Banii (X): Idiotul

Revederea dintre Vera și bunica Ana a fost înduioșătoare, lacrimile și bucuria alternând sau contopindu-se în momente care au făcut-o și pe Rodica să apeleze la șervețelele din dotare. Bătrâna zâmbea fericită în timp ce-și îmbrățișa nepoata, iar aceasta o săruta pe fața-i umedă și zbârcită de ani, după care tot ea o ștergea de lacrimi cu batista pe care știa că buni o are mereu în buzunarul rochiei. În acest timp, bucureșteanca se întreba cum a fost posibilă o despărțire atât de îndelungată între doi oameni care se iubesc atât de mult, și de ce s-a temut prietena ei de acest moment. Poate numai sufletul lor știa ce zbateri interioare le frământă.

– Dar Sebi? Nu-i acasă?, întrebă după o vreme Vera.

– Nu, draga mea. Îi plecat iară cu marfă păstă graniță, răspunse bătrâna cu amar.

Sebi trebuie să fie fratele de care pomenise Vera de vreo două ori.

– Buni, ea este prietena mea, Rodica.

Cele două femei își dădură mâna schițând un zâmbet politicos, după care bunica veni cu reproșurile firești. De ce nepoata nu a mai sunat-o prin telefonul vecinei de vizavi, de ce nu a anunțat-o că vine, să se pregătească, de ce-i atât de slabă…

– Am fost foarte ocupată, buni, dar totul e ok! Și mie mi-a fost tare dor de tine, crede-mă, se scuza fata când prindea prilejul.

– Ei, da luați loc, domnucă dragă, o invită Ana pe străină. Să știți că tot am cu ce să vă servesc, deși nu-i cine știe ce. S-a nimerit că mâine trebuie să merg la tătâne-său și am pregătit câte ceva.

Vera se întunecă dintr-o dată când auzi, iar Rodica evită să pună întrebări. A tăcut și a privit liniștită cum cele două seinence aranjează masa, aducând apoi câte ceva din curte, din frigider și din cămară. Struguri dulci și mere frumoase, slănină cu caș și roșii, cartofi franțuzești făcuți în cuptor, o prăjitură cu brânză, pâine de casă și o sticlă pântecoasă cu vișinată. Atmosfera s-a mai destins în timpul prânzului, iar Rodica a reușit să afle mai multe secrete de la bătrână, în momentele când rămâneau doar ele în cameră.

Tatăl Verei era la închisoare pentru tentativă de omor prin înjunghiere, după o beție și o încăierare la restaurant, iar tanti Ana îl vedea lunar, ducându-i câte un pachet. Mâine era una din acele zile. Vera nici nu voia să audă de el, socotindu-l vinovat pentru destrămarea familiei și plecarea mamei în Spania, la muncă. E drept că trimitea câte o sută-două de euro lunar, dar nu mai venise în țară să-și vadă copiii și pe maică-sa. Aceasta avea o pensie mică, după răposatul ei soț, dar încă putea să-și muncească grădina și mica livadă. În plus, Sebi, fratele mai mic al Verei, își împlinise visul și lucra pe un TIR ce urma să fie în curând achitat în rate. Odată fusese cu marfă în Spania și își căutase mama, dar ori n-o găsise, ori nu i-a plăcut ce-a aflat, pentru că nu voia să vorbească despre asta. Poate Verei i-ar fi spus mai multe, că tare mult țineau unul la altul.

Până seara a fost asaltată Rodica de amintirile celor două, de povestiri garnisite cu poze de pe pereți sau din albumul familiei, precum și de vizita obligatorie în grădina îngrijită cu pasiune de bunică. Și cina s-a prelungit, somnul venind târziu, ca o binecuvântare.

