Combinații

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Într-un compartiment de tren călătoreau două mămici; una cu o fetiță, cealaltă cu un băiețel.
La un moment dat, fetița strănută.
– Țănătate!, zice băiețelul.
Mama fetiței îl laudă pe băiețel:
– Ce copilaș drăguț și bine crescut aveți!
Mama băiețelului se topește de plăcere, când fetița strănută din nou. La care, băiețelul:
– Ai lățit, culvă mică!

* Ștrul, cel mai vechi și mai bun prieten al lui Ițic, moare.
Ițic se duce la ziar să anunțe la rubrica de decese și comemorări. Se interesează cât costă cuvântul, ia formularul și scrie: „Ștrul mort”.
Doamna de la ghișeu îi spune că poate să scrie mai mult, că oricum îl taxează cu minimum patru cuvinte.
Ițic ia formularul și scrie: „Ștrul mort, vând Trabant”.

* – Alo, Poliția?
– Da.
– Veniți repede, un individ mi-a furat iPhon-ul și a fugit!
– Păi și dvs. de unde sunați acum?!
– De pe el, dar v-am anunțat preventiv… Văd că se uită cam chiorâș la mine..

* Se spune că nu toate blondele sunt proaste, pe naiba! Soția mea e brunetă, ieri și-a vopsit părul în blond, iar seara mi-a făcut scandal, că de unde este păr de brunetă pe la noi în pat.

* Două blonde discută:
– Ieri am fost atacată de un maniac…
– Sexual?
– Nu prea!

Imagini pentru imagini cu baietii la bere

* Soțul trimite mesaj soției:
Draga mea, vezi că sunt cu băieții la bere, mai întârzii o jumătate de oră. Dacă vezi că nu vin, mai citește o dată mesajul.

* Animalele se înțeleg deși nu își vorbesc. Oamenii își vorbesc și tot nu se înțeleg.

* Cum să ceri Viagra de la farmacie, dacă ești mai rușinos:
– Vă rog să-mi dați o cutie de Albăstrica Cucului.

* Dragelor, nu vă încredeți prea mult în complimente.
Nu uitați că omul mângâie calul doar atunci când vrea să-l călărească!

* Nu va exista egalitate între sexe, câtă vreme femeile se culcă cu cine vor, iar bărbații cu cine apucă!

* Femeia are două roluri în viața bărbatului:
Să-l liniștească atunci când e nervos și să-l enerveze când e calm.

* – Tati, ai avut vreodată experiențe paranormale?
– Da, mi-a zis mă-ta odată că am dreptate!

* Femeile sunt niște ființe super-pozitive care niciodată nu privesc înapoi. Nici măcar când parchează…

* Într-o seară, eu cu prietenii mei, am fost atât de beți încât am pierdut un amic într-un bar. L-am căutat cam 30 de minute, asta în timp ce el era cu noi și ne ajuta să-l găsim.

* – Dragă, ești plină de cucuie! Ce-ai pățit??
– Cosmeticiana mi-a spus să mă dau pe față cu apă de toaletă și veșnic îmi pică pe cap capacul ăla de la WC!!!

* Fluturii din stomac îi puteți omorî cu țuică!!!
Ca să știți.

* Dacă găsești o cutie de înghețată în congelator, iar în ea se află pătrunjel, ești român!

* Știați că în orice localitate din România, dacă mergi pe un drum bun, poți ajunge la locuința primarului?

* Mi-am luat un pui de broască țestoasă…
Vreau să verific dacă trăiește 200 de ani.

* – Doamnă, nu vă grăbiți să divorțați, soțul dvs. chiar vă iubește!
– Nu m-ar mira, bestia asta e în stare de orice!

* Mi-am întrebat nevasta de ce s-a măritat cu mine.
– Pentru că ești amuzant.
– Am crezut că e pentru că sunt bun la pat…
– Vezi, ți-am spus eu că ești amuzant.

* – Bunico, la cămașa de noapte, unde să pun dantela, la poale sau la gât?
– Pune-o, mamă, unde o fi, că tot la gât ajunge.

* Știre de ultima oră:
situația financiară este atât de gravă în acest moment, încât femeile sunt nevoite să se mărite din dragoste!!!

* Super promoție!
Răzuiește vopseaua de pe 3 BMW-uri și poți câștiga:
1000 de înjurături de mamă,
100 de amenințări cu moartea,
10 ani de pârnaie
sau marele premiu: o excursie de 5 stele la reanimare!!!

* Niciodată nu te culca nervos. Rămâi să termini cearta.

* Prietena mea mi-a spus să fiu mai afectiv. Acum am două prietene.

* – Ce face un scoțian când vede că îi arde casa?
– Dă beep la pompieri.

* Peștele care luptă împotriva curentului… moare electrocutat.

* Nu sunt complet inutil! Cel puțin servesc de exemplu negativ pentru alții.

* Cel mai important nu este „să știi”! Mai important este să ai telefonul celui care știe.

* De ce să bei și să conduci, când poți să fumezi și să zbori?

