Pe urmele tatălui (34)

Probabil că s-a trezit în Rai, altfel nu se explica albul predominant dimprejur. Doar că îngerii nu aveau aripi – așa cum știa ea că trebuie – și nici nu o băgau în seamă, fiind preocupați de altceva. Poate încă nu au luat-o în evidență și e nevoie să fie înregistrată în vreun catastif, de aceea-i imobilizată într-un pat. Încercă să se miște, dar atunci o fulgeră o durere cât se poate de pământeană, prima senzație care i-a produs îndoieli în ce privește locația. Dacă există un Dumnezeu, nu se putea să o trimită în Iad, numai El știa că n-a păcătuit nici măcar cu gândul. Doar dacă sinuciderea a cântărit atât de mult încât să-i fie șters meritul credinței și a faptelor bune.

– S-a trezit, se auzi o voce stridentă de femeie, după care a văzut un chip binevoitor ce se apleca asupra ei.

Parcă era o soră medicală, iar alături vedea și o perfuzie care-i dădea iluzia unei spânzurători. Nu era posibil să fie încă pe pământ, doar a ales bine mașina și s-a aruncat cu capul înainte în fața ei. Înseamnă că ghinionul a urmărit-o nu numai câtă vreme a trăit, ci și când a vrut să scape de viață. Dar poate află tatăl său ce a făcut și o omoară cu mâinile lui, deci mai e o șansă să i se îndeplinească dorința. Sau a avut norocul să scape de sarcină și totul va reveni la normal. Însă durerile care-i invadau tot trupul nu-i dădeau motive să mai creadă în normalitate. Și nici chipul doctorului venit să-i cerceteze starea și să o liniștească.

– Fii cuminte și nu te mișca prea mult. Ai scăpat cu viață, asta-i tot ce contează, au fost cuvintele venite ca o sentință.

– Dar copilul?, se căzni ea să întrebe.

– Care copil?, auzi imediat întrebarea nedumerită.

– Copilul din mine, rosti Ioana cu lacrimi în ochi. Sunt fată… fecioară.

Medicul nu a priceput ce voia ea să-i transmită, s-a întors spre personalul din jur și au discutat un timp. Fata a auzit doar cuvântul ”analize”, repetat de câteva ori, după care mintea i s-a retras din realitatea înconjurătoare, luându-i și durerile. Sau or fi fost analgezicele primite fără să-și dea seama. Momentele de luciditate au alternat în zilele și nopțile următoare, fără să poată ține o evidență a lor. Vărsând lacrimi și punând întrebări scurte, care au încetat de tot când a fost anunțată cu bucurie că pruncul din ea a scăpat cu viață. Nici numele nu a mai vrut să și-l spună, în naivitatea că poate asta îi va face pe doctori s-o lase să moară. O necunoscută fără acte nu merită atâta efort și cheltuială.

Dar tânărul medic era insistent și i-a mai adus două doamne pe cap, drăguțe, însă foarte insistente în curiozitatea lor. În prima zi, nu le-a răspuns, ci le-a ascultat o parte din confesiuni. A doua oară au venit cu ciocolată și înghețată, mângâind-o cu cuvinte blânde și ajutând-o să savureze din dulciuri. Erau amabile amândouă și însărcinate cam în aceeași lună, iar povestea lor a făcut-o să își dezlege și ea limba. Le-a destăinuit cauza tentativei de sinucidere, fără să omită nici vizita polițistului care a determinat-o să recurgă la acest gest disperat. Doamna brunetă i-a cerut voie să o înregistreze pe un reportofon, pentru că, zicea ea că e avocată și ar putea să o ajute. Cea blondă întreba mai multe, dar zâmbea blând și înțelegător. Astfel că nu a rezistat și i-a destăinuit numele și adresa, fiind asigurată că le va avea alături în confruntarea iminentă cu părinții, dar mai ales cu tatăl.

– Ioana, ești o fată frumoasă și inteligentă, dar trebuie să ne spui fiecare amănunt pe care ți-l amintești, o îmbărbătă doamna căreia i se spunea Delia. Crede-mă că suntem amândouă în aceeași situație și vrem să-l prindem pe cel care e de vină. Știi cumva când și cum s-a întâmplat ceva mai puțin obișnuit, în zilele optime pentru a rămâne însărcinată? Îți dai seama care ar fi putut fi ele?

– Da, am învățat la școală, răspunse cu jenă Ioana. Sunt cam la două săptămâni după… ciclu. Am uitat să vă spun că în acele zile ne-am jucat puțin cu o mașină care tot staționa în fața clubului în care dansam. Atunci am simțit o înțepătură aici, și fata arătă zona de sub burtă. Nu i-aș fi dat importanță, dar mi-am zis că Dumnezeu mă pedepsește pentru că l-am lăsat pe Vlad să zgârie autoturismul.

Delia a tăcut o vreme, pierdută printre gânduri și amintiri. Chipul i-a abandonat orice zâmbet, iar vocea nu mai avea blândețe când a mărturisit:

– Și eu am trăit aceeași senzație în momentul pe care-l cred cel al inseminării. Ieșeam din magazin, de unde mi-am luat doar o lămâie, iar când am ajuns pe trotuar, o durere ca de la injecție m-a săgetat în același loc.

– Ce tot spuneți acolo?, se revoltă avocata. Mă alarmați, pur și simplu!

– Ce vrei să spui, Mihaela?, întrebă cu uimire blonda.

– Acum îmi amintesc că și eu am fost surprinsă de o durere asemănătoare, tot când ieșeam din Mall. Și exact în perioada optimă pentru această sarcină.

Sănătate Info - Nu am știut până acum totul despre spermatozoizi. La coada lor a fost descoperită o structură misterioasă