La ivirea zorilor, tanti Ana era în picioare, pregătită de călătorie. Vera urma să conducă până la penitenciarul din apropierea Băii Mari, iar până bunica își va petrece cele câteva ore cu ginerele, ea și cu Rodica aveau să se afișeze pentru ultima dată pe terasa din apropierea agenției Loto. Era o vreme plăcută, în care soarele se juca de-a ascunselea de după norii răsfirați pe cer. Probabil de aceea erau aproape toate locurile ocupate, iar berea predomina aproape la fiecare masă. S-au strecurat printre niște tineri gălăgioși, prea ocupați cu dezbateri pătimașe pentru a le băga în seamă. S-a dovedit că degeaba s-au înghesuit, chelnerii fiind ocupați să preia comenzi mai serioase, neglijând cererea lor de cafea.

Imagini pentru poze cu terase pe trotuare

Rodica răbufni în cele din urmă și se ridică nervoasă. Fiind mai aproape de ieșirea din înghesuială, a ieșit să aducă singură cafelele de la bar, odată cu criticile pe care voia neapărat să le împartă celor în drept. Vera o așteptă ceva mai calmă să preia ceștile și să le pună pe masă. Doar că în acel moment, unul din tinerii din gașca de alături izbucni la o remarcă și se ridică brusc în picioare. Astfel lovi cu cotul o ceașcă din mâna Rodicăi, iar o mare parte din conținut se împrăștie pe rochia ei. Atât i-a mai lipsit femeii ca să-și reverse furia asupra vinovatului bărbos, cu ochelari de soare și o căciulă cu un cozoroc lung precum pliscul unui pelican:

– Idiotule!!!

Bărbatul se întoarse pe cât de repede îi permitea spațiu, evaluă scena și personajul principal, după care exclamă:

– Tu?!!

– Ba tu, nu eu! Ar fi bine să-ți dai jos ochelarii ăia, ca să vezi mai bine pe unde gesticulezi!

Vera privea cu gura căscată cum tânărul voia să spună ceva, dar nu reușea. Într-un târziu, vinovatul silabisi:

– Nu, nu… Tu ești!

– Dar ce-i cu tine? Ai rămas cuplat?

Atunci văzu semnele disperate ale prietenei sale și îi auzi cuvintele:

– El e! Pe el îl căutăm. EL!!!

Advertisements

Răscruce

– Idiotule!, se răsti femeia sărind imediat de pe scaun.

Era prea târziu, însă. O parte din cafeaua fierbinte se scursese pe rochia de un alb imaculat. Bărbatul neîndemânatic se ridică și el repede, căutând să stăvilească dâra de lichid cu mâinile, în timp ce bâiguia o scuză:

– Iertați-mă, doamnă. N-am vrut… Vă rog să mă scuzați. O să vă iau altă rochie…

– Iei pe naiba, tolomacule! Trebuia să bei tu atâtea cafele, tocmai la masa mea! Nu vezi că tremuri ca un alcoolist?

Femeia nervoasă găsi câteva șervețele în poșetă și încercă zadarnic să limiteze dezastrul. Probabil că trebuia să meargă imediat la toaletă și să încerce cu apă rece, prosoape sau cine știe ce soluție, dar prefera să se descarce pe vinovatul care continua să se scuze și să se învârtă pe lângă ea.

Imagini pentru poze cu pete de cafea

Asta-i mai lipsise astăzi, în ultima zi din viață. A sperat ca măcar câteva ore să le trăiască în liniște, așezându-și gândurile în ordine și împăcându-se cu soarta. În rest, totul era pregătit până la ultimele detalii. Rochia nouă și albă, precum al unei mirese a morții, cele șaizeci de tablete de diazepam din poșetă și un bilețel de adio pentru cei care o vor găsi. Mai voise să contemple pentru ultima dată lumea, să mai simtă o dată gustul cafelei și efectul euforic al ultimelor țigări. În ciuda durerii de cap tot mai constante și mai groaznice. Curând avea să scape de ele, de orice grijă, de orice…

