Jurnalul unei zile mai puțin reușite

Ieri m-am convins încă o dată că oricât te-ai pregăti pentru o zi, poate să iasă mai rău decât dacă ai aborda-o fără nicio planificare. Doar că eu am neglijat această regulă și mi-am făcut un plan prin care să iasă totul bine, fără prea mari eforturi în ziua de Sf. Petru. Așadar, mi-am făcut cumpărăturile joi – în ziua de piață a Seiniului – și mi-am vizitat mătușa tot în acea zi, ocazie cu care m-a tuns și mi-a oferit cadoul de ziua mea. Mica petrecere am ținut-o acasă, tot în avans, pentru ca vineri să răspund doar la telefoanele și mesajele de felicitare, iar între ele să citesc cartea „Pași”, a prietenei noastre Em Sava.

Bineînțeles că socoteala mea nu s-a potrivit cu ceea ce s-a întâmplat în realitate. Telefoanele au început să sune de la ora 7.00 (prima a fost soră-mea) și au continuat toată ziua. M-au bucurat cele scurte și la obiect, dar au fost și câteva care au depășit cu mult o jumătate de oră. Pas de mai citește Pașii, că n-apucam să termin un capitol, când iar suna mobilul. Probabil că de aceea s-a virusat, iar de azi-dimineață nu mai vrea să se deblocheze. Oricum am primit avertismente de mult că trebuie să-l înlocuiesc, însă acum chiar că e obligatoriu.

Imagine similară

Coincidența – sau Sfântul Petru mai nervos – a făcut ca nici televizorul să nu-mi mai meargă de ieri, când un trăsnet asurzitor a afectat transformatorul de la AKTA. Am aflat asta dimineață, odată cu promisiunea că pe la amiază vine piesa, iar pe diseară vom avea din nou semnal. Bine că mai merge Internetul și telefonul fix, altfel chiar că eram izolat de tot. Profit de această scăpare a ghinionului pentru a transmite celor care au de gând să mă sune pe mobil că nu o să le pot răspunde până joi, când merg să-mi achiziționez un telefon nou. De asemenea, le mulțumesc și pe această cale celor care mi-au făcut urări cu ocazia zile onomastice! Per ansambul, ziua de ieri a fost bună, dacă privim prin ochii optimistului, și așa trebuie să facem. 🙂