* Vă salut pe toți cei care știu de glumă și au simțul umorului.
Ceilalți, salutați-vă între voi.

Occident Express

Se privea în oglindă, dar nu mai recunoștea persoana din fața ei. Ridurile apărute atât de repede o schimbaseră, alungându-i frumusețea tinereții, lăsându-i în schimb o față încruntată, obosită și îmbătrânită. Era chipul sufletului ei chinuit de remușcări și de răutățile pe care trebuia să le suporte în fiecare zi. Unde era caracterul de luptătoare rebelă, unde era voința și ambiția de a le arăta tuturor că e o învingătoare? Dispăruseră cu timpul, lăsând loc dezamăgirii și resemnării că trebuie să plătească pentru alegerile greșite, iar timpul nu mai putea fi dat înapoi.

Altfel ar fi procedat cu mintea de acum, atunci când mama ei i-a propus să o urmeze în Canada. Dar ea era amețită de dragostea pentru Gheorghiță, un flăcău pe care l-a întâlnit în anii de liceu și care i-a promis o viață de prințesă pe „moșia” lui. Băiatul era frumos și avea mare trecere la fete, dar el a ales-o pe ea, făcând-o tare fericită și dornică de a-l avea pentru totdeauna. A jucat totul pe această carte, despărțindu-se de ființa care i-a dat viață și refuzând o viață peste ocean, acolo unde mulți se zbat să ajungă. Apoi au venit dezamăgirile, cu doze mici, ca să nu clacheze dintr-o dată, dar dese și tot mai amare.

Moșia era un teren agricol dintr-un sat cocoțat în vârful dealului, pe care trebuiau să-l muncească doar ei doi și soacra, o femeie răutăcioasă, ce o exploata ca pe o roabă și o urmărea peste tot cu ochi de vultur. Nu se temea de muncă și se străduia să arate că-i destoinică, dar niciodată nu i se recunoșteau meritele și nici ideile ei nu aveau trecere în fața celor doi, uniți parcă în a o umili. Soacra gătea întotdeauna, soacra făcea programul de muncă, soacra îi spunea cum să se îmbrace, soacra le spunea să nu-i facă nepoți, că nu e timp de umblat după ei. Gheorghiță o asculta în toate cele din jurul casei, dar lumea vorbea că-i cam sfârâiau călcâiele după alte fete, atunci când mergea de unul singur pe la petreceri. Monica, nevasta lui, nu avea timp nici în sărbători să iasă la întâlnire cu puținii tineri care mai rămăseseră în sat. Îi găsea mama-soacră mereu câte ceva de făcut, iar grădina era cea la care ținea foarte mult și cu care se mândrea de câte ori avea ocazia. Nimeni din localitate nu avea legume ca a ei, apărute de timpuriu și cu un aspect de ziceai că-s opere de artă. Acolo era locul în care își exploata cel mai des nora, dar laudele vizitatorilor le primea doar pentru ea.

Așa s-au scurs cinci ani de slugărnicie pentru Monica, timp în care nu a primit nicio scrisoare din Canada, deși ea îi scrisese de nenumărate ori mamei. Avea toate motivele să creadă că mulți dintre săteni erau alături de mama-soacră și complotau împotriva ei. A văzut asta atunci când a vrut să-și părăsească bărbatul pentru prima dată, fugind la gară pentru a se urca în cel dintâi tren. Impiegatul a sfătuit-o să se întoarcă la casa ei, că nu-i eliberează bilet, iar apoi l-a sunat pe Gheorghiță. Nici cu o mașină de ocazie nu a reușit să evadeze din acea închisoare, cineva a văzut-o când a urcat, iarăși i-au alertat bărbatul, care a pornit după ea și a găsit-o. Atunci a primit  prima palmă, una grea și prevestitoare de altele.

Încet, încet și-a dat seama că soarta îi e pecetluită, nimeni și nimic n-o mai poate scăpa din acest coșmar provocat de iubirea oarbă. Firea ei mândră și rebelă fusese înfrântă și trebuia să plătească greșeala făcută în tinerețea ce părea la distanță de decenii. Căuta să-și îndulcească amarul cu mici plăceri, mai mult furate decât oferite de împrejurări. Una dintre ele era navigarea pe internet, atunci când Gheorghiță era la petreceri, iar soacra dormea sau era prin vecini. Atunci deschidea calculatorul, fiind atentă să nu lase urme evidente prin căutările ei, altfel ar fi riscat o nouă bătaie de la soțul pe care începuse să-l urască. A avut, totuși, mare noroc să câștige un bilet de călătorie cu un tren numit Occident-Express, după ce a răspuns la câteva întrebări de cultură generală și date biografice.