Ce rost mai aveau câteva luni de viață, dacă acestea veneau cu chinuri și lipsă de demnitate? Tumoarea de pe creier se mărea rapid, iar intervenția chirurgicală nu era o opțiune. Nu la prețul exorbitant de mare pe care îl cereau medicii din străinătate, pentru că în țară nu se putea face. De-ar fi muncit o viață și tot n-ar fi putut strânge atâția bani. Ea apucase să lucreze doar șapte ani, după care totul s-a prăbușit în jurul ei. Avalanșa tragediilor a pornit de la verdictul medicilor. Întâi a părăsit-o iubitul, apoi a primit preaviz de la serviciu. E drept că nici nu mai putea să lucreze ca înainte și nici nu avea puterea să poarte un dialog plăcut cu cei din jur. Durerile o făceau nervoasă și insuportabilă, astfel că a rămas singură.

Unii au aflat de problema ei și au compătimit-o, dar pe cei care au încercat să o ajute i-a îndepărtat. Nu voia mila nimănui, nu a suportat acest sentiment niciodată. Nici ea nu a avut milă de nimeni, deci era chit cu societatea. Dacă atât i-a fost dat să trăiască, atât o să fie, dar va fi cu un pas înaintea sorții. De aceea o enerva și mai mult cretinul ce-i stricase ultimul popas dinaintea marelui final. Se vedea de la o poștă că-i un provincial necioplit, venit în București pentru a-și căuta norocul sau ca să se distreze în capitala țării.

Omul scosese o batistă pe care o umezi cu apă minerală și încerca neîndemânatic să-i ștergă pata, în timp ce suporta cu stoicism epitetele deloc măgulitoare ale femeii. În cele din urmă, mai mult ca să scape de el, aceasta se duse la toaleta cafenelei. Își privi cu necaz haina compromisă, încercând să se calmeze, însă durerea de cap revenea mereu, tot mai acută. Întârzie mai mult în fața oglinzii, în speranța că tipul o să plece și o să mai poată aprinde o țigară. La reîntoarecere, constată că dorința i se îndeplinise și se așeză mai ușurată la loc. Lângă ceașa ei, observă un bilet de loterie, cu toate cele șase numere încercuite. L-o fi uitat necioplitul ăla sau l-a lăsat intenționat?

Își aprinse țigara și, în timp ce trăgea din ea cu nesaț, deschise telefonul și intră pe internet, la pagina Loteriei Naționale. Dar ce să vezi? Simțea cum o cuprind toate căldurile: biletul cu pricina era cu adevărat câștigător al marelui premiu de patru milioane de euro! Parcă nu-i venea să creadă! Se ridică în picioare și cercetă fiecare masă, poate că păgubașul mai era prin preajmă. Se precipită apoi spre ieșire și scrută cu privirea masa de oameni care treceau pe trotuar. Nu-l zări nici acolo și simțea cum mintea ei o ia razna. Ce trebuia să facă?

Putea preda biletul cuiva de la cafenea, în ideea că individul va reveni să-l recupereze. Sau mai bine să-l ducă la poliție, care ar fi putut da și un anunț. Dar dacă biletul era un fals și ea era cea păcălită? Sau… poate că era o recompensă pentru rochia pătată! Hai să fim serioși! Cine oferă atâția bani pentru o haină, oricât de bine ar arăta? Doar un nebun! Poate chiar era nebun! Doar a văzut și ea cum îi tremurau mâinile și ce comportament bizar avea. O fi mâna destinului pentru ea? Era un semn că viața ei poate merge mai departe? Se uită cu entuziasm la biletul care-i tremura în mână și zîmbi pentru prima oară de când își aflase diagnosticul.

Fără CAFT – Misiune îndeplinită

Am promis, la începutul dietei, că voi reveni cu informații despre capacitatea mea de a trece peste dieta fără cafea, alcool, ”femei” și tutun. Ei bine, astăzi s-a împlinit o lună de când am intrat în acest regim, pe care l-am urmat în toată regula. E drept că am băut o cafea cu trei zile înainte, pentru a nu intra dintr-o dată în toate drogurile, și trebuie să recunosc că atunci a fost cea mai plăcută licoare de care-mi amintesc! Doar după ce faci o pauză îndelungată, îți dai seama ce bun e un lucru de la care te-ai abținut. De aceea vă recomand să încercați și voi această abstinență.

