea prin țară cu acest autobuz și făcea cuceriri în fiecare oraș, până a ajuns în Sighet. Acolo s-a întâlnit cu iubirea vieții lui, doar că tatăl Letiției era șeful poliției municipale și nici nu voia să audă de această relație. De aceea s-au hotărât să fugă, să se căsătorească pe ascuns și să-și trăiască viața într-o continuă călătorie prin lume. Îți dai seama cât de tare s-a înfuriat tatăl polițist, după care a pus pe urmele lor zeci de echipaje din județ, cu recomandarea neoficială de a-l împușca pe obraznicul june. Aici l-au încolțit și l-au somat să se predea, iar Letiția l-a sfătuit să lase pistolul și să iasă afară cu mâinile sus. S-au sărutat îndelung și ea a promis să-și îmbuneze tatăl și să-l scoată din pușcărie. Numai că, la ieșirea pe ușa autobuzului, zeci de gloanțe s-au abătut asupra lui, ciuruindu-l fără milă. Letiția a ieșit ca o nebună să-l îmbrățișeze și să-i simtă încă o dată buzele fierbinți, după care și-a dus pistolul la tâmplă și s-a împușcat sub ochii îngroziți ai polițiștilor. A fost o scenă terifiantă, despre care nu vorbește raportul oamenilor legii, ci doar șoaptele celor care au văzut și auzit adevărul.

Tăcerea și-a dat mâna cu întunericul o bună bucată de vreme. Tânărul Simi părea afectat de povestea fetei și își căuta cuvintele potrivite pentru a întrerupe fiorii ce-i încercau pe amândoi. Zise, într-un târziu, după ce se ridică în picioare și deschise sertarele unei noptiere:

– Varianta asta nu am auzit-o, dar pare mai impresionantă decât cea pe care o știam eu… Dar ia uite ce-mi văd ochii aici!…

Băiatul, curios și plin de inițiativă, desprinsese cu ingeniozitate fundul unui sertar, de unde căzu o fotografie. La lumina lanternei se putea vedea chipul unei tinere foarte frumoase, cu ochi de zeiță și păr de zână. Felicia se grăbi să o admire și ea, după care exclamă:

– Asta trebuie să fie Letiția! Pune-o la loc și hai să mergem!

– Nici nu mă gândesc, eu am găsit-o, deci a mea va rămâne. O să-i fac o ramă și o pun la capul patului, să visez frumos nopțile.