Banii (XI): Controversă

Deși surpriza revederii era la fel de mare pentru toate trei personajele, pe chipul bărbatului nu se regăsea și bucuria. Chiar o trase pe Rodica mai departe de masa lui, întrebând-o neliniștit:

– Ce cauți aici? Mă urmărești cumva?

Tânăra își desprinse brațul din mâna care o ținea ca într-o menghină și îi făcu semn să se liniștească, adresându-i-se la fel de familiar:

– Ca să fim corecți, tu ai dat iar peste mine, cu aceeași stângăcie.

– Daaa?, exclamă el cu o voce sarcastică, ce nu se dorea auzită de altcineva. Îmi pare rău, dar nu mai am patru milioane de euro la mine, să te despăgubesc iar.

– Nu fi răutăcios. Recunosc că relația noastră a început cu stângul, dar nici tu nu ai cooperat deloc.

– Ce relație? Ce cooperare? Nu ne cunoaștem și nu ne datorăm nimic unul altuia.

– Eu nu cred. În momentul când oferi cuiva o sumă atât de mare, se înfiripă o relație, vrei nu vrei. De asemenea, pot apărea niște probleme, așa cum s-a întâmplat și de această dată.

Imagini pentru imagini cu cearta

– Iartă-mă că ți-am făcut probleme, zise tânărul la fel de ironic. Dacă tot ai acceptat banii, acceptă și problemele… și rezolvă-le. Eu nu am nevoie de ele, sunt fericit cu ce am. Apropo: cum m-ai găsit? Sper că nu ai povestit tuturor despre această întâmplare, pentru că tocmai situația asta am vrut s-o evit.

– Nicio grijă! M-am gândit eu că vrei să rămâi anonim, și numai întâmplarea a făcut să ne ciocnim din nou. Eu zic să o luăm de la început, ca doi oameni civilizați, chiar dacă arăt groaznic cu rochia pătată, iar lumea se holbează la noi. Numele meu e Militaru Rodica…

Femeia îi întinse mâna, deși erau aproape lipiți unul de altul.

– Liviu… Pop Liviu. Ar trebui să zic că-mi pare bine, dar sărbătorim ziua unui coleg de muncă și mi-ar plăcea să mă întorc la masă. Deja îmi fac semne…

– Te înțeleg, Liviu. Și eu trebuie să mă schimb…, stau la hotelul de alături…, trebuie să vorbim ceva important.

– Important pentru mine este să mă uiți. Lasă-mă să-mi trăiesc viața fără valuri prea mari, că îmi fac rău.

– Doar o discuție îți cer să suporți. După aceea îți promit că te las în pace, dacă asta-ți va fi voia. Promite-mi, te rog!

Liviu se uită în ochii ei imploratori, apoi la colegii nerăbdători, din nou la ea…

– Bine, după masă sunt liber.

– Excelent! Pe la patru, la barul hotelului?

– Mai bine la șase, că avem de jucat un meci de fotbal.

– Atunci, ne vedem la șase. Sper că ești punctual.

Cei doi se despărțiră, iar Rodica îi făcu semn Verei să iasă de la masă. Aveau de făcut un drum până în Seini cu bunica Ana,  după care urma o pregătire amplă pentru a-l convinge pe acest încăpățânat să li se alăture, una dintre arme fiind o ținută cât mai fermecătoare. Niciun bărbat nu putea rezista unei femei tinere, inteligente și frumoase, cu atât mai puțin un simplu provincial. Numai să nu-i tragă clapa! Dar niciuna din ele nu-și exprima această temere, mai ales că Liviu se temea de o eventuală deconspirare.

– Cum de nu m-ai avertizat din timp că tipul e la masa de alături?, întrebă Rodica în timp ce-l așteptau în fața unui coctail. Aș fi putut să-l abordez mai finuț.

– Nu l-am recunoscut decât după ce s-a ridicat și a deschis gura. Acu’ trei luni nu era bărbos și cu ochelari de soare. Se vede că s-a pus la patru ace când a plecat în Capitală.

– Da, e genul de bărbat care nu pune accent pe cum arată în zona lui, că oricum știe lumea ce-i poate capul.

– Lasă că tot e mai drăguț decât Virgil!, chicoti Vera. Are un vino-ncoa de om natural.

– Da? Mie nu-mi plac bărbații cu barbă. Și nici cei împiedicați, încăpățânați, fără ambiții…

– Pssst! Uite-l că vine!, anunță Vera în șoaptă.

– Măcar și-a schimbat hainele, apucă să-i șușotească Rodica.

Liviu le zări mai târziu, chiar dacă nu erau multe persoane la micuțele mese. Se vedea pe el că nu era insensibil la felul în care s-a aranjat femeia cu care se certase câteva ore înainte. Rodica i-o prezentă pe Vera, după care îl îmbie cu ceva de băut. Spre dezamăgirea ei, omul preferă iarăși o bere.

– Așadar, iată-ne din nou față în față, doar că de data asta nimeni nu-i jenat de vreo cafea vărsată, râse Rodica pentru a intra într-o atmosferă destinsă.

– Nu știu cum s-a întâmplat, dar să nu credeți că sunt mereu așa. Îmi cer încă o dată scuze!, spuse politicos tânărul.

– Dar nu e cazul. Cred că vina e împărțită, mai ales că m-ai prins de fiecare dată cu nervii întinși, răspunse femeia, la fel de amabil.

– Acum… dacă tot ne-am reîntâlnit, îmi spui și mie despre ce-i vorba?

Rodica oftă la gândul că iar trebuia să-și repete tragedia.