Azi, am băut din nou pălincă, iar efectul ei a fost mai exagerat ca de obicei. Mai mult: după ce am mâncat, șampania cu care am sărbătorit (și de ziua nepoatei, care a fost cu două zile înainte), mi-a pus capac și a fost musai să dorm o oră. Dar măcar m-am întors în obicei și o să mă obișnuiesc curând, așa cum am făcut-o în fiecare an. Fără exagerări și fără frustrări, că am primit și unele reproșuri atunci când am intrat în dietă.

Măcar am dovedit că nu-s dependent de niciun viciu, iar corpul a eliminat toxinele de genul celor la care am renunțat. Acum, pot să intru în normalitatea mea și să vă salut cu mai mult entuziasm. Chiar și vecinul meu, Ștefan, o să fie mai bucuros fiindcă o să-și recapete un client bun pentru a-și vinde pălinca. E drept că mi-o dă pe cea mai bună, fără să știe nevastă-sa. 😉

De aceea am întârziat cu postarea pe astăzi și cred că o să observați diferența de exprimare. E vorba de câteva pahare bune de pălincă! Pe care vi le doresc și vouă! 🙂

Dieta fără CAFT

În fiecare an, după ce trec sărbătorile de iarnă, intru în perioada de dietă, pe care mi-am impus-o singur. Durează între 30 și 45 de zile și am botezat-o ”Dieta fără CAFT”. Nu, nu vine de la cafteala morală pe care mi-o aplic de câte ori e cazul, fără menajamente. Și nici de cea fizică, ce o primesc involuntar atunci când îmi dau singur cu ciocanul peste degete, mă tai cu cuțitul sau îmi mai luxez câte o gleznă sau un genunche. Așadar, cafteala de acest gen mi-e permisă mereu, iar uneori mi-o primesc la calup. CAFT reprezintă, de fapt, inițialele celor trei droguri de care mă lipsesc total pe timpul dietei. Cafeaua, alcoolul, femeile și tutunul.

Deși nu sunt mare băutor  de cafea, savurez aproape în fiecare zi câte o ceașcă mică, alături de o țigară. Simt cum mă revigorează, dar mai ales, în timp ce o savurez liniștit și de unul singur, îmi dă ceva idei despre un nou subiecte de postat pe blog, ori chiar în rezolvarea unor probleme din viața cotidiană. În consecință, să nu vă mirați dacă în acest răstimp, voi fi și mai puțin inspirat, voi aborda subiecte mai insipide, iar rimele le voi găsi cu mare greutate. 😉

Voi simți și lipsa totală de alcool, care avea și el o contribuție substanțială la starea mea de voie bună, dar mai ales un rol de muză nesecată, chiar dacă cele mai multe idei erau niște copilării. Tot rămânea ceva demn de băgat în seamă, iar creierul avea momentele lui de destindere prin imaginație stimulată.

Cât despre femei, să nu vă faceți idei, că oricum nu am niciuna. Doar că îmi place să le admir pe îndelete, să le fac complimente și să visez la ele. Ei bine, în această perioadă, și astfel de ”drog” îmi este interzis cu de la mine putere și decizie. Un fel de post, menit să-mi curețe trupul și sufletul de elementele toxice acumulate de-a lungul unui an. Deși mintea și inima nu se prea bucură de aceste restricții, tot ele sunt cele care beneficiază de pe urma lor.

Anul acesta, numărătoarea a început de marți, și mai am 28 de zile. Sunt convins că voi reuși, așa cum am făcut-o și în ultimele nouă sezoane.

Doza de fericire

Cu toții ne căutăm fericirea, iar uneori o găsim fără să ne dăm seama. Unii se scaldă în ea, beau cu polonicul din izvorul împlinirii, în timp ce alții și-o împart cu cumpătare, pentru a se bucura zilnic de acest minunat sentiment. Cred că nici în acest caz nu e indicat abuzul, care poate duce la dependență.