Era bucuroasă când și-a înghesuit câteva lucruri într-o valiză, dar știa că nu-i va fi ușor să ajungă la gară pe la ora opt și jumătate seara. Era sâmbătă și mama-soacră avea de plantat salata, lucrare care ținea până se întuneca. Deja se auzeau pași ce se apropiau de dormitor, semn că-i de ieșit la treabă, dar nu înainte de a ascunde bagajul în șifonier. Temerile ei s-au adeverit, iar cei doi exploatatori nu o slăbeau din lucru și din supraveghere, în timp ce orele se scurgeau dureros de repede. Seara se coborâse și era deja ora opt când bătrâna dădu semnalul de încetare, dar era prea târziu pentru Monica să mai ajungă la gară, chiar dacă ar fi reușit să fugă de ei.

S-a întors cu amarul în suflet spre curte, poposind lângă fântână să se spele pe mâini. Nu voia să plângă de față cu ei, pentru a nu le da satisfacție, dar avea de gând să verse multe lacrimi pe pernă, renunțând la cină, cu motivul că-i obosită. Tocmai punea găleata la locul ei, când simți că pământul se cutremură, iar urechile îi auziră un șuierat prelung și vesel. Bărbatul intrase deja în casă, dar soacra se întoarse înspre direcția de unde se auzea sunetul și nu dură mult până o luă la fugă, înapoi spre grădină. Monica o urmă cu aceeași iuțeală, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Ceea ce văzu, în scurtă vreme, depăși orice putere de înțelegere.

O lumină puternică se apropia dinspre terenul vecinului din dreapta, iar în urma ei se distingea o garnitură de tren care-și croia drum peste arătură, culturi proaspăt semănate și șanțuri de irigare. Primul vagon era de fapt o mașinărie sofisticată, cu multiple brațe mecanice, prin care se construia cu mare viteză o cale ferată perfect funcțională și pe care alunecau celelalte vagoane. Trenul trecu ca un tanc peste sera soacrei și se opri chiar în mijlocul grădinii, ca și cum ar fi o haltă obișnuită. Monica se uită la ceas și constată cu surprindere că era fix ora 20:30! În schimb, bătrâna se luă cu mâinile de păr și începu să strige:

– Gheorghiță! Gheorghițăăăă! A intrat un tren în grădina mea!

Imagini pentru imagini cu femeie cu valiza

Nu era vreme de pierdut pentru tânăra femeie. Se porni rapid spre casă, își scoase valiza din șifonier și reveni într-un minut lângă mastodontul ce o aștepta. În timp ce Gheorghiță și mama lui priveau uluiți la această apariție incredibilă, Monica se urcă în vagonul cel mai apropiat și intră pe ușa care i se deschise automat. Dincolo de ea era o lumină caldă și binefăcătoare, din care nu mai simțise vreodată. Aproape instantaneu, garnitura se puse în mișcare, tot cu un șuierat prelung și o vibrație resimțită de toate casele din preajmă. În urma lui, alte brațe harnice dezasamblau toate piesele căii ferate temporare, lăsând în urmă doar un șanț bine tasat printre firele de salată. De asemenea, doi oameni care nu-și vor reveni niciodată din șocul prin care le-a fost dat să treacă.

Fetița care visa pentru alții (12)

Semnele înviorătoare ale primăverii îi invitau tot mai insistent pe copii la incursiuni lungi prin parc, dar îi făceau să tânjească și la farmecul misterios al peisajelor ce se etalau dincolo de gardul internatului. Această dorință nu putea trece neobservată de profesorul Bogdan și nici de tanti Mili, femeia care era cel mai mult în mijlocul lor. De aici a venit ideea unui picnic în adâncul pădurii, într-un loc minunat, pe care familia Vițian îl aprecia mult și îl vizita de câte ori avea ocazia. Acolo se putea admira izvorul în puritatea lui desăvârșită, într-o cotitură ca o îmbrățișare, ce liniștea momentan apa și-i făcea susurul mai lin. Acolo se aplecau arborii ca într-o închinare adusă vieții curgătoare, iar păsările cântau imnuri într-un concert de triluri neobosite. Acolo se putea ajunge după mai mulți kilometri parcurși cu utilitara lui nea Vițian, iar apoi alți câțiva pe jos, urmând o cărare vizibilă doar pentru cunoscători.

Imagine similară

Poate că nu era o coincidență faptul că această zi liberă s-a nimerit tocmai când în școală trebuiau să sosească câțiva reprezentanți ai autorităților locale și de la centru, pentru a evalua condițiile în care sunt ținuți și educați elevii. Profesorul voia să-i scutească pe copii de stresul unor întrebări neplăcute, mai ales că urmau să vină în contact și cu jurnaliști veniți pentru o conferință de presă. De aceea a ales Mili un coș mare, pe care l-a burdușit cu hrană rece, băuturi și dulciuri pentru toate gusturile, pe lângă care a adăugat pături, prosoape și tot ce le putea fi de trebuință o zi întreagă. Asta s-a văzut chiar de la micul dejun, pe care l-au savurat cu încântare, imediat după ce au ajuns în colțișorul de rai.

