Tangențial (19)

De la click-ul eliberator și până la apariția viitorului aliat nu a durat mult. Doar cât să-și exprime Săndel îndoiala cu privire la această decizie:

– Cine știe ce ființă periculoasă ai ales să ne stea alături. Bănuiesc că nu degeaba a fost izolată într-un spațiu închis, dar nu a fost eliminată.

– Și noi am fost izolați un timp, răspunse Georgică. Situațiile disperate cer decizii pe măsură.

– Iar tu ai ales cea mai bună soluție!, se auzi o voce pițigăiată din spatele lor.

Personajul, o făptură mică și subțire în talie, intrase în încăpere pe nesimțite. Semăna la statură cu Gică, dar se mișca mai vioi și avea un zâmbet permanent în colțul buzelor subțiri și lungi, aproape de la o ureche la alta, astfel că puteai să-i admiri dinții mari și îngălbeniți. Ochii mici și insistenți îi observai doar când erai aproape, dar apoi nu mai scăpai de vraja lor. Trupul lui emana o energie debordantă, în ciuda faptului că ieșea dintr-un loc impropriu pentru exerciții fizice. Era desculț și avea câte patru degete lungi la picioare, precum și la mâini. Se opri detașat în fața benzii de comandă și execută o cerere elaborată. Imediat, în fața lui ajunseră mai multe pahare cu o băutură misterioasă.

– Luați și beți ceva deosebit, cea mai bună licoare care se poate comanda aici!, îi pofti el cu un gest mărinimos. Sunt sigur că gazdele nu au fost atât de politicoase.

Și după ce goli pe nerăsuflate un pahar, plescăind de plăcere, luă un altul și îi făcu semn lui Sibel să elibereze fotoliul. Se așeză apoi tacticos în poziție semi-culcată și își încrucișă satisfăcut picioarele ridicate, sprijinite parcă de un suport invizibil. Timizi și curioși, totodată, oamenii pășiră pentru a-și lua în primire doza de băutură, cu excepția sirianului, gustară cu precauție, constatând că merita toate laudele. Un gust răcoros, o aromă nemaiîntâlnită și un efect călduros asupra stomacului și apoi a creierului.

– Excelentă, nu-i așa?, îi sondă personajul. Se cheamă „Focul Infernului” și e după o rețetă proprie.

Încurajați de efectul licorii și intrigați de comportamentul impertinent al ființei oaspete, pământenii își dezlegară limbile.

– Cine ești, de fapt, dumneata? De unde vii și cum crezi că ne poți ajuta? Suntem amenințați de niște creaturi puternice și nu prea avem timp de petrecere, au comentat pe rând Săndel, Titus și Sabina.

– Relaxați-vă, că sunteți pe mâini bune, dădu din mâna a lehamite personajul. Îi trebuie ceva vreme „creaturii” până inhalează un suflet și ceva mizerie de hrană la regim. Până atunci, ați face bine să-i tăiați din aripi.

– Cum adică?, se interesă Georgică.

– Simplu, Gicule! Schimbă parola de intrare în sistemul central. Am văzut că te pricepi.

– Ahaaa… Zamolxis… Și ce parolă ar fi impenetrabilă pentru ei?

– Bună întrebare! Numele meu nu le place deloc, de aceea îl vor ocoli mereu. Parola va fi: „ELSATANEL689”. Garantez pentru ea.

Georgică se supuse imediat, de parcă era mânat de o putere nevăzută.

– Bun băiat, îl lăudă necunoscutul. Doar noi vom fi la comandă, iar eu am încredere în voi, așa cum vă cer să aveți și voi în mine. E timpul să vă întreb ce planuri aveți?

Întrebarea îi era adresată de data asta lui Săndel, răspunsul venind automat, fără timp de respiro:

– Vrem să ne înapoiem pe Pământ.

– Excelent! Am avut și mai am mulți prieteni pe planeta voastră minunată. Oamenii de acolo sunt calzi și primitori cu noi. Mențineți cursul și mă chemați când suntem aproape. Între timp, eu o să-i dau de furcă acestui zeu încrezut.

Ființa se ridică în picioare, își goli complet paharul, după care i-l puse în mână Sabinei, făcându-i cu ochiul. Apoi ieși vioi și bine dispus, de parcă îl aștepta un joc de divertisment. Oamenii se frecau la ochi, de parcă s-au trezit dintr-un vis.

– Ce-a fost asta?, se întrebă iritat sirianul. Încă un necredincios băutor și îngâmfat?

– E ceva foarte ciudat cu el, murmură Georgică. Parcă mă hipnotiza și-mi anihila orice urmă de voință.

– Ne-a ignorat complet și nici nu s-a prezentat măcar, răbufni și Sabina, trântind paharul pe bandă.

– Nici nu era nevoie, interveni Titus. Uitați-vă la parolă: Elsatanel! Adică Satanel, îngerul care s-a răzvrătit și a pierdut la nume ultimele două litere, devenind Satan. Probabil că, în mândria lui, nu recunoaște ciuntarea numelui, ba și-a mai adăugat în față încă un „el”.

– Oooo, Doamne! O fi chiar Satana?!, exclamă Sabina.

– Sau cel puțin unul ca el, din moment ce susține că-s mai mulți și pe Pământ. Nu numai oamenii s-au înmulțit de la Adam și Eva, completă bărbatul.

Imagini pentru poze cu satana

– Chiar că ai făcut o alegere inspirată, Georgică!, îl certă Săndel. Am căzut din lac în puț, și oricine ar câștiga din confruntarea ăstora, tot victime vom ajunge.

– Ne facem frate cu dracul, până trecem puntea, găsi micuțul o expresie pentru justificare.

– Doar că dracul ăsta ne citește și gândurile, micuțule. Nu cred că mai putem scăpa de el, se plânse comandantul.