– Desigur. E o poveste lungă, dar voi căuta varianta cea mai scurtă. Prietena mea, aici de față, îți poate confirma unele aspecte, doar a fost de față când a început totul… sau aproape totul.

10 festivaluri celebre

10 festivaluri la care trebuie să ajungi măcar o dată în viață

1. Carnavalul din Rio de Janiero, Brazilia. Practic, este o petrecere non-stop care are loc în fiecare an în Brazilia. Acolo, te poți bucura de costume impresionante, de muzică samba și de păpușile gigantice care se scot în fiecare an în oraș.

2. Oktoberfest din Munchen, Germania. Se ține în ultimele două săptămâni din septembrie până în primul weekend din octombrie. Deși această petrecere are loc în foarte multe țări, trebuie să știi că nimeni nu a ajuns la nivelul germanilor. De altfel, acesta este cel mai mare festival de bere din lume.

3. Holi – festivalul ținut de hindușii din întreaga lume. Cunoscut și sub numele de sărbătoarea culorilor, Holi celebrează sfârșitul iernii și începutul primăverii. Este unul dintre cele mai frumoase festivaluri din lume și are două mari calități: este gratis și este un festival care nu produce niciodată niciun incident major.

4. Carnavalul din Veneția, Italia. Acest carnaval se ține încă din secolul al XIII-lea. Oamenii vin la acest festival și se bucură de ideea de a se masca și de a purta costume care mai de care mai interesante.

5. Tomorrowland – Boom, Belgia. Dacă îți place muzica electronică, atunci trebuie să știi că Tomorrowland este unul dintre cele mai mari festivaluri unde se ascultă astfel de gen muzical. În fiecare an, peste 100.000 de oameni vin în Belgia pentru a participa la el.

6. La Tomatina – Bunol, Spania. În fiecare an, în ultima zi de miercuri din luna august, în Spania, se desfășoară unul dintre cele mai amuzante festivaluri din lume – La Tomatina. Deși nu ține de nicio tradiție specială, oamenii ies în oraș și încep să se bată cu… roșii.

7. Coachella – Indio, California. E unul dintre cele mai importante festivaluri de muzică din lume. De asemenea, la acest festival vin și cele mai mari vedete de la Hollywood.

8. Festivalul oamenilor care fug de tauri (Encierro) – Pamplona, Spania. E unul dintre cele mai periculoase festivaluri. Cu toate acestea, cine n-ar vrea să vadă niște indivizi nebuni care se lasă loviți de tauri înfricoșători?

9. Burning Man – Black Rock City, Nevada. Totul se întâmplă în deșert și nu înseamnă altceva decât petreceri zi și noapte.

10. Glastonbury – Glastonbury, Anglia. Aici, vei avea ocazia să asculți live unele dintre cele mai importante trupe din lume, iar atmosfera este incendiară.

Sursa: ”Graiul Maramureșului”

Animalul meu de companie

Am tot întrebat, în stânga și-n dreapta, ce fel de animal mi-ar fi potrivit pentru a-mi mai alunga singurătatea. Unii îmi sugerau o pisică, că nu trebuie scoasă la plimbare; alții un câine, fiindcă e mai prietenos și nu-și face nevoile prin casă. Au fost și alte propuneri, cum ar fi: păsări, hamsteri, maimuță sau un acvariu. Fiecare cu avantajele și dezavantajele lui. Un acvariu sofisticat și cu pești multicolori m-ar fi atras cel mai mult, dar ce-o să mă fac atunci când lipsesc mai mult timp de acasă sau se ia curentul? Vecini am puțini și fiecare e ocupat până peste cap, așa că nu mă pot baza pe sprijinul lor. În plus, mi-ar plăcea să ies și eu cu animalul în lume, să socializăm și să facem schimb de experiență cu alte cupluri.

Din fericire, am avut norocul să găsesc exact ceea ce căutam. Un animal unicat, care i-a uluit pe toți cunoscuții mei: un pește de uscat, mai precis un pește-câine! E un exemplar mărișor, dar periculos atunci când crede că sunt agresat de vreo ființă. De aceea am fost nevoit să-i pun botniță și lesă, de câte ori ieșim la plimbare. E iute în mișcări, deplasându-se cu ajutorul înotătoarelor, iar uneori face salturi lungi, speriindu-i pe curioșii prea insistenți. Cred că are sânge de răpitor, concluzie care se impune de la dinții lungi și ascuțiți.

Cu mine e blând și plin de iubire, mai ales când îl servesc cu mâncarea noastră preferată: pește pane. De aici i-am dat și numele, în perioada scurtă de dresaj și acomodare. În acea vreme era mai încăpățânat și își arăta adesea colții, când îl dojeneam. Mi-am dat seama că-i musai să-mi impun autoritatea și l-am amenințat că-l fac și pe el pane, precum pe rudele sale, pe care oricum nu le suportă. De atunci, de câte ori îi zic Pane, arâtându-i și tigaia de sacrificiu , uită de orice divergență, apropiindu-se spășit și gudurându-se precum un cățeluș inocent.

Dar Pane al meu are și un defect care mă scoate din sărite: nu suportă apa, neștiind să înoate. De aici și problemele care se ivesc când trebuie să-i fac baie. I-am prins, însă, slăbiciunea: îi place berea și bea alături de mine, plescăind din buzele-i cărnoase. Îl las până se îmbată și, când îi văd ochii bulbucați, știu că i-a pierit frica de înec și pot să-l bag liniștit în vană. A doua z se trezește mahmur, dar curat și fără supărare. Ba ar fi în stare s-o ia de la capăt cu berea. E cam băutor animalul ăsta de companie, dar credincios și simpatic. Nu l-aș schimba pe niciun altul, oricât de frumos și dresat ar fi.