Lena era la prima experiență de acest fel, de aici și energia pe care n-o precupețea în explorarea împrejurimilor, căutând mereu ceva nou și interesant, minunându-se de cele mai mici detalii vizuale sau sonore, călcând prin locuri neumblate și atingând lucruri la care nu credea că va avea acces. Nici Poligraf nu reușea să țină pasul cu ea, fiind mai precaută în a se aventura în locurile sălbatice. Mili și bărbatul ei – după ce le-au făcut instructajul necesar – s-au recunoscut de la început depășiți de entuziasmul fetelor și au rămas să se odihnească pe una din pături. Ceva mai încolo, în imediata apropiere a izvorului, Șoc și Sentimente priveau visători la luciul cristalin al apei, ce permitea să se zărească câte un păstrăv neastâmpărat.

I-a întrerupt din gânduri Lena, care aducea în mâinile întinse un guguștiuc neînsuflețit. Îl găsise ceva mai încolo și credea că murise de curând, judecând după trupul nerăcit încă. Depuse pasărea în mâinile lui Sentimente și îi făcu semn să o ajute, dacă poate. Băiatul înțelese și-i transmise căldura pe care o stăpânea atât de bine, timp de câteva minute. Încercarea nu a avut succes și, cu regret, așeză corpul pe pătură, cerându-și parcă iertare de neputința lui. Șoc, care privise până atunci nepăsător această scenă, își îndreptă piciorul și atinse cu el pasărea inertă. Dintr-o dată, aceasta se cutremură și aripile începură să i se zbată, la început haotic, dar apoi, după câteva secunde de dezmeticire, ele-și uniră efortul într-un zbor avântat spre înălțimi. Guguștiucul înviase, iar Lena și Sentimente zâmbeau fericiți.

– Îți mulțumim, Șoc!, îi spuse fata cu admirație. Ești un băiat bun.

– Eee, a fost o nimica toată. Uită-te la asta, o invită el în timp ce-și strecură piciorul în apa izvorului.

Luciul cursului se cutremură ca de un fior și, după câteva clipe, la suprafața sa se puteau vedea mai mulți pești care pluteau cu burta în sus.

– Nea Vițian!, strigă băiatul. Am chef de un păstrăv prăjit pe la amiază. Du-te și culege câte unul pentru fiecare, eu fac cinste.

Bărbatul nu se arătă prea încântat să intre în apă, dar se supuse, nu înainte de a-l dojeni:

– Ți-am spus să nu mai faci asta, pentru că au de suferit și peștii care nu mor. Nu puteai să te bucuri de fapta bună, fără să faci una rea?!

– Care a fost fapta bună și care a fost cea rea? Eu m-am bucurat doar la cea cu peștii, deci aia contează.

Lena se așeză lângă Șoc, privind fascinată cum omul aduna păstrăvii și îi arunca pe mal. Între timp, li se alătură și Poligraf, obosită și nemulțumită de ceea ce vede.

– Eu nu mănânc din ei, tocmai pentru că i-ai agresat atât de violent, spuse ea supărată.

– Mare brânză!, se arătă Șoc nepăsător. Lasă că ne ospătăm noi, nu-i așa Lena?

Fata căruia i se adresase nu-l putea contrazice, iar băiatul adăugă:

– O să-ți simt lipsa, Visătoareo, după ce ne vom despărți. Locul meu nu e aici, deci trebuie să plec.

– Știu, îl asigură Lena.

– Normal că știi, dacă m-ai visat. Înseamnă că te-ai gândi mult la mine. Așa-i că voi ajunge puternic?

– Vei ajunge, dar cu un preț prea mare, îi șopti fata la ureche.

– Ce contează? Plătesc oricât și orice.

Cu dragoste

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mesajul soțului:
– Dragă, în drum spre serviciu m-a lovit o mașină. Cristina m-a dus la spital. Mi-au făcut teste, radiografii și am trei coaste fracturate, brațul drept rupt și se pare că-mi amputează și un picior…
Răspunsul soției:
– Cine este Cristina?!???

* – Tu, Mărie, hai diseară la mine!
– Nu vin, Ioane, c-om plânge amândoi. Nu vin!
– De ce să plângem, tu Mărie?!
– Eu că… mai vreau, tu că… nu mai poți…

* La nuntă e ca la doctor. Pe lângă faptul că nu vrei să mergi, mai trebuie să dai și plicul.

* – Părinte, sunt foarte speriat! Ascult o voce care îmi zice toată ziua ce să fac. Sunt posedat?
– Nu, fiule! Ești însurat!

* – Iubitule, am găsit niște pantofi superbi.
– Bine că i-ai găsit, că de cumpărat nici nu se pune problema.

* „S-a răcit afară” a spus lupul, trăgându-și Scufița Roșie peste urechi.

* – Ioane, i-am dat Măriei mele cel mai fierbinte sărut din lume.
– Cum așa?
– Am pupat-o pe bot, dar am uitat să-mi scot țigara din gură.

* Fiecare dintre noi are 4 vieți:
o viață publică
o viață privată
o viață secretă
și o viață de „rahat”.