Eu îmi iau doza zilnică de fericire în fiecare dimineață, într-o ceașcă de cafea, alături de prietenii sau vecinii care mă vizitează. Joia, în schimb, e rândul surorii mele să mă caute și să povestim lângă licoarea aburindă. De fiecare dată când vine, ea e cea care pregătește ceștile și apoi face cafeaua după cum știe că-mi place. Cu ceva timp în urmă, însă, i-am pregătit o surpriză care s-a dovedit de proporții.

Auzisem de la cineva de MagazinulDeCani.ro și m-am gândit că și fericirea e mai mare dacă e servită într-un ambalaj frumos și îmbietor. Am intrat pe site și m-am minunat de multitudinea de căni originale, pentru gusturile și pretențiile cele mai rafinate. Dintre atâtea căni pictate nu m-am putut opri doar la una-două, gândindu-mă că fiecare eveniment sau ocazie e frumos să fie reflectat și prin astfel de minunate creații.

Prima cană la care m-a impresionat e cea care îmi amintește de toamna blândă și darnică, cu frunze ruginii și fructe aromate.

Nu puteam să uit că urmează iarna, iar o cană bine înfofolită îmi sugerează să mă echipez și eu corespunzător.

Uneori, mai ales seara, prefer să beau un ceai și să citesc o carte bună, iar cana care urmează e foarte sugestivă în această privință.

Acestea sunt doar câteva căni personalizate, dintre cele pe care le-am comandat și cu care le-am înlocuit pe cele banale. Soră-mea, obișnuită să-mi pună mereu în aceeași ceașcă veche, a rămas mută de uimire când a văzut noul set. M-a felicitat pentru idee și, totodată, pentru inspirația pe care am avut-o în alegerea lor. De atunci, e mult mai încântată să mă viziteze și, de fiecare dată, își alege cu atenție cana potrivită pentru cafeaua din acea dimineață. Iar doza de fericire e completă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

 

Cafeaua care mă inspiră

Cred că fiecare dintre noi a trecut prin momente în care s-a simțit sterp sau secat pe dinăuntru, lipsit de inspirație în munca lui. Am auzit despre aceste sincope, dar nu mi-am dat seama cât de rău poate fi decât atunci când muza m-a părăsit și pe mine. Dimineți la rând, îmi făceam cafeluța și mă așezam în fața tastaturii, așteptând să-mi izvorască cuvinte, rânduri, fraze pe care să le aștern cursiv și firesc într-o povestire nouă. Spre disperarea mea, însă, nu-mi venea nimic în minte, și sorbeam necăjit cafea după cafea, sărind peste micul dejun fără să-mi dau seama.

Pe la amiază, mă ridicam înciudat de la masa supliciului și ieșeam la o plimbare în natură, să-mi limpezesc gândurile. Coboram îngândurat cele două etaje, dar cu toate aceste preocupări, nu puteam să nu sesizez o aromă îmbătătoare de cafea, ce venea de la etajul întâi. Prima oară mi s-a părut un accident sau o părere subiectivă, a doua oară o coincidență, dar apoi am devenit dependent de acel miros. De câte ori urcam sau coboram, mă opream la ușa vecinei și inspiram adânc, încercând să mă umplu de mireasma unei cafele din care nu țin minte să fi gustat vreodată. Oare ce fel de licoare poate să mă vrăjească atât de tare?, mă întrebam de fiecare dată.

