Fructul interzis (5)

continuare

Acum, fiind în atenția unui preot, mărul acela părea un fruct divin, la care se uitau cu admirație toți colegii, în drumul lor către ieșire. Doar șeful nostru era prea ocupat cu umplerea păhărașelor cu talpă și atenția de a fi la înălțimea distinsului oaspete.

– Poate doriți un cuțit ca să-l curățați de coajă și să-l tăiați, se interesă el. Iar voi nu mai stați pe aici cu gura căscată, se adresă apoi celor care mai zăboveau prin birou.

Atunci m-am simțit și eu în plus, dând să mă îndrept mai hotărât spre ușă. Noroc că a intervenit părintele în favoarea mea, iar asta tot mărului i-o datoram.

– Lasă-l pe băiatul ăsta să ne mai spună câte ceva despre pomul din grădina lor. Cred că merită și o băutură, după cadoul aparte pe care ni l-a făcut.

Domnul Belbe nu putea să-i refuze propunerea, așa că m-a întrebat și pe mine ce aș vrea să beau. O bere era cea mai potrivită, m-am gândit imediat, pentru că puteam să gust câte puțin din ea, chiar și o oră. Badea Nelu mi-a adus un scaun din atelier, și astfel am avut ocazia să rămân printre cei trei bărbați, în care popa era vedeta, iar șeful nostru punea întrebările. La început, doar unele simple, însă după câteva guri de gin și aproape tot mărul consumat, temele dezbătute au devenit mult mai interesante. Asta după ce Gâzu, unul dintre cei doi muncitori care se ocupau de mașina de spălat a părintelui, a venit să anunțe că e ars motorul.

– Deduc că e ceva grav, a anticipat preotul Babici.

– Ar fi o lucrare de durată, dar pentru dumneavoastră putem face o excepție și să punem un alt motor, identic, pe care se întâmplă să-l avem în atelier, l-a liniștit șeful. Garantăm că o să meargă la fel de bine ca și cel dinainte.

– Am știut eu că vin la omul potrivit, a răspuns cu vădită bucurie fața bisericească. O să te pomenesc în rugăciunile mele, Petrică.

– E cea mai mare răsplată pentru mine, dom’ părinte, s-a arătat recunoscător șefu’. Mai ales că-s un om cu multe păcate, care nu prea merge la biserică.

– Știu, dar nu te condamn, a zâmbit îngăduitor popa, după care și-a golit păhărașul și a mai mușcat o dată din fructul savuros. Credința și bunătatea sufletească sunt la fel de apreciate de Dumnezeu, de oriunde ar veni.

– Pe asta mă bazez, mai ales dacă o spune un om cu harul dumneavoastră. Dar cum v-ați dat seama că sunteți sortit a fi un slujitor al Domnului?

Părintele îmi aruncă o privire cercetătoare, la fel și lui badea Nelu, care-și vedea liniștit de țigara lui, după care privi în jur și abia apoi se uită în ochii interlocutorului, răspunzând pe un ton aparent glumeț.

– A durat ceva… după doi ani la Facultatea de Teologie. Nu credeam că voi ajunge departe când m-am înscris, dar am făcut-o pentru bani. Am văzut cât de mult se câștigă din asta, iar banii sunt cei care contează în viață, dacă vrei să fii apreciat.

Era o învățătură pe care domnul Belbe o știa dinainte, dar nu se aștepta s-o audă și de la un preot atât de admirat. S-a gândit că ginul își face efectul, așa că a reumplut imediat paharele de pe birou.

– Dar spune în Biblie să nu ne facem griji pentru ziua de mâine, că are Dumnezeu grijă de noi?, îl incită el.

– E bine că scrie așa, altfel am vedea în jur doar leneși care așteaptă să le cadă totul din cer. Ăsta e scopul religiei, să țină masele sub controlul credinței și într-o situație materială decentă. Mulțimea se teme mai mult de Dumnezeu decât de legile statului, iar asta îi ferește de multe tentații ilegale și imorale. Dar noi suntem oameni cu școală și experiență de viață, știm că viitorul și-l face omul cu mâna lui. Să nu-mi spui că tu n-ai bani puși deoparte!

Popa mai gustă o gură de tărie și termină de mâncat mărul. Avea o privire sclipitoare și obrazul mai roșu, însă zâmbetul îi rămânea constant pe buze.

– Eu v-am spus că-s un biet păcătos, dar dumneavoastră trebuie să fiți un exemplu pentru enoriași, veni cu o motivație domnul Belbe.

– Încerc să arăt așa în fiecare zi, însă tot om sunt și eu. Nu degeaba se spune ”să faci ce spune popa…”, iar vouă vă mărturisesc ceva intim, care e bine să rămână între noi. Mi-am asigurat viitorul, precum și cel al copiilor și nepoților mei. Să nu credeți că am cont gras la CEC, dar am în schimb bani puși deoparte, aur și bijuterii. E răsplata muncii de mulți ani, pe care credincioșii mi-au apreciat-o și m-a răsplătit fiecare cum a putut. La fel cum sunt sigur că ai și tu, măi Petrică, doar ești un om descurcăreț, cu relații între oameni importanți și un atelier cu meseriași căutați de multă clientelă.

A fost rândul șefului să se înroșească, în timp ce-și ștergea ochelarii cu o piele de căprioară. Era momentul când au intrat și colegii cu mașina de spălat, iar eu mi-am dat seama că experiența e pe terminate.

– V-am spus că băieții o să vă servească rapid și eficient, a ținut domnul Belbe să-i amintească preotului.

– Nu m-am îndoit nicio clipă, l-a asigurat acesta. Spune-mi cât mă costă, mai ales că m-am simțit atât de bine între voi.

– Ne-a făcut plăcere și nouă, iar răsplata potrivită e cea pe care ne-ați promis-o: să vă rugați și pentru noi, a răspuns șeful în timp ce-și strângeau din nou mâinile.

– Fiți siguri că o voi face, așa cum am mai făcut-o și până acum, l-a asigurat părintele.

– Doar o întrebare aș mai vrea să vă pun, dacă binevoiți a-mi răspunde la ea, și-a exprimat Petrică dorința. Știu că-i una neobișnuită pentru un preot, dar credeți cu adevărat în Dumnezeu?

Părintele nu s-a simțit deloc afectat de curiozitatea lui, ci a răspuns cât se poate de natural:

– Nu cred, dar nici nu contează. Important e că nimeni să nu observe asta, iar aici sunt un actor desăvârșit, nu?

După care și-a amintit de mine și mi s-a adresat pe un ton familiar:

– Tare mi-a plăcut mărul tău, tinere. Spune-i tatălui tău să vină mai des la biserică și m-aș bucura dacă mi-ar aduce vreo câteva fructe de-astea. Sunt sigur că preotesei i-ar prii să simtă un gust atât de exotic, de parcă ar veni din Grădina Raiului.

Probabil m-am înroșit și eu la față, însă am reușit să-i promit că voi face tot ce se cuvine în această privință. După care m-am ridicat, am pus sticla cu bere în ea pe masă și am ieșit imediat afară. Aveam nevoie de aerul liber și liniștitor din exterior.