* Un individ își ia ziarul de dimineață să-l citească. În el, la rubrica decese e un anunț în care scrie că a murit. Își ia telefonul și își sună cel mai bun prieten.
– Ai citit ziarul? Spune că am murit!
– Da, am văzut! Da’ ce, ai voie cu telefonul acolo…!???

* Cum să se înmulțească banii din moment ce sunt numai bărbați pe bancnote?

* Astăzi, mergând pe stradă, am găsit 50 lei. Ca un bun creștin, m-am întrebat ce ar fi făcut Iisus. Așa că i-am transformat în vin. Două sticle!

* – Alo, secția țevi?
– Da.
– Maricica, de la turnătorie, ce interior are?
– Doi țoli jumate…

* – Acuzat, recunoașteți că sunteți vinovat?
– Încă nu, onorată instanță, să vedem întâi ce știu martorii…

Imagini pentru imagini cu berze

* Seara, la cină, o familie de berze își făcea monetarul. Bărzoiul:
– Dragii mei, azi am produs binișor! Am dus un băiețel unui avocat… A ieșit ceva șpagă.
Barza:
– Eh, eu am fost la un amărât… S-a împrumutat… Tu?
Puiul de barză:
– Eu am fost la un cămin studențesc. Mamă ce spaimă am băgat în ei!

* Ministerul Sănătății a dat un comunicat public în care dezvăluie secretul românului care n-a mai răcit de 10 ani: are 8 milioane de euro în cont și locuiește în Caraibe!

* Bulă se decide să plece la prietenul său din Canada.
Ca să nu se ducă cu mâna goală, îi cumpără prietenului său un puișor de găină. În avion, stewardesa îi spune că nu are voie cu animale în avion.
Acesta coboară, ascunde puișorul în pantaloni și se întoarce în avion. Lângă el se așează o măicuță. La un moment dat, el adoarme. Puișorul scoate capul prin prohabul de la pantaloni.
Măicuța, uimită, îl trezește și îi spune:
– Domnule, eu nu mă prea pricep la asemenea lucruri, dar cred că vi s-a spart un ou!

* „Dragă Marie, am ajuns cu bine! După ce se ridică ceața, am să-ți spun și unde!.”

* – Dragă, mi s-a întâmplat ceva straniu. Intru în baie, se aprinde lumina singură, fac pipi, ies și lumina se stinge singură…
– Am înțeles, dragă, te-ai pișat în frigider!

* Un tip primește ca împrumut de la cel mai bun prieten 10.000 de euro.
Emoționat și plin de lacrimi, îl îmbrățișează, moment în care celălalt, surprins, întreabă:
– Dar ce ai, mă? De ce trebuie să bocești? Și tu m-ai ajutat pe mine când am avut nevoie. Vorba aceea: „prietenul la nevoie se cunoaște”…
– Nu știu, frate! Da’ am un sentiment ca și cum ar fi ultima dată când ne mai vedem…

* Munca-i muncă, dar trebuie să ne și relaxăm… s-a gândit Ion la 1 noaptea, lăsând bormașina din mână și începând să cânte la vioară!

* – Inculpat Dorel, de ce i-ai dat cu pumnii în cap lui vecinul tău Ion?
– Ca să-i revină gâtul la loc!
– Cum așa?
– Păi, prea și-l întindea mereu după nevastă-mea…

* Terminați odată cu prostia că: femeia se uită la bani! Ea nu se uită, ci îi cheltuie!

* Când vine ziua de salariu, parcă intră ceva în femei, măi frate. Nevastă-mea are un talent exagerat la cheltuit banii. De 2 săptămâni mă bate la cap să schimbăm perdelele, că nu mai sunt la modă, că numai noi și bunica mai avem de astea. Am convins-o să mai aibă puțină răbdare până iau salariul.
Vine ziua mult așteptată, îi dau cardul și pleacă după perdele. După mai puțin de 4 ore intră în casă cu 3 sacoșe, abia le ducea, roșie la față, super-nervoasă și îmi zice pe un ton răstit: „dacă mergeai și tu cu mine, cumpăram și perdele…”

– Neața, o cafea vă rog…
– Una normală?
– Aaa… nu… dați-mi una psihopată…

Occident Express

Bufetul „Pierde trenul” era situat în imediata apropiere de gara comunei, iar renumele lui era răspândit tocmai din cauza faptului că mulți întârziau prea mult în fața paharelor, iar trenul nu le ierta această zăbavă. De data aceasta, în centrul atenției părea să fie un grup de trei consăteni gălăgioși, toți trecuți de prima tinerețe și cu mare vigoare în discuția aprinsă ce se iscase. Se poate înțelege că sămânța de vorbă era udată conștiincios cu halbele de bere ce se goleau temeinic și se umpleau la fel de conștiincios. Ștefan era responsabil cu comenzile, iar ceilalți doi, Truță și Pamfil, îl răsplăteau cu un iureș de întrebări și aprecieri.

– Era cazul să faci și tu cinste, că în ultima vreme tot noi am plătit de băut, făcu Truță o observație, iar Pamfil încuviință dând din cap.