De la o vreme nu-mi mai păsa de scris, iar drumurile pe scări erau tot mai dese și cu tot atâtea pauze la ușa cu pricina. Până într-o zi, când am fost prins asupra faptului. Vecina mi-a zâmbit înțelegătoare și m-a invitat la o cafea fierbinte. Trebuie să recunosc că a fost o experiență inedită, cu un gust pe măsura nenumăratelor arome. Trebuia neapărat să aflu care este secretul acestor senzații nemaipomenite.

okka-cafetiera_premiu_superblog

Mi s-a spus că nu-i vorba de nici un secret, iar ceea ce savurez este cafea turcească. M-am mirat, fiindcă deși am mai băut cafea la ibric și am apreciat-o mereu, totuși asta avea arome și mai intense, mai plăcute și mai exotice ca niciodată, transportându-mi simțurile pe tărâmuri orientale, de vis. Am fost chemat în bucătărie și am văzut cafetiera Arzum, un aparat modern care eliberează cele mai ascunse arome ale cafelei cu o tradiție de 500 de ani, întâlnite doar în Turcia, până acum. Și nu-i nevoie decât de apă și cafea!

logo_marketonline_mic

Firește că m-am interesat imediat de unde-mi pot achiziționa o cafetieră Arzum Okka, exact ca a ei, pentru a n-o deranja în fiecare zi cu vizitele mele. Apoi m-am urcat la mine, am intrat pe magazinul MarketOnline.ro și am căutat la oferte cafetiere. După două zile, stăteam ca un pașă în fața tastelor, savurând cafeaua care m-a înrobit și fericit, totodată. Iar inspirația a venit odată cu cele o mie și una de arome. Acțiunea povestirii se petrece în Turcia, iar eroul principal este un eunuc curajos care-și salvează stăpânul din multe pericole. Chiar și muza e atrasă de cafeaua turcească făcută cu tehnologie modernă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Obiceiuri proaste, care urâţesc femeia.

Niciodată vara, în cursul zilei, femeia n-ar trebui să se machieze strident, cu pudră multă, cremă grasă şi farduri strălucitoare. Frumuseţea constă în naturaleţea acesteia.

Părul trebuie să aibă mereu un aspect îngrijit (chiar dacă nu este vopsit, aici referindu-ne la femeile în vârstă, şi nu numai, care preferă culoarea naturală a părului). Nu va bea multă cafea, decât cel mult una pe zi, întrucât aceasta deshidratează organismul. După consumarea ceştii de cafea, se va bea multă apă pentru rehidratare.

Nu va fuma deloc, pentru că fumatul are o multitudine de efecte negative asupra organismului şi a înfăţişării fizice: miros neplăcut de tutun, în loc de parfum, ridarea devreme a tenului, celulită şi vergeturi pe corp, fumatul provoacă îngustarea vaselor de sânge, provoacă boli ale inimii şi cancer pulmonar, buzele se închid la culoare, unghiile şi degetele prind culoarea galbenă de la nicotină, în jurul gurii se formează riduri de expresie specifică fumătorilor şi efectele dezastruoase pentru o femeie pot continua.

La serviciu nu se va sta pe scaun nemişcată opt ore ci e nevoie de puţină gimnastică a braţelor, a coloanei, cam din două în două ore. Poziţia pe scaun este importantă pentru coloană, nu se va sta cocoşată, în primul rând pentru menţinerea sănătăţii şi în al doilea rând pentru a nu impresiona negativ colegii, atunci când o privesc.

Programul prelungit la lucru nu ajută deloc organismul. Pe femeie o face mai sensibilă la stres şi mai vulnerabilă. De asemenea oboseala provoacă acnee. Din cauza stresului, aceasta are prostul obicei de a-şi atinge faţa, afectându-i aspectul pe termen lung. Din cauza bacteriilor de pe mâini, transferându-le pe faţă, poate provoca acnee sau alte infecţii ale pielii feţei.

Să nu uităm, buzele şi unghiile sunt cartea de vizită a unei femei, din perspectivă masculină. Nişte buze uscate sau unghii neîngrijite îi pătează imaginea.

Arta de a prepara o cafea imbatabilă

Ceşcuţa de cafea este cea mai bună carte de vizită a gazdei. În cafea se simte dacă ştii să te faci preţuită, să-ţi prezinţi rafinamentul sau dacă o faci din obligaţie, pentru că aşa se cade. Trebuie talent, ca să faci o cafeluţă bună, dar, dacă nu cunoşti câteva reguli de bază, totul este degeaba. Cu spiritul lor intrat în proverb, francezii spun că, atunci când cafeaua este ispititoare, şi gazda devine încântătoare.

