Fiul mării (11): Temerarul

 

Vasul de lux era ancorat de două zile în portul Constanța. Cei care treceau pe lângă el se opreau câteva momente pentru a-i admira silueta maiestoasă ce strălucea sub soarele încă viguros al toamnei, puntea generoasă și imaculată – de ziceai că-i o miniatură a unui cartier select -, catargele lungi ce împungeau cerul, și nu în ultimul rând, numele „TEMERARUL”, ce ieșea în evidență cu litere mari și viu colorate, de un albastru intens. Dincolo de privirile curioșilor, doctorul Tibor aștepta cu nerăbdare în elegantul lui apartament, de sub cabina de comandă. Era deja în întârziere cu o zi, iar el era un om meticulos ce nu suporta nicio abatere de la planul inițial, mai ales când era vorba de orar. Intrarea lui Cazimir îl făcu să tresară și să-și reverse năduful:

– Trebuie să ai un motiv foarte întemeiat pentru a te ierta de atâta timp pierdut. Unde-i Ibrahim?

Omul se arătă puțin speriat, dar își reveni repede, fiind deja obișnuit cu caracterul dur al șefului său:

– Păi, tocmai asta e. După cum v-am spus la telefon, marinarul dumneavoastră e de negăsit. Nimeni nu știe unde e.

– Asta-i culmea! S-o încurcat iar cu vreo târfă, după cum îi e obiceiul. Și ai venit cu mâna goală?

– Dar n-aș fi îndrăznit, domnu’ doctor! Vă rog să vedeți și dumneavostră…, zise înțeleptul Cazimir, invitând înăuntru un bărbat solid și o femeie sfioasă.

– Hmm… Dumneata ești marinar cu experiență? Trebuie să mă convingi.

– Am aici recomandările necesare, domnule… doctor, zise omul cu o voce de fumător înrăit.

– Ia să văd. După accent, nu prea pari a fi din părțile astea, mormăi doctorul preluând actele întinse de brațul lung al bărbatului.

– Aveți dreptate. Sunt din nordul țării, dar am fost mereu atras de mare, iar stagiul militar l-am făcut tot pe ape. Muntele și marea se întâlnesc în sângele meu.

– Asta nu mă încântă. Ar fi vai de noi dacă întâlnim vreo stâncă din muntele tău și pe marea în care vei naviga.

– Niciodată, sub comanda mea! Răspund cu capul.

– Nici nu știi cât adevăr ai spus. Văd aici că l-ai avut căpitan pe Băsescu, fostul președinte?! Dacă te-a învățat să conduci nava precum a condus el țara, e clar că nu pot avea încredere în dumneata.

– Perfect de acord. Amiralul Băsescu mi-a fost doar unul din superiori, după cum vedeți acolo. Oricum, ca marinar era un bun profesionist, spre deosebire de politică. Am învățat cu pasiune și mi-am făcut datoria cu cinste, de aceea nu am avut niciun eșec în misiunile mele. Cunosc fiecare piatră din adâncul Mării Negre, am înțeles că doar pe ea vom călători.

– Da, da… Și suntem în întârziere cu 24 de ore, așadar nu am timp să caut pe altcineva. Dar ea cine e și ce caută aici?, întrebă doctorul, arătând spre femeia care nu-și lua ochii din podea.

– Îi zice Mirela și e fiica mea, nu am cu cine să o las. E cam slabă de minte, dar e harnică și poate face curat, să ajute la bucătărie, să spele haine…

– Domnule…?, se oțărî doctorul, căutându-i numele pe un document.

– Mircea Sălcudean. Spuneți-mi Mircea…

– Domnule Mircea, va fi o călătorie lungă și solicitantă. În aceste condiții, nu-mi permit să răspund de persoane handicapate.

– Dar n-o să fie cazul, domnule doctor. E obișnuită cu astfel de condiții, iar dacă nu-i dați de lucru, o închid în cabina mea. Nici nu-i nevoie să o plătiți.

– Fii sigur că nu va fi plătită. Cazimir o să te conducă acum în dormitorul vostru și îți va arăta vasul. Doar părțile care te privesc, pentru că sunt zone în care e interzis să intri. Dar cât mai repede, că ridicăm ancora.

– Azi?! Știam că e interzisă ieșirea din port, din cauza furtunii care se apropie.

– Nu-ți face griji. Doar ascultă-mi ordinele și respectă traseul pe care-l vei găsi în fiecare dimineață în cabina de comandă. „Temerarul” e un iaht ce nu poate fi învins de nicio furtună, dotat cu motoare puternice și catarge solide. Seamănă cu mine.

– Am înțeles. Dacă avem permisiunea…

Mai zise Mircea, după care o împinse ușor pe Mirela spre ieșire. Vizita vasului nu a durat mult, tocmai pentru că nu i s-a arătat concret cea mai mare parte din el. A aflat că, atât sub puntea de la prora, cât și cea de la pupa, intrarea era permisă doar personalului autorizat. La tribord era dormitorul cel mare, în care era cazat personalul înainte pomenit, iar la babord erau repartizați ei doi și bucătarul, un turc pe numele Hassan. Au mai trecut pe la bucătărie, sufragerie, piscină și salonul de agrement. Toate erau la cele mai înalte standarde.

Imagine similară

Pe masa din cabina de comandă, proaspătul căpitan a găsit o hartă cu însemnări pentru prima zi de navigare. Doctorul Tibor a venit neîntârziat, dându-i ultimele indicații și răspunzând la câteva întrebări. I se citea ușor nerăbdarea de a părăsi dana, iar Mircea nu putea să se opună fără a-și risca debarcarea. Astfel că, puțin după orele amiezii, „Temerarul” ridică ancora și înaintă mândru spre linia de ieșire din port. Soarele strălucea încurajator, dar știau cu toții că dincolo de orizont vor da de ape neliniștite.