– Am făcut economii, de-aia nu m-am dat mare cu banii, îi lămuri micul lor prieten în timp ce-și ștergea barba de spuma lăsată de bere.

– Economii?!, se miră namila de Pamfil, cercetându-l mai bine. Ca să-ți iei costumul ăsta fercheș? Doar nu vrei să te însori?

– Mai mult de atât, plec din localitate, plec din țară. De-aia v-am dat întâlnire aici. Poate că-i ultima dată când ne vedem…

– Ce tot spui acolo?, exclamă bondocul Truță. Tu n-ai trecut niciodată granița și nu cunoști limbi străine.

– Așa e, dar toate au o limită, ținu să le explice prietenul. Cunosc o meserie și mă voi exprima prin ea, că aici nu mă înțelege aproape nimeni. Ați văzut și voi ce clienți am găsit mereu: ba că-i prea scumpă lucrarea, ba că nu au încă bani, ba vor să-mi plătească în băutură sau lăzi cu mere. În felul ăsta nu realizez nimic în viață, iar bătrânețea o să vină cu regrete amare.

– Îmi pare rău să aud asta, dar e destinul tău și îți așterni cum socoți că-i mai bine, rosti cu resemnare Pamfil. Când pleci?

– Peste un sfert de oră am tren, îi anunță Ștefan cu fală în glas.

– Fugi de-aici, râse cu zgomot Truță, stimulându-l și pe Pamfil. De unde iei tu un tren la ora asta?

– Din gara noastră, răspunse scurt Ștefan. Occident-express, cu oprire pe linia a patra.

– Bă, tu te-ai îmbătat deja?, îl luară prietenii peste picior. La noi nu oprește nici acceleratul, darămite un Occident… cum zici tu. Iar noi nu avem decât trei linii de cale ferată, în gară. Și acelea-s ca vai de mama lor, de te miri cum nu deraiază trenurile. Ce-ți veni să ne torni astfel de gogoși?

– Eu vorbesc foarte serios, îi asigură Ștefan. Uite și biletul pe care l-am luat prin internet, adăugă el, fluturându-le o hârtie lucioasă prin fața ochilor. Dar destul cu pălăvrăgeala, pentru că-i timpul să merg spre gară.

– Ei nu, că mergem și noi cu tine, se grăbiră cei doi prieteni, golindu-și rapid halbele. Suntem curioși să vedem de unde scoți tu un tren la ora asta.

Au ieșit deodată din localul luminos, luând-o pe lângă clădirea întunecată a gării și urmărindu-l îndeaproape pe Ștefan. Un bec chior, stingher pe un stâlp singuratic, le fu suficient să le arate că tot trei linii de cale ferată erau în gara lor veche și pustie. Pamfil și Truță zâmbeau sarcastic, în timp ce căutau privirea dezamăgită a lui Ștefan. „S-a dilit la cap”, își ziceau ei, convinși fiind că prietenul lor n-are cum să-i părăsească. Un șuierat ascuțit le făcu inimile să tresalte și ochii să se îndrepte spre direcția de unde venise. Prin smoala neagră a nopții își făcu apariția o lumină tot mai puternică, iar pământul de sub picioarele începu să vibreze. Încet, dar spectaculos, de ei se apropia o arătare ce părea a fi tren, dar era mai mult de atât. Doar când ajunse în dreptul lor, au putut vedea cum primul corp distinct nu era un vagon, ci o mașinărie cu brațe lungi ce-și construia singură terasamentul, își monta șinele și le fixa în șuruburi, toate operațiunile desfășurându-se cu o viteză uluitoare. Urma o locomotivă în stil modern și o garnitură de șase vagoane, care se opri în dreptul lor.

Imagine similară

Truță și Pamfil se holbau cu ochii cât cepele, gura căscată și mintea blocată. Nici la îmbrățișarea prietenului lor nu au avut puterea să reacționeze, rămânând stane de piatră și când acesta se urcă pe scara trenului. Ușa vagonului se deschise automat și Ștefan se pierdu înăuntru, după ce le mai făcu o dată cu mâna. Pe ferestrele luminate ale compartimentelor, se puteau distinge siluete confuze de oameni care gesticulau energic, în timpul unor convorbiri ce păreau foarte animate. Apoi, după un alt șuierat prelung, trenul se puse în mișcare, terenul de sub ei prinse din nou viață, iar luminile se îndepărtau ca un vis ce se sfârșește. Ultima componentă a garniturii era tot o uzină pe roți, care demonta rapid șinele și celelalte componente, le așeza pe o bandă rulantă din exterior și le trimitea spre mașinăria din față. În urma trenului nu a rămas decât o dâră în pământ scobit și o mare nedumerire în sufletele celor doi martori. Oare au visat, au avut halucinații sau au fost martori la o minune?