Câteva reguli generale

Apa de la robinet strică din start, cafeluţa. Nu poţi ascunde senzaţia de clor, gustul de metal clocit, şi acel iz specific apei stătute. Apa fiartă în prealabil nu rezolvă decât parţial toate aceste neajunsuri. Ideală este apa plată. La apa carbogazoasă, nici să nu te gândeşti.

Cafeaua trebuie să fie în termen de valabilitate şi proaspăt măcinată. Sigilată în vid, este perfectă când o desfaci. A doua zi, e bună numai dacă a fost ţinută la congelator, în pungi speciale, ermetice. În caz contrar, poţi s-o arunci, sau s-o bei în cadru restrâns.

Amestecul de cafele te califică pe linie de rafinament, dar trebuie să te pricepi. Gazdele care se respectă îşi încearcă totuşi propriu amestec, căutându-şi personalizarea în cafea.

Mulţi preferă cafeaua neîndulcită. De aceea, o gazdă care îşi respectă musafirii le oferă zahărul separat, în pliculeţe, cubuleţe sau în zaharniţă- cu o linguriţă de argint.

Cafeaua clasică, arhicunoscută

Fierbi în ibric apa, porţionată în prealabil. Când clocoteşte, dai focul foarte mic şi răstorni, dintr-o mişcare, tot praful de cafea. Dacă îl introduci “câte puţin”, ca să nu dea pe dinafară, obţii mai mult poşircă, decât cafea. Laşi până e aproape gata să dea în foc, stingi, aduni cu o linguriţă caimacul, pe care îl pui în ceşti şi acoperi ibricul 3-5 minute, după care umpli ceştile, fără să amesteci.

Înainte de a pune în ceşti, poţi adăuga o linguriţă de rom sau de coniac, dacă socoteşti că e cazul. Se exclude whisky, băutura scoţiană care nu cadrează cu cafeaua, băutura meridională. Dacă vrei să faci un plus de regie, pui alături, pe o farfurioară de dulceaţă, puţină frişcă, bătută cu mixerul. Atenţie: frişcă din smântână nefermentată. Frişca gata bătută este un surogat şi strică gustul rafinat.

Regulă: ceştile nu se servesc pline ochi. Nivelul potrivit este la 5 mm sub bordura ceştii.

Cafeaua turcească

Nu este uşor să o prepari la bloc, dar, dacă stai la vilă, merită să te dai mare. Îţi trebuie doar o plită cu focar, jar şi cenuşă incinsă.

În ibricul cu apa rece, se introduce cafeaua şi zahărul. Se aşează ibricul pe plita încinsă şi se aşteaptă veghind; pe de o parte, ajunge încet la fierbere, pe de altă parte, odată ajuns, dă rapid în foc. Înainte de a începe să dea în clocot, îl scoţi de pe plită şi îl îngropi în cenuşa încinsă, cam 30% din înălţimea ibricului. Supraveghezi atentă: în cenuşa încinsă, cafeaua trebuie să fiarbă mocnit, fără să dea în foc. Ideal ar fi să dureze 10-15 minute, dar dacă “se umflă” trebuie retrasă din cenuşă. Reuşita se va recunoaşte după stratul gros de caimac format

Cafeaua turcească se toarnă imediat în ceşti, împreună cu caimacul şi se serveşte fierbinte. Turcii adoră cafeaua opărită. În plus, deşi tutunul dăunează grav sănătăţii, o cafea turcească fără o ţigară bună, parcă n-ar mai fi chiar atât de turcească.

Cafele moderne

Cafea vieneză. Se face un amestec de cafea solubilă, smântână dulce (nefermentată), sirop, îngheţată de vanilie, ciocolată amară rasă şi se lasă la frigider. Înainte de servire, se mixează bine, se introduce un cub de gheaţă, se ornează cu ciocolată rasă şi se serveşte.

