În căutarea brânzei perfecte

Am urmărit cu mare interes aventurile lui Toni în căutarea celei mai delicioase brânze din  lume. După cum mă știți, sunt un fan brânză de când am gustat prima  bucățică, iar țelul meu este identic cu cel al eroului menționat mai înainte. Astfel că am trăit alături de el fiecare experiență din țările pe care le-a vizitat, dar mai ales acele degustări din brânzeturile tradiționale la care a fost invitat. Eram tare curios ce impresie are, fiind vorba de specialități din Spania, Anglia, Rusia, Columbia, Australia și alte țări cu rețete renumite în acest domeniu, fiecare cu pretenția de a fi recunoscută campioană prin gustul ce-l oferă preparatele lor.

Trebuie, însă, să vă mărturisesc că am fost sceptic de fiecare dată, și s-a dovedit că am avut dreptate. Părerea mea, care coincide cu a milioanelor de români – dar și al milioanelor de turiști care ne-au vizitat țara -, este că brânza cea mai bună din lume se găsește la noi, în România! Pot să jur pe ce-mi place mai mult, adică pe gustul sublim al brânzeturilor sănătoase și delicioase pe care mă bazez. Știu că mă credeți, dar tot am să viu cu câteva argumente și exemple concrete.

Îl invit, pe această cale, pe Toni să viziteze și „țările” ce se găsesc în interiorul granițelor noastre, cum ar fi Țara Hațegului, Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Chioarului, Țara Făgărașului, Țara Moților, Țara Sibiului și mai cu seamă Țara Oașului, pe unde m-au purtat recent pașii. Acolo e mama brânzei și gustul ferice care ți se întipărește pe limbă și în memorie. Acolo crește iarba cea mai grasă și pasc oile cele mai fericite. Acolo oamenii te întâmpină cu calupuri de caș și brânză mari cât roata carului, alături de o pălincă tare și împodobită cu mărgele rezistente. Acolo, în luna mai, se ține Sâmbra Oilor, o sărbătoare seculară în care brânza e ridicată la rangul de Regină, iar turiștii sunt tratați regește cu cele mai bune și năstrușnice rețete.

Acolo aș vrea să văd ce părere are Toni Delaco despre brânza oșenească sau moroșenească. Mira-m-aș de n-ar zâmbi pe sub mustață și n-ar zice: „No, așe brânză n-am mai mâncat pă nicăieri! Ai avut dreptate, măi Pătrule”. Iar eu i-aș mai turna un pahar de tărie ca să-i lunece mai bine îmbucătura. Apoi ar merge numai bine un dans, să se așeze mai bine mâncarea și să poată încăpea un alt fel de brânză.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

 

Brânza ca o muză

Când în frigiderul meu nu se mai găsește brânză, înseamnă că e gol. Semn că trebuie să-mi iau plasa și să găsesc un vad bun de aprovizionare, cu cele mai diferite și delicioase sortimente. De data asta mi-am pus în gând să-i întâlnesc pe Toni și Toni jr., despre care auzisem că au sortimente foarte apreciate, dar și un mare talent în a le promova. Pentru că, după cum am mai spus cu alte ocazii, eu am fost mereu un fan brînză, mândru și consecvent în a căuta perfecțiunea gustului.

Întâlnirea de gradul zero a avut un impact emoționant pentru mine, fiind parcă inhibat în fața vitrinei și a carismei de care dădeau dovadă cei doi, îmbiind cumpărătorii cu vorbă dulce și fraze bine meșteșugite:

11238214_853537951406536_8464564313676558831_n

– ”Luați brânză de la noi,/ Că vă scapă de nevoi!” Sau: ”Hai serviți Brânza Pufoasă,/ Ce face cinste pe masă!” Ori: „Acest sortiment e apetisant ca o savarină împărțită sub clar de lună cu iubita”.

Auzind aceste creații originale, nu m-am putut răbda să nu le pun întrebarea care mă frământa:

– Dar cum de vă vin aceste inspirații, atât de plăcute urechilor și generatoare de pofte?

Toni m-a privit șăgalnic, parcă încercând să-mi citească dorințele, și mi-a zis zâmbind:

– Tocmai brânza pe care o vindem e muza care ne inspiră, că ea ne stimulează trupul, sufletul și mintea.

Atunci interveni Toni jr., la fel de spontan ca și tatăl său:

– Brânză Pufoasă de-ai gustat,
Imediat te-a inspirat,
Și o să-ți curgă în creații,
Metafore și comparații.

Toni-Jr

– Ai văzut ce poet e juniorul dacă a mâncat brânză de la Delaco de când era mititel? Ia gustă și dumneata din această minunăție magică și ai să vezi cum îți merge mintea.

Și mi-a oferit o mostră din produsul atât de apreciat de toți cei din preajmă. N-am stat pe gânduri, ci m-am grăbit să-i urmez sfatul, iar gura mea a simțit o simfonie de senzații gustative pe care le-a împărtășit cu bucurie întregului corp. Simțeam cum papilele îmi dansează într-un ritm dat de creierul ce devenise mai vioi și neastâmpărat.

– O astfel de delicatesă cred că ar înlocui cu succes ambrozia pe care se spune că o savurează zeii, am exclamat eu fără să-mi dau măcar seama.

– Ai văzut că deja funcționează!, au constatat deodată amândoi Toni.

Atunci mi-am dat seama că am găsit ceea ce căutam de multă veme, iar frigiderul nu-mi va mai fi niciodată gol. Sunt sigur că nici muza nu mă va mai ocoli, ci va veni mereu pe un nor alb și pufos, precum e brânza care mi-a vrăjit simțurile.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015