Fetița care visa pentru alții (11)

Din startul orei de agrement al acelei zile, se putea citi pe chipul profesorului Bogdan că nu era în apele lui. Zâmbetul îi era mai șters, iar privirile nu-i mai zăboveau pe chipurile elevilor pentru a încerca să le ghicească gândurile și a-i încuraja să le exprime. Discursul lui confirmă această stare, dacă mai era nevoie:

– Dragii mei copii – vă spun așa pentru că eu nu am avut binecuvântarea de a fi tată, dar vă simt pe voi la fel de aproape. Am conceput această clădire ca pe un refugiu pentru suflete neînțelese și ostracizate, valori prețioase ce necesită o educație aparte, pentru a se întoarce în societate cu fruntea sus și cu un mare potențial de a ajuta societatea, omenirea în general. Condițiile de reușită sunt mai multe, dar una dintre cele mai importante este detașarea de lumea zbuciumată și plină de capcane, mai ales când e vorba de ființe fragede și fără experiența vieții. Trăim vremuri grele, pe care nu le înțeleg nici oamenii maturi, darămite niște copii inocenți, cum sunteți voi. Dincolo de aceste ziduri se duce o luptă continuă pentru bani, putere și celebritate, în care o persoană nu e prețuită pentru ce poate oferi societății, ci mai mult pentru felul în care știe să mintă, să profite de pe urma semenilor sau să-i laude pe cei care împart funcții și recompense materiale. Voi faceți parte din generația de mâine, neîntinată și plină de speranțe, cu calități pe care am vrut să le păstrez intacte până veți fi destul de puternici să le apărați singuri. Sper să reușesc în continuare, deși…

Aici, profesorul se opri puțin, poate pentru a-și găsi cuvintele potrivite sau a se convinge că este ascultat cu atenție. Ochii elevilor erau, însă, ca lipiți de buzele sale, căutând să înțeleagă unde voia să ajungă.

– În ultima perioadă, am avut niște probleme care tind să capete amploare. Totul a pornit din interior, și asta mă întristează cel mai mult. Cineva a trimis mai multe e-mailuri câtorva publicații, plângându-se că e nedreptățit și ținut aici cu amăgiri, împotriva voinței sale. Presa s-a inflamat imediat, așa cum se întâmplă în cazul știrilor de senzație, și a dezvăluit detaliile primite despre fiecare dintre voi. În câteva zile, au aflat adresa acestui internat și sosesc mereu echipe de reporteri care ne asaltează cu întrebări și acuzații. În plus, s-au autosesizat și autoritățile: poliția, protecția copilului, oamenii politici locali și de la centru. Vă spun toate acestea pentru ca să știți cu ce vă veți confrunta în cele ce urmează. Va fi greu, dar putem să trecem și peste asta dacă suntem uniți și gândim la fel. Ce ziceți? Ce zici, Șoc?

Cea de-a doua întrebare avea o conotație aparte, pe care băiatul a simțit-o și l-a făcut reacționeze după așteptări:

– Am vrut doar să fiu reparat așa cum mi-ați promis. Toți sunteți frumoși și vă puteți șterge singuri la fund, doar eu depind de alții și inspir coșmaruri celor care mă privesc. Mă simt tot un exclus, chiar și în această companie, de aceea am apelat la cei care pot să facă ceva pentru mine, care pot strânge bani pentru operații și proteze.

Acum era clar și pentru ceilalți de unde porneau necazurile amintite de profesor. Un gest disperat făcut de un coleg disperat, pe care le era greu să-l condamne ei. Doar mentorul lor avea puterea și argumentele cele mai potrivite:

– Firește că nu reușim să știm cum te simți, deși încercăm cu toții. Toate intervențiile de care ai nevoie costă în jur de o jumătate de milion de euro, iar eu ți-am cerut să ai răbdare până strângem această sumă și te pregătești sufletește. Răbdarea e una dintre cele mai valoroase virtuți pe care vreau să v-o cultiv.

– Eu sunt pregătit de mult, iar banii n-ar fi o problemă, se revoltă Șoc. Dați-mi voie să joc la Loto și o să câștig cu mult mai mult decât e nevoie. Restul îl donez internatului.

– Tu vrei să profiți de pe urma Visătoarei, câștigând pe nedrept potul cel mare și făcând primul pas spre o viață necinstită, încercă să-l lumineze profesorul. Îți dai seama că asta v-ar afecta toată viața, pentru că nu te-ai mai putea opri. Inevitabil, veți ajunge în centrul atenției, lumea o să vă afle secretul și veți deveni cei mai vânați oameni de pe planetă. Mai ales ea, pe care toți lacomii lumii o să vrea să pună mâna și să o țină închisă, ca pe o gâscă ce face ouă de aur. Asta îi dorești colegei tale? Așa vrei tu să ajungi un om împlinit?

Imagine similară

– Nicio grijă, profesore. Aș ajunge cel mai puternic om din lume și nimeni n-ar avea curajul să mă înfrunte, nu s-ar atinge de Visătoare, de Sentimente sau de Poligraf. Iar tu ai avea cea mai renumită școală cu copii dotați, pe o insulă paradisiacă și misterioasă din mijlocul oceanului. Ăsta e destinul meu și o să lupt cu toți cei care-mi stau în cale pentru a-l împlini.