Cafea granita. Se prepară o cafea tare din praf solubil, se lasă la frigider şi se serveşte după ce i s-a adăugat o linguriţă de smântână nefermentată care a fost bătută cu mixerul. Se serveşte rece, cu un cub de gheaţă.

Cafea irish. Câte două bucăţi de zahăr cubic (mic) în fiecare pahar, câte 50 ml whisky, cafea tare şi foarte caldă. Separat, se mixează câte o linguriţă de smântână nefermentată, care se toarnă în pahare încet, ca să rămână la suprafaţă. Se poate servi fără linguriţă.

Cafea braziliană. Se fierbe în apă un amestec egal de cafea, cacao şi zahăr, omogenizate în prealabil. Se toarnă în ceşti şi se serveşte caldă.

Cafea vieneză melange. Se bat patru gălbenuşuri, cu 125 g de zahăr pudră.  Se adaugă cafea caldă şi lapte fiert, bătând în continuare, până apare o spumă slabă. Se toarnă în pahare mari, încălzite, şi se acoperă cu smântână.

Cafeaua filtru, cafeaua expresso, presata şi altele sunt foarte la modă, recomandate de producătorii aparatelor respective. Reţetele se găsesc în prospect, gustul e perfect, aroma de excepţie, dar farmecul romantic al unei cafele ca pe vremuri este doar o amintire.

Nu aruncaţi zaţul de cafea!

15 modalităţi prin care poţi refolosi zaţul de cafea

1. Foloseşte-l ca fertilizator pentru toate plantele iubitoare de acid (cum sunt roşiile sau morcovii).

2. Împiedică accesul pisicilor în grădină. Pentru aceasta, împrăştie cafea veche în jurul ghivecelor şi plantelor.

3. Amestecă zaţul cu avocado strivit pentru o mască de faţă revigorantă.

4. Freacă-ţi mâinile cu zaţ consumat după ce ai tăiat ceapă sau usturoi pentru a scăpa de miros.

5. Transformă zaţul vechi în compost.

Sfat: Nu eşti un băutor de cafea? Nu-ţi face griji! Poţi profita şi tu de valoarea cafelei. Multe cafenele îţi vor da pe gratis cafeaua folosită sau pentru o sumă insignifiantă, care să acopere costul împachetării lor pentru tine.

6. Fă-ţi un scrub anti-celulitic.

7. Ţine zaţul vechi în frigider sau congelator în locul bicarbonatului de sodiu, pentru a elimina mirosurile neplăcute.

8. Împrăştie zaţ pe lângă intrările din casă pentru a alunga melcii sau furnicile.

9. Înmoaie zaţul în apă fierbinte, strecoară-l şi vei obţine vopsea pentru textile 100% naturală.

10. Curăţă grăsimea din oale sau de pe cadă.

Sfat: Unii oameni usucă zaţul folosit, îl amestecă în proporţie de 50/50 cu boabe proaspete şi apoi îşi fac cafea încă o dată.

11. Introdu un săculeţ cu zaţ uscat într-o pereche de pantofi rău mirositoare pentru a scăpa de miros.

12. Dacă ai părul de culoare închisă, te poţi spăla pe cap cu zaţ pentru a scăpa de mătreaţă. Pentru blonde sau roşcate, acest procedeu nu este recomandat, deoarece boabele pot colora rădăcina firelor de păr.

13. Zaţul poate fi folosit şi drept hrană pentru râmele din compostoare. Trebuie să fiţi atenţi, deoarece cafeaua este acidă. Excesul nu este benefic nici pentru aceste creaturi.

14. Foloseşte zaţul de cafea pentru a-ţi exfolia pielea.

15. Pentru a oferi foilor de hârtie un aspect învechit, pentru proiecte de meşteşugărie, lasă zaţul în apă peste noapte şi apoi afundă foile în acea apă. Înainte de a le folosi la confecţionat, lasă-le să se usuce.