Autoportret

Îmi amintesc de ziua când ne-am cunoscut
Și m-ai examinat doar superficial,
Deși nu-mi place să m-ascund după un scut,
Nu te-ai căznit să vezi ce am mai special.

Numai eu ți-am remarcat unicitatea,
Te-am abordat cotidian, fără pardon,
Sperând să percepi și tu realitatea:
Că inimile noastre bat la unison.

Treptat, ajuns-am să ne luăm de mână
Și să ne bucurăm de-același răsărit,
Iar după ziua ce-n frumuseți se-adună,
Să adormim îmbrățișați în asfințit.

Azi mă-nțelegi când gândurile mă robesc,
De parcă sunt prizonier în lumi străine,
Ai învățat că, orice-ar fi, tot te iubesc,
Și oriunde-aș fi plecat, mă-ntorc la tine.

Te asigur că ai să vezi de multe ori,
Dar aș fi bucuros să mă crezi pe cuvânt,
Că sunt același romantic cu capu-n nori
Și cu picioarele înfipte în pământ.

Lifestyle: Cu capul in nori si buzunarele goale: 2 clisee care te tin  departe de bogatie