Fel de fel

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tu vorbești mereu despre sex!
– Și despre ce vrei să vorbim? De timp, e bine?
– Da!
– De cât timp n-am mai făcut sex?

* Mi-am întrebat soțul ce și-ar dori de Dragobete. Mi-a făcut cu ochiu’! Cred că-i cumpăr niște picături!

* Două domnișoare cu asigurarea stomatologică inclusă în pachetul salarial, în liftul unei corporații:
– Ce-ai dragă, ți-e rău?
– Sunt puțin debusolată. Azi am fost la dentist și, cum mi-e frică de durere, l-am rugat să mă anestezieze ca lumea.
– Și? Te mai doare?
– Nu mă mai doare, da’ am observat că am chiloții pe dos…

* Doi tipi chercheliți la un zaibăr, într-un local, încep a povesti despre soții. Întreabă unul:
– Bă, tu când te-ai însurat, nevastă-ta a fost fecioară?
– Nu, vărsător.

* Femeia la shopping:
Mi-am cumpărat pantofi – n-am fustă.
Mi-am cumpărat fustă – n-am cămașă.
Mi-am cumpărat cămașă – n-am sacou.
Mi-am cumpărat sacou – n-am geantă.
Mi-am cumpărat geantă – pantofii nu mi se potrivesc…

* Când te trosnește ușa liftului în meclă, se cheamă lifting facial?

* – Vecină, motanul dumitale tocmai mi-a mâncat papagalul!
– Bine că mi-ai spus, atunci azi nu îi mai dau de mâncare.

* Dacă de ziua îndrăgostiților tu nu ești îndrăgostit…
Nu-i nimic, prietene…
Nici de ziua morților nu ești mort.

* Munca este locul unde câștigi… stresuri, ticuri nervoase, dureri de cap, iar la sfârșit de lună, câștigi și ceva bani pentru tratament.

* – Domnule doctor, cum au ieșit analizele soțului meu?
– Doamnă, îmi pare rău dar le-am încurcat cu ale altui pacient, nu mai știu sigur dacă are Sida sau Alzheimer…
– Și eu ce fac???
– Duceți-l în pădure, dacă vine acasă, nu vă mai culcați cu el…

* – Cum se mai comportă pacientul?, întreabă medicul.
– Zice că ar vrea să ajungă acasă, că-i e dor de nevastă…
– Este clar, iar delirează.

* Florina este la școală,
Însă treaba e nasoală:
Română, Mate, Engleză,
Pauză, lucrare, teză,
Nu deschide vreun caiet,
Ci Florina stă pe net.
Când va termina liceul
Florina spală veceul,
Se va face menajeră
Sau mai grav, va fi șomeră.
Că din școală are-n cap
Numai Facebook și WhatsApp.

Vreți s-ajungeți realizați?
Puneți mâna și-nvățați
Și fiți harnici ca albina,
Copii, nu fiți ca Florina!

Imagine similară

* Ion merge la medic:
– Care e problema ta, tinere?
– Vedeți, visez de 2 săptămâni găini care joacă fotbal. Vreau să scap de aceste vise.
– Da, ia acum aceste pastile, ca să nu mai visezi găini care joacă fotbal.
– Pot să le iau de mâine?
– De ce?
– Păi, vedeți, azi e finala și nu vreau să o pierd!

* N-ai casă, n-ai mașină, n-ai serviciu, dar vrei să ai și tu o femeie…
Ești masochist? Nu-ți ajunge câte nenorociri ai?

* – Mă, Gheorghe! Tu ai aruncat în mine cu plăcinta aia?
– Da!
– O fo’ cu intenție?
– Nu, mă! Cu varză!

* – Mi-e rușine de vecinul nostru.
– De ce, dragă?
– Până acum i-au murit 3 soții și m-a chemat la 3 pomeni…, iar eu nu l-am chemat la niciuna.

* Azi am fost într-un complex comercial imens și nu mai găseam ieșirea. Așa că am aprins o țigară ca să mă scoată ei afară.

* Campanie electorală…
– Nu aveți drum? Vă facem drum! Nu aveți apă și canalizare. La anul o să aveți. Vă aducem apă, gaz, vă facem poduri.
– Dar noi nu avem râu, zise cineva.
– Vă facem noi, nicio problemă.
Se ridică un bătrânel din mulțime:
– Eu nu am p**ă!
– Se rezolvă, zice candidatul.
Cineva din spate îl trage de mânecă:
– Șefule, dar asta nu putem să-i dăm.
– Taci, mă, că după alegeri asta o să le dăm la toți.

* – Scoală-te Ioane, că vorbești în somn!
– Of, tu Mărie dragă, da’ nici acolo nu am voie?

* Eu sunt propria mea șefă. Așa că, dacă mă veți vedea vorbind singură, să știți că sunt într-o ședință.

* Mă nene, mă! În viață poți iubi și o sută de femei! Principala iubire rămâne cui îi dai salariul